OMUL AR PUTEA CĂLĂTORI SPRE STELE, CU PROPRIA SA ENERGIE

La 17 decembrie 1970, la o  întâlnire cu studenții și cadrele didactice universitare de la Universitatea Politehnică din București, savantul Henri Coandă a făcut o declarație surprizătoare: omul ar putea călători spre stele cu o viteză fantastică, folosind pentru propulsie propria sa energie.

         Biografia lui Henri Coandă conține și file albe. Se pare că savantul a lucrat și pentru un program german, având ca obiect proiectarea unor aparate de zbor destinate spațiului cosmic. Ceea ce puțini știu este faptul că Henri Coandă a fost judecat în Franța pentru înaltă trădare și a fost la un pas de a fi împușcat. Potrivit declarației sale, proiecta și experimenta aparate de zbor de formă lenticulară în Africa de Nord, între anii 1938 – 1939. Primele aparate din seria OZN-urilor terestre proiectate de Henri Coandă, zburau fără echipaj uman din cauza accelerației violente pe care o dezvoltau. Aparatele germane pentru zbor cosmic din seria Vril și Haunebu, ce au fost construite în anul 1944 conform documentelor găsite de Aliați în arhivele secrete ale  SS, este posibil să fie proiectate pe baza experimentelor făcute de Henri Coandă. Programul german prevedea și construcția navei Andromeda până la sfârșitul anului 1945, cu o lungime de 139 metri și viteză teoretic nelimitată în spatiul cosmic. În ce măsură a fost implicat Coandă în aceste proiecte, ar trebui să elucideze biografii săi apolitici.

     Savant multilateral, Coandă a fost preocupat şi de unele probleme din biologie. Era ştiut că fiinţele vii generează, omnidirecţional în spaţiu, energii ce intră în componența biocâmpului. Biocâmpul se extinde de la limita de separare a organismului viu față de mediul ambiant și se continuă pe distanţe nedeterminabile. După unii cercetători, biocâmpul este format din energii slabe. După opinia lui Henri Coandă, biocâmpul conține energii foarte puternice. Atâta doar că, propagându-se în toate direcţiile în spaţiu, are loc o echilibrare a energiilor emise de fiinţele vii.

         Omul, spunea Henri Coandă, generează în biocâmpul său o energie corpusculară colosală, pe care a denumit-o emisie de gravitoni. Gravitonii sunt  capabili să propulseze omul în spaţiul cosmic, cu o viteză fantastică. După părerea savantului, ar trebui proiectat un dispozitiv tehnic de ecranare și direcționare a gravitonilor, pentru a li se imprima o direcţie şi un sens prestabilite. Şi, desigur, să fie pus la punct un procedeu tehnic de prezervare a vieţii omului la asemenea viteze.

        Erau doar în fază de idee dispozitivele tehnice despre care vorbea Coandă,  sau au fost proiectate și realizate de către savant? Întâmplător sau nu, acest aspect al activităţii lui Henri Coandă este deocamdată omis de biografii săi.

În foto: Henri Coandă, la întâlnirea cu studenții de la Universitatea  Politehnică din București.

Sursa: Jurnal paranormal

A fost dezvăluit primul model al aeronavei ce va călători de la New York la Tokyo în 90 de minute

Din 2003, când aeronava Concorde a efectuat ultimul său zbor, doar piloţii avioanelor de vânătoare şi Felix Baumgartner au putut zbura la viteze supersonice.

Compania XCOR Aerospace doreşte să readucă în actualitate zborul supersonic, însă într-un mod inedit: călătoriile între două oraşe vor fi efectuate prin spaţiul cosmic.

În acest scop, compania XCOR construieşte Lynx, o navetă capabilă de zbor suborbital care va decola şi ateriza la fel ca un avion convenţional, dar care va avea viteza de croazieră de 3,5 Mach, călătorind la 100 de kilometri deasupra solului.

Cu ocazia evenimentului International Symposium for Personal and Commercial Spaceflight organizat în New Mexico, oficialii companiei au prezentat primul model la scară 1:1 al aeronavei Lynx, ce urmează să efectueze primele zboruri de test la începutul anului 2013. Motorul navetei a fost deja testat în cursul acestui an.

Aeronava Lynx are o capacitate de doar două persoane, iar designul prezentat nu este încă final, afirmă Andrew Nelson, COO-ul companiei.

Oficialii spun că această naveta va permite pasagerilor să călătorească de la New York la Tokyo în doar 90 de minute. XCOR acceptă deja rezervări pentru primele zboruri, costul unei călătorii fiind de 95.000 de dolari.

Iată cum arată primele imagini cu naveta Lynx:

Acesta este planul de zbor pentru primele călătorii ale navetei Lynx, care vor costa 95.000 de dolari:

Sursa: Business Insider

Nava spaţială Enterprise – realizabilă în 20 de ani

În universul ficţional al serialului „Star Trek”, prima navă spaţială Enterprise a fost construită în 2245. Astăzi, însă, un inginer specialist în sisteme electrice susţine că prima navă de acest fel va putea fi construită în lumea reală în mai puţin de 20 de ani.

 Nava ar avea capacitatea de a ajunge pe Marte în 90 de zile şi pe Lună în doar trei. Ea va putea fi utilizată pentru a călători de la o planetă la alta, având posibilitatea de a plasa sonde sau utilaje în drumul său.

Proiectul este prezentat în totalitate pe site-ul Build The Enterprise, unde se găsesc toate detaliile, de la conceptului de design, până la programul de finanţare. Nava va fi construită în totalitate în spaţiu, având gravitaţie artificială.

Dimensiunea şi aspectul său vor fi asemănătoare cu cele ale USS Enterprise din Star Trek. Foarte puţine aspecte legate de design vor fi modificate şi asta doar pentru a permite performanţe mai bune. Enterprise va avea trei roluri: ea va servi ca navă, ca staţie spaţială şi ca port spaţial. În total, la bordul navei se vor putea afla o mie de oameni, o parte fiind membrii echipajului şi o parte vizitatori.

Nava nu va călători cu viteze mai mari decât cea a luminii. Ea va avea un motor cu propulsie ionică realizată de un reactor nuclear de 1,5 GW. Alte trei reactoare nucleare vor genera toată electricitatea de care este nevoie la bordul navei. Partea din faţă a navei va avea un diametru de 536 de metri, iar întreaga construcţie ar fi mai mare decât cea mai înaltă clădire ridicată până în prezent.

 Pentru început, nava va fi utilizată ca staţie şi port spaţial, urmând ca mai apoi să fie utilizată pentru misiuni pe alte planete. Proiectul presupune construirea a trei nave pe secol, câte una la 33 de ani, urmând ca fiecare navă nouă să fie mai performantă decât cea precedentă.

Ideea îi aparţine lui BTE Dan, un personaj care afirmă că este inginer în sisteme electrice, dar despre care nu se cunosc detalii, având în vedere că nu răspunde la mailurile jurnaliştilor.

Sursa: Descopera.ro

VOM STRÂNGE ENERGIA SOARELUI ÎNTR-UN „PAHAR” URIAŞ?

Acest articol apartine blogului Blog Enciclopedic

NASA a alocat fonduri pentru cercetări în domeniul energiei solare, iar un inginer a imaginat deja un model de centrală ce arată ca o cupă de dimensiuni colosale, suspendată la mare înălţime deasupra Pământului.

John Mankins, un specialist care a lucrat la NASA, iar acum conduce compania Artemis Innovation Management Solutions, a imaginat modelul de centrală solară (numit SPS-ALPHA – Solar Power Satellite via Arbitrarily Large PHased Array) ca pe un ansamblu de panourisubţiri, care s-ar putea roti pentru a capta cât mai multă lumină solară.

Interiorul sistemului ar fi, de asemenea, căptuşit cu panouri fotovoltaice care ar transforma lumina solară în microunde, ce ar fi transmise spre Pământ pe la capătul inferior al “paharului”.

John Mankins afirmă că, dacă acest proiect va fi unul de succes, el va deschide calea spre construirea unor vaste platforme alcătuite din zeci de mii de elemente, care vor colecta cantităţi enorme de energie solară cu care vor alimenta Terra şi misiunile spaţiale.

Sursa: Sfatuitoarea

Urmaşul lui Concorde: avionul supersonic mai ieftin şi mai discret

Timp de 27 de ani, Concorde şi-a încântat clienţii oferindu-le unul din cele mai apreciate avantaje din contemporaneitate: un transport rapid. Avionul supersonic de pasageri avea nevoie de doar trei ore şi jumătate pentru a parcurge distanţa de la Paris la New York. Cu timpul, însă, costul crescut al biletelor, numărul limitat de locuri, dar şi zgomotul teribil produs de avion, numit boom-ul sonic, a făcut ca interesul publicului să scadă. Aşa se face că, în ziua de 26 noiembrie 2003, conducerea Concorde a decis sistarea curselor. De atunci, mai multe echipe de cercetători au încercat să găsească un mod de a crea avioane supersonice mai eficiente. Acum, cercetătorii de la MIT au realizat un concept care ar putea rezolva problemele pe care le-a întâmpinat Concorde.

Ei au demonstrat, într-o simulare pe calculator, că avionul ar fi mai eficient dacă ar avea 4 aripi în loc de două. Astfel, spun oamenii de ştiinţă, atât rezistenţa aerului, cât şi consumul de combustibil ar fi mai scăzute. De asemenea, o rezistenţă redusă a aerului va genera şi un boom sonic mai mic şi mai uşor de suportat de către călători.Creatorii noului avion, inspirat din conceptul creat de Adolf Busemann în 1950, susţin că aripile suprapuse ar anula undele de şoc produse, la viteze mari, de fiecare aripă în parte. În mod normal, atunci când vehiculul se apropie de viteza sunetului, aerul începe să se comprime în faţa şi spatele său. Atunci când avionul depăşeşte viteza sunetului, creşterea bruscă a presiunii aerului formează două valuri de şoc care radiază la ambele capete ale avionului şi produc boom-ul sonic. Buseman realizase că adăugarea unei perechi de aripi ar putea anula undele de şoc produse de fiecare aripă în parte, însă designul ar face ca între aripile de pe fiecare parte a avionului să se formeze câte un canal îngust prin care nu ar putea trece decât o cantitate foarte limitată de aer. Acum, cu ajutorul simulării pe computer, specialiştii au putut alege din aproape 700 de configuraţii ale aripilor, forma corectă pe care ar trebui să o aibă fiecare dintre ele. Ei au descoperit că prin netezirea suprafeţei interioare a fiecărei aripi se poate crea un canal propice prin care să treacă aerul. De asemenea, s-a constat că, prin îndoirea marginii superioare a aripii mari şi a celei inferioare a aripii mici, avionul devine capabil să zboare la viteze supersonice cu o rezistenţă a aerului redusă la jumătate faţă de Concorde. Planul cercetătorilor este să proiecteze un model tridimensional pentru a calcula şi alţi factori care ar putea influenţa zborul.

Sursa: descopera.ro

Avatar devine realitate: Minţile oamenilor vor fi încărcate pe calculatoare

În Rusia a fost demarat un proiect numit "Avatar", la care lucrează 100 de oameni de ştiinţă şi a cărui scop este încărcarea creierelor umane în interiorul unor calculatoare. Proiectul este finanţat de antreprenorul rus Dmitri Itskov şi le promite oamenilor că îi va face nemuritori. Potrivit lui Itskov, vor fi creaţi nişte roboţi în care vor fi instalate calculatoarele ce vor stoca creiere. Proiectul a fost denumit după pelicula omonimă a lui David Cameron, în care oamenii pot controla cu mintea corpul unor hibrizi extratereştri. Scopul final al rusului este reprezentat însă de corpurile holografice, care ar putea călători prin univers cu viteza luminii.

Sursa: Realitatea.net

Avionul supersonic romanesc - tot mai aproape de zbor

Asociaţia Română pentru Cosmonautică şi Aeronautică (ARCA) a finalizat simulările aerodinamice pentru avionul supersonic IAR-111, un aparat destinat lansării rachetei spaţiale Haas II pentru competiţia de astronautică Google Lunar X Prize, potrivit unui comunicat.

ARCA a început simulările Computer Fluid Dynamics (CFD) pentru avionul IAR-111 Excelsior în anul 2010. De atunci, ARCA a continuat aceste simulări pentru toate configuraţiile posibile de zbor. Durata marea acestor simulări a fost determinată de complexitatea şi cantitatea calculului necesar. În această perioadă trei computere de la ARCA au funcţionat aproape non-stop.

“La sfârşitul anului 2010 aveam deja o imagine clară asupra configuraţiei avionului IAR-111 Excelsior, în urma rulării simulărilor aerodinamice. Acest lucru ne-a permis să demarăm lucrul la avion, la începutul anului 2011. De atunci, au fost rulate simulări pentru toate configuraţiile de zbor, altitudini şi viteze. Aceste simulări ne-au indicat să efectuăm câteva modificări care au optimizat geometria avionului, chiar în timpul procesului de construcţie, precum coborârea motorului avionului cu 30 cm sub planul aripii, creşterea anvergurii aripii cu 90 cm etc. În acest moment este foarte probabil să menţinem această configuraţie a aparatului “, a declarat Dumitru Popescu, preşedinte ARCA.

Avionul IAR-111 Excelsior va fi utilizat de către ARCA ca platformă pentru lansarea rachetei Haas II pentru competiţia de astronautică Google Lunar X Prize, cât şi pentru dezvoltarea tehnologiilor pentru industria turismului spaţial, se mai spune în comunicat.

Programul ARCA pentru Competiţia Google Lunar X Prize este finanţat cu surse exclusiv private, având programat primul zbor în toamna anului 2012. ARCA a decis să nu comunice deocamdată valoarea programului.

ARCA a anunţat, pe 5 iulie, printr-un comunicat de presă, că a finalizat structura cabinei avionului supersonic IAR-111 Excelsior , un aparat destinat lansării rachetei spaţiale Haas II pentru competiţia Google Lunar X Prize şi dezvoltării turismului spaţial.

Cabina avionului este realizată din materiale compozite, are o greutate de peste 500 de kilograme, complet echipată pentru zbor, şi primeşte un echipaj de două persoane – pilot şi navigator-, dispuse în tandem.

Pilotul, aşezat pe locul din faţa cabinei, va dispune de o consolă centrală care va cuprinde echipamentele de navigaţie analogice şi GPS, un ecran panoramic pentru sistemul HDTV pentru asistarea decolării şi aterizării, iar echipamentul de radiocomunicaţii va fi dispus pe părţile laterale. Postul de pilotaj va fi echipat cu comenzi necesare manipulării aeronavei.

Navigatorul, aşezat în spatele pilotului, va dispune pe consola centrală de un sistem integrat de monitorizare a parametrilor de funcţionare a avionului, sistem de comunicaţii radio, sistem de navigaţie GPS, un sistem SDTV de monitorizare a aeronavei şi un ecran pentru radar pasiv. Cabina este ejectabilă în caz de necesitate şi este dotată cu două paraşute acţionate cu motor rachetă.

Asociaţia Română pentru Cosmonautică şi Aeronautică (ARCA) este o organizaţie non-guvernamentală, care doreşte să câştige competiţia Google Lunar X Prize şi să lanseze în cosmos prima rachetă românească capabilă să transporte un cosmonaut.

Sursa: 2012en.ro

HERMANN OBERTH – un medic indragostit de rachete

In “Secretele oamenilor de stiinta implicati in cercetarea “farfuriilor zburatoare”", aparuta pe un site dedicat ufologiei aplicate – greyfalcon.us – profesorul Hermann Oberth, roman de origine germana, este socotit pionier al zborurilor cosmice. Nascut la 1894, la Sibiu, si decedat la 28 decembrie 1989, la Nurnberg, Hermann a fost, ca si Nicolai Tesla, vrajit de Jules Verne.

Un sibian de geniu – Oberth

Dupa cum singur marturisea, stia pe de rost romanul “De la Pamant la Luna”. Oberth este cunoscut in special ca pionier in domeniul rachetelor, primul model construindu-l inca din scoala generala. Tatal lui Tesla a vrut ca fiul sau sa fie preot, tatal lui Henri Coanda l-a vrut ofiter de cariera, iar tatal lui Hermann, medic. In 1912, Hermann s-a inscris la Medicina, la Universitatea din Munchen, si a participat ca medic militar la Primul Razboi Mondial. Dar nimeni si nimic nu l-a putut abate de la visul sau de a deschide cai pentru oameni sa exploreze Cosmosul. Dupa razboi, s-a intors la aceeasi universitate, dar ca student la Fizica. Desi i s-a respins teza de doctorat privind stiinta rachetelor, ca fiind utopica, lucrarea a inflacarat multe minti, fiind publicata in 1923, cu titlul “Racheta in spatiul interplanetar”. Hermann Oberth si-a luat doctoratul in Romania, la Universitatea din Cluj, in 1923, cu sprijinul profesorului Augustin Maior. In 1929, Oberth a “recidivat” cu “Moduri de a calatori in spatiu”. Pentru viziunile ori previziunile sale, Oberth a fost chemat la Berlin in acelasi an, pentru a lucra la… un film science-fiction, e adevarat, primul de acest gen. “Femeile de pe Luna” a avut un succes enorm si a dus la o popularizare uriasa a stiintei rachetelor. La Berlin, l-a avut ca “discipol” pe Wernher von Braun, parintele aeronauticii. Acesta, student la Universitatea Tehnica din Berlin, a asistat la o demonstratie a lui Oberth, cand a lansat prima sa racheta cu combustibil lichid. La construirea primei rachete de mari dimensiuni, temuta racheta “nazista” V2, s-au folosit 95 dintre inventiile si recomandarile lui Hermann Oberth.

Extraterestrii si “campul G”

In 1953, Oberth a publicat in Germania volumul “Omul in spatiu”, in care isi expunea ideile privind statiile spatiale, oglinzile cosmice, costumele de cosmonaut si navele spatiale pe principiile electro-mecanice ale lui Tesla. Cand Von Braun a ajuns in SUA, l-a invitat si pe Oberth sa lucreze la Institutul pentru Explorare Spatiala, cu sediul la Huntsville, Alabama. Aici, Hermann Oberth a fost implicat intr-un studiu pentru dezvoltarea tehnologiei spatiale. In “Muzeul Spatiului – Hermann Oberth” din orasul Feucht, exista si un extras dintr-o declaratie a lui Von Braun: “Hermann Oberth a fost primul dintre cei care s-au gandit la posibilitatea zborurilor spatiale, care a prezentat analize matematice, concepte si proiecte concrete. Eu ii datorez nu numai dragostea pentru Cosmos, dar si primul contact cu teoria si practica in domeniul stiintei rachetelor si a zborurilor spatiale”.

In laboratorul american

Intr-un articol publicat in “American Weekly”, din 24 octombrie 1954, Oberth declara: “unele dintre “farfuriile zburatoare” vin din alt sistem solar si sunt manevrate de o rasa care a monitorizat Pamantul de secole”. In scrisorile adresate cercetatorului Donald Keyhoe, publicate in cartea acestuia, “Conspiratia farfuriilor zburatoare” (1955), Oberth sustinea ca navele extraterestre genereaza, printr-o forta centrifuga, un camp gravitational artificial propriu (celebra “teorie a campului G” de mai tarziu), folosindu-l ca sursa propulsoare, ceea ce le permite sa se miste in spatiul aerian al Terrei fara nici o problema, accelerand pana la viteze uimitoare, schimband brusc, fara viraje ample, directia de zbor si stationand in aer. Inventatorul si omul de afaceri William P. Lear (“Lear Jet Corporation”) il considera “un profet al spatiului cosmic”.

Omul de stiinta Donald Yeomans, cercetator in cadrul proiectelor NASA, scria despre cei trei titani ai stiintei aerospatiale: “Coanda, Oberth si Tesla au fost inspirati de Jules Verne. Noi toti ne-am inspirat si am aplicat principiile lor, reusind, an de an, sa ne apropiem de performantele pe care ei le-au anuntat cu mult inainte ca cineva macar sa le viseze”.

Sursa: Pomul cunoasterii...

HENRI COANDA – tatal “farfuriilor zburatoare”

Henri Marie Coanda era al doilea fiu al lui Constantin M. Coanda, ofiter si matematician, care provenea dintr-o familie de boieri olteni. Mama lui Henri, Aida Danet, era frantuzoaica, fiica fizicianului Gustave Danet. Henri a avut patru frati si doua surori. S-a nascut la Bucuresti, la 7 iunie 1886, si moare tot la Bucuresti, la 25 noiembrie 1972. Dupa ce a absolvit Liceul “Sf. Sava”, Henri s-a inscris la Scoala militara de ofiteri de artilerie. Si-a continuat studiile la Institutul Tehnic din Charlottenburg, apoi la Universitatea din Liege. S-a inscris si la Scoala Superioara de Aeronautica de la Paris, pe care a absolvit-o in 1909. A fost in prima promotie a acestei scoli.

Henri Coanda

In 1910, construieste si expune la Salonul Aeronautic de la Paris avionul cu reactie. Apoi, s-a angajat in industria aeronautica din Anglia, dar la izbucnirea Primului Razboi Mondial s-a intors in Franta, unde a devenit reprezentantul Romaniei la Paris. Pe avionul “Coanda 1910″ a facut tot felul de teste, ajungand la ceea ce avea sa-l faca celebru la nivel mondial: “efectul Coanda”, brevetat in 1933. In 1935, bazandu-se pe “efectul Coanda”, a proiectat “Aerodina Lenticulara”, o “farfurie zburatoare”, pe care o considera cea mai importanta aplicatie a efectului care-i poarta numele, pentru viitorul aeronauticii. Al Doilea Razboi Mondial il prinde la Paris, unde ramane in zona ocupata de germani. Dupa eliberarea Parisului, a fost interogat de americani, cu privire la eventuala colaborare cu nazistii, la realizarea avioanelor cu reactie ale flotei Luftwaffe. Mai ales ca o copie a aerodinei ajunsese in mainile nazistilor. Exista surse care spun ca nazistii chiar i-au cerut s-o construiasca, dar pentru ca era nevoie de 12 motoare, nemtii au renuntat. Dupa razboi, proiectul a fost dezvoltat de Avro Canada, apoi a fost cumparat de USAF si a devenit “top secret”.

Aerodina de la Turbomecanica

In 1990 s-a infiintat, la Bucuresti, Muzeul Aviatiei, iar in 1998 a ajuns aici un pachet de 800 de kilograme de documente care au apartinut inventatorului Henri Coanda si care fusesera donate statului de catre fiica acestuia, la sfarsitul anilor ’70. Cand muzeografii militari au cercetat documentele, au gasit si proiectul Aerodinei Lenticulare, celebra farfurie zburatoare a lui Coanda. Aeronava din proiectul lui Coanda are forma de OZN, propulsie neconventionala si mai multe fante dispuse in coroana, prin care ies jeturi de gaze, acestea imprimand miscare navei. In functie de aceste jeturi, se produc miscari ascensionale sau de translatie. Dupa propriile marturisiri, Coanda a construit prototipul pentru Statele Unite si l-a testat in Desertul Nevada.

Oberth si Von Braun (dreapta)

Dupa ce a fost anchetat cu privire la colaborarea cu nazistii, a fost invitat in SUA, in 1948. In 1954, a prezentat proiectul final al aerodinei, pentru care primeste brevet la 16 decembrie 1957. La sfarsitul anilor ’60, cand a revenit in Romania, a relansat cercetarea in domeniul aviatiei. Si in prezent, proiectele lui Coanda sunt cercetate pentru a fi puse in aplicare si este posibil ca armata sa aiba deja “farfurii zburatoare”, dintre cele care incita ziaristii, dar nu si autoritatile. Numai asa s-ar explica de ce nu se agita oficialii armatei romane, cand apar astfel de “OZN”-uri, mai ales deasupra unor obiective strategice! Coanda lucrase intens, in Franta, inca din 1932, la acest tip de aparat de zbor, si l-a continuat si in Romania, in 1936. Singurele probleme pe care Coanda nu le rezolvase la acea vreme erau legate de stabilitate in manevrele de zbor si controlul presiunii atmosferice asupra suprafetei navei, astfel incat zborul sa fie lipsit de risc. Dupa mai mult de doua decenii de cercetari si perfectionari, Coanda a conceput un nou tip de aparat, de forma discoidala, care putea sa decoleze si sa aterizeze pe verticala, sa-si modifice brusc directia, “elemente” ce caracterizeaza fenomenul OZN. Dupa cum sustinea inventatorul, cu noile perfectionari, aerodina putea atinge o viteza ascensionala de pana la 1000 de metri in mai putin de 30 de secunde, aparatul avand o greutate de circa o tona si o raza de actiune de minimum 5000 de km, folosind drept combustibil propanul. Din cauza secretului care inconjoara inventiile sale, ca si in cazul lui Tesla, este greu de stabilit cu exactitate cate “farfurii zburatoare”, mai mult sau mai putin performante, a construit si pentru cate tari. In orice caz, inca de la sfarsitul anilor ’40, a tot construit, si multe dintre “farfuriile zburatoare” semnalate in diverse tari puteau fi modele teleghidate ale aerodinei lui Coanda. “Dar nu toate sunt de origine pamanteana”, a marturisit Coanda, cand a fost invitat sa vorbeasca politehnistilor romani. In Romania, Coanda a continuat sa lucreze la perfectionarea acestui tip de aparat de zbor, existand desenul pentru o “nava-mama”, avand patru aerodine, cu rol propulsor. Proiectul avea unda verde pentru fabricatie, la “Turbomecanica”, dar moartea savantului a intrerupt productia. Sau poate nu!

Sursa: Pomul cunoasterii...

NICOLA TESLA – un valah vizionar

Cel mai corect este sa spunem despre Nicolai (Nicolai, dupa cum scriu sarbii, nu Nicola, cum scriu americanii) Tesla ca era sarb, de origine valaha. Exista nenumarate forumuri internationale unde i se neaga cu vehementa originea romaneasca. Singura legatura, considerata “ciudata”, ar fi fost slujba de botez, oficiata de un preot ortodox de origine valaha, Toma! E bine sa lamurim acest “aspect” al originii lui. Tatal sau, preot ortodox, se numea Milutin, iar mama are diferite “nume”, in functie de pronuntie: Duka, Djuka, Gica, Georgica! Cat despre vlahi, ei s unt primii locuitori ai fostului teritoriu iugoslav, prezenti acolo cu mult inaintea venirii sarbilor. Exista referiri inca din secolul 11, care vorbesc de valahii ce locuiesc in regiunile muntoase din Muntenegru, Bosnia. Si Istria e plina de vlahi (istro-romanii de azi), la fel si Dalmatia, unde li se spuneau “morlaci”. Nicolai Tesla s-a nascut la 28 iunie (dupa cum arata certificatul de botez), declarat pe 10 iulie 1856, in catunul Similian (“catun” fiind denumirea pentru sat folosita de morlaci), aflat pe atunci in provincia militara austro-ungara Lica (ulterior Croatia), care era locuita compact de vlahi. Numele initial de familie al lui Tesla, ne spune istoricul sarb Iovan Ducici, era Dragan(ici), nume vechi romanesc, frecvent in Balcani. Acelasi istoric spune ca se tragea din neamul Pilat(ovici)! (Poate ca arborele genealogic mergea pana la “pilati”, adica la pilatii cei purtatori de cusma din aristocratia daca!). In timp, numele de familie a fost inlocuit cu Tesla, care poate deriva de la unealta dulgherilor, dar, dupa cum ne informeaza acelasi Ducici, inainte de nasterea Croatiei, in timpul stapanirii romane, exista o asezare care se numea Tesleum, langa actualul Raduc, catunul unde se nascuse tatal lui Nicolai, Milutin (posibil “Milu”, Milu-Copilu este un erou de balada valah). Pe una dintre surorile lui Milutin o chema Stanca (nume pur romanesc). Pe surorile lui Nicolai le chema Angelina, Milica, Marica, iar pe frate, Dan. Nobilii sarbi au incercat permanent sa-i inrobeasca pe vlahi, iar regimul comunist sa-i asimileze pana la a-si uita originea. Deci, nu e de mirare ca Nicolai Tesla nu se lauda cu originea lui valaha!

Inventii “top secret”

De cand era copil si l-a citit pe Jules Verne, n-a avut nici un dubiu ca o calatorie de la Pamant la Luna va fi posibila. Nicolai Tesla urmeaza cursurile de inginerie de la Politehnica din Graz (1875-1881), apoi lucreaza la Budapesta, Paris, in cadrul Companiei Edison (1882), la Strasbourg (1884), dupa care pleaca in SUA, din 1891 devenind cetatean american. Unul dintre telurile lui a fost sa creeze un aparat de zbor fara aripi si fara combustibil la bord. Ideea se baza pe un sistem electro-mecanic reincarcabil de la statii spatiale.

Forma acestui aparat, pentru reducerea frecarilor cu aerul, urma sa fie alungita sau “de farfurie”. Nu s-a stiut niciodata daca a lucrat concret la un astfel de proiect, dar dupa moartea sa, la 8 ianuarie 1943, agenti FBI i-au rascolit camera de la New Yorker Hotel si i-au confiscat, cu imputernicire de la Biroul Proprietati Straine (desi era cetatean american), toate notitele si tot ce-i apartinea, inclusiv cele din seiful hotelului. Departamentul de Razboi le-a trecut, apoi, la “top secret”. Cele mai indraznete teluri ale lui Tesla erau legate de explorarea spatiului cosmic in aeronave ghidate de la un centru terestru. In filmul postului de televiziune englez BBC, “Maestrii ionosferei”, se arata ca Nicolai Tesla a fost primul care a folosit ionosfera (acea parte a atmosferei incarcata cu ioni, importanta pentru transmisia undelor radio) in scop stiintific, in folosul umanitatii. Voia sa se foloseasca de ionosfera ca furnizor al energiei necesare vehiculelor spatiale. Din mai 1898, demonstrase public ghidarea unui vas – robot prin unde radio, la Expozitia Electrica din Madison Square Garden. Dupa 11 ani de la aceasta demonstratie, Marconi avea sa primeasca Premiul Nobel pentru descoperirea radioului! Demonstratia din Madison Square a insemnat si debutul roboticii. Radio-comunicatiile si coordonarea navetelor spatiale de la centre terestre au la baza cercetarile lui Tesla. Daca ar fi trait pana-n 1997, cand Sojourner si-a inceput explorarea pe Marte, ghidat de la NASA, si-ar fi vazut “visul” implinit.

Savantul “paranormal”

In 1899, Tesla a comunicat ca a inregistrat semnale radio cosmice, in laboratorul sau din Colorado Springs, dar a fost luat in deradere. Timp de 50 de ani (din 86 cati a trait) a studiat semnalele interplanetare.

Experimentele lui uluit epoca

Din cauza unor astfel de cercetari, s-a ales cu eticheta de “savant nebun”. Turnul Wardenclyffe, proiectul lui Tesla, avea si scopul de a stabili contacte cu alte planete din sistemul nostru solar. Despre modul cum ii veneau ideile, Tesla a lasat marturie in autobiografia sa, “Inventiile mele”, cat si in marturisirile facute prietenului si biografului sau, John O’Neil: “Cand am in gand o inventie, pot sta luni sau ani doar cu ideea in cap. Nu ma gandesc constient s-o dezvolt, dar imi umbla prin cap. Aceasta este perioada de incubatie. Apoi, ma concentrez asupra ei, aleg cateva probleme pe care le ridica, si cand simt ca le voi rezolva, chiar asa se intampla: brusc, se leaga toate la un moment dat si ies la suprafata si din subconstient. Inainte de a trasa prima schita, intreaga idee este dezvoltata in mintea mea. Tot in minte fac ajustarile, corectiile si chiar manevrez dispozitivul respectiv. Si fara sa fac vreo schita, pot da lucratorilor dimensiunile exacte pana in cele mai mici detalii. Numai cand sunt absolut convins de functionalitatea inventiei, ma apuc sa desenez. Eu nici nu fac diferenta intre a manevra dispozitivul in minte sau in realitate. Merge la fel.”

O’Neil il cataloga ca pe “un om cu puteri psihice deosebite”, care memora carti intregi, avand o memorie fotografica formidabila. Dar se temea sa recunoasca public acest lucru. Tesla vizualiza cu ochii mintii “aparate de zbor care, peste multe generatii, se vor putea conecta la roata energetica a Cosmosului, de unde sa-si extraga puterea, in oricare punct al Universului”. La 3 ianuarie 1928, Tesla obtinea patentul nr. 1.655.113 pentru VTOL Aircraft, un aparat de zbor care putea decola si ateriza pe verticala, cu ajutorul unui rotor cu elice! Lui Nicolai Tesla, omenirea ii datoreaza primul sistem de comunicatie wireless, primii roboti, prima telecomanda, aparate de zbor cu decolare verticala etc.

Sursa: Pomul cunoasterii...

Scurta istorie a vederii clare

Ochelarii nu se bucura de popularitatea rotii, masinii cu aburi, automobilului sau Internetului, dar au schimbat, cu siguranta, felul in care... privim lumea si merita un loc de cinste in galeria descoperirilor revolutionare. In tarile dezvoltate, peste 50% din locuitori citesc ziarul, cu ochelarii pe nas. Sa dam ceasurile inapoi si sa aflam cum a reusit, omenirea, sa transforme grauntele de nisip in lentile.

Primele incercari

Se spune ca filozoful Seneca (4 i.Hr. – 65 d.Hr.) ar fi citit „toate cartile din Roma” folosind un bol plin cu apa, pentru a mari scrisul. Un alt latin, imparatul Nero (15 decembrie 37 – 9 iunie 68), pare a fi cel dintai utilizator al unei forme primitive de ochelari de soare. Lui ii placea sa priveasca luptele dintre gladiatori printr-un smarald, o piatra pretioasa foarte transparenta, de culoare verde. Totusi, primul care a reusit sa-si dea seama cum functioneaza o lentila a fost matematicianul si astronomul egiptean Claudius Ptolemeu, dar, la vremea respectiva, metodele de prelucrare a sticlei erau rudimentare, iar ideile lui nu au putut fi puse in practica. Cele mai vechi lentile, datand din anul 640 d. Hr., au fost gasite in ruinele anticului Niniveh, situat in apropiere de orasul Mosul (Irak) de astazi. Acestea erau realizate prin slefuirea pietrelor pretioase si aveau un diametru de aproximativ 4 cm.

De la lupa la ochelari

Un pas important s-a facut in jurul anului 1.000, cand sticlarii venetieni au inceput sa produca asa-numitele „pietre de citit”, practic niste sfere de sticla care functionau pe principiul lupelor de astazi. Dispozitivele erau folosite in special de calugarii batrani, care sufereau de prezbitism, afectiune care ii impiedica sa vada obiectele aflate in apropiere. Primii ochelari pentru corectarea vederii au aparut undeva la sfarsitul secolului al XIII-lea, cel mai probabil in 1285, cand sticlarii venetieni s-au gandit sa inlocuiasca „pietrele de citit” cu lentile asezate direct in fata ochilor. Desi revolutionara, inventia era destul de greu de purtat. Ochelarii se sprijineau doar pe nas, ei fiind formati prin unirea, a doua dispozitive asemanatoare lupei. Meritul de a-i fi creat ii revine fizicianului italian Salvino D’Armate, desi britanicii ii atribuie inventia unui conational, filozoful si omul de stiinta Roger Bacon. Sustinatorii acestuia se bazeaza pe un text scris de savant in 1268. Totusi, documentul nu precizeaza daca Bacon vorbea despre ochelarii asezati pe nas sau despre „pietrele de citit”. Unii atribuie inventia chinezilor, care foloseau, la randul lor, astfel de obiecte, insa nu pentru a corecta vederea, ci pentru a se proteja de fortele raului. Multa vreme ochelarii erau construiti doar folosind lentile convexe, care corecteaza prezbitismul, o afectiune ce apare odata cu varsta si e caracterizata prin imposibilitatea de a vedea clar in apropiere. Desi se crede ca Nicholas de Cusa ar fi descoperit beneficiile lentilelor concave pentru corectarea miopiei (incapacitatea de a vedea obiectele aflate la departare), abia in 1604 Johannes Kepler reuseste sa explice de ce lentilele convexe le sunt utile celor care sufera de prezbitism, iar cele concave miopilor.

Aparitia lentilelor bifocale

Si totusi, in ciuda progreselor remarcabile care s-au facut in domeniu, ochelarii erau inca greu de purtat, ei fiind sprijiniti doar pe nas. Problema se rezolva doar in 1725, cand creatorului englez de instrumente optice, James Ayscough, ii vine ideea atasarii bratelor laterale, prin care ochelarii se fixeaza de urechi. De-a lungul timpului, fizicieni, matematicieni, chimisti, calugari si filozofi si-au adus contributia la perfectionarea acestor dispozitive, in special datorita propriilor defecte de vedere. Cunoscutul om de stiinta Benjamin Franklin nu putea distinge nici obiectele aflate la distanta, nici cele apropiate, iar, obosit sa tot schimbe intre ele doua perechi de ochelari, a inventat, in 1784, lentilele bifocale. Daca privea prin partea de sus a acestora, vedea perfect la departare, iar daca sa uita prin cea de jos putea sa citeasca. Patru decenii mai tarziu, in 1825, apar si lentilele cilindrice, pentru corectarea astigmatismului, afectiune caracterizata prin vederea deformata a obiectelor. Meritul de a le fi creat ii revine astronomului britanic George Airy.

Ochelarii si moda

Pentru ca accesoriile, cum sunt diversele tipuri de ochelari, sa poata fi folosite la scara larga, acestea trebuie sa treaca „testul” modei. De o mare popularitate s-a bucurat monoclul. Primul care l-a purtat a fost colectionarul german de antichitati Philip Von Stosch. In anii 1720, el folosea aceasta lentila pentru a examina gravurile si medalioanele antice. Epoca de aur a monoclului debuteaza insa in 1880, cand aristocratii incep sa il considere simbol al modei si al statutului social. In secolul al XVIII-lea erau in voga si ochelarii-foarfeca, ce se fixau doar de nas si erau purtati cu mandrie, de pilda, de generalul francez Lafayette si de imparatul Napoleon Bonaparte. Doamnele au adaptat modelul si au creat asa-numitii Lorgnettes, care aveau un fel de maner in zona tamplei drepte si aveau decoratiuni victoriene. Pince-nez este un alt tip de ochelari care stau pe nas. Desi primele modele au fost create in secolul al XV-lea, acestia s-au bucurat de popularitate dupa 1930. Fostul presedinte american Theodore Roosevelt ii purta cu placere, iar pentru Morpheus (Laurence Fishburne) din trilogia Matrix erau un accesoriu definitoriu.

Leonardo da Vinci si lentilele de contact

Marele vizionar Leonardo da Vinci a semnat o pagina si in istoria vazului. In 1508, inventatorul italian a fost primul care a sugerat faptul ca globul ocular ar putea fi acoperit de o lentila. Abia in 1887 insa, sticlarul german F.E. Muller reuseste sa produca primul „invelis” de ochi ce putea fi tolerat de organism si prin care se putea vedea. Un an mai tarziu, un alt german, psihologul Adolf Eugen Fick, construieste, din sticla groasa, o lentila-cochilie pentru corectarea vederii, pe care o testeaza la inceput pe iepuri, si apoi pe el insusi si pe cativa voluntari. Toate acestea acopereau integral globul ocular. Mult mai tarziu, in 1949, apareau primele modele in forma de calota sferica, ce acoperau doar partea din fata a ochiului si puteau fi purtate pana la 16 ore / zi. O contributie deosebita aduce chimistul ceh Otto Wichterle, care, in 1959, pune bazele lentilelor moi, mult mai confortabile, fabricate din polimeri. Progrese importante s-au facut si in ultimii ani. In 1999 au fost introduse lentilele din silicon, care permit o oxigenare mult mai buna a corneei.

Chirurgia laser, solutia optima

Istoria chirugiei laser a inceput acum mai bine de o suta de ani, cand principiile de baza ale acesteia au fost descrise de oftalmologul olandez Lendeer Jans Lans. In anii `70, doctorul sovietic Fyodorov a folosit tehnica pentru a trata un baiat care a cazut, si-a spart ochelarii si cioburile i-au strapuns ochiul. Medicul i-a indepartat pacientului un strat de celule de pe cornee si a observat ca miopia acestuia a scazut mult. Folosirea laserului la scara industriala le-a permis oamenilor de stiinta sa faca experimente privind modul in care acesta ar putea imbunatati vederea. Asa a aparut procedura chirurgicala LASIK, ce le permite chirurgilor sa trateze cu succes miopia, hipermetropia si astigmatismul. Pretul unei operatii laser de corectare a acestor defecte de vedere este de 2.000 - 3.000 RON / ochi.

Ochelarii de soare

Imparatul roman Nero s-a gandit pentru prima data la lentilele colorate care sa ne protejeze de soare, iar designerul englez James Ayscough, cel care a venit si cu conceptul atasarii de brate laterale ochelarilor, a reluat ideea 1700 de ani mai tarziu. Inventia a inceput sa fie folosita la scara larga abia de prin 1930. Perioada a coincis cu aparitia primelor modele cu filtru polarizant (Polaroid), fara reflectie solara, de care se leaga numele lui Edwin H. Land.
Sursa: descopera.ro

Genialul Tesla, inventatorul mileniului II

Nikola Tesla s-a nascut in data de 9 iulie 1856 pe tarmul Marii Adriatice, in satul Similian, comuna Gospici, din provincia germana Lica (actuala Croatie), intr-o localitate populata de istro-romani. Tatal sau a fost preotul ortodox Milutin Tesla, numele acestuia provenind de la unealta de baza a dulgheritului, meserie de baza in familia istro-romana. Mama sa se numea Gica Tesla (Mandici) si era de o inteligenta sclipitoare, desi nu avea niciun fel de studii. Se pare ca micul Nikola sau Nicolae a demonstrat inca din primii ani ai copilariei capacitati mentale exceptionale si perceptii extrasenzoriale, el fiind mai tarziu un deschizator de drumuri in domenii tehnice vaste, precum cel al electricitatii, radioului, curentilor de inalta frecventa, sistemului de curent alternativ, campului magnetic rotativ, structurii atomului si nucleului acestuia, motoarelor si diferitelor tehnologii fara de care lumea moderna ar fi de neinchipuit. Tot ceea ce astazi numim tehnologie avansata se bazeaza pe inventiile lui Nikola Tesla, unele dintre acestea datand de peste un secol.

Un copil... altfel

In copilarie, Tesla a avut un frate mai mare, inzestrat cu aptitudini paranormale, care a murit prematur. Parintii celor doi baieti au suferit enorm in urma evenimentului, amintirea realizarilor exceptionale ale fratelui lui Nikola facand ca eforturile fiului ramas sa para neinsemnate. Acest lucru i-a ingreunat simtitor baiatului “misiunea” de a-si impresiona parintii. Tatal lui Tesla, Milutin, insista sa il faca pe, de acum, unicul sau fiu, preot, spre nefericirea baiatului care visa sa devina inginer. Milutin nu era un individ perimat, dimpotriva chiar, era un erudit si un membru marcant al comunitatii, insa genele miraculoase de care Nikola avea sa dea putin mai tarziu dovada, par sa-i fi fost transmise pe linie materna. Provenind dintr-o familie de oameni sclipitori, mama sa Gica demonstra adesea un talent deosebit in improvizarea unor agregate necesare in gospodarie. Cu toate acestea, antrenamentele mentale la care micul Nikola a fost supus de tatal sau, i-au propulsat simtitor geniul pe care avea sa-l demonstreze ulterior intregii lumi.
Inca de mic, Tesla a suferit din cauza unei afectiuni unice, care consta in aparitia unor imagini insotite de puternice strafulgerari luminoase. Era o reactie pe care medicii nu au reusit sa o explice si care izbucnea atunci cand baiatului ii era adresat un anumit cuvant sau cand ochii lui intalneau o anumita imagine. De asemenea, imprevizibilele strafulgerari luminoase se manifestau si atunci cand Nikola se afla in situatii periculoase, stresante, sau cand era foarte vesel. Uneori, devenea capabil sa vada tot aerul din jurul sau umplut cu “limbi de flacari vii”, manifestari subtile ale omniprezentei energiei eterice, a caror intensitate a crescut odata cu inaintarea in varsta si a atins punctul maxim la varsta de 25 de ani.

“Computerul” Tesla

Dupa varsta de 17 ani, Tesla putea sa vizualizeze, cu cea mai mare usurinta, un obiect, neavand nevoie de modele, desene sau alte experimente propriu-zise. Din acest motiv, baiatul avea capacitatea de a pune la lucru o piesa, mental, fara a fi necesara construirea ei efectiva, astfel incat sa isi dea seama daca va functiona sau nu, atunci cand va fi materializata. El putea dezvolta un intreg concept fara a se folosi de un singur instrument. Abia dupa ce adapta angrenajului imaginat toate imbunatatirile posibile si nu mai gasea nicio greseala, dadea forma respectivului produs al inteligentei sale. Fara exceptie, toate dispozitivele concepute de Tesla lucreaza exact asa cum le-a conceput el.
Inca din primii ani de viata, Nicolae deprinde, fara vreo explicatie aparenta, o aversiune puternica fata de cerceii femeilor, facandu-i insa placere sa deseneze alte ornamente, precum bratarile. Observarea unei perle il ducea la extaz, fiind fascinat si de stralucirea cristalelor sau a obiectelor cu muchii ascutite si suprafete plane. Nu s-ar fi atins niciodata de parul altor oameni si ar fi facut febra doar privind o piersica, iar daca intalnea o bucata de camfor (substanta organica cristalizata, incolora, cu miros caracteristic si gust amar, folosita in medicina si in industria celuloidului), aceasta ii producea un puternic discomfort. Obisnuia sa numere pasii in timp ce se plimba si sa calculeze volumul vaselor de supa, al cestilor de cafea si al bucatilor de mancare. Toate actiunile si operatiunile pe care le realiza trebuiau sa fie divizibile cu trei si daca numaratoarea nu ii iesea, se simtea nevoit sa o ia de la capat, chiar daca calculele durau ore intregi.

Pana la 8 ani, Tesla a fost un copil cu un caracter slab, temator, superstitios, prag pe care depasindu-l, a suferit o transformare extraordinara de personalitate. A gasit puterea autocontrolului si a depasirii de sine, citind pe ascuns sute de carti la care, pentru a-i proteja vederea, tatal sau ii restrictiona accesul. Tesla ajunge la un asemenea nivel de autodisciplina si vointa incat devine peste noapte adept inflacarat al unor activitati si pasiuni (precum jocurile de noroc), abandonandu-le apoi cu vehementa intr-un timp record. In aceasta directie il ajuta atat cultura vasta pe care si-o cladeste citind, cat mai ales intelepciunea mamei sale, care il intelege deplin si ii insufla pe calea cea mai potrivita un sistem de valori corect, caracteristic unei existente demne. Sanatatea si forma fizica ale lui Tesla s-au mentinut in limite de invidiat pana la o varsta foarte inaintata a curiosului personaj. La 60 de ani, isi mai putea inca angaja trupul in acrobatii accesibile numai marilor atleti, iar ochii ii erau la fel de vioi ca ai unui copil. Mai mult de atat, se pare ca, de la implinirea varstei de 18 ani pana la moarte, lui Nikola nu i-a variat nici macar cu un kilogram greutatea corpului si, daca in copilarie era stangaci, la maturitate devenise ambidextru, folosindu-si cu aceeasi indemanare ambele membre superioare.
In timpul gimnaziului, Nikola era pasionat de studiul matematicii. Pana la un anumit grad de dificultate, ii era indiferent daca scria simbolurile pe tabla sau le invoca mental. Cu toate acestea, baiatul a fost departe de ceea ce s-ar fi putut numi un copil cuminte sau un elev exemplar. Daca la maturitate si-ar fi publicat un volum despre nazbatiile copilariei sale, “Amintirile” lui Creanga ar fi palit cu siguranta in fata intamplarilor nastrusnice si fanteziilor uluitoare ale lui Nicolae. Ca baiat, a fost de mai multe ori la un pas de moarte, de doua ori prin inec, iar o data din pricina holerei. Era capabil sa nimereasca cu pietre pestii in aer, atunci cand acestia sareau din apa, prindea cu cea mai mare usurinta, cu ajutorul mainilor, soareci si pasari si parea sa dezvolte cate o tehnica proprie, simpla dar extrem de eficienta, pentru a rezolva aproape orice problema.

Avea o adevarata manie de a termina orice incepea, fapt care adesea l-a pus in situatii dintre cele mai dificile. Odata, incepuse sa citeasca opera lui Voltaire, cand a aflat ca existau aproximativ o suta de volume tiparite marunt ale celebrului scriitor. A trebuit sa termine ceea ce incepuse, dar dupa ce a lasat jos ultima carte si-a spus ca acest maraton al lecturilor nu se va repeta. Inca mai mult decat toate aceste lucruri, aspect deja paranormal al inventatorului, urechea lui Tesla era un instrument extraordinar de captare a semnalelor acustice. Acest simt era in cazul sau de 14 ori mai dezvoltat decat in cazul unui om obisnuit. Putea auzi ticaitul unui ceas aflat la trei camere distanta, iar asezarea unei muste pe masa din incaperea in care se afla putea provoca un sunet aproape insuportabil de puternic pentru urechea sa. O trasura ce trecea la o distanta de cativa kilometri, avea deseori efectul de a-i cutremura intregul corp. Uneori, i se parea ca pamantul de sub el tremura continuu, asa incat a trebuit sa-si puna patul pe tampoane de cauciuc pentru a amortiza socurile resimtite si a reusi sa doarma.

“Savantul nebun” avea sa schimbe lumea

Colonelul Philip J. Corso, ofiter de informatii american, membru al Consiliului Securitatii Nationale a SUA si sef al Directiei Tehnologii Straine a Armatei Terestre SUA, face unele precizari interesante cu privire la inventiile lui Tesla, dintre care, cele mai multe au fost intelese cu mult dupa moartea sa. Colonelul a fost primul care a sustinut ca inventiile lui Tesla erau atat de avansate si de greu de inteles incat ele au fost reconsiderate numai dupa ce, la Roswell, s-a constatat ca extraterestrii foloseau tehnici… Tesla. Bisturiul-laser gasit in OZN-ul prabusit acolo avea acelasi principiu – fascicolul de energie directionata – ca “Raza Mortii” a istro-romanului. “Chiar inainte ca dramaturgul ceh Karel Capek sa fi nascocit termenul “robot” in piesa “R.U.R.” si inainte ca scriitorul american de literatura SF Isac Asimov sa fi inventat “robotica” in culegerea de povesti “Eu, robotul”, Nikola Tesla crease un “automaton” (soldat mecanic) si un navomodel dirijat”, declara colonelul Corso.

“Geniul Omenirii” cum este supranumit Tesla in anumite cercuri, pare sa fi avut o dorinta obsesiva de pace. Chiar si atunci cand inventa arme apocaliptice, o facea in speranta naiva ca va trimite razboiul in uitare, deoarece toate natiunile ar detine aceeasi putere de a-si distruge reciproc arsenalele. Ideile sale erau atat de radicale pentru vremea lor, atat de indepartate de ceea ce gandeau contemporanii sai, incat au fost ignorate, parand pentru cei mai multi oameni (si chiar cercetatori) fie niste aiureli ale unui savant nebun, fie niste lucruri total nepractice. Totusi, pana si ideile sale cele mai “lunatice” – asa cum au fost planurile de la sfarsitul secolului XIX vizand un bombardier cu decolare si aterizare verticala – par acum perfect functionale.
Pentru ca gratie proiectiilor sale mentale, stia de dinainte faptul ca toate experimentele sale vor fi incununate de succes, Tesla nu era aproape niciodata atent in laborator, studiind sau incercand sa rezolve alte probleme, in vreme ce experimentele sale erau in plina desfasurare.
Daca in anii ’30 ai secolului XX, inventiile lui Tesla erau publice, dupa moartea sa, in ianuarie 1943, au fost sechestrate si ascunse, sub autoritatea guvernului SUA. Oficial, dupa moartea sa, Nikola Tesla a fost trecut in uitare, dar in realitate inventiile sale au starnit interesul varfurilor Armatei SUA inca din 1945. Tesla oferise acesteia un navomodel telecomandat ce putea fi dirijat prin radio de la distanta si putea lansa torpile asupra flotei inamice. De asemenea, in 1915, Tesla oferise SUA proiectul unei rachete dirijate, mai perfectionata decat celebra V2 a lui Hitler. Cea mai importanta inventie a lui Nikola Tesla pentru apararea SUA si a Terrei ramane, insa, celebra “Raza a Mortii”, despre care credea ca va aduce pacea mondiala, tocmai pentru ca ea putea distruge intr-o clipa orase si armate intregi. Tesla insusi ar fi spus despre arma sa: “Aparatul meu imi permite sa trimit spre un punct foarte indepartat energii de trilioane de ori mai mari decat este posibil cu raze de orice alt fel. Astfel, mii de cai putere pot fi transmisi printr-un fascicul mai subtire decat firul de par si nimic nu-i poate rezista.” Tesla a fost coordonator al proiectului Philadelphia si tot el a pus bazele primului accelerator de particule din lume, bazandu-se nu pe teoria relativitatii, mai tarziu emisa de Einstein, ci pe principiul fulgerului globular. Nu ne-am hazarda foarte tare daca am spune ca toata tehnica de astazi, care ne face viata mai usoara, care ne permite comunicarea la distante de mii de kilometri si care anunta sa ne propulseze intr-o dimensiune a cunoasterii si a existentei cu totul nebanuita, a fost ridicata si se afla inca in plina constructie pe pilonii schitelor si inventiilor celui mai mare geniu al umanitatii, Nicolae Tesla. In jurul nationalitatii lui Tesla, din motive mai mult sau mai putin lesne de inteles, planeaza o controversa puternica. Colonelul Corso il considera sarb, Jan van Helsing il crede croat, iar omenirea intreaga il vede oricum dar numai cu origini romanesti nu. Chiar daca nu s-a nascut in spatiul carpato-danubianio-pontic, Tesla avea totusi sange romanesc, mostenint din genele parintilor sai istro-romani, membri ai comunitatilor romanesti din Croatia.
Sursa: descopera.ro

Orasul viitorului va pluti

Deşi arată ca într-un film SF, acest oraş plutitor ar putea fi soluţia pentru apărarea împotriva tuturor dezastrelor naturale. Structura incredibilă cuprinde 30 de milioane de metri pătraţi şi este proiectată pentru a găzdui până la 40.000 de locuitori, informează Daily Mail preluat de Mediafax. Acest oraş este dotat cu tot ceea ce ar putea să se găsească într-un oraş obişnuit, de la hoteluri până la magazine, cazinouri şi şcoli. Structura este dotată chiar cu grădini, lifturi speciale pentru transport vertical şi trotuare pentru pietoni.
Planurile unui astfel de oraş au fost inspirate de dezastrul provocat în New Orleans de către uraganul Katrina, în 2005. Distrugerile materiale au fost atât de extinse, încât comunitatea din New Orleans este încă în proces de reconstrucţie. O echipă de designeri din Boston a venit cu această propunere pentru un oraş plutitor, proiectat să stea pe malul fluviului Mississippi şi care ar putea preveni o tragedie similară. Potrivit proiectului, oraşul New Orleans Arcology Habitat sau Arca lui Noe, cum a fost denumit, poate înfrunta cele mai teribile uragane datorită structurii sale triunghiulare, care permite vântului puternic să treacă prin mijlocul său liber.Super-oraşul este proiectat să plutească într-o poziţie fixă, în interiorul unui bazin umplut cu apă. Deşi proiectul este creat special pentru situaţia din New Orleans, designerii sunt convinşi că structura lor ar putea fi folosită în orice zonă urbană de coastă.
Sursa: 2012en.ro

Cum va arăta avionul viitorului

NASA a luat sub aripa sa trei concepte de avioane silenţioase, eficiente din punct de vedere energetic şi rapide, realizate de trei mari companii din domeniul aviaţiei. Proiectele ar putea să devină realitate cel mai devreme în 2025. Companiile în cauză sunt Lockheed Martin, Northrop Grumman şi Boeing. La sfârşitul lui 2010, toate trei au câştigat un contract cu NASA pentru a dezvolta şi a testa conceptele în 2011.
"Fiecare avion trebuie să poată zbura cu până la 85% din viteza sunetului, să aibă o autonomie de zboar de aproximativ 10.000 de kilometri şi să transporte o încărcătură de între 22 şi 45 de tone, pasageri sau marfă. Până la sfârşitul anului, fiecare echipă va explora, testa şi simula tehnologii care să le îmbunătăţească proiectul", a anunţat NASA.
Se pare că NASA intenţionează să dezvolte o linie de super-avioane, mai mari, rapide şi silenţioase, dar şi mai ecologice decât orice există în prezent.
Pentru a vedea modelele preferate de NASA clic aici.
Sursa: Gandul

Inventiile lui Leonardo Da Vinci.

10. Scrierea in oglinda
Nu se stie nici astazi cu exactitate motivul pentru care Leonardo a adoptat acest gen straniu de scriere, dar se pare ca ii era extrem de usor sa umple pagina dupa pagina in acest fel, insotind randurile cu desene si schite. Oare incerca in acest fel sa se apere de ce care doreau sa ii fure ideile sau isi ascundea descoperirile si intentiile de adversarii sai ? Scria cu mana stanga, si potrivit contemporanilor care au avut sansa sa il vada la lucru perfectionase aceasta tehnica atat de mult, incat nici nu mai folosea o oglinda. Oricare ar fi fost motivul, insemnarile sale au fost greu de descifrat ulterior, mai ales pentru ca Leonardo, ca o masura secundara de siguranta, folosise adesea anagrame si coduri.

9. Costumul de scafandru

Da Vinci era fascinat nu doar de ideea de zbor, dar si de mare si de posibilitatea ca intr-o zi omul sa se poata scufunda liber in adancurile acesteia, pentru a-i descoperi secretele. Cum nici macar cel mai bun inotator ar fi putut rezista prea mult in adancuri, Leonardo a inventat primul costum de scafandru din istorie. Realizat din piele bine tabacita, dar usoara, avea si o teava prin care se putea respira si era legat la un clopotel, care plutea la suprafata. In caz de pericol, temerarul scufundator putea sa traga de un fir, iar clopotelul se scutura, dand alarma. Practica era si mica punguta atasata la costum, pentru eventualele nevoi fiziologice ale scufundatorului.

8. Podul rotator

Ca inventator, Leonardo da Vinci era pasionat si de stiintele militare, incercand mereu sa inventeze noi arme si masini de lupta, cum le numea. Un astfel de echipament era si podul rotitor, un sistem simplu, care permitea armatei sa treaca un rau, apoi sa traga podul si sa il demonteze, pentru a-l folosi ulterior.

7. Masina de zburat

Observand indelung pasarile, da Vinci a realizat mai multe modele de “masini de zburat”, care imitau natura pe cat posibil. Acesta este unul dintre cele mai cunoscute, semanand mai curand cu un planor al zilelor noastre, doar ca aripile se puteau misca. Modelul avea si un loc pentru pilot, fiind practic o barca usoara, cu aripi. Din pacate nici unul dintre modele nu avea sa functioneze, ceea ce nu l-a impiedicat pe inventator sa continue sa caute.

6. Tunul cu trei tevi. Tancul

Paradoxal, desi era impotriva razboaielor, Leonardo da Vinci era pasionat de tehnica militara, iar una dintre inventiile sale a fost un tun cu trei tevi, care ar fi schimbat pentru totdeauna soarta multor batalii daca ar fi fost folosit. Usor si rapid, avea sa ramana doar un proiect, privit cu scepticism de militarii vremii.

5. Surubul aerian

O alta masina de zburat a fost un proiect de elicopter, numit de Leonardo “surubul aerian”. Chiar daca specialistii de astazi sustin ca ideea n-ar fi putut fi vreodata pusa in practica, Leonardo a trasat minutios planul acestei inventii ciudate, care ar fi avut nevoie de patru oameni pentru a fi pusa in miscare. Nu a construit niciodata insa acest helicopter renascentist, inspirat cel mai probabil de mecanismul morilor de vant.

4. Orasul Ideal

Traind in orasul Milano, da Vinci visa in calitate de arhitect la proiectul unui oras ideal, unde s-ar fi simtit cu adevarat ca acasa. Avea sa lase posteritatii un numar impresionant de proiecte de arhitectura urbana, foarte detaliate, in care lua in considerare toate aspectele necesare unui oras modern, potrivit chiar zilelor noastre.

3. Masina cu auto-propulsie

In afara de cucerirea marilor si vazduhurilor, era nevoie de masina care sa il ajute pe om sa circule cat mai repede pe pamant. Dupa mai multe incercari, Leonardo avea sa realizeze un model al unei “masini” din lemn, auto-propulsata de un ingenios sistem de arcuri si roti dintate. Avea sa ascunda desenele, de teama ca va fi din nou acuzat ca ideile sale nu se potrivesc cu cele ale Bisericii, si nu a incercat niciodata sa construiasca revolutionara masina. Uitat intre hartiile inventatorului, planul avea sa fie redescoperit, iar in 2004 o echipa de cercetatori de la un muzeu din Florenta au construit o astfel de masina. Spre surprinderea multora, masina functiona, chiar daca era greu de controlat si se misca incet. Cu siguranta ca Leonardo nu s-ar fi mirat daca si-ar fi vazut “automobilul” in mers.

2. Erele geologice

In timp ce multi dintre contemporanii sai sustineau ca prezenta fosilelor de moluste pe platourile montane se datoreaza Potopului biblic, Leonardo incerca sa gaseasca o alta explicatie. Cu secole inainte de a se vorbi despre placile tectonice, el a intuit ca muntii s-au inaltat de-a lungul unor lungi perioade de timp, fiind altadata fundurile unor mari disparute. Teoria era nebuneasca si chiar eretica, dar cine si-ar fi putut imagina ca avea sa fie confirmata peste secole ?

1. Omul Vitruvian

Omul Vitruvian sau Homo Universalis este cu siguranta cel mai cunoscut desen realizat de Leonardo da Vinci, dupa proportiile alese de Vitruvius, un celebru arhitect roman, pe care inventatorul il admira. O imagine simbolica, care a fost de-a lungul istoriei interpretata in diverse moduri, acest om universal ramane semnificativ pentru Leonardo da Vinci.

*

Chiar daca multi nu stiu, RULMENTUL a fost inventat tot de da Vinci.

Bicicleta ..

Sursa: 2012 Era Noastra

Primul avion supersonic romanesc

Știrea mi se pare grozavă așa că nu preget să o public, cu tot cu sursă, așa cum este normal.

Presedintele Asociatiei Romane pentru Cosmonautica si Aeronautica (ARCA), Dumitru Popescu, a anuntat ca inginerii organizatiei lucreaza la primul prototip de avion supersonic romanesc. “Prezentarea programului avionului experimental supersonic E-111, cu cateva zile inainte de Craciun si la cateva zile de la Centenarul zborului primului avion cu reactie din lume, realizat de Henri Coanda, nu este intamplatoare. Am ales acest moment pentru ca dorim ca cei care vor vedea acest anunt sa se bucure de existenta unui program major, pozitiv, inspirational, pe care Romania il asteapta de 20 de ani. Un program in care sa spere, un program care sa insemne progres. Avionul supersonic E-111 este un asemenea program”, a declarat Dumitru Popescu, potrivit Gandul. Avionul E-111, la care ARCA a lucrat in ultimul an, este destinat extinderii capacitatilor asociatiei de lansare a rachetei Haas II, pentru competitia americana Google Lunar X Prize, precum si dezvoltarii tehnologiilor pentru turismul spatial. Nava va avea capacitatea de zbor supersonic cu viteza de Mach 1,5, la altitudini de 16.000 de metri, in cazul transportului rachetei Haas II, iar in cazul folosirii ca platforma de dezvoltare a tehnologiilor pentru turismul spatial, va dezvolta viteze de Mach 2,6 la altitudini de 30.000 de metri. Avionul E-111 va fi terminat in a doua jumatate a anului 2012, iar primul sau zbor e programat pentru primavara lui 2013. ARCA e o organizatie non-guvernamentale din domeniul cercetarii aeronautice care isi propune sa trimita prima racheta spatiala cu cosmonaut in spatiu. Ei au reusit deja sa trimita o racheta fara om in spatiu.

Clic pe poza pentru a o mari!


www.arcaspace.com

ianuarie 3, 2011 - Posted by zupernews | stiinta