"Ceea ce nu imbratisezi nu poti vindeca"
Sfantul Grigorie Teologul

miercuri, 30 noiembrie 2011

Puterea vindecatoare a inimii

Institutul american HearthMath a descoperit ca inima emite un camp electromagnetic de cinci mii de ori mai puternic decat campul pe care-l emite creierul. Este important sa notam aceasta diferenta de putere intre campul electromagnetic al inimii si acela al capului pentru a intelege importanta sentimentelor noastre, a iubirii, a recunostintei, a aprecierii si a oricarei trairi pozitive! Tot ce simtim si traim ca sentiment frumos, pozitiv, inaltator (compasiunea, dragostea, blandetea, bunatatea, bucuria) creeaza ceea ce specialistii au numit “coerenta inimii”, pe cand trairile negative, ca si gandirea corespunzatoare acestora creeaza "incoerenta inimii", generand emisii vibrationale in campul electromagnetic al inimii si al creierului nostru.

Aceste campuri electromagnetice influenteaza deopotriva corpurile noastre, ca si realitatile pe care le intalnim in viata de zi cu zi. Acelasi institut a constatat ca, daca suntem furiosi timp de cinci minute, sistemul imunitar are nevoie de sase ore pentru a recupera puterea pierduta. De asemenea, daca traim cinci minute de compasiune si apreciere, imunitatea se imbunatateste cu 41 la suta.

Am notat toate acestea pentru ca fiecare dintre noi sa inteleaga puterea de vindecare a inimii blande si iubitoare, precum si puterea trairilor negative de a ne imbolnavi. In mod practic putem intelege in fiecare moment al existentei daca ne aflam in inima sau am iesit din ea. De cate ori simtim si gandim negativ, ne infuriem, ne suparam, uram, dezapreciem sau judecam in mod agresiv (noi putem observa realitatea imediata, fara a o judeca) este semn ca ne indepartam de inima. Orice am gandi, am simti, am trai ca stare negativa ne semnaleaza ca am intrat in domeniul Egoului sau al "judecatii lumii".

Mintea omeneasca este conditionata de realitatea prezenta sau trecuta, de frica de viitor, de frica de pierdere sau de durere, asa incat ea va genera intotdeauna emotiii negative cand va fi in fata unui eveniment de viata neplacut. Simplul fapt de a ne autoobserva aceasta negativitate si a alege spontan sa ne intoarcem la adevarul inimii noastre, o rugaciune repetata, o amintire frumoasa, apelul la ganduri bune, de speranta, de bucurie, de bine pentru tot ce ne inconjoara ne ridica vibrational incetul cu incetul pina acolo unde vom simti ca santem din nou in armonie cu inima noastra.

Daca vom gandi binele cel mai inalt al tuturor vom crea starea de “coerenta intre inima si minte”, de armonie intre inima si minte, ceea ce ne va aduce o surpriza coplesitoare. Mai intai, se vor vindeca multe dintre afectiunile pe care le avem in corpul fizic. Dar, mai presus de orice, ne vom simti vindecati in suflete. Nu vom mai face eforturi pentru a gandi pozitiv, pentru a aprecia, pentru a darui, pentru a ne simti iubitori sau generosi...

Sursa: Codul Omega

vineri, 25 noiembrie 2011

RUSIA AMENINTA CA VA ATACA CU RACHETE SCUTUL EUROPEAN !! ROMANIA AR TREBUI SA NU IGNORE MESAJUL LUI MEDVEDEV !

Iata ca dupa numai cateva zile de la amenintarea Sefului de Stat Major al Rusiei fata de sansele crescute a unui razboi la granitele sale, presedintele Dmitri Medvedev lanseaza o amenintare fara precedent. Atunci cand am spus ca seful armatei Ruse s-a referit si la Romania, avertizand chiar cu razboiul nuclear, unii din cititorii mei s-au grabit sa-mi spuna ca am luat-o razna… Iata ca acum nu mai este nimic neclar. Rusia ameninta DIRECT toate tarile europene care sunt implicate in proiectul scutului anti-racheta, aici fiind in primul rand Romania, Spania, Polonia dar si Turcia.
Rusia ar putea lansa atacuri cu rachetă asupra unor state membre UE precum Polonia, România şi Spania sau membre NATO precum Turcia, dacă pune în practică ameninţările fără precedent proferate miercuri de preşedintele Dmitri Medvedev pe tema scutului antirachetă, scrie Daily Telegraph, citat de NewsIn.
Preşedintele rus Dmitri Medvedev a îmbrăţişat miercuri retorica violentă a Războiului Rece ameninţând că va distruge, dacă va fi necesar, scutul american antirachetă pe care SUA plănuiesc să-l instaleze în Europa. Potrivit Daily Telegraph, această retorică – ce aduce perspectiva lănsării unor atacuri cu rachetă din partea Rusiei asupra Poloniei, României, Spaniei sau Turciei – ar putea fi cea mai serioasă lovitură dată relaţiei SUA-Rusia de la când a venit la putere preşedintele Barack Obama.
“Am însărcinat forţele armate cu alcătuirea unor planuri pentru a distruge sistemele de informaţii, comandă şi control ale scutului antirachetă (SUA/NATO – n.r.)”, a spus preşedintele Medvedev într-o declaraţie de o duritate fără precedent, care intervine cu câteva săptămâni înainte de alegerile pentru Duma de Stat a Rusiei şi cu câteva luni înainte ca actualul şef de la Kremlin să se retragă în favoarea premierului Vladimir Putin. Astfel de declaraţii ar fi fost, de altfel, caracteristice mai degrabă acestuia din urmă. În timpul precedentei sale şederi la Kremlin, relaţia ruso-americană a cunoscut tensiuni fără precedent de la Războiul Rece.
Pe de altă parte, declaraţiile lui Medvedev au apărut după ce în ajun Statele Unite anunţaseră că vor înceta să mai aplice prevederile Tratatului privind Forţele Convenţionale în Europa (CFE) în relaţia cu Rusia. Cu alte cuvinte, SUA vor înceta să mai informeze partenerul rus despre armamentul convenţional. Gestul SUA a fost urmat, miercuri, de cel al altor 14 state membre NATO semnatare ale tratatului CFE.
Rusia a impus un moratoriu unilateral Tratatului CFE încă din decembrie 2007, în timpul preşedinţiei lui Putin, sub pretextul îngrijorării legate de expansiunea spre est a NATO, de instalarea scutului american antirachetă în Europa sau chiar de folosirea de către forţele americane a bazei de la Mihail Kogălniceanu.
“Partenerii noştri din NATO nu arată deocamdată niciun fel de disponibilitate de a lua în considerare îngrijorările noastre legate de arhitectura scutului european antirachetă, ceea ce ne convinge că planurile lor sunt îndreptate împotriva Rusiei”, a declarat, miercuri, preşedintele Dmitri Medvedev. Ridicând şi mai mult miza, remarcă Daily Telegraph, liderul de la Kremlin a spus că anxietatea Rusiei este atât de mare, încât îşi rezervă dreptul de a revoca tratatele în vigoare privind controlul armelor nucleare (START) şi de a ieşi de la negocierile pentru noi tratate în domeniu.
Casa Albă i-a dat imediat replica lui Medvedev, anunţând că Washingtonul nu îşi va modifica sub nicio formă planurile. “În niciun fel nu vom limita sau modifica planurile noastre de desfăşurare în Europa”, a declarat Tommy Vietor, purtător de cuvânt al Consiliului pentru Securitate Naţională. “Am explicat pe multiple canale oficialilor ruşi că sistemele de apărare antirachetă pe care intenţionăm să le desfăşurăm în Europa nu ameninţă şi nu pot ameninţa apărarea disuasivă (nucleara) strategică a Rusiei”, a completat oficialul american.
Scutul faţă de care Rusia obiectează atât de ferm este destinat să doboare rachete venind dinspre state imprevizibile precum Iranul, dar va fi operaţional abia peste câţiva ani. Turcia, Polonia, România şi Spania au fost de acord să se alăture unei versiuni “mai diluate” decât cea a controversatului plan propus iniţial de fostul preşedinte George W. Bush.
Kremlinul a respins însă asigurările date de SUA şi iniţial a cerut – dar a fost refuzat – ca Rusia să fie partener egal în acest proiect, reaminteşte Daily Telegraph. În practică, aceasta ar fi însemnat ca Rusiei să i se fi dat aşa-zisul drept de acces la “butonul roşu”, ceea ce i-ar fi permis armatei ruse să aibă un cuvânt de spus în faza operaţională – când şi dacă o rachetă să fie doborâtă. A acorda fostului inamic al Americii din perioada Războiului Rece un drept atât de important într-un sistem militar sensibil a fost considerată la Casa Albă o condiţie inacceptabilă, dar Washingtonul a încercat să atenueze orgoliul rănit al Rusiei oferindu-i un schimb detaliat de informaţii despre sistem, scrie publicaţia britanică. Rusia a respins asemenea oferte şi acum cere garanţii juridice de la Washington că noul sistem nu va fi folosit niciodată împotriva sa.
Detaliind o lungă listă de paşi militari concreţi pe care îi va face ţara sa, Medvedev a ameninţat şi cu o serie de contramăsuri politice pe care, dacă le va aplica, vor duce relaţia Rusiei cu Occidentul înapoi în Războiul Rece, notează Daily Telegraph..
Printre măsurile pe care Medvedev spune că le-a ordonat se numără extinderea razei de ţintire a rachetelor nucleare strategice ruse, instalarea unui sistem de avertizare timpurie în enclava rusă Kaliningrad, reechiparea arsenalului nuclear rus cu noi focoase care ar fi capabile să penetreze scutul antirachetă din Europa. Dacă va fi necesar, Rusia va desfăşura în Kaliningrad – enclava care are graniţe cu Polonia şi Lituania – rachete Iskander, care au raza de circa 500 de kilometri. Aceleaşi rachete ar putea fi desfăşurate şi în sudul Rusiei, în apropiere de Georgia şi Turcia, a menţionat preşedintele rus.
Acuzând SUA că ignoră îngrijorările ruse şi prezintă totul ca un fapt împlinit, Medvedev a avertizat că nu va sta cu mâinile în sân. Kremlinul nu va sta să se uite cum Washingtonul construieşte un sistem antirachetă ce ar putea modifica echilbrul armelor nucleare în favoarea Americii. “Nu vom fi de acord să luăm parte la un program care, într-o perioadă relativ scurtă de timp, în 5, 6 sau poate 8 ani, va fi capabil să ne slăbească potenţialul disuasiv", a avertizat liderul de la Kremlin.
Politicienii din opoziţia rusă apreciază că retorica neobişnuit de dură a lui Medvedev este o încercare de a atrage voturile naţionaliştilor înainte de alegerile parlamentare de luna viitoare, prin exploatarea ideii unui duşman extern. “Uită că tocmai cursa înarmării a dus la colapsul Uniunii Sovietice”, a comentat liderul opoziţiei, Boris Nemţov.
Sursa: Sfatuitoarea

joi, 24 noiembrie 2011

Echipajele de pe Soyuz au vazut OZN-uri !

Nava spatiala sovietica Soyuz, T-4 a fost lansata pe orbita la 12 martie 1981, fiind pilotata de Victor Petrovici, inginer de zbor sub comanda capitanului Vladimir Vasilievici Kovalenco. A doua zi, ea s-a cuplat la Soyuz-6, aceasta din urma reprezentand a doua generatie de platforme de spatiu, construite de catre sovietici.
Echipajul de observare a confirmat rezulatatele neobisnuite raportate de catre precedentele echipaje de observatie ale celei de-a doua, a treia si a patra expeditii. Ele contineau date despre asa zisii nori argintii. Dar in mod straniu, orice informatie privind cerecetarea la bordul Soyuz-6 cuprinsa intre 14-18 mai lipseste din lucrarea pe care profesorul Lazarev a editat-o in 1987.
Ultima mentiune indica faptul ca la 3 mai 1981, echipajul a observat o structura asemanatoare unei raze catre sud-vestul Aurstraliei. De la 14 la 18 mai 1981, cei doi cosmonauti au observat un vehicul spatial necunoscut. La inceput se afla la o distanta de 1 km. Cand imediat s-a aparopiat la doar 100 m, cosmonautii au putut observa trei fiinte cu pielea maro, cu ochi albastri stralucitori si oblici. Aveau un nas drept si sparancene stufoase.
La o distanta de 30 de metri cosmonautii sovietici care observau si filmau toate acestea cu mare grija, s-au gandit ca fiintele semanau cu niste roboti. Expesia fetei lor era fara emotie. Au avut mai multe schimburi de informatii. Centrul de control al zborului sovietic, s-a opus cererii cosmonautilor de a se angaja intr-un contact apropiat. Ordinul dat de pe Terra era ca legatura trebuia sa se faca strict prin instrumente de masura.
In acest timp extraterestrii cautau contactul! Nava lor se misca ciudat, disparea din timp in timp si reaparea instantaneu. Cosmonautii nu intelegeau cum puteau sa se miste, nu avea nici o urma de port sau de panouri solare, sisteme optice sau antene. Era doar un obiect sferic cu un diametru de 9-10 metri, care continea 8 ferestre. In jurul corpului central erau dispuse alte 16 sfere transparente de iluminare. Cosmonautii care utilizeaza binocluri puternice, au putut vedea interiorul masinariei: fotolii normale, cateva instrumente si pereti.
In timpul cand aparatul straniu s-a gasit cel mai aproape de statia sovietica, alienii le-au aratat o harta prin bordul lor. Cosmonautii au recunoscut sistemul nostru solar si alte cateva stele neidentificate in alte parti ale hartii. Extraterestrii nu au avut nici o reactie la codul morse, nici in engleza, nici in rusa. Cosmonautii le-au aratat de asemena simboluri matematice.
In timpul unei intalniri secrete la nivel inalt sustinuta la Moscova, in cladirea Gosplan, in anul 1980, el a prezenatat raportul asupra evenimentelor de la bordul lui Soyuz-6 la cateva sute de conducatori ai partidului comunist, oameni de stiinta, experti de exploarare spatiala si membri ai Comisiei de Studiu oficial al OZN-urilor (condusa de Pavel Romanovici Popovici, celebrul cosmonaut sovietic, casatorit cu Marina Popovici). Filmul realizat de cei doi cosmonauti la bordul statiei orbitale, se afla si acum pastrat ca top secret. Dar informatia cu privire la contactul cu extraterestrii a ajuns mai tarziu in lumea libera, unde a putut fi publicata in California UFO.
Sursa: Enigme - Revista online, autor Marian Deaconu

miercuri, 23 noiembrie 2011

GRAFENUL - materialul minune care ar putea schimba lumea

Acest material este mai rezistent decât diamantul, deşi se întinde ca o gumă. Din punct de vedere virtual este invizbil, conduce electricitatea şi cădura mai bine decât orice sârmă de cupru, iar greutatea sa este aproape egală cu zero. Grafenul este un nou material uimitor care poate revoluţiona aproape orice parte a vieţii noastre.Unii cercetători susţin că este cel mai important material care urmează să fie creat de la plasticul sintetic, realizat în urmă cu 100 de ani. Acest material poate duce la inventarea telefoanelor mobile care pot fi rulate şi aşezate în spatele urechii, la televizoare HD la fel de subţiri ca o coală de tapet, şi ziare electronice care se îndoaie pentru ca cititorii să le poată împături într-un mic pătrat, scrie Daily Mail.

Grafenul a fost descoperit în Marea Britanie în urmă cu doar şapte ani. Anul trecut, le-a adus cercetătorilor de la Universitatea Manchester Premiul Nobel pentru fizică, iar săptămâna aceasta cancelarul George Osborne a promis 50 milioane de lire sterline pentru dezvoltarea de tehnologii care să se bazeze pe “această substanţă super puternică”.

Grafenul este realizat prin exfolierea şi procesarea chimică a grafitului, materialul ieftin folosit la creioane. La fiecare câteva luni oamenii de ştiinţă descoperă modalităţi noi şi mai ieftine de prelucrare în masă a grafenului, aşa că unii experţi cred că până la urmă va ajunge să coste mai puţin de 4 lire jumătate de kilogram.

Dar oare grafenul este substanţa-minune a secolului 21?

Pentru un material atât de promiţător are o structură chimică incredibil de simplă. O foaie de grafen este alcătuită dintr-un singur strat de atomi de carbon, dispuşi într-o reţea hexagonală, având o structură rigidă.

Acest lucru face grafenul să fie cel mai subţire material realizat vreodată. Pentru a atinge o grosime totală de un milimetru sunt necesare 3 milioane de straturi de grafen alăturate. Din cauza subţirimii lor foile de grafen luate separat sunt transparente.

De asemenea, este şi materialul cu cea mai mare rezistenţă mecanică cunoscut de omenire. Potrivit unui calcul, pentru a trece prin acea foaie de grafen, un elefant ar trebui să se exercite o forţă incredibil de mare, balansându-se cât mai tare. În ciuda rezitenţei sale, grafenul este şi extrem de flexibil şi poate fi întins cu aproximativ 20% mai mult fără a suferi o daună. Este de asemenea un conducător de electricitate superb, cu mult mai bun decât cuprul folosit în mod tradiţional la cablare, şi este cel mai bun conducător de căldură de pe planetă.

Dar poate cea mai remarcabilă proprietate a grafenului este originea sa. Grafenul este format din grafit, iar un creion de plumb este alcătuit din milioane de straturi de grafen. Aceste straturi sunt “alipite” uşor între ele, de aceea alunecă unul de pe celălalt atunci când un creion este mişcat de-a lungul foii de hârtie. Descoperirea grafenului a declanşat un boom pentru ştiinţa materialelor. Anul trecut existau 3000 de lucrări de cercetare asupra proprietăţilor sale şi 400 de cereri de brevet. Industria electronicelor este convinsă că grafenul va duce la realizarea gadgeturilor care vor face ca iPhone şi Kindle să pară nişte jucării din epoca trenurilor cu aburi.
Ecranele moderne cu touchscreen folosesc oxid de staniu şi indiu, o substanţă care este transparentă dar care poartă curenţi electrici. Dar acest oxid de staniu şi indiu este scump, şi gadgeturile realizate din această substanţă se sparg uşor atunci când sunt scăpate din mână. Înlocuirea oxidului de staniu şi indiu cu anumiţi compuşi pe bază de grafen ar putea permite dezvoltarea ecranelor pentru calculatoare şi televizoare flexibile şi subţiri ca o foaie de hârtie. Cercetătorii din Coreea de Sud au proiectat un ecran cu atingere flexibil de 63,5 centimetri folosind grafenul.

Alţi cercetători privesc în viitor la multe modalităţi de a folosi grafenul în medicină.

De asemenea, este considerat ca fiind o alternativă la caroseria din fibră de carbon a ambarcaţiunilor şi bicicletelor. Iar grafenul în componenţa cauciucurilor le-ar face mult mai puternice.

Unii chiar susţin că materialul va înlocui siliciul din componenţa cipurilor calculatoarelor. În viitor un card de credit realizat din grafen ar putea stoca la fel de multe informaţii ca şi calculatoarele actuale.

Însă există şi unele probleme în folosirea grafenului. Este atât de bun conducător de electricitate încât transformarea lui în dispozitive precum tranzistorii s-a dovedit problematică. La începutul anului acesta IBM a recunoscut că „este dificil să ne imaginăm” ca grafenul va înlocui siliciul în microcipuri.

Experţii însă au încredere în acest material şi sunt dispuşi să urmeze calea în continuare. „Vorbim despre un număr impresionant de proprietăţi unice combinate într-un singur material, lucru care nu s-a mai întâmplat până acum. De aceea există atât de mulţi cercetători care lucrează la analiza acestuia”, au adăugat aceştia.

marți, 22 noiembrie 2011

Calator din trecut?

Este vorba de unul din cazurile cele mai misterioase de care s-a ocupat politia din New York !
Intrebare esentiala: se poate calatori in Timp si in toate sensurile?

Intr-o seara de iunie a anului 1950, un barbat imbracat intr-un mod insolit a fost vazut la Times Square din New York. In acea perioada capitanul Hubert V. Rihm era insarcinat sa cerceteze toate persoanele disparute. Acum se afla la pensie si nu poseda toate informatiile acestui caz caci nu mai are acces la dosarele politiei. Totusi, isi aminteste detaliile esentiale. Barbatul, parand sa aiba 30 de ani, a fost vazut in mijlocul multimii care iesea de la un teatru. Era aproximativ ora 23,15. Necunoscutul purta haine de un caracter demodat: o palarie inalta, o jacheta cu un rand de butoni pe spate, pantaloni colanti cu carouri albe si negre, fara pliu. Era incaltat in pantofi montati cu catarama. Nimeni nu l-a vazut coborand in strada. Martorii au declarat ca l-au vazut imobil in mijlocul intersectiei, observand cu un aer inspaimantat lumina semafoarelor ca si cum nu mai vazuse asa ceva inainte! In fine a parut sa-si dea seama de trafic si a inceput sa traverseze. Un agent de politie aflat la coltul strazii, l-a zarit, dar inainte de a-l ajunge, barbatul s-a indreptat spre trotuar fara sa-i pese da masini. Un taxi l-a lovit in plin si el era deja mort cand i s-a sarit in ajutor. A fost transportat la morga, unde toate obiectele gasite asupra lui, au fost examinate cu grija. El a notat: O moneda de bronz demonetizata, nota unei ingrijitoare din Lexington Avenue (!): “ Pentru hrana si gazduirea calului si pentru mutarea unei masini de pe locul sau: 3 dolari”, 70 de dolari in bilete vechi, cateva carti de vizita purtand numele de Rudolf Fentz rezident in Fifth Avenue, o scrisoare adresata purtatorului si purtand stampila postala de iunie 1876. Pe niciunul din aceste obiecte nu se observa patina timpului si nici o uzura datorata unei folosiri lungi. Primele cercetari au permis de a se stabili ca adresa de pe strada a V-a corespundea unui magazin, insa nimeni nu a auzit de Rudolf Fentz, al carui nume nu figura in anuarele telefonice. Un control al amprentelor sale digitale la arhiva din New York si din Washington, nu a dat niciun rezultat.
Capitanul Rihm si-a continuat insa cercetarile si munca sa constanta a fost rasplatita, caci a gasit intr-un anuar telefonic din 1939 un Rudolf Fentz junior cat si adresa sa. S-a dus la aceasta adresa si a aflat ca in acea perioada omul pe care il cauta avea 60 de ani si lucra intr-o banca din apropiere. In 1940, a iesit la pensie si s-a mutat. La banca, i s-a spus ca Fentz junior a murit cinci ani mai tarziu, in 1945, dar ca sotia sa continua sa traiasca in Florida. Aceasta, a raspuns la o scrisoare de-a lui Rihm, scriindu-i ca tatal sotului sau a disparut misterios in primavara anului 1876. De fapt, doamna Fentz senior nu iubea faptul ca sotul sau fuma in casa. De asemenea el avea obiceiul de a se plimba seara pentru a fuma o tigara inainte de a se duce la culcare. Dar, intr-o seara, nu a mai revenit. Familia sa a facut cercetari lungi si costisitoare care s-au soldat cu un esec: nici o urma a disparutului.
Capitanul Rihm a descoperit apoi o lista de personae care au disparut in 1876. Pe ea figura si numele lui Rudolf Fentz. In momentul disparitiei sale, acesta avea 29 de ani. Varsta si descrierea hainelor pe care le purta corespundeau exact cu cele ale victimei din Times Square.
Sursa: Enigme - Revista online, autor Marian Deaconu

luni, 21 noiembrie 2011

Incepe razboiul nuclear?

Englezii suspenda legaturile cu bancile iraniene
Marea Britanie a anuntat intreruperea tuturor legaturilor cu bancile iraniene, inclusiv cu Banca centrala, pentru a exprima "preocuparea" fata de evolutia programului nuclear iranian, informeaza AFP, citat de Mediafax.
Este prima data cand Marea Britanie impune o ruptura de acest fel cu "sectorul bancar al unei tari", se arata intr-un comunicat oficial.
"Am luat aceasta decizie in contextul existentei probelor conform carora bancile iraniene sunt implicate in programul nuclear militar iranian", explica ministrul Finantelor, George Osborne.
"Comportamentul regimului iranian reprezinta o amenintare semnificativa la adresa Marii Britanii si a comunitatii internationale. Acest anunt este o noua etapa pentru a impiedica regimul iranian sa se doteze cu arme nucleare", adauga el.
"Decizia a fost coordonata cu cei mai importanti parteneri ai nostri la nivel international", a explicat seful diplomatiei britanice, William Hague.
Sursa: wall-street.ro; Sfatuitoarea

duminică, 20 noiembrie 2011

O intalnire misterioasa


Un fermier francez respectabil a declarat ca a fost imobilizat de doua fiinte stranii ce aterizasera cu un OZN pe plantatia sa de lavanda. Era data de 1 iulie 1965 cand domnul Maurice Masse, aflat la ferma sa din Valensole, in regiunea Basses Alpes, a observat un obiect zburator de forma unui ou si de marimea unei masini, oprit pe sol. Apropiindu-se pe furis, prin vie, a zarit doi “baieti” aplecati deasupra florilor si a frunzelor de lavanda si s-a repezit spre ei pentru ai lua la rost. S-a pomenit holbandu-se la fetele uluite ale creaturilor: niste fete cum nu mai vazuse niciodata. Cei doi “oameni” aveau capete mari, ochi oblici, pometi inalti, proeminenti, guri ca niste fante inguste, barbii ascutite si purtau niste costume ciudate. Una dintre creaturi a intins un fel de tub spre el si l-a paralizat. Apoi, l-a privit pret de cateva secunde, disparand in cele din urma in interiorul navei lor, plutind pe o raza luminoasa. Cele sase picioare ale obiectului au inceput sa se roteasca, un pivot central sa trepideze, iar nava s-a inaltat in aer, pierzandu-se in departare.
Dupa aproxomativ douazeci de minute, Masse a reusit sa isi revina din starea de paralizie, insa cateva luni dupa incident a avut probleme cu somnul. In general acesta dormea cinci sau sase ore, dar dupa strania intalnire avea nevoi de cel putin peste zece ore de somn pe noapte, iar sotia si tatal lui au observat schimbari vizibile in comportamentul acestuia.
In urma lor, in pamantul crapat de atata uscaciune a ramas o groapa cu noroi si, in cateva zile, toata lavanda din jurul locului respectiv s-a ofilit si a murit. Aveau sa treaca ani de zile pana ce acolo sa mai creasca din nou plante. Specialistii care au investigat zona au declarat ca nivelul de calciu extras din mostrele luate de la locul aterizarii era cu mult mai ridicat decat in celalalte zone ale pamantului de acolo.
Mai multi investigatori care l-au interogat pe Masse, printre care si celebrul cercetator al Fenomenului OZN Jacques Valee, au concluzionat ca acesta nu spunea intreaga poveste. Valee a intuit ca a existat un fel de comunicare intre fermier si fiintele extraterestre. Despre cercetarile lui cu privire la fascinantul caz din Valensole voi scrie in viitor.
Sursa: Esenta Infinitului

sâmbătă, 19 noiembrie 2011

Extratereştrii au împiedicat un război nuclear !

Extratereştrii au făcut ca o mare parte a arsenalelor atomice ale SUA şi ale Rusiei să devină inutile
Robert Hastings, autor al cărţii “OZN-uri şi arme atomice”, susţine că OZN-urile au boicotat eforturile de înarmare nucleară a Statelor Unite ale Americii şi ale Rusiei: “În timpul Războiului Rece, o confruntare nucleară ar fi putut izbucni oricând. Dacă s-ar fi întâmplat asta, ecosistemul Terrei ar fi avut de suferit. Situaţia aceasta tensionată nu a trecut cu siguranţă neobservată pentru observatorii externi”. Cercetatorul este convins că extratereştrii au făcut ca o mare parte a arsenalelor atomice ale SUA şi ale Rusiei să devină inutile. Specialistul susţine că ar fi existat cazuri în care focoasele nucleare au înregistrat defecţiuni, în timp ce OZN-uri în formă de disc pluteau în jur. “Când un OZN levita deasupra unei rachete nucleare, aceasta nu mai funcţiona, scrie libertatea.ro. Practic, extratereştrii au împiedicat un război nuclear”. Hastings susţine că a adunat mărturii de la 120 de militari, care spun că bazele militare, în special cele din Anglia, Rusia şi SUA, sunt vizitate de extratereştri. Şase ofiţeri pensionaţi şi un cadru militar în rezervă au dat declaraţii, relatând experienţele pe care le-au avut.
Sursa: agentia.org

vineri, 18 noiembrie 2011

OZN-urile lui Geos

La 7 aprilie 1997, orele 8, satelitul american, Geos-9 transmitea pe Terra fotografia unui obiect anormal aflat deasupra Alaskai. O jumatate de ora mai tarziu, alta imagine arata ca obiectul care se deplasa catre sud, se gasea la vest de coasta de nord a Vancouver Island. Fotografia arata deasemenea un obiect ciudat, de aceeasi marime, deasupra Pacificului, la aproximativ 80 km vest de San Francisco. La orele 9, Geos-9 a transmis o a treia imagine aratand ca obiectul aflat deasupra orasului San Francisco disparuse, in timp ce primul obiect se intorsese deasupra Alaskai. Cele doua obiecte aveau o marime de 40 km. La orele 11, o a patra imagine transmisa de Geos-9 inregistra un nou obiect pe jumatate mare fata de cele doua, care stationa deasupra orasului Colorado. La orele 14, FBI-ul a lansat o alerta generala, vorbind de o amenintare potentiala la centrul NORAD de al Cheyenne Mountain. Generalul maior Jifb Grime a precizat ca nu era nici o amenintare asupra orasului Colorado Springs. Totusi masurile de securitate au fost luate. Aceasta remarca a suscitat insa vii intrebari. Daca nu exista nici un fel de amenintare, de ce trebuie protejata o baza? De cine? Conform unei depese a agentiei Reuters, purtatorul de cuvant al NORAD, Frankie Webster, a refuzat orice fel de discutie, asupra naturii masurilor de securitate. Mai tarziu a urmat un val de explicatii privind anomalii datorate unei deficiente a programului de satelit. Daca imaginile nu au fost decat rezultatul unei deficiente tehnice, atunci de ce s-a dat alarma generala in tot sectorul Cheyenne Mountain? Raspunsul a fost: procedura automatica de securitate! Desi radarele NORAD sunt capabile de a detecta si de a identifica obiecte de marime foarte mica totusi, nu au putut identifica obiecte de 40km in diametru! Aceste radare au fost utilizate pentru a verifica imaginile satelitului Geos-9. Daca nu au detectat nimic anormal, in acest caz de ce atunci atata agitatie? Ne vine greu sa credem ca s-a dat o alerta generala si a trecut la DEFCON-4 (primul nivel de alerta inaintea unei eventuale riposte nucleare) doar pentru niste paraziti informatici.
Intrebarea este: Ce a intrat in atmosfera noastra la 17 aprilie 1997?
Autor: Marian Deaconu

joi, 17 noiembrie 2011

Harta Creatorului

Oamenii de stiinta de la universitatea republicii ruse Bachkiria au facut o descoperire fantastica: o tablita din piatra reprezentand o harta in relief, estimata la 120 de milioane de ani! Alexandr Cuvirov, profesor doctor in stiinte fizice si matematice si studentul sau chinez Huan Hun, s-au decis in 1995, sa studieze ipoteza unei posibile migratii vechi a chinezilor in Siberia si Ural.
In cursul expeditiei pe care cei doia au efectuat-o in Bachkiria, au descoperit mai multe gravuri rupestre chinezesti (tratand mai ales comertul si casatoria, confirmand ipoteza lor). In timpul cercetarilor lor, ei au descoperit in arhivele de la Ufa note din sec al XVIII-lea care raportau existenta a aproximativ 200 de tablite din piatra gravate, neobisnuite, in apropierea satului Chandar, in regiunea Nurimanov. Altele indicau faptul ca in secolele 17 si 18, expeditii stiintifice ruse le studiasera. Ele contineau diferite semne si motive. Alte note aratau ca la inceputul secolului 20, arheologul A. Schmidt vazuse aceste tablite albe din micuta republica rusa.
In 1998, profesorul Cuvirov si echipa sa au facut o ancheta, dar a esuat. Concluzia? Totul era o legenda. Dar la 21 iulie 1999, Vladimir Kradnov, fostul presedinte al consiliului local al agriculturii, i-a aratat lui Cuvirov o tablita pe care a descoperit-o in curtea sa. O saptamana mai tarziu s-au facut sapaturi acolo, de unde s-a extras piatra de la Dashka, care a fost dusa la Universitatea de la Ufa pentru a fi studiata. Dupa ce au curatat-o, oamenii de stiinta au ramas uimiti: piatra era o harta tridimensionala!
Piatra are aproape o tona, are 1,48 metri inaltime, 1,06 m largime si o grosime de 16 cm, fiind compusa din trei straturi. Baza groasa de 14 cm este din dolomit. Al doilea strat este cel mai ineteresant, pe care este gravata imaginea este din diopsid, dar tehnologia prin care a fost construita este inca necunoscuta. Al treilea strat gros de 2 mm este din portelan din calciu si asigura protectia hartii contra oricarui impact exterior.
Analiza sa cu raze X a relevat faptul ca era de origine artificiala. Piatra a fost uzinata cu ajutorul unor utilaje de mare precizie si relieful sau nu a fost executat de catre un gravor in piatra. Se pare ca ea facea parte dintr-un puzzle de 340 m X 340 m. Relieful central al micutei republici Bachkiria nu s-a prea schimbat in cateva milioane de ani. Astfel, s-a putut identifica cu usurinta muntele Ufa si mai ales canionul sau, diferite rauri din Ural ceea ce confirma marea vechime a hartii.
Fantastic este faptul ca harta arata un sistem gigantic de irigatii cu doua sisteme de canale de 500 m largime, 12 baraje intre 300 si 500 m largime, lungi de 10 km si adanci de 3 km fiecare. Aceste baraje care serveau la alimentarea diferitelor retele au necesitat extractia a cel putin 10 metri cubi de pamant! In comparatie cu el, canalul de la Volga la Don pare a fi extrem de mic. In plus, actualul Belaya pare sa fi fost la origine un rau artificial.
Mai intai, oamenii de stiinta s-au gandit ca harta stranie ar fi putut fi opera chinezilor din cauza inscriptiilor verticale care figureaza pe tableta. Dar ele nu au putut fi decifrate. Profesorul Cuvirov crede ca ele ar reprezenta altitudinea Ufei. Care sa fie vechimea hartii? Datarile cu carbon 14 au dat erori. Oamenii de stiinta cred insa ca ea are peste 3 mii de ani. O analiza fina a pietrei a aratat prezenta in cadrul ei de cochilii caracteristice, una de 50 de milione de ani, alta de 120 milione de ani dar nimic nu poate sa spuna ca aceste cochilii nu se gaseau deja in roca in momentul confectionarii hartii…
Profesorul Cuvirov si echipa sa cred ca aceasta harta a fost creata cand polul magnetic a fost situat in Terra Franz Joseph acum 120 de milione de ani! Exista multe intrebari privind aceasta piatra stranie, in special legate de datarea sa si modul in care a fost fabricata. Conform Centrului de Critografie Istorica din Winsconsin(SUA), care a studiat elementele pietrei de la Dashka, aceasta harta de navigatie a putut fi efectuata doar prin observatii aeriene, care necesita un tratament informatic extrem de puternic si utilizarea de date prin satelit.
Se pare insa ca cei care au construit harta nu utilizau caile maritime sau aeriene caci nu exista nici o urma de drum. Autorii sai (probabil o civilizatie anterioara disparuta?) nu locuiau poate in acest loc dar prevedeau o colonizare? Nu se stie cine a creat-o si nici cand. „Cu cat invat mai mult despre ea cu atat mai mult realizez ca nu stiu nimic”, declara profesorul Cuvirov.
Sursa: Enigme

miercuri, 16 noiembrie 2011

Podul lui Traian ?

Podul lui Traian ? Mă îndoiesc !
Toată lumea a învăţat la şcoală (atât în clasele primare, cât şi în liceu), la capitolul antichitatea românilor, că în răstimpul 103-105 arhitectul Apollodor din Damasc a construit un pod peste Dunăre, graţie căruia Traian a reuşit să-şi treacă armatele în Dacia şi să o transforme în provincie romană ! Faină chestia, mai ales că este vorba de o minune a antichităţii în această parte a lumii, fiind considerat cel mai lung pod din Imperiul Roman ! Numai că informaţia nu prea pare în regulă, mai ales că nici nu are "acte" ! O să mă întrebaţi:
- Cum adică nu pare în regulă ?
Foarte simplu. Pentru construcţia acestui pod de către romani nu există nici un document. Nici măcar unul ! Nici de factură folclorică, nici epigrafică şi nici literară ! Apoi trebuie să vă atrag atenţia că istoria este o materie de studiu logică. Ori, această acţiune de construire a podului de la Drobeta de către Traian, prin intermediul arhitectului Apollodor din Damasc, este absolut ilogică! Să vorbim întâi despre documente. Este cunoscut faptul că monumentul triumfal ridicat de Traian în urma victoriei împotriva dacilor şi cunoscut sub numele de Columna lui Traian, este o cronică în piatră care relatează pas cu pas cucerirea Daciei. Pe un asemenea monument, mai ales că este construit de acelaşi arhitect care se presupune că a ridicat şi Podul de la Drobeta, Apollodor din Damasc, este practic imposibil să nu apară o asemenea realizare ! Fie si numai pentru satisfacerea orgoliului împărătesc şi a celui ce l-a construit., fără a mai pune la socoteală faptul că fără existenţa acestui pod poate că Dacia nu ar fi putut fi ocupată. Cu toate acestea dacă întrebăm documentele în legătură cu acest pod, ele tac, nu există dovezi literare sau epigrafice care să ateste construcţia podului de către romani ! Există însă în folclorul aromân o baladă populară care vorbeşte despre construcţia acestui pod. O sa vă spun imediat despre ce este vorba. Până atunci însă să vorbim puţin despre logica acestei afirmaţii tratată de specialişti ca "bătută în cuie". De ce ?
1. În primul rând este absolut ilogic ca romanii să fi putut construi podul de la Drobeta într-un răstimp atât de scurt (numai 2 ani) în condiţiile în care unul dintre maluri se afla încă în stăpânirea dacilor !
2. În al doilea rând este absolut ilogic ca Decebal, pentru care libertatea poporului său era mai presus de orice altceva să stea cu mâinile în sân şi să privească cum se construieşte un pod care punea în pericol însăşi existenţa statului dac !
3. În al treilea rând afirmaţia este ilogică întrucât cercetări efectuate de către ingineri au pus în evidenţă faptul că, cu tehnica actuală şi pe vreme de pace, sunt necesari cca. 5 ani pentru finalizarea unei asemenea construcţii ! Atunci era război ! Iar Traian nu era un copil care se juca de-a războiul să nu-şi dea seama că-şi decimează armata în van urmărind finalizarea acestui proiect. Tocmai de aceea pe Columnă armata romană trece PE UN POD DE VASE !
Acestea fiind spuse să vedem, totuşi, ce este cu Podul "buclucaş". Cine a construit podul de piatră de peste Dunăre ?
Mi se pare mult mai verosimil şi mai logic din punct de vedere istoric ca Podul de la Drobeta să fi fost construit cu ceva timp înaintea războaielor daco-romane, pe timp de pace, climat mult mai propice pentru realizarea unei asemenea construcţii. Cine şi de ce să fi construit această "perlă" a ultimei provincii cucerite de romani ?
Dacii stăpâneau, înainte vreme, ambele maluri ale Dunării. Prin urmare este verosimil faptul ca Podul să fi fost construit de ei ! Faptul apare cu totul logic după ce-l citim pe Strabon:" Burebista stăpâneşte peste tot teritoriul de pe ambele maluri ale Dunării". Acelaşi autor ne spune: "(Burebista) trecea fluviul când dorea.", însă Dacia nu era putere navală la acea vreme ! Dacă iarna Dunărea putea fi traversată pe gheaţă, cum se întâmplă în cazul atacului lui Decebal în Moesia, care era modalitatea de a trece Dunărea, vara, decât. pe un pod ! Aceasta având în vedere că Burebista, cum spuneam, nu dispunea de o flotă din care să facă pod de vase. Mai mult pentru această afirmaţie există chiar şi documentaţie ! O baladă populară aromână, intitulată "Puntea din artă" ne vorbeşte, valorificând probabil o legendă mai veche, despre trei meşteri constructori iscusiţi care au lucrat la construcţia unui pod peste Dunăre vreme de şase ani ! A se observa că cifra concordă cu cercetările moderne. Având în vedere că Burebista stăpânea peste ambele maluri ale Dunării este de la sine înţeleasă necesitatea geo-strategică a construirii acestui pod peste care Burebista "trecea fluviul când dorea". Necesitate care se impunea având în vedere faptul că Imperiul Roman încerca să-şi extindă dominaţia în sudul Dunării ! Prin urmare, este logic şi de bun simţ să conchidem că, Burebista este constructorul podului de la Drobeta. Apollodor doar a refăcut partea de lemnărie a podului pentru ca Traian să poată avea o cale mai facilă pentru a jefui Dacia de toate bogăţiile ei !
Dar ce se întâmplase cu podul în ajunul ocupaţiei romane ? Decebal, strateg vestit, surprins de atacul romanilor, distruge lemnăria podului. Faptul pare a fi atestat de bucăţile de bârne arse aflate la fata locului. Deci, pentru a frâna în oarecare măsură invazia romană, Decebal, din necesităţi de strategie militară, distruge opera înaintaşului său, Burebista. Aceasta va fi refăcută de un alt DAC, de această dată împărat al Bizanţului, anume CONSTANTIN CEL MARE, născut în oraşul Niş, aflat azi în Bulgaria !Când, oare, vom înceta a mai ridica elogii cuceritorilor şi vom trece sub semnul ignoranţei realizările strămoşilor noştri ?
Sursa: de pe net



Cred ca materialul de mai jos raspunde macar partial intrebarilor generate de articol.

Adevaratii constructori ai Podului lui Traian. DEZBATERE

Cel mai rău lucru la cetățenii români de astăzi nu este niciunul din cele pe care le socotisem cele mai rele până acum. Cel mai rău lucru la cetățenii români de astăzi este cumplita boală a datului cu părerea.

Am primit pe mail un text intitulat „Adevărații constructori ai ”Podului lui Traian”?”.
Să vedem dacă el confirmă sau infirmă părerea mea.
Adaug aici că, deși îl citez din belșug, la sfârșit îl las și integral, ca să nu-și închipuie cineva că am scos cuvintele din context.

Deci, să cităm:

I.
„ Toată lumea a învăţat la şcoală (atât în clasele primare, cât şi în liceu), la capitolul antichitatea românilor, că în răstimpul 103-105 arhitectul Apollodor din Damasc a construit un pod peste Dunăre, graţie căruia Traian a reuşit să-şi treacă armatele în Dacia şi să o transforme în provincie romană ! ”

Greșit!
1. Cele mai multe manuale pe care le-am putut consulta spun ceva de genul „podul a fost construit înainte de al doilea război cu dacii”, fără a indica perioada exactă. Chiar dacă unele dau o perioadă, nu se poate generaliza în temeiul lor. Mai mult, disputele istorice serioase nu se pot baza pe manualele școlare decât atunci când chiar manualele sunt subiectul disputei.
2. Niciun manual pe care l-am putut consulta nu spune că datorită acelui pod „Traian a reuşit să-şi treacă armatele în Dacia şi să o transforme în provincie romană!”. Afirmația ar fi, de altfel, cu totul absurdă sau pur și simplu incultă: Traian trecuse cu armata sa Dunărea în primul război dacic (101-102) pe un pod de vase, înfrângându-l pe Decebal care a cerut în genunchi mila împăratului înaintea zidurilor Zarmisegetuzei. Podul era o necesitate pentru cineva care stăpânea temeinic amândouă malurile, și ca sprijin logistic dar mai ales economic.

II.
Următorul citat:
„Faină chestia, mai ales că este vorba de o minune a antichităţii în această parte a lumii, fiind considerat cel mai lung pod din Imperiul Roman ! Numai că. informaţia nu prea pare în regulă, mai ales că nici nu are “acte” ! O să mă întrebaţi: “Cum adică nu pare în regulă ?” Foarte simplu. Pentru construcţia acestui pod de către romani nu există nici un document. Nici măcar unul ! Nici de factură folclorică, nici epigrafică şi nici literară !”

Greșit!
După cum vom vedea, există mai multe „acte” ale acestui pod. De obicei, însă, nu sunt menționate în manualele școlare, dar apar în lucrările de specialitate. De ce autorul minte atât de categoric, este greu de spus. Dar, așa cum vom vedea, chiar minte.

III.
„Apoi trebuie să vă atrag atenţia că istoria este o materie de studiu logică. Ori, această acţiune de construire a podului de la Drobeta de către Traian, prin intermediul arhitectului Apollodor din Damasc, este absolut ilogică ! Să vorbim întâi despre documente.”

De fapt istoria nu este „materie de studiu” decât pentru elevi. Pentru cercetători ea este „disciplină științifică”, ceea ce este mult deosebit. Iar ca disciplină științifică istoria cere în primul rând o informare cât mai deplină, și apoi o onestitate cât mai deplină, pentru a se ajunge la concluziile cele mai probabil valabile. Ceea ce nu este, totdeauna, egal cu adevărul. A pretinde însă logică în lipsa informațiilor coerente este ilogic. Și o asmenea „metodă” de lucru nu poate duce decât la greșeli.

De aceea, trebuie să spun că, după cunoștințele mele, mi s-a părut cu totul greșită afirmația „această acțiune de construire a podului … este absolut ilogică”. Dar, dacă vrem să fim logici, trebuie întâi să vedem argumentele. Care sunt?

IV.
„ Este cunoscut faptul că monumentul triumfal ridicat de Traian în urma victoriei împotriva dacilor şi cunoscut sub numele de Columna lui Traian, este o cronică în piatră care relatează pas cu pas cucerirea Daciei.”

Greșit!
Toți specialiștii știu că, deși cuprinde multe informații, Columna lui Traian nu relatează lucrurile „pas cu pas” decât dacă socotim ca „pas” fiecare punct important din punctul de vedere al Romei. Sunt multe lucruri peste care se trece aici și sunt cunoscute din alte surse.
Afirmația nu este esențială în discursul textului analizat, dar este o mostră de „dat cu părerea deși nu știu”.

V.
„Pe un asemenea monument, mai ales că este construit de acelaşi arhitect care se presupune că a ridicat şi Podul de la Drobeta, Apollodor din Damasc, este practic imposibil să nu apară o asemenea realizare ! Fie si numai pentru satisfacerea orgoliului împărătesc şi a celui ce l-a construit., fără a mai pune la socoteală faptul că fără existenţa acestui pod poate că Dacia nu ar fi putut fi ocupată. Cu toate acestea dacă întrebăm documentele în legătură cu acest pod, ele tac, nu există dovezi literare sau epigrafice care să ateste construcţia podului de către romani ! ”

Greșit!
Greșeală care ține de incultură sau de dorința de a-i înșela pe cititori?
Nu-i treaba mea să răspund.
Însă afirmația este o minciună totală.
De la inscripția de pe malul sudic al Dunării, până la Columna lui Traian, sunt destule mărturii antice despre ridicarea acestui pod.
Ca simplă dovadă, atașez o poză a Podului lui Aplodor (sau Traian, cum vreți), așa cum apare el pe… Columna lui Traian!!!
Să mai amintim că Dio Cassius și alți istorici antici amintesc și ei de Podul lui Traian și de ridicarea lui.
Deci, dintr-o dată, argumentația cade. Cel puțin aici! Să vedem însă, ce urmează!

Pentru cei care nu înțeleg semnificația prezenței podului pe Columnă, să menționăm că, în afara plăcilor de la picioarele podului, este primul document antic ce atestă acest pod. Totodată, acest document atestă faptul că podul este stăpânit exclusiv de romani și, după cum arată și ruinele sale de astăzi, este construit într-un stil cu totul ne-dacic și tipic roman. Coroborând imaginea de pe Columnă cu celelalte izvoare, cum o vom face mai jos, concluziile firești – și incontestabile logic – sunt cu totul altele decât ale autorului textului analizat.

VI.
„Există însă în folclorul aromân o baladă
populară care vorbeşte despre construcţia acestui pod. O sa vă spun imediat despre ce este vorba. Până atunci însă să vorbim puţin despre logica acestei afirmaţii tratată de specialişti ca “bătută în cuie”. De ce ?

1. În primul rând este absolut ilogic ca romanii să fi putut construi podul de la Drobeta într-un răstimp atât de scurt (numai 2 ani) în condiţiile în care unul dintre maluri se afla încă în stăpânirea dacilor !

2. În al doilea rând este absolut ilogic ca Decebal, pentru care libertatea poporului său era mai presus de orice altceva să stea cu mâinile în sân şi să privească cum se construieşte un pod care punea în pericol însăşi existenţa statului dac !
3. În al treilea rând afirmaţia este ilogică întrucât cercetări efectuate de către ingineri au pus în evidenţă faptul că, cu tehnica actuală şi pe vreme de pace, sunt necesari cca. 5 ani pentru finalizarea unei asemenea construcţii ! Atunci era război ! Iar Traian nu era un copil care se juca de-a războiul să nu-şi dea seama că-şi decimează armata în van urmărind finalizarea acestui proiect. Tocmai de aceea pe Columnă armata romană trece PE UN POD DE VASE !”

Greșit!
1. Nu există o baladă aromână despre acel pod. Numele de aromâni este dat românilor din Macedonia, Epir, Tesalia și părți mai la sud de acestea, precum și la românii de acolo ce au mers în număr semnificativ în Evul Mediu târziu și în epoci mai apropiate în Tracia și Iliria, și apoi și mai spre nord. Românii din Moesia, singurii care ar putea teoretic avea, în afară de cei din Oltenia sau Banat, balade despre acest pod, nu sunt aromâni. Balada armânească citată… nu are nicio legătură cu subiectul. Dar vom reveni asupra acestei balade la locul în care revine și autorul textului studiat, spre a vedea mai limpede despre ce este vorba.

2. Afirmația de la punctul 1. al autorului include două premize greșite. Prima este că durata construcției ar fi fost de „numai doi ani”. A doua că malul nordic ar fi fost la Decebal în perioada 103-105. De fapt în primăvara lui 101 romanii trec Dunărea pe un pod de vase și ocupă malul nordic al Dunării (ceea ce se vede și pe Columnă). Până în 105 Decebal nu îl mai recuperează, Oltenia și Banatul sunt în cea mai mare parte, deja, provincie romană. (se pot vedea toate lucrările de specialitate, precum și izvoarele indicate de acestea)

3. Afirmația de la punctul 2. al autorului include trei premize greșite.

Prima ar fi aceea că lui Decebal îi păsa de popor, adică, se subînțelege, „poporul dac”. Izvoare pentru această părere? Nu există.

Știm că Horea a strigat „mor pentru popor”. Pentru Decebal nu avem nicio asemenea mărturie. O fi plăcut să ne închipuim că Decebal, cel dintâi dintre nobilii daci, iubea poporul de rând. Mărturiile istorice nu ne arată însă vreo asemenea iubire între tarabostes și poporenii lor, pe care la o adică nobilii daci nu șovăiau să-i vândă și ca sclavi (romanilor și grecilor). O excepție uimitoare, menționată ca atare, este cea perechii Burebista – Deceneu. O asemenea mențiune nu există însă pentru Decebal, cu toate că este arătat ca un mare strateg, bun luptător șamd. Poate că-i păsa de popor, dar nu avem nicio dovadă în această privință. Autorul tocmai vorbea de lipsa documentelor despre pod (imaginară în acel caz) ca o dovadă că nu romanii au construit podul. În lipsa documentelor despre Decebal ar fi trebuit să-și stăpânească imaginația. Mai ales că sunt și alte izvoare privind raporturile dintre Decebal și popor, asupra cărora vom reveni.

A doua premiză greșită este că Decebal era reprezentantul „poporului dac”. Mai curând ar fi fost Traian, dacă e să judecăm după numărul de daci conduși, sau niciunul dintre ei, dacă este să fim obiectivi (nu exista o unitate conștientă și sistematică națională dacică, nu exista un „exponent al neamului”; cel mult exista o unitate etnică, dar asta este cu totul altceva).

Din Dacia lui Burebista Traian stăpânea la anul 100 mai mult de jumătate:
Panonia și V Crișanei, atât direct cât și prin iazigii confederați Imperiului roman (ca și Tracia, de altfel, multă vreme); Moesia în întregime; Sciția Mică; sudul Basarabiei de azi (prima posesiune romană nord-dunăreană, de altfel); Carpații dinspre Moravia, prin iazigii și marcomanii confederați Imperiului Roman.
Ce stăpânea Decebal la anul 100?
Banatul, Oltenia, Transilvania, E Crișanei, partea carpatică și sub-carpatică a Munteniei și o parte din munții Moldovei.
Aliații lui Decebal, roxolanii și bastarnii, stăpâneau o parte a Câmpiei Munteniei și centrul Moldovei, de la Siret până dincolo de Nistru.
Carpii, Costobocii și Dacii Mari, care au fost neutri în aceste războaie, stăpâneau „Țara de Sus” a Moldovei, Maramureșul, Pocuția și părți din Galiția de mai târziu.

Deci Decebal stăpânea o Dacie care cuprindea doar o mică parte a dacilor, mult mai mulți fiind chiar și cei din Imperiul roman decât cei conduși de Decebal.

Dar această enumerare, deși covârșitoare în sine, nu ar avea nicio însemnătate dacă dacii din celelalte părți l-ar fi privit pe Decebal ca pe conducătorul și/sau reprezentantul lor.
Nici vorbă!
Decebal a vrut să ceară, din nou, ajutorul dacilor nordici (Carpi, Costoboci, Dacii Mari), spre sfârșitul celui de-al doilea război cu romanii, deoarece până atunci aceștia nu-l ajutaseră cu nimic. De asemenea, dacii din Imperiul roman (și vom reveni asupra lor!), n-au mișcat un deget pentru Decebal, dar au muncit din greu pentru Traian. Trist pentru romantismul care îi vrea pe daci uniți, naționaliști și anti-romani, dar adevăr istoric atestat de izvoare.

Deci, nici vorbă ca Decebal să fi fost reprezentantul „poporului dac” privit ca întreg.

A treia premiză greșită este cea după care Decebal, dacă lăsa să se construiască podul, însemna că „stă cu mâinile în sân”.
Decebal câștigase pacea printr-o uimitoare mărinimie a lui Traian. Acesta, deși îl avea îngenunchiat la picioare, nu l-a luat prizonier, nu l-a batjocorit, ci i-a dat pacea. S-a retras de lângă Sarmisegetuza, dar a păstrat sudul Banatului și Olteniei, după cum atestă, iarăși, izvoarele.
Pierderile suferite de Decebal erau cumplite, armatele sale fuseseră decimate în război, trupele romane staționau la Drobeta și Dierna și în alte puncte ale malului nord-dunărean, dar și mai în adâncul Banatului și Olteniei. Orice mișcare înainte de vreme ar fi însemnat într-adevăr nimicirea lui Decebal și statului său. Ca urmare, nu a exista nicio acțiune militară a lui Decebal în această perioadă.
Dar Decebal, firește, nu a stat „cu mâinile încrucișate” ci, cu ajutorul meșterilor și instructorilor romani, și-a refăcut o parte din cetăți și armată, a construit noi mașini de luptă șamd. Încălcând, de fapt, tratatul cu Traian, ceea ce a și dus la al doilea război cu acesta. În care Decebal a fost zdrobit.
Orice ar fi dorit autorul textului citat, Decebal nu putea să facă mai mult. Poate cu trei mitraliere și cinci căruțe cu muniție. Dar, nu avea de unde să le ia. Sau dacă dacii nordici ar fi trecut de partea lui. Dar, n-au trecut.

4. Afirmațiile de la punctul 3. al autorului sunt un amalgam uimitor de greșeli de sistematică și logică istorică. De ce?
Unde sunt „savanții”, pardon!, inginerii invocați de autor? Pe ce temei au stabilit ei cât de repede se putea construi podul, câtă vreme nu se cunoaște exact decât o parte din tehnica de construcție folosită? În comparație cu ce au făcut aceste calcule? Pe baza căror resurse umane și materiale estimate?
Cei care cunosc istoria Imperiului roman știu bine că acesta construia străzi, viaducte, poduri șamd cu o viteză ce depășește cu mult, cu foarte mult, viteza construcției autostrăzilor în România. Înainte de a fi luptători militarii romani erau constructori excepționali, atât în construcții ușoare și semi-ușoare – de la valuri de pământ sau palisade la forturi – cât și în cele grele. Mai mult, greul transporturilor în asemenea construcții ca Podul lui Traian nu era pe militari cât pe sclavi. Militarii erau meșterii constructori și nenumăratele urme ale realizărilor lor, din întregul Imperiu roman, ne arată cât de buni meșteri erau!
Fără a intra în alte amănunte despre costrucția Podului lui Traian – unele date generale se găsesc și pe http://ro.wikipedia.org/wiki/Podul_lui_Traian – trebuie spus că pretenția autorului este lipsită de seriozitate. Folosirea tehnologiilor proprii de către civilizații străine nu poate fi estimată pe baza capacității de a le folosi de către o civilizație de azi – sunt străine. Nu dezvoltăm pe temă, dar există foarte multe cazuri în care estimările inginerilor moderni lipsiți de pregătire istorică s-au dovedit foarte greșite.

Pe de altă parte, autorul datează ridicarea podului între 103-105, adică în vreme de pace, după care spune „Atunci era război!”. Curat-murdar.

Apoi, autorul spune că Traian nu și-ar fi … decimat (?!?!?) armata construind podul. De ce crede autorul că ar fi fost o decimare, greu de înțeles, în condițiile în care armata romană se ocupa de construcții în mod curent. Cel mai probabil, nu știe o mulțime de lucruri elementare despre antichitatea romană.

În sfârșit, ca o culme a erorilor din acest pasaj apare și ideea că pe Columnă armata romană trece Dunărea pe un pod de vase.
Din păcate, deși a spus că istoria este o „materie de studiu logică”, autorul se arată străin de logică.
a) Trecerea trupelor în primul război dintre Traian și Decebal s-a făcut pe un pod de vase; trecerea trupelor ofensive în al doilea război s-a făcut pe pod; așa arată Columna!
b) Dacă a trecut trupele pe un pod de vase, Traian nu depindea de podul permanent pentru a-l învinge pe Decebal, așa cum afirmă la început autorul textului analizat de noi. Iar autorul se contrazice pe sine, ca și în cazul perioadei de pace/război a ridicării podului.

VII.
Citat:
„Dacii stăpâneau, înainte vreme, ambele maluri ale Dunării. Prin urmare este verosimil faptul ca Podul să fi fost construit de ei !”

Greșit!
Avem, pe de-o parte, mai multe izvoare antice care ne arată că romanii au construit podul. Pe de altă parte, niciun izvor nu atribuie altcuiva ridicarea Podului!
Nici măcar izvoarele din vremea împăraților romani traco-iliri (sfârșitul secolului III)!
De asemenea, nu există nicio altă construcție similară, fie și doar ca tehnologie, care să aparțină dacilor.
Deci este cu totul neverosimil ca dacii să fi construit podul.
La fel de bine am putea zice că l-au construit celții care, în timpul marii lor invazii, și înainte de Burebista, au stăpânit și ei ambele maluri ale Dunării. Doar că nu sunt dovezi, nici scrise, nici arheologice, ale existenței podului până în timpul războaielor dintre Decebal și Traian.

Mai mult, a spune că dacii „stăpâneau ambele maluri ale Dunării” este inducere în eroare. De ce? Pentru că dacii de pe cele două maluri erau din triburi diferite, nu erau uniți! Tribalii și dacii din Oltenia nu erau mereu în cele mai bune relații, iar vreo acțiune unită a lor, în orice domeniu, pur și simplu nu există menționată în istorie. Nici nu mai vorbim că nu aveau nicio tradiție în construcții monumentale, că nu ne-a rămas de la ei niciun pod măcar peste Olt sau Ogosta, ca să putem să ne închipuim că ar fi știut să facă o asemenea construcție. Dar aici intrăm în domeniu arhitecturii traco-dacice versus arhitectura romană, un subiect pe care autorul textului citat nici măcar nu l-a atins. De ce, nu știm. Fie că l-ar fi contrazis total, fie că nu îl cunoștea deloc.

VIII.
„Faptul apare cu totul logic după ce-l citim pe Strabon:” Burebista stăpâneşte peste tot teritoriul de pe ambele maluri ale Dunării”. Acelaşi autor ne spune: “(Burebista) trecea fluviul când dorea.”, însă Dacia nu era putere navală la acea vreme ! Dacă iarna Dunărea putea fi traversată pe gheaţă, cum se întâmplă în cazul atacului lui Decebal în Moesia, care era modalitatea de a trece Dunărea, vara, decât. pe un pod ! Aceasta având în vedere că Burebista, cum spuneam, nu dispunea de o flotă din care să facă pod de vase.”

Greșit!
1. Strabon arată acolo că Burebista nu era împiedicat de nimeni să treacă Dunărea, că era stăpân pe amândouă malurile, nu indică felul în care se trecea Dunărea.
2. Dacia nu a fost niciodată o putere navală. Sintagma „nu era putere navală la acea vreme” poate da alte idei, și ar fi cu totul greșite.
3. Burebista putea, la fel ca și alții, să facă fie un pod de luntrii – acele luntrii pescărești mai mari și mai zdravene decât bărcuțele de agrement cunoscute orășenilor – fie un pod de plute (de bușteni). Așa au făcut și turcii sau alți migratori care au trecut Dunărea fără poduri de piatră. Așa s-a făcut mai bine de 1000 de ani, cu atât mai mult o puteau face dacii.
Mai mult, izvoarele istorice (sic!) arată că luntrile acestea erau foarte numeroase pe Dunăre și au fost adesea folosite ca atare. Să nu uităm că nici macedonenii care au fost înfrânți în Bărăgan nu aveau corăbii, dar au trecut Dunărea liniștiți în plină vară (cred că ne amintim episodul, este cel cu Dromichetes și Lisimah).
4. Pretinsa „logică” de a trage concluzii pe bază de supoziții nu are niciodată valoare. Izvoarele arheologice și cele scrise sunt cele care au valoare. Iar ele nu atestă nicio construcție mare ridicată de Burebista, cu atât mai mult vreun pod peste Dunăre. În schimb atestă ridicarea podului de la Drobeta de către Apolodor din Damasc în vremea lui Traian. Între documente și fantezie… pentru istorie sunt de preferat documentele.
5. Nu doar că Burebista a stăpânit destul de puțin pământul de la sud de Dunăre, dar l-a stăpânit și în condiții destul de precare. Așa cum am mai spus, nici măcar în centrul stăpânirii sale – care nu se știe foarte sigur unde a fost – nu a ridicat măcar vreo cetate măreață sau alt monument care să amintească de domnia pe care a avut-o. Nu se păstrează de la Burebista niciun pod, nici peste Olt sau Mureș, nici peste Lom, Ogosta sau oricare altă apă din teritoriul stăpânit (vremelnic) de el. Dacă pretinsa lipsă a izvoarelor este așa-zisul argument pentru negarea ridicării podului de către Traian, cu cât mai mult se potrivește el pentru Burebista!

IX.
„Mai mult pentru această afirmaţie există chiar şi documentaţie ! O baladă populară aromână, intitulată “Puntea din artă” ne vorbeşte, valorificând probabil o legendă mai veche, despre trei meşteri constructori iscusiţi care au lucrat la construcţia unui pod peste Dunăre vreme de şase ani !”

Greșit!
1. O baladă populară de secol XVIII-XIX nu este o „documentație” istorică pentru secolul II d.Hr.!
2. Nu există o baladă populară aromână intitulată „Puntea din artă”.
3. Nu există o baladă populară aromână care să vorbească despre trei meșteri care au lucrat la construcția unui pod peste Dunăre.
4. Există însă balada armânească „Podul de pe Râul Arda”, care vorbește despre cei trei frați meșteri care au ridicat podul de pe acest râu (în vechea Tracie, azi în sud-sud-estul Bulgariei).
Autorul nu știe ce spune sau pur și simplu minte? Nu-i al meu să judec, dar oricum nu are dreptate, pretinsa „documentație” fiind în întregime un fals dintre cele mai rușinoase.

X.
„Dar ce se întâmplase cu podul în ajunul ocupaţiei romane ? Decebal, strateg vestit, surprins de atacul romanilor, distruge lemnăria podului. Faptul pare a fi atestat de bucăţile de bârne arse aflate la fata locului. Deci, pentru a frâna în oarecare măsură invazia romană, Decebal, din necesităţi de strategie militară, distruge opera înaintaşului său, Burebista. Aceasta va fi refăcută de un alt DAC, de această dată împărat al Bizanţului, anume CONSTANTIN CEL MARE, născut în oraşul Niş, aflat azi în Bulgaria !”

Greșit!
1. Dacă podul a fost refăcut de Constantin cel Mare, atunci nu mai aveau cum să fie acele „bucăți de bârne arse”. Ele există, doar că sunt din vremea distrugerii podului chiar de către romani, odată cu abandonarea țărmului nordic al Dunării, în vremea invaziilor migratorilor.
2. Dacă autorul recunoaște că cei din Moesia erau daci, ar fi trebuit să înțeleagă și faptul că, uimitor, au fost de partea lui Traian. Deci nu l-au privit pe Decebal ca pe un conducător/reprezentant al poporului dac! Mai mult, după cum arată izvoarele istorice – iarăși, ce să facem! – dacii din Oltenia au trecut iute de partea lui Traian, iar cei din Muntenia erau mai mult decât fericiți să fie sub stăpânire romană. Se poate vedea acest lucru și la Cassius Dio dar și în alte izvoare, precum și în numeroasele lucrări de specialitate.
3. Constantin cel Mare nu a fost dac, ci daco-roman sau, mai bine-zis, străromân.
Nu există despre el nici cea mai mică aluzie la vreo încercare de tracizare sau dacizare a Imperiului (ca la Galeriu), pe care l-a condus atâta vreme și căruia i-a hotărât destinele.
4. De vreme ce Decebal nu stăpânea malurile Dunării, controlate – iar documentat de izvoarele antice! – de romani, nu avea cum să dea foc podului păzit de legiunile romane decât în urma unui alt război… care nu a existat.
5. Chiar dacă Decebal ar fi ars lemnăria, nu ar fi fost mare lucru pentru Traian să o refacă. De ce ar fi trebuit să aștepte această lucrare venirea Sfântului Constantin cel Mare? Evident, pentru că autorul textului îl urăște pe Traian, îi urăște pe romani. Dar istoria adevărată nu se face pe sentimente de acest fel, ci pe informații concrete, pe dovezi istorice. Care, în acest caz, atestă că Podul de la Drobeta a fost ridicat de Apolodor din Damasc la porunca lui Traian. Restul e o tristă fantezie.

XI.
„Când, oare, vom înceta a mai ridica elogii cuceritorilor şi vom trece sub semnul ignoranţei realizările strămoşilor noştri ?”

Cu siguranță, veți face acest lucru când veți pune mâna pe cărți de istorie serioasă și veți cerceta izvoarele fără idei preconcepute. Atunci veți înțelege că și romanii sunt strămoșii noștri și veți scăpa de mania deformării istoriei după închipuirea romantică a dacismului post-modernist.

Răspunsul este dat celui care a pus întrebarea, deoarece, într-adevăr, cel puțin în ceea ce privește ignoranța i se potrivește.

XII. CONCLUZIE

Da, am avut dreptate.
Cea mai îngrozitoare plagă a României de azi e datul cu părerea.


Material prezentat de Pr. Mihai-Andrei Aldea

marți, 15 noiembrie 2011

Fii deasupra destinului tau !

Povestea spune ca era odata o fata care, lovindu-se de greutatile vietii, a mers la tatal ei sa se planga ca nimic nu-i iesea asa cum isi doreste. Obosise sa lupte fara a obtine rezultatele pe care le astepta. Nu stia cum sa faca sa mearga mai departe in viata pentru ca se simtea epuizata. Avea impresia ca de cate ori rezolva o problema, aparea alta.
Tatal ei a ascultat-o atent si apoi a invitat-o sa pregateasca impreuna micul dejun. Ajunsi in bucatarie, el a luat trei oale si le-a pus cu apa la fiert. Cand au inceput sa fiarba a pus intr-una morcovi, intr-una oua si in cea de a treia cafea.

Le-a lasat sa fiarba fara sa spuna nici un cuvant. Doar ii suradea fetei lui. Ea astepta cu nerabdare, intrebandu-se ce voia sa faca tatal ei. Dupa 20 de minute tatal a stins focul, a pus ouale intr-un castron, morcovii intr-o farfurie si a turnat cafeaua intr-o ceasca.
Apoi a intrebat-o: “Draga mea, ce vezi aici?” “Oua, morcovi si cafea”, a raspuns ea.
Atunci a indemnat-o sa atinga morcovii. Ea ii atinse si observa ca erau moi. Apoi i-a cerut sa curete un ou de coaja si ea observa astfel ca oul era foarte tare. Apoi i-a spus sa guste din cafea. Curioasa, ea sorbi din lichidul parfumat apoi intreba: „Ce inseamna toate astea, tata?”

Atunci el i-a explicat ca toate cele trei elemente avusesera de infruntat aceeasi adversitate: apa fiarta. Doar ca au reactionat complet diferit: morcovii s-au inmuiat si au devenit usor de sfaramat, ouale au devenit foarte tari, in schimb cafeaua a schimbat cu aroma ei apa.
“Cu care dintre acestea trei crezi ca te asemeni tu?”, isi intreba el fata. “Cand adversitatea bate la usa ta, cum raspunzi? Esti ca un morcov aparent tare, dar cand durerea te atinge te inmoi si-ti pierzi puterea? Esti asemenea oului, care incepe cu o inima maleabila si un spirit fluid, dar dupa un eveniment nefericit devine dur si inflexibil? Pe dinafara ramai la fel, dar pe dinauntru ai inima amara? Sau esti ca un graunte de cafea? Cafeaua schimba apa fiarta, elementul care ii cauzeaza durerea. Cand apa ajunge la punctul maxim de fierbere cafeaua lasa cea mai buna aroma si savoare.”
Sursa: Codul Omega

luni, 14 noiembrie 2011

Feldmareşalului von Paulus a avut sotie romanca

Puţină lume ştie că soţia celebrului comandant al Armatei a 6-a Germană, feldmareşalul von Paulus, care a fost nimicită de sovietici la Stalingrad în ianuarie/ februarie 1943, a fost de origine boierească românească. Von Paulus s-a născut la Breitenau, Provincia Hesse-Nassau, în familia unui profesor de şcoală. A încercat fără succes să intre în Kaiserliche Marine (Marina imperială germană) şi, pentru o scurtă perioadă de timp, a studiat la Universitatea din Marburg. După ce şi-a abandonat studiile universitare înainte să obţină o licenţă, Paulus a fost încadrat în februarie 1910 ca ofiţer-cadet într-un regiment de infanterie. S-a căsătorit la 4 iulie 1912 cu Elena Rosetti – Solescu (1889 – 1949), prinţesă dintr-o veche familie boierească română.Elena Rosetti – Solescu (n. 26 decembrie 1889 – d. 1 septembrie 1949) a fost o descendentă a familiei Rosetti. Prietenii o strigau “Coco”. Elena Rosetti-Solescu era stră-nepoata de mătuşă a altei doamne Elena Rosetti-Solescu, născută în 1825, care, la 30 aprilie 1844, s-a căsătorit cu Alexandru Ioan Cuza. Pe 4 iulie 1912 s-a căsătorit cu ofiţerul german Friedrich Paulus. Cei doi s-au cunoscut deoarece cei doi fraţi ai Elenei erau militari în regimentul lui Paulus şi s-au întâlnit în timpul unei vacanţe în munţii Pădurea Neagră. Din această căsătorie au rezultat fiica Olga (n. 1914) şi gemenii Friedrich şi Alexander (n.1918).

La izbucnirea primului război mondial, regimentul lui Paulus a făcut parte din forţa care a atacat Franţa şi a participat din toamna anului 1914 la acţiunile din munţii Vosges şi din regiunea Arras. După o perioadă în care a lipsit de pe front din cauza sănătăţii precare, a fost numit ofiţer de stat major al trupelor Alpenkorps („Corpul de armate alpine”) dislocate în Macedonia, Franţa şi Serbia. La sfârşitul războiului a fost avansat la gradul de căpitan. Von Paulus a fost avansat general-locotenent în august 1940, iar în septembrie a fost numit adjunct al şefului Marelui Stat Major (OQu I). În această poziţie a participat la conceperea planurilor pentru operaţiunea Barbarossa de invadare a Uniunii Sovietice. Paulus a fost numit la comanda Armatei a 6-a Germane în ianuarie 1942 şi a condus luptele pentru cucerirea Stalingradului. Cât timp a fost comandant al trupelor germane care asediau Stalingradul, Paulus a abrogat în zona sa de responsabilitate Kommissarbefehl (Ordinul comisarului) (prin care Adolf Hitler ceruse executarea pe loc a tuturor comisarilor politici identificaţi dintre prizonierii de război sovietici).

În schimb, Paulus a respectat ordinele lui Hitler de a păstra cu orice preţ poziţiile ocupate la Stalingrad, deşi armata sa fusese încercuită şi era ameninţată cu anihilarea definitivă. Încercarea de despresurare efectuată de noul Grup de Armate Don, sub comanda feldmareşalului von Manstein, a eşuat din cauza efectivelor şi dotării insuficiente, cât şi datorită faptului că tancurile lui Paulus mai aveau combustibil numai pentru un marş de 30 de kilometri. Oricum, lui Paulus nu i s-a dat permisiunea să încerce să spargă încercuirea, iar Armata a 6-a germană, o armată română şi unităţile auxiliare ruse aliate cu germanii au fost copleşite de Armata Roşie, atât la capitolul efective, cât şi la capitolele armament, muniţie, stare fizică şi moralul soldaţilor. Luptele pentru supravieţuirea în punga de la Stalingrad au fost extrem de violente, numărul uriaş de victime din ambele tabere adăugându-se bilanţului sângeros de dinaintea contraofensivei sovietice.

Von Paulus ar fi trebuit să-şi apere poziţiile cu orice preţ, până la ultimul om. La 30 ianuarie 1943, Hitler l-a avansat pe Paulus la gradul de feldmareşal, în condiţiile în care pentru Armata a 6-a nu mai exista nici o şansă de scăpare. Cum de-a lungul istoriei militare germane niciun feldmareşal nu se predase niciodată sau nu fusese capturat în viaţă, semnificaţia înaintării în grad era clară: dacă Paulus s-ar fi predat sau nu s-ar fi sinucis, ar fi devenit o ruşine pentru armata germană. În ciuda unor asemenea consecinţe şi spre dezgustul lui Hitler, Paulus s-a predat cu restul de armată din subordniea sa a doua zi, la 31 ianuarie 1943. Vorbind în faţa membrilor Marelui Stat Major, Hitler a declarat:„Ce mă doare cel mai mult este faptul că totuşi l-am avansat la gradul de feldmareşal. Am vrut să-i dau această satisfacţie finală… Un asemenea om murdăreşte în ultimul moment eroismul atâtor mulţi alţii. El ar fi putut să se elibereze de toată amărăciunea şi să treacă în eternitate şi nemurire naţională, dar a preferat să se ducă la Moscova”, conform wikipedia.ro. În anii de glorie generalul von Paulus a devenit un prieten al mareşalului român Ion Antonescu. Hitler l-a folosit de numeroase ori pe von Paulus, care avea soţie româncă şi legături de rudenie în aristocraţia bucureşteană, ca şi mesager şi negociator al cimentării alianţei între România antonesciană şi Germania nazistă. Von Paulus cunoştea relativ bine limba română şi era un cunoscut al cercurilor oficiale şi aristocratice româneşti de la Bucureşti. Mareşalul Ion Antonescu îl preţuia foarte mult pe acest general german cu soţie româncă.

Paulus a devenit un critic vehement al regimului nazist în perioada captivităţii sovietice, alăturându-se organismului susţinut de ruşi Nationalkomitee Freies Deutschland – Comitetul Naţional Germania Liberă şi a apelat la germani să capituleze. Mai târziu a depus mărturie pentru procuratură în procesele de la Nürnberg. A fost eliberat în 1953, cu doi ani mai înainte de repatrierea prizonierilor germani din închisorile şi lagărele sovietice.Comitetul Naţional Germania Liberă, (în limba germană: Nationalkomitee Freies Deutschland sau, abreviat, NKFD) a fost a organizaţie înfiinţată la Moscova la 12 iulie 1943 iar Erich Weinert a fost ales preşedinte. Scopurile organizaţiei au fost lupta şi propaganda antinazistă, sub tutela şi directivele sovietice. Una din modalităţile de acţiune ale Comitetului Naţional Germania Liberă era încurajarea militarilor germani la acte de dezertare şi trădare. Comitetul Naţional Germania Liberă era compus din comunişti exilaţi după 1933 din Germania şi prizonieri de război germani. În Septembrie 1943, Comitetul Naţional Germania Liberă a fost contopit cu Federaţia Ofiţerilor Germani, dar în 1945 ambele organizaţii au fost desfiinţate.

Adolf Hitler s-a răzbunat pe soţia lui von Paulus pentru că acesta a trecut de partea ofiţerilor trădători ai Comitetului Germania Liberă. Elena Rosetti-Solescu a refuzat să divorţeze şi să se dezică de soţul său, fiind arestată şi persecutată de Gestapo. Dupa capitularea lui Von Paulus si defecţiunea sa la ruşi, Gestapoul s-a napustit cu ură asupra soţiei sale, căreia a încercat să-i impuna renunţarea la numele soţului, arestand-o impreuna cu fiul lor, Ernst Alexander. Celalalt fiu, Friedrich, capitan, pierise ucis la Anzio, in februarie 1944). Elena Rosetti-Solescu moare în 1947 în mizerie, fără să mai apuce să-şi vadă soţul întors din captivitatea sovietică.

Friedrich Paulus a lucrat în RDG ca inspector de poliţie şi a decedat în 1957 la Dresda. În ultimii ani şi-a scris memoriile şi a încercat să răspundă acuzaţiilor de trădare aduse de elita armatei germane. Von Paulus este înmormântat cu onoruri de către oficialităţile statului comunist RDG, pentru că a contribuit la refacerea armatei est-germane. Trupul sau a fost dus în Vest şi înmormantat alături de cel al fidelei sale soţii în cimitirul din Baden-Baden.

Sursa: Piatza.net

duminică, 13 noiembrie 2011

Cele zece principii ale manipulării maselor

Un lingvist nord american, Noam Chomsky, a concretizat, într-o formulare pe înţelesul tuturor, cele zece manipulări generale pe care se bazează democraţia occidentală. El le numeşte strategii ale diversiunii, concepute pentru a confuziona şi deturna atenţia mulţimilor americane de la manevrele claselor politice şi finanicare, dar sunt, de fapt, diversiuni cu aplicaţie mondială.

Procedura de bază e preluată de la prestidigitatori, care îşi fac treaba canalizând atenţia publicului în direcţii false. Iată cele zece reţete:
1. Să distragi permanent aten­ţia de la problemele sociale reale, îndreptând-o către subiecte mi­no­re, dar cu mare impact emo­ţio­nal. Poporul trebuie să aibă mereu mintea ocupată cu altceva decât cu problemele lui adevărate.
2. Să creezi probleme grave, care angajează masiv opinia pu­blică şi tot tu să vii cu soluţii. Un exemplu: să favorizezi violenţa urbană şi apoi să vii tot tu cu gu­ver­narea providenţială care sal­vea­ză naţiunea în temeiul legilor re­presive cerute de popor, cu pre­ţul limitării libertăţilor democratice.
3. Să aplici treptat toate mă­su­rile dure. Ceea ce ar duce la miş­cări populare, dacă se aplică într-un singur pachet şi dintr-odată, de­vine suportabil, dacă e livrat în porţii anuale, conform unui program anunţat.
4.obţii acordul de moment al poporului pentru măsuri economice dure din viitor. Omul se obişnuieşte cu ideea şi înghite tot, dacă e prevenit şi amânat.
5. Să te adresezi mulţimilor ca şi cum toţi oamenii au o gândire infantilă. În felul acesta, îndrepţi mulţimile spre o gândire infantilă care nu face relaţia dintre cauze şi efecte.
6. Să faci tot timpul apel la sentimente şi la reacţii glandulare, nu la raţiune. Să încurajezi reacţiile emoţionale, pentru că sunt cel mai uşor de manevrat.
7. Să ţii poporul în ignoranţă şi în satisfacţii ieftine, dar multe. Un sistem de învăţământ corupt şi nefuncţionaleste instrumentul ide­al de a tâmpi lumea şi a o controla.
8. Să încurajezi financiar me­dia, aceea care îndobitoceşte pu­bli­­cul şi-l ţine legat de emisiuni şi se­ria­le vulgare ce trag inteligenţa în jos.
9. Să stimulezi simţământul individual de culpă, de fatalitate, de neputinţă. Omul care nu mai are îndemnul să se revolte, devine turmă şi e uşor de controlat.
10. Să apelezi la toate cuceri­rile ştiinţelor pentru a cunoaşte punctele slabe din psihologia individului şi a mulţimilor. În acelaşi timp să le discreditezi prin media, astfel ca poporul să nu creadă în mijloacele şi strategiile statale de manipulare.
Sursa: Sfatuitoarea

sâmbătă, 12 noiembrie 2011

China pregateste surprize ? !

China construieste structuri gigantice, de neinteles, in mijlocul desertului.Nimeni nu stie de ce !
Pe Google Maps au aparut noi imagini satelitare din China, in care apar niste structuri de dimensiuni titanice, nedefinite, in mijlocul unei zone aride si nelocuite. Prima dintre ele este ca o retea din benzi metalice uriase (sau cel putin asta pare a fi). Toata lumea se intreaba daca nu cumva este vorba despre un experiment militar. Alte opinii indica faptul ca nisipul ar fi fost curatat de masinarii si astfel s-ar vedea aceste santuri enorme. Pe harta, acestea sunt localizate in zonele Dunhuang, Jiuquan si Gansu, la nord de raul Shule, care traverseaza platoul tibetan, pana la vest, in desertul Kumtag. “Schema” respectiva acopera o suprafata de peste un kilometru lungime si 900 de metri latime. Liniile sunt executate perfect si parca au fost desenate ca sa poata fi vazute din spatiu.

A doua structura apare sa fie o grila gigantica, situata in apropierea raului Shule. Se pot vedea diverse vehicule distruse. Undeva in peisaj ar fi, se pare, o statie electrica sau o statie radio similara uneia americana HAARP, de langa Gakona, Alaska.
A treia este cea mai ciudata dintre toate: pare o grila enorma formata din sute de linii pe o distanta 28 de kilometri.

Iar a patra pare o tinta uriasa, in care sunt tot felul de obstacole, cum ar fi avioane si diverse masinarii."

Sursa: stirileprotv.ro

vineri, 11 noiembrie 2011

Pe 11.11.2011 se arată un vizionar pe Pământ.

Foto: VideoNews
Numerologii, astrologii şi clarvăzătorii se tem că ziua de vineri ar putea însemna sfârşitul lumii. 11 apare ca şi constantă în unele dintre cele mai mari tragedii omeneşti moderne. Fie că unii spun că ar fi ziua Apocalipsei, altii - a unui nou început, 11 noiembrie 2011 va fi o zi marcată de evenimente diverse. Astrologul Mariana Cojocaru a vorbit în exclusivitate, la Antena 3, despre semnificaţia în numerologie a numărului 11! „11 este considerat, în numerologie în mod deosebit, un număr magic, este un număr sfânt.
Pentru că de fapt numerologia se bazează pe cifre, de la 1 la 9, 11 este considerat primul număr sfânt, cu semnificaţie şi vibraţie foarte puternică. Dar 11 este numărul vizionarilor, lăsând deoparte şi alte semnificaţii pentru că ziua de mâine are într-adevăr conotaţie specială“, a declarat Mariana Cojocaru, la Antena 3. Astrologul a adăugat că această perioadă, care gravitează în jurul numărului 11, marchează un moment Evrika.
„Va exista un vizionar pe pământ care va găsi soluţia ieşirii din criză“, a spus Cojocaru.
Sursa: Sfatuitoarea

joi, 10 noiembrie 2011

Apocalipsa va veni de pe Jupiter !


Fenomene extrem de puternice au fost observate recent pe suprafata lui Jupiter, cea mai mare planeta a sistemului nostru solar. Doua pete rosii, de dimensiuni gigantice, s-au format in ultimii trei ani in atmosfera giganticei planete gazoase. Fiecare pata este de cinci pana la zece ori mai mare decat suprafata Terrei, anunta cercetatorii de la Agentia Spatiala Rusa.
Aceleasi fenomene au fost semnalate si pe Europa, una dintre lunile lui Jupiter. Mai mult, polii Europei si-au schimbat pozitia cu aproape 90 de grade luand locul ecuatorului acestei planete, modificare observata de astronomi in luna mai a acestui an.

„Jupiter este singura planeta din sistemul nostru solar care inregistreaza in interiorul sau reactii termonucleare. Procesele sunt asemanatoare cu cele din interiorul stelelor, desi Jupiter produce mult mai putina energie decat acestea. O explozie care ar avea loc in interiorul uriasei planete ar fi de dimensiuni apocaliptice si ar distruge orice organism viu de pe Terra”, declara Eduard Drobyshevsky, unul dintre cercetatorii implicati in studiul misterioaselor fenomene.

Dezastrul care ar putea avea loc a fost prevazut de mai multe decenii de catre oamenii de stiinta si chiar a fost preluat de Arthur Clarke in Odiseea Spatiala. In romanul lui Clarke, Jupiter se transforma intr-o stea ca urmare a unei puternice reactii termonucleare dar, sustinea acesta, viata ar fi inflorit pe Europa, tocmai ca urmare a prezumptivei explozii.

In realitate, oamenii de stiinta sunt mult mai ingrijorati de recentele transformari din atmosfera lui Jupiter. Conform acestora, Callipso, o alta luna a imensei planete gazoase, ar putea suferi schimbari majore care pot pune capat vietii terestre.
„Imaginati-va ca Luna noastra ar fi acoperita complet de gheata, gheata in care cel mai subtire strat ar avea 800 de kilometri. Aceasta este structura lui Callipso. Daca aceasta suprafata inghetata ar exploda ca urmare a reactiilor termonucleare de pe Jupiter, bucati imense de gheata ar lovi Terra ducand, inevitabil, la aparitia unei ierni nucleare si la exterminarea oricarei forme de viata”, sustine acelasi Drobyshevsky.

Oamenii de stiinta cred ca o explozie asemanatoare, dar de proportii mult mai mici, a avut loc in urma cu 10.000 de ani. Atunci, gheata de pe suprafata lui Titan, celebra luna a lui Saturn, a explodat, ducand la formarea actualei atmosfere a acestei luni si la a aparitia a numeroase comete. „Nu stim cand va avea loc urmatoare detonare. Callisto se afla, insa, mult mai aproape de Pamant decat Titan, iar o explozie a acesteia ar fi echivalenta cu Apocalipsa”, concluzioneaza cercetatorul rus.

Sursa: Pravda
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...