"Ceea ce nu imbratisezi nu poti vindeca"
Sfantul Grigorie Teologul

joi, 26 mai 2011

Natalia Beketova – femeia invaluita de mistere

La prima vedere, Natalia Beketova pare o persoana obisnuita. Are 31 de ani si lucreaza ca vanzatoare intr-un magazin din statiunea Anapa, aflata in regiunea ruseasca Krasnodar, de pe coasta de nord a Marii Negre. Insa clientii magazinului, in parte turisti straini, au constatat ca, indiferent in ce limba i se adreseaza, Natalia ii poate intelege. Ea are un dar cu totul special: cunoaste 120 de limbi straine.

Ora de matematica

Natasa s-a nascut in 1979 in Polonia. Tatal sau facea parte din trupele sovietice stationate pe teritoriul polonez, in cadrul Tratatului de la Varsovia. Peste cativa ani, s-a mutat impreuna cu familia inapoi, in Rusia. La scoala nu se facea remarcata prin nimic, din contra, era o eleva mediocra. “Intr-o zi, pe cand eram in clasa a IX-a, ma straduiam sa rezolv un test la matematica. Am incercat sa ma uit in foaia colegei de banca, dar in acea clipa severa mea profesoara a strigat la mine: “Beketova! Te dau afara!”. M-am speriat ingrozitor, capul a inceput sa-mi vajaie si inima sa bata intr-un ritm accelerat. Totul se invartea si imaginea mi s-a intunecat. Am simtit ca zbor catre cer. In jurul meu dansau scantei de smarald si mingi de foc, pe care le atingeam fara sa simt vreo durere. Pluteam si simteam o fericire si o liniste neomeneasca. Nu pot spune cat a durat totul, insa cand m-am trezit, nu stiam unde ma aflu. Oamenii din jurul meu se precipitau si strigau”. Asistenta liceului, Lidia Dmitrieva, isi aminteste de spaima cumplita prin care a trecut in acea zi cu Natasa. “Cand si-a revenit din lesin, a inceput sa baiguie neinteligibil, intr-o limba ce nu era rusa si parea de origine germanica. Profesoara de engleza a reusit sa descifreze doar atat: “Nu mai tipati la mine! Ma numesc Ann McDowell”.
Natasa a fost internata de urgenta la spital, dar dupa 24 de ore a fost externata. Starea ei fizica era normala. Fapt uimitor, din ziua lesinului, Natasa nu mai stia o boaba ruseste. Isi uitase complet limba materna. In schimb, in mintea ei rasareau zilnic noi si noi cuvinte din limbi diferite. Familia, inspaimantata de intreaga poveste, a dus-o la diversi medici. Niciunul nu a putut pune vreun diagnostic, caci Natasa parea absolut normala. La Moscova a fost supusa unor analize si teste detaliate, efectuate de psihologi, antropologi si lingvisti. Toti acesti oameni de stiinta se aflau in fata unei enigme care nu se lasa elucidata. Insa o concluzie se impunea cu certitudine: Natalia Beketova nu era un om bolnav psihic, nu mintea si, cu siguranta, era capabila sa vorbeasca aproximativ 120 de limbi straine. Iar cu atat mai neobisnuit este faptul ca in memoria ei “traiau” limbi vechi, ale unor popoare disparute de mult timp. Istoricii impreuna cu filologii de la Universitatea din Moscova au stabilit ca avea cunostinte bogate de chineza veche, egipteana, babiloniana, etrusca, slava veche si multe alte limbi antice. Lingvistii de la Universitatea din Moscova, impresionati de numarul fabulos de limbi straine pe care Natasa il vorbea, au cercetat pana si Cartea Recordurilor. Ei au aflat ca omul care cunoaste cele mai multe limbi straine din lume este Ziad Fazah, nascut in Liberia. In Guiness Book, este consemnat ca acesta vorbeste 55 de limbi straine, in afara de limba sa materna. Deci, Natalia Beketova cunoaste de doua ori mai multe!

Discul din Phaistos

In plus, Natasa cunoaste limbi ale unor triburi despre care se stie doar in ce perioada au trait, spre exemplu, limba vorbita de un trib din Polinezia, Ngoba, ce a trait cu 6 secole inainte de Hristos. Pentru a-si demonstra cunostintele, Natasa a fost supusa unui test, de catre un grup de experti in limbi antice. Astfel, i s-a dat un text inscris pe legendarul disc Phaistos, pe care, in doar cateva ore, Natalia Beketova a reusit sa il descifreze. Discul din Phaistos, una din marile enigme arheologice nedeslusite pana in ziua de azi, a starnit de-a lungul a zeci de ani diverse controverse. Aproape tot ce tine de acest artefact antic este controversat, de la scop si semnificatie, la regiunea in care a fost realizat. Misterioasa tablita din argila a fost descoperita pe insula Creta, din Grecia, printre ruinele palatului minoic din Phaistos, in 1903, de arheologii italieni. La fel de controversata este si varsta precisa a discului. Scrierea nedescifrata incrustata pe obiect sugereaza ca acesta dateaza din jurul anului 1650 i.Hr. Marea dificultate a traducerii celor aproximativ 250 de pictograme, in lipsa altor exemple ale acestui gen de scriere, nu i-a descurajat insa pe cercetatori. Natura unica a textului, in loc sa-i indeparteze, i-a captivat si mai mult. Insa cu toate eforturile, pana in prezent nu s-a putut traduce cu exactitate textul incrustat pe disc. Doar se presupune ca acesta abordeaza si probleme de natura morala. Dupa doar cateva ore de studiu, Natalia Beketova a realizat ceea ce multi altii inaintea ei nu au reusit, poate in ani. Desi oamenii de stiinta nu au posibilitatea sa confirme traducerea realizata de Natasa, totusi ei nu o pot nici contesta. Un fragment din acest text suna asa: “Nu este demon cel care m-a subjugat… Caci caznele, durerile si tortura cu care mi-am pedepsit dusmanul s-au intors impotriva mea, inrobindu-ma”.

Atingerea miraculoasa

Iata ce povesteste un membru al Uniunii Scriitorilor din Rusia, Mihail Recikin: “Am cunoscut-o in urma cu 10 ani pe Natalia, nu datorita cunostintelor sale in limbi straine, ci pentru abilitatea ei de a pune un diagnostic dintr-o privire. Ajunsesem la Moscova la un centru medical unde un prieten de-al meu era doctor recunoscut. Spre stupoarea mea, el mi-a recomandat sa ma las consultat de asistenta lui care, spunea el, are o capacitate deosebita”. Scriitorul a relatat cum Natasa l-a analizat atent pentru cateva clipe, s-a sprijinit de perete, parca adunandu-si fortele, si a inceput sa vorbeasca, ca si cum ar fi citit dintr-o carte. “Ati avut o interventie chirurgicala la ambii ochi din cauza deteriorarii mecanice a corneei. Acum aveti dioptrii de 0,65 la ochiul stang si 0,59 la cel drept”. Este bine cunoscut faptul ca o asemenea operatie la ochi nu este vizibila, nu lasa urme, aceasta fiind efectuata cu laserul. Mihail Recikin a confirmat si faptul ca Natasa ii “ghicise” perfect dioptriile ochilor.
Dupa intoarcerea in Rusia, Beketova a reusit sa absolve un colegiu si s-a angajat ca sora medicala la un spital din Moscova. Aici si-a descoperit o alta capacitate uimitoare, pe care probabil o capatase tot in urma socului din adolescenta. Ea vindeca diverse afectiuni, doar atingand pacientii. Drept marturie stau inregistrarile video din timpul sedintelor ei terapeutice. “Cand asisti ca doctor la o asemenea vindecare miraculoasa, ai senzatia ca esti victima unui sarlatan”, declara medicii specialisti ai clinicii. Participand la sesiunile terapeutice, ei au constatat uluiti cum Natasa, doar prin puterea mainilor, vindeca bolnavii internati in clinica. In aceste momente, in jurul capului ei aparea un cerc luminos alb, care catre finalul sedintei se transforma intr-unul de culoare violet. Cu toata aparatura moderna a medicinii din ultimii ani, specialistii clinicii nu si-au putut explica in nici un fel fenomenul miraculos. Cert este ca, in timp, si-a pierdut aceasta capacitate, poate pentru ca si-a epuizat resursele.

Sufletul zburator

Natasa are o explicatie proprie a intregii sale experiente: reintruparea. “Constiinta mea este ca o foaie alba de hartie, pe care o mana nevazuta a desenat niste semne necunoscute. Dar intr-o clipa, ca prin minune, mintea mea le-a recunoscut. Cele 120 de limbi care brusc mi-au devenit ca limbi materne provin din cele 120 de vieti traite de mine anterior. Am amintiri fragmentare, din aproape fiecare dintre ele, dar imi este imposibil sa refac totul. Consumul energetic este imens, dupa numai cateva minute de sfortare ma simt complet epuizata”. Ea sustine ca sufletul ei a traversat timpul, de la civilizatiile primitive, pana la istoria secolului XX.

“Imi amintesc ca am facut parte dintr-un trib primitiv, purtam haine din piele de animale si locuiam intr-un fel de iurta. Filmul se deruleaza si ma aflu in Japonia… Sunt pe marginea unui lac, imbracata intr-un kimono roz, privind in zare. Apoi ma vad in uniforma armatei napoleoniene, ma numesc Jan Dever. Am si imaginea propriei morti: la varsta de 21 de ani, strapuns de baioneta unui soldat al Imperiului tarist. In ultima viata am murit de tifos la 13 ani, in Germania”.
Relatarile Natasei par a fi fragmente dintr-un puzzle ce se dovedeste greu de imbinat. Tatiana Grigorieva, profesor doctor la Institutul de Studii Orientale, a incercat sa rezolve aceasta engima. Dupa opinia ei, intreaga evolutie si transformarea Natasei dintr-o persoana cu o educatie modesta intr-un poliglot erudit, s-a produs odata cu socul emotional din adolescenta. Acest fenomen se poate asocia cu procesul numit anamneza, adica amintirile ideilor pe care sufletul le-a cunoscut intr-o existenta anterioara. Exista o teorie destul de vehiculata in zilele noastre, potrivit careia creierul uman foloseste doar 10% din intreaga sa capacitate. Profesorul Tatiana Grigorieva sustine ca anamneza Natasei a aparut ca urmare a stresului si, practic, a “trezit” restul de 90%.

Enigma metempsihozei

Conceptul de metempsihoza, potrivit caruia sufletul traverseaza un lung sir de vieti, de-a lungul a mai multe secole sau chiar milenii, se regaseste in mai multe religii. Aceasta “roata a vietilor” multiple se intalneste cel mai adesea in budism si hinduism, dar si in literatura ezoterica evreiasca, la egipteni si chiar la unele popoare precrestine. In religia crestina nu exista reincarnare, asa cum sta scris in Biblie, Epistola catre Evrei cap. 9.27-28: “Si, dupa cum oamenilor le este randuit sa moara o singura data, iar dupa aceea vine judecata, tot asa si Hristos, dupa ce S-a adus jertfa o singura data, ca sa poarte pacatele multora, Se va arata a doua oara, celor care Il asteapta, nu in legatura cu pacatul, ci pentru mantuire”.

Marturiile oamenilor cu privire la amintirile din vietile lor anterioare au fascinat oamenii de stiinta. Se pare ca cel mai adesea aceste amintiri apar brusc, aceasta experienta uimitoare fiind intalnita de obicei la copii. Adeptii teoriei explica aceasta prin faptul ca un copil este mai aproape de viata trecuta, iar memoria sa nu a fost inca “rescrisa” cu evenimentele actualei existente. Adultii care incep sa-si reaminteasca vieti trecute o fac, cel mai adesea, ca urmare a unei experiente iesite din comun, cum ar fi un soc puternic sau o lovitura la cap.
Profesorul Ian Stevenson, sef al Departamentului de psihiatrie de la Universitatea Virginia, din Charlottesville, este unul dintre cei mai cunoscuti autori care si-a dedicat intreaga cariera studiului reincarnarii. El considera ca notiunea de reincarnare ar putea-o completa pe cea a ereditatii si ar putea sprijini medicina moderna, pentru a intelege aspecte necunoscute ale comportamentului uman. Stevenson considera ca reincarnarea este triumful sufletului asupra mortii trupului, desi niciodata nu a sugerat ca exista un proces fizic prin care personalitatea cuiva ar putea supravietui mortii.

Franturi din memoria Universului

Poate cel mai celebru caz studiat de specialistul american a fost acela al baietelului Sujith, din Sri Lanka. Se spune ca abia invatase sa vorbeasca, cand Sujith le-a povestit parintilor ca in viata anterioara se numise Sammy si era muncitor la caile ferate si traficant de bauturi spirtoase. Dupa o cearta cu sotia sa, Sammy plecase de necaz la carciuma, sa se imbete. Catre miezul noptii, la intoarcerea catre casa, fusese lovit de un camion si omorat. Micul Sujith isi batea la cap periodic parintii sa-l duca la Gorakana, localitatea unde traise Sammy. In plus, baietelul vadea o pasiune nefireasca la varsta lui pentru tigari si arak, bautura spirtoasa specifica zonei.
Parintii nu fusesera niciodata in acea localitate si nu cunosteau pe nimeni care sa semene macar cu descrierea lui Sammy. Totusi, fiind budisti, credeau in reincarnare, astfel ca nu au fost din cale-afara de surprinsi de povestea fiului. Investigatiile ulterioare, dintre care una condusa de profesorul Ian Stevenson, au putut confirma ca cel putin 60% dintre afirmatiile facute de Sujith erau reale. Cand, in cele din urma, baietelul s-a intalnit cu rudele lui Sammy, acestea au ramas uimite de familiaritatea cu care le vorbea, precum si de faptul ca le stia numele de alint.
Pe o perioada de mai bine de 40 de ani, profesorul Ian Stevenson a calatorit in toata lumea, investigand cazurile a peste 2000 de asa-zisi “reincarnati”. Intamplator, prin anul 1995, a cunoscut si cazul Natasei. Cercetatorul nu a fost deloc mirat de capacitatile speciale ale tinerei, explicatia lui fiind una relativ simpla. Conform spuselor sale, chiar daca posibilitatea reincarnarii s-ar exclude, totusi Natasa, prin socul suferit, a reusit cumva sa se conecteze la memoria colectiva a Universului. Acest “izvor” adormit, alcatuit din memoria tuturor fiintelor vii, fie ca sunt oameni, animale sau chiar plante, se afla undeva in afara spatiului si timpului. Profesorul Stevenson sustine ca Natalia Beketova a sorbit din picurii acestui izvor nesecat de amintiri colective.

Un final mereu amanat

“Fenomenul Natalia Beketova”, asa cum a fost numit de catre specialistii rusi, ramane o enigma. Totusi, Natasa sustine ca dupa experienta din adolescenta, viata i s-a transformat intr-un cosmar. Dintr-un om simplu, a carui existenta de pana atunci nu anunta nimic spectaculos, a devenit, dintr-o data, subiectul unor controverse stiintifice si religioase. Dincolo de concluziile acestor dezbateri, un fapt ramane cert: viata Nataliei nu s-a schimbat in bine. Fiind in centrul atentiei, a fost nevoita sa suporte reactii mai mult sau mai putin prietenoase, priviri iscoditoare sau agresive. Ea admite ca unii cercetatori au ajuns sa o admire si ca experienta ei este in continuare subiectul unui studiu de caz. Altii, pur si simplu, nu o cred, si considera ca intreaga ei poveste este inventata pentru a atrage atentia. “Eu imi amintesc cu siguranta ca am trait in Germania si ca am murit la 13 ani, de febra tifoida. Si acum, cand inchid ochii, pot simti flacarile si ghearele mortii. Este ca si cum as vedea un film de groaza. Doar ca este propriul meu film. Nu stiu exact cati ani am, poate ca am 5 ani, poate ca am 500. Imi doresc ca filmul acesta sa se termine si sa duc o viata normala. Acum nu mai vreau analize si demonstratii. Lucrez ca o simpla vanzatoare si asta ma ajuta. Mi se mai intampla uneori ca oamenii sa intre in magazin nu pentru cumparaturi, ci doar pentru a se holba la mine. Traiesc cu credinta in Dumnezeu si-mi port crucea, cu nadejdea ca toate aceste cazne care, poate, mi-au fost date, se vor sfarsi”.

Sursa: Piatza.net

luni, 23 mai 2011

Credinta nelimitata

Un alpinist a vrut să cucerească cel mai înalt munte. S-a pregătit pentru asta timp îndelungat şi în final a hotărât să se aventureze singur pentru a primi laurii victoriei. Noaptea căzu grea pe înălţimile munţilor şi omul nu a mai văzut nimic.Totul era negru. Până şi luna şi stelele fuseseră acoperite de nori negri. Şi cum se căţăra el, la doar câţiva metri de vârful muntelui a alunecat şi a căzut în gol. Alpinistul, văzu în timpul acelei îngrozitoare căderi anumite episoade din viaţa lui, unele bune, dar si altele rele. Se gândi la moartea care îi era aproape când, deodată, a simţit frânghia de siguranţă că-i frânge mijlocul. Fusese oprit din cădere şi acum atârna în gol legat de acea frânghie. Urmă un moment de tăcere absolută. Atârnând în neant, singurul lucru ce-i veni în minte fu:
- Ajută-mă, Doamne !
Deodată auzi o voce venită din depărtări:
- Ce doreşti, fiule?
- Salvează-mă, Doamne!, strigă alpinistul cuprins de frica morţii.
- Chiar crezi că eu te pot salva?
- Da Doamne, cred.
- Bine, dacă crezi în mine şi în salvarea mea, taie frânghia de care atârni, îi spuse Dumnezeu.
Urmă un moment de tăcere, alpinistul se îndoi şi pierdu credinţa. Frânghia era singura care, raţional, îl ţinea în viaţă…aşa că n-o tăie ci hotărî să renunţe la ajutorul dumnezeiesc.A doua zi dimineaţa, echipele de salvare au anunţat că au găsit un alpinist legat de frânghia de siguranţă la doar doi metri de pământ. Murise îngheţat de frig.
Dar tu, cât eşti de ataşat de frânghia ta ?

Sursa: Piatza.net

marți, 17 mai 2011

Focul

Un sunet straniu a strabatut camera dinspre fereastra spre pat. Am simtit un soc, ca o cadere usoara, si somnul, care ma furase pe nesimtite, a fugit pe loc.
- Ce-a fost asta, cutremur?
- Nu stiu, am raspuns eu, parca se aude ceva afara.
Cu pasi moi am mers spre usa balconului si am iesit tinandu-mi sotia, protector, mai in spate. Pe strada un suvoi de lume mergea spre biserica. Era exact ca in seara de Inviere cand foarte multa lume se indreapta spre biserica din cartier, doar ca acum lipsea linistea si aerul pios, in aer se simtea agitatie, chiar frica. Nedumerit, am privit spre dreapta, pe directia de mers a multimii si, peste blocuri, in departare, am vazut o lumina rosiatica si limbi de foc care se ridicau spre cer. Scantei galben-alburii se ridicau in roiuri si vederea lor mi-a incretit pielea
- Unde o fi arzand, a intrebat sotia, mai mult pentru sine.
- La Paine sau la Bere, am zis eu, dupa cum se vede focul. Hai sa iesim sa vedem despre ce-i vorba.
- La ce bun, oricum nu putem face nimic, mai mult incurcam.
Pe strada lumea curgea in continuare spre locul incendiului care se potolea usor pentru a izbucni din nou mai violent, parca. Au trecut mai multe masini de pompieri si m-am mirat ca au luat-o pe aleea noastra, printre oamenii care s-au ferit si s-au oprit din vorba pentru a continua dupa ce duduitul motoarelor s-a stins in noapte.
- Pe unde ies oare la Paine, am intrebat. Doar nu pot trece calea ferata!
- Stiu si eu, poate nu o fi acolo focul.
Incet, incet lumea care mergea la foc s-a rarit si flacarile s-au domolit, dar tot se mai vedeau peste blocuri. Totul parea ireal in linistea care s-a lasat. Nu se mai auzeau sirenele pompierilor, doar luminile girofarurilor intepau in continuare cerul. Nu erau de loc stele, probabil nu le vedeam din cauza luminii puternice. Si dintro data am vazut ca aleea noastra, golita de lume, era mai larga decat o stiam, parca si blocurile aratau mai bine. "Depinde cum cade lumina", mi-am zis si am intrat in casa scuturat de un fior. Am adormit cu privirea spre geamul in care se reflecta din cand in cand cate o valvataie si spre dimineata parca s-a auzit din nou sunetul straniu care ne trezise la miezul noptii.
- Dormi linistita, nu-i nimic am mormait eu cand sotia a tresarit.
La ora sase, cand a sunat ceasul, am sarit din pat si am iesit grabit in balcon. Nu stiu de ce ma asteptam ca toata zona sa fumege, dar spre Fabrica de paine nu se vedea nimic. Soarele diminetii scanteia, doi barbati treceau cu pasi mari spre statia de autobuz si, parca, aleea era mai ingusta decat o vazusem noaptea...
Ajuns la serviciu primul lucru a fost sa intreb daca mai vazuse cineva focul dar toti se uitau la mine nedumeriti.
- Ce foc? Nu stiu, am dormit butuc toata noaptea, a zis Micul Sam, desi el ar fi trebuit sa vada mai bine decat mine toata povestea asta, locuind mai aproape de zona Fabricii de paine.
Agitatia mea i-a contaminat pe moment, dar apoi fiecare au trecut la treburile lor si discutia s-a stins. Cand am ajuns acasa, sotia ma astepta cu aceeasi veste: nici la ea la serviciu nimeni nu vazuse si nu auzise nimic. La masa am sucit problema pe toate partile si, pana la urma am admis ca am visat, dar amandoi sa avem acelasi vis si, mai ales, aceeasi conversatie parea cu neputinta, era deja de domeniul SF-ului.
- Stai, am zis, merg sa iau "Desteptarea". Nu se poate sa nu fie scris despre incendiu.
Am coborat scarile din doua in trei trepte si in cateva minute eram la chioscul de ziare. Vanzatoarea m-a privit surprinsa de interesul care-l aratam ziarului local, dar nu a comentat. La prima vedere nu am gasit nici un titlu cu privire la incendiu nici pe prima pagina nici pe urmatoarele.
- Nimic, am raspuns acasa privirii intrebatoare.
Am luat ziarul de la capat impreuna si am cautat pe-ndelete. Nimic!
- Poate la ora cand a ars, ziarul era deja tiparit. Sa vedem maine, am zis eu cu un fir de speranta. Dar nici a doua zi nu a aparut nicio informatie, iar vecinii pe care i-am intrebat ridicau din umeri. Dupa catava vreme ne-am linistit si noi, riscam sa devenim ciudati cu insistentele noastre.
Ma intreb si azi ce s-o fi intamplat in noaptea aceea si nu am raspuns. Pe atunci nu indrazneam sa spun nimanui de gandul ca poate am calatorit in timp sau intrun univers paralel. Nici acum nu cred ca aceasta idee este acceptata de multi ...
Vespazian Ionesi, mai 2011, Bacau

joi, 12 mai 2011

Umorul lui Woody Allen

Auto-ironia dusa la superlativ - semn al unui spirit cu adevarat evoluat!
Am niste copii superbi. Slava domnului ca m-a inselat nevasta-mea...
Pina la noaptea nuntii, nevasta-mea se temea de intuneric. Dupa asta m-a vazut pe mine gol si de atunci se teme si pe lumina...
Nevasta mea este cea mai neispravita bucatareasa. Noi ne spunem rugaciunea intotdeauna dupa cina...
Odata cineva ne-a furat masina. Mi-am intrebat nevasta daca a vazut cumva cum aratau hotii. Mi-a raspuns ca nu, dar a notat numarul masinii...
Intr-o zi, mi-am sunat sotia si i-am declarat: Draga mea, ma gindeam la tine si m-a lovit brusc o pofta nebuna de amor. La care ea a intrebat: Dar cine-i la telefon?
I-am spus dentistului meu ca mi s-au ingalbenit dintii. Sfatul lui a fost sa-i asortez cu o cravata maro...
Azi e o zi absolut nefasta. M-am sculat de dimineata, am luat camasa si i s-au rupt doi nasturi. Am pus mina pe servieta - i s-a rupt minerul. Acum ma tem sa mai merg la WC...
I-am spus psihiatrului meu ca sint trist, intrucit pe mine toata lumea ma detesta. Mi-a raspuns sa nu fiu penibil, deoarece nu m-am intilnit inca cu toata lumea...
Cind eram copil parintii mei se mutau adesea dintr-o casa in alta, dar eu i-am gasit de fiecare data...
Eu si sotia mea am trait fericiti 20 de ani. Apoi ne-am intilnit unul pe altul...
M-am dus la psihiatrul meu si i-am povestit: Doctore, in fiecare dimineata cind ma uit in oglinda ma apuca brusc o senzatie cumplita de voma. Ce crezi ca am? Mi-a raspuns: Nu stiu, dar cu vederea - cert - stai impecabil!

Multumesc, Ionel Balan!

luni, 9 mai 2011

Raiul a fost fotografiat de Hubble. Se afla la capatul Universului!

În anul 1994 o serie de fotografii ciudate au fost făcute de telescopul NASA, Hubble. Chiar înainte că Telescopul Hubble să se strice, în anul 1994, mai mulţi astronauţi l-au reparat iar lentila fost îndreptată spre o direcţie oarecare. Atunci a fost momentul de glorie al Telescopului Hubble şi a capturat o imagine de la marginea Universului, foarte ciudată.Imaginea pare să înfăţişeze un ţinut misterios. Se poate observa foarte clar o construcţie impresionantă, suspendată, ce pare să semene foarte mult cu raiul. Această imagine a făcut senzaţie în rândul amatorilor de paranormal dar cu toate acestea NASA a negat cu vehemenţă veridicitatea imaginii.Imaginea este foarte clară, un oraş plutitor se poate observa foarte bine. “Acesta este. Aceasta este proba de care aveam nevoie.” a declarat Dr. Masson cu privire la imaginea misterioasă.De asemenea se spune că fotografia a fost înmânată oficialilor de la Vatican dar aceştia nu au avut nicio reacţie oficială.
Sursa: orator.ro

vineri, 6 mai 2011

Un asteroid uriaş se apropie de Pământ

Un asteroid de 55 de milioane de tone va trece foarte aproape de Terra în noiembrie, au anunţat experţii ­NASA. Acesta este cel mai mare obiect care se apropie atât de mult de Pământ. Asteroidul va trece pe lângă planeta noastră la o distanţă de numai 324.604 de kilometri, adică mai aproape decât se află Luna faţă de noi.

Satelitul Pământului orbitează în jurul Terrei la o distanţă de circa 384.403 de kilometri. Numit YU55, asteroidul este catalogat de experţi ca fiind “potenţial periculos”, însă apropierea sa faţă de Planeta Albastră nu ridică semnale de alarmă. Dacă ar lovi însă Pământul, ar avea forţa a 65.000 de bombe atomice, lăsând în urmă un crater de aproape 10 kilometri şi adânc de peste 600 de metri. Deşi acest asteroid orbitează în jurul Soarelui la fiecare 14 ani, astronomii sunt convinşi că cel puţin în următoarea sută de ani nu va intra în coliziune cu Pământul. „YU55 nu se va lovi de Pământ, cel puţin în următorii 100 de ani. În timpul apropierii sale, efectul gravitaţional asupra Pământului va fi atât de mic, încât nu va afecta mareea de pe Terra sau altceva”, a declarat Don Yeomans, managerul programului NASA Near-Earth Object de la JPL.

Asteroidul va fi vizibil şi doar cu ajutorul telescoapelor de mică putere, în jurul datei de 8 noiembrie, momentul fiind catalogat de astronomi ca fiind unul rar, datorită apropierii sale de Terra. „Deşi au mai trecut asteroizi de această dimensiune pe lângă Terra în trecut, noi nu aveam pe atunci cunoştinţele şi tehnologia necesare pentru a-i studia. Când va trece pe lângă noi, va fi o şansă minunată să îl studiem de la sol”, a declarat Barbara Wilson, cercetător la ­NASA Jet Propulsion Laboratory din Pasadena, California.

Sursa: piatza.net

Pe 11 mai un tsunami va distruge Taiwanul

Ziua de 11 mai 2011 pune sub semnul întrebării soarta omenirii prin diverse teorii ce sunt intens dezbătute. Aceeaşi dată este adusă în centrul atenţiei şi de către un cunoscut prezicător, care susţine că Taiwan-ul va fi sters de pe fata pamantului. În urma unui cutremur devastator, urmat de un tsunami pe măsură, insula Taiwan-ului o să-şi găsească sfârşitul sub puterea apelor furioase. Ţinând cont că deasemenea într-o dată de 11, Japonia a fost lovita de un cutremur de 9,0 grade pe scara Richter si apoi un tsunami impresionant a măturat coastele nipone, locuitorii Taiwan-ului sunt în alertă maximă. Un bărbat chiar s-a aruncat de la etajul cinci al blocului în care locuia şi a murit în urma rănilor suferite. Mai mulţi cetăţeni speriaţi ai insulei şi-au luat măsuri de precauţie şi au început să-şi construiască locuinţe de tip container pentru că sunt cele mai sigură în faţă furiei apelor. Toate acestea se întâmplă în urma unor preziceri făcute profesorul Wang şi care pun sub semnul întrebării întreaga viaţă din Taiwan. Profesorul susţine că tsunami-ul gigant din 11 mai ar urma să ucidă milioane de persoane.

Sursa: orator.ro

joi, 5 mai 2011

Despre judecarea aproapelui

"Acum stiu, am aflat si eu... " de Nicolae Steinhardt

Cînd un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia. Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor cînd altul se bălăceşte, încă, în viciul său. Dacă unul îşi reprimă cu sîrg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul, care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte! Ceea ce reuşim, ne poate spurca mai ceva decît păcatul însuşi. Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră încît ne umple sufletul de venin.

Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgîrciţi, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către iubire se îngustează cînd ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. Blîndeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori. Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie este menit a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat.

Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur.

Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o să viseze mîncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în ziua următoare, înnebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului şi a izbînzii trufaşe asupra poftelor. Dar, dincolo de orice, trufia rămîne trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă.

Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămîne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean. Îngîmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor.

Slăbeşte, bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci! Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămîne , poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale.

Între omul gras şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă. O înţelegere. Un secret. Un sentiment neînţeles. O emoţie neconsumată. O dragoste respinsă. Grăsimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Şi, în viaţa noastră nu există profesori mai severi decît viciile şi incapacităţle noastre.

Acum stiu, stiu ca orice ura, orice aversiune, orice tinere de minte a raului, orice lipsa de mila, orice lipsa de intelegere, bunavointa, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul gratiei si gingasiei unui menuet de Mozart ... este un pacat si o spurcaciune; nu numai omorul, ranirea, lovirea, jefuirea, injuratura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice cautatura rea, orice dispret, orice rea dispozitie este de la diavol si strica totul.
Acum stiu, am aflat si eu... "

Nicolae Steinhardt

"Ceea ce nu imbratisezi nu poti vindeca" Sf. Grigorie Teologul

Multumesc, Cristina!

miercuri, 4 mai 2011

In Japonia nu e chiar atat de rau cum pare ! Presa exagereaza ca de obicei

Am descoperit astazi un articol publicat de "ai10.ro" pe data de 19.03.2011. Chiar daca nu este de stricta actualitate, articolul merita citit...

O scrisoare electronică trimisa de o romanca din Japonia suna aşa:
"M-am enervat cand m-am uitat la televiziunile din ţară: Japonia iad nuclear:
1. Universitatea m-a intrebat ce fac, ambasada nu;
2. Japonezii m-au intrebat ce fac, ambasada nu;
3. Administratorul blocului a venit imdeiat dupa cutremur sa vada ce face blocul, nu casa lui. Nu m-a lasat in strada si mi-a dat un nou apartament in aceeasi zi;
4. Ai nostri se bat pe zahar fara cutremur. Aici dupa cutremur, tsunami si centrala nucleara avariata nu se bate nimeni pe nimic;
5. Romanii cauta iod sa se vindece de presupuse radiatii, japonezii se duc la munca. Romanii dezbat daca luna o sa ne cada în cap, japonezii caută supravietuitori de 7 zile in continuu si la adaposturile pentru refugiatii din zonele afectate au anuntat ca au mai multi voluntari decat e nevoie.
Ce iad in Japonia asta"

Cecilia Ioana Manoliu, doctorand în Ştiinţe Politice la Universitatea din Tsukuba
Câteva minute mai târziu am vorbit cu tânăra doctorandă, care ne-a explicat mai pe larg motivul supărării ei - imaginea care li se prezintă românilor despre tragedia japonezilor este distorsionată, pur senzaţionalistă, la ani lumină distanţă de percepţia pe care japonezii înşişi o au faţă de drama prin care trec. Dar cel mai mult a enervat-o pe Cecilia Manoliu imaginea românilor omorându-se pentru un kilogram de zahăr gratuit, în ziua în care "japonezii ei" îşi trăiau cu demnitare suferinţa, făcând bilanţul victimelor la o săptămână după cutremur şi tsunami. A urmat interviul pe carevi-l prezentam în continuare.
"Nimeni nu s-a bătut pe zahăr aici, deşi am trecut printr-un cutremur cu 300 de replici, tsunami şi o centrală nucleară avariată. În materie de civilizaţie, Japonia nu a fost dată înapoi nici măcar cu o zi". Cecilia Ioana Manoliu este doctorand în Ştiinţe Politice la Universitatea din Tsukuba. Trăieşte în Japonia de trei ani, a trecut prin cutremurul de nouă grade, a văzut de aproape ce înseamnă un tsunami, iar în oraşul ei sunt găzduiţi acum cetăţeni din Fukushima, oraş unde centrala atomică se confruntă cu probleme grave.În centrul în care cetăţenii din Fukushima sunt cazaţi nu mai sunt locuri. Nu pentru refugiaţi, ci pentru voluntari. Situaţia este aceeaşi în toată Japonia. Autorităţile îi anunţă pe voluntari că sunt destui şi nu mai au cu ce să ajute. Şcolile s-au redeschis, oamenii merg în continuare la muncă. Chiar şi aşa, Cecilia află, urmărind mass-media româneşti, că în Japonia "Apocalipsa" este în curs de desfăşurare, iar viaţa pe care ea o vede reluându-şi cursul este prezentată ca un "iad". "Din punctul meu de vedere şi privind din zona în care mă aflu eu, nu e nicidecum un iad. Sigur nu este o situaţie normală, dar iadul e departe. Eu sunt într-un oraş din (prefectura n.r.) Ibaraki. Găsesc mâncare, am apă, lumină, gaz. Nu se găseşte benzină, pentru că e redirecţionată către maşinile de salvare în zonele afectate. De fapt se găseşte într-o oarecare măsură, dar e raţionalizată, cam 10 litri", povesteşte Cecilia pentru Gândul.
Studenţii japonezi fug... în vacanţă
"În timp ce în presa mondială Japonia este iadul pe pământ, la faţa locului lumea începe să-şi vadă de treabă. La Universitate, administraţia departamentului meu a venit la lucru. Muncitorii au început să lucreze în Universitate şi repară fie ce a fost avariat în timpul cutremurului, fie lucrările începute dinainte. Şcolile s-au deschis miercuri. Miercuri am predat engleză într-un orăşel la o oră distanţă de Tsukuba. Străinii însă au plecat mulţi. Acum trebuie luat în considerare că a început vacanţa aici. Tsukuba e oraş studenţesc şi oricum oamenii pleacă primăvara. Cercetătorii de la institute însă sunt în parte aici", povesteşte Cecilia. "Cine nu pleacă în vacanţă, însă, îşi face de lucru ca voluntar. Acum mulţi încearcă să îi ajute pe cei veniţi din Fukushima. Sunt două centre pentru refugiaţi aici. Unul are cam 300 de persoane. Dar deja nu mai au nevoie de voluntari. O mulţime s-au dus acolo. Companiile au donat şi ele".
O altă surpriză pe care a avut-o Cecilia, urmărind presa din altă parte decât din Japonia, este că, în China, dar chiar şi în Bulgaria, oamenii au început să cumpere sare iodată sau pastile de iod de teama radiaţiilor centralei de la Fukushima. "Mi se pare sincer o prostie. Nu am auzit pe cineva în Japonia să facă aşa ceva. Sper totuşi că nu iau pastilele fără consultarea unui medic.De fapt, nu poţi lua aici decât cu prescripţie medicală. Universitatea ne-a spus să rămânem calmi şi să ascultăm ce spun autorităţile", povesteşte Cecila, care trăieşte într-un oraş aflat la 170 de kilometri de Fukushima.
Se teme însă Cecilia de Apocalipsa de care vorbesc televiziunile?
"Cred că e extrem de exagerat. Plus că se amestecă fotografiile. Pun imagini de la tsunami şi se vorbeşte despre centrală lăsând impresia că e deja o catastrofă nucleară. Sigur, situaţia acolo e gravă, dar oamenii muncesc de şase zile neîncetat să rezolve problema. Apoi am văzut o comparaţie ciudată cu Cernobîl şi cred că este total fals. Cernobîl era o centrală funcţională la momentul exploziei. Centrala din Fukushima şi-a încetat automat activitatea când a detectat cutremurul. În fine, catastrofa nucleară cred că este puţin probabilă, dar, evident, un expert în energie nucleară e mult mai în măsură să dea un pronostic. Dar am văzut că la noi au venit tot felul de oameni care nu au nicio legătură cu centralele nucleare sau energia nucleară, ori măcar fizica nucleară".
"Nu e nici iad, nici Apocalipsă !"
Cecilia preferă să asculte de experţii japonezi, decât de alarmiştii din alte părţi ale lumii."Nu cred că suntem în pericol, cel puţin la momentul de faţă. Sunt la 170 de kilometri de centrală. Bineînţeles, ascult ştirile şi încerc să mă informez, dar din datele pe care le am până în prezent, nu cred că este un pericol să rămân. S-au măsurat radiaţiile în Ibaraki şi nu a fost nimic care să pună viaţa în pericol. Institutul din Tsukuba de asemenea măsoară în fiecare zi nivelul radiaţiilor şi voluntarii au făcut grafice", povesteşte Cecilia.
"Nu e nici iad, nici apocalipsă. Nimeni nu s-a bătut pe zahăr aici, deşi am trecut printr-un cutremur cu 300 de replici, tsunami şi o centrală nucleară avariată. Sigur au fost zone extrem de avariate, dar în materie de civilizaţie Japonia nu a fost dată înapoi nici măcar cu o zi. A fost o catastrofă naturală, dar nu este nimic comparabil cu Haiti, spre exemplu", mai spune Cecilia.

Aici se termina articolul. A doua fotografie prezinta, fata in fata, japonezii dupa cutremur si tsunami si romanii in lupta pentru pomeni. Mi-ar placea sa spun ca este un caz izolat, dar nu pot...

marți, 3 mai 2011

Fatidicul an 2012 prevesteste Apocalipsa

De-a lungul timpului, sfârşitul lumii a fost prezis de mai multe ori. Ideea că omul se afla pe această planetă pentru a o proteja a dispărut cu desăvârşire iar lucrurile importante derivă din consum şi implicit vor duce spre o Apocalipsă indusă. Începând cu anul 90, când papa Saint Clement I a prorocit că sfârşitul lumii se putea întâmpla în orice moment, previziunile au continuat să curgă una după alta:
- în secolul al II lea profeţii credeau că Iisus se va întoarce în timpul vieţii lor;
- în anul 365 Hillary de Poitiers a anunţat sfârşitul lumii, iar un student de-al său a continuat previziunea, convins fiind că apocalipsa va avea loc după anul 400;
- în anul 500 s-a creat o adevărată panică atunci când Hippolytus şi Sextus Julius Africanus au prezis Armagedonul;
- în anul 1000, la împlinirea unei cifre rotunde de la naşterea lui Iisus, credincioşii alături de oamenii de ştiinţă erau convinşi că lumea se va sfârşi. Eclipsele solare şi alinierea planetelor le-au fost semne. Mulţi oameni şi-au vândut atunci averile, au trecut la creştinism şi au aşteptat temători ziua de apoi. Se spune că în momentul în care orologiul a bătut ora 12, la culmea dintre ani, mai multe persoane au murit de frică, în urma unui stop cardiac.
- în 1284, Papa Inocent al III lea a anunţat apocalipsa. El a ajuns să creadă că acela era momentul sfârşitului în urma unui calcul care a constat în adunarea numărului 666 la anul în care a fost descoperit Islamul;
- ciuma din 1346 a fost văzută de mulţi ca un început al sfârşitului. De fapt, cauza acestei groaznice boli era lipsa pisicilor, care erau considerate vrăjitoare şi omorâte de creştinii temători. Astfel numărul şobolanilor a crescut alarmant, răspândind ciuma;
- în 1554, se credea că va avea loc sfârşitul lumii datorită inundaţiilor;
- începând cu anul 1843, mai mulţi fondatori de mişcări religioase au prezis date exacte pentru apocalipsa, ajutaţi descrierile biblice sau revelaţii. Faptul că profeţiile lor dădeau greş nu i-a descurajat să prezică din nou;
- Piazzi Smyth, fondatorul piramidologiei, credea că piramidele ascund mari secrete şi că o nouă eră avea să înceapă în 1960;
- David Berg, fondatorul grupării "Copiii Domnului" cunoscut sub numele de Moses David, susţinea în 1970 ca o cometă va distruge Statele Unite;
- după mai multe prorociri pentru anii 1988, 1990 sau 2000 care nu s-au adeverit, în 1992 pastorul coreean Lee Jang Lim a chemat 140000 de credincioşi la miezul nopţii, în dată de 28 octombrie, sub pretextul că Iisus îi va salva de Armagedon. Peste 100000 de oameni s-au prezentat la 200 de biserici fundamentaliste, iar alţii s-au sinucis;
- 27 noiembrie 1997 a fost considerată ziua în care Pământul va fi atacat de extratereştrii, iar oamenii transformaţi în sclavii lor;
- iulie 1999, în New York se avariază un accelerator relativ de ioni grei în urma incidentului apar teorii conform cărora se va deschide o gaură neagră care va absorbi Pământul;
- anul 2000 a determinat apariţia altor prevestiri: reîntoarcerea lui Iisus, pieirea lumii sub ape, naşterea Antihristului, declanşarea celui de-al III lea război mondial. Declanşarea virusului Y2k în noaptea revelionului 2000 a fost asociată cu apocalipsa. Previziunile pentru anul 2000 au stârnit mai multă panică decât oricând. Pentru o imagine a ceea ce se întâmplă în lume datorită acestor prevestiri amintim mormonii, care şi-au retras copiii din şcoli pentru a-i avea aproape în momentul apocalipsei. Un nou sfârşit al lumii se pune în cârcă fatidicului an 2012. Din ce în ce mai multe teorii încearcă să prevestească o altă Apocalipsa, în acest fel evoluţia civilizaţiei actuale să fie stopate. Există multe teorii care susţin ideea de sfârşitul omenirii, precum calendarul mayaşilor sau apropierea misterioasei planete Nibiru dar doar timpul va clarifica veridicitatea acestor teorii.

Sursa: orator.ro

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...