HENRI COANDA – tatal “farfuriilor zburatoare”

Henri Marie Coanda era al doilea fiu al lui Constantin M. Coanda, ofiter si matematician, care provenea dintr-o familie de boieri olteni. Mama lui Henri, Aida Danet, era frantuzoaica, fiica fizicianului Gustave Danet. Henri a avut patru frati si doua surori. S-a nascut la Bucuresti, la 7 iunie 1886, si moare tot la Bucuresti, la 25 noiembrie 1972. Dupa ce a absolvit Liceul “Sf. Sava”, Henri s-a inscris la Scoala militara de ofiteri de artilerie. Si-a continuat studiile la Institutul Tehnic din Charlottenburg, apoi la Universitatea din Liege. S-a inscris si la Scoala Superioara de Aeronautica de la Paris, pe care a absolvit-o in 1909. A fost in prima promotie a acestei scoli.

Henri Coanda

In 1910, construieste si expune la Salonul Aeronautic de la Paris avionul cu reactie. Apoi, s-a angajat in industria aeronautica din Anglia, dar la izbucnirea Primului Razboi Mondial s-a intors in Franta, unde a devenit reprezentantul Romaniei la Paris. Pe avionul “Coanda 1910″ a facut tot felul de teste, ajungand la ceea ce avea sa-l faca celebru la nivel mondial: “efectul Coanda”, brevetat in 1933. In 1935, bazandu-se pe “efectul Coanda”, a proiectat “Aerodina Lenticulara”, o “farfurie zburatoare”, pe care o considera cea mai importanta aplicatie a efectului care-i poarta numele, pentru viitorul aeronauticii. Al Doilea Razboi Mondial il prinde la Paris, unde ramane in zona ocupata de germani. Dupa eliberarea Parisului, a fost interogat de americani, cu privire la eventuala colaborare cu nazistii, la realizarea avioanelor cu reactie ale flotei Luftwaffe. Mai ales ca o copie a aerodinei ajunsese in mainile nazistilor. Exista surse care spun ca nazistii chiar i-au cerut s-o construiasca, dar pentru ca era nevoie de 12 motoare, nemtii au renuntat. Dupa razboi, proiectul a fost dezvoltat de Avro Canada, apoi a fost cumparat de USAF si a devenit “top secret”.

Aerodina de la Turbomecanica

In 1990 s-a infiintat, la Bucuresti, Muzeul Aviatiei, iar in 1998 a ajuns aici un pachet de 800 de kilograme de documente care au apartinut inventatorului Henri Coanda si care fusesera donate statului de catre fiica acestuia, la sfarsitul anilor ’70. Cand muzeografii militari au cercetat documentele, au gasit si proiectul Aerodinei Lenticulare, celebra farfurie zburatoare a lui Coanda. Aeronava din proiectul lui Coanda are forma de OZN, propulsie neconventionala si mai multe fante dispuse in coroana, prin care ies jeturi de gaze, acestea imprimand miscare navei. In functie de aceste jeturi, se produc miscari ascensionale sau de translatie. Dupa propriile marturisiri, Coanda a construit prototipul pentru Statele Unite si l-a testat in Desertul Nevada.

Oberth si Von Braun (dreapta)

Dupa ce a fost anchetat cu privire la colaborarea cu nazistii, a fost invitat in SUA, in 1948. In 1954, a prezentat proiectul final al aerodinei, pentru care primeste brevet la 16 decembrie 1957. La sfarsitul anilor ’60, cand a revenit in Romania, a relansat cercetarea in domeniul aviatiei. Si in prezent, proiectele lui Coanda sunt cercetate pentru a fi puse in aplicare si este posibil ca armata sa aiba deja “farfurii zburatoare”, dintre cele care incita ziaristii, dar nu si autoritatile. Numai asa s-ar explica de ce nu se agita oficialii armatei romane, cand apar astfel de “OZN”-uri, mai ales deasupra unor obiective strategice! Coanda lucrase intens, in Franta, inca din 1932, la acest tip de aparat de zbor, si l-a continuat si in Romania, in 1936. Singurele probleme pe care Coanda nu le rezolvase la acea vreme erau legate de stabilitate in manevrele de zbor si controlul presiunii atmosferice asupra suprafetei navei, astfel incat zborul sa fie lipsit de risc. Dupa mai mult de doua decenii de cercetari si perfectionari, Coanda a conceput un nou tip de aparat, de forma discoidala, care putea sa decoleze si sa aterizeze pe verticala, sa-si modifice brusc directia, “elemente” ce caracterizeaza fenomenul OZN. Dupa cum sustinea inventatorul, cu noile perfectionari, aerodina putea atinge o viteza ascensionala de pana la 1000 de metri in mai putin de 30 de secunde, aparatul avand o greutate de circa o tona si o raza de actiune de minimum 5000 de km, folosind drept combustibil propanul. Din cauza secretului care inconjoara inventiile sale, ca si in cazul lui Tesla, este greu de stabilit cu exactitate cate “farfurii zburatoare”, mai mult sau mai putin performante, a construit si pentru cate tari. In orice caz, inca de la sfarsitul anilor ’40, a tot construit, si multe dintre “farfuriile zburatoare” semnalate in diverse tari puteau fi modele teleghidate ale aerodinei lui Coanda. “Dar nu toate sunt de origine pamanteana”, a marturisit Coanda, cand a fost invitat sa vorbeasca politehnistilor romani. In Romania, Coanda a continuat sa lucreze la perfectionarea acestui tip de aparat de zbor, existand desenul pentru o “nava-mama”, avand patru aerodine, cu rol propulsor. Proiectul avea unda verde pentru fabricatie, la “Turbomecanica”, dar moartea savantului a intrerupt productia. Sau poate nu!

Sursa: Pomul cunoasterii...