Dosarele STASI: Angela Merkel este fiica lui Hitler

O nouă teorie conspiraționistă circlulă pe internet de ceva vreme. La o documentare succintă aflăm că Angela Merkel este născută pe 17 iulie 1954, în Germania de Est (RDG) și este fiica unui pastor luteran și al unei profesoare de latină. Aceste informații au fost acceptate de toată lumea până în clipa în care mai multe documente secrete din arhiva STASI (fosta securitate RDG) au fost făcute publice.

În aceste dosare a fost consemnată nașterea unui copil de sex feminin, fiind identificat precum Angela Merkel, în data de 20 aprilie 1954. Nașterea a fost realizată pe cercetarea medicului german Karl Klauberg, care este cunoscut în istorie precum un supus de seamă a lui Hitler. Supranumit și “îngerul morții“, Klauberg a fost condamnat de către instanţele de judecată pentru crime de război inimaginabile. A stat în pușcărie doar 7 ani, după care a fost eliberat și trimis în Germania cu o misiunea specială de către KGB.

Doctorul Klauberg era un expert în inseminarea artificială și din dragostea să nebună pentru Hitler, acesta i-a prelevat și înghețat mai multe mostre de spermă. După cum spune și istoria, Hitler a fost fiul nelegitim al lui Solomon lui Rothschild, născut de amanta sa Anna Maria Schicklgruber.

Odată ajuns în Germania, Klauberg a primit ordin să reînvie un copil care poartă markerii lui Hitler. Procesul de inseminare artificială în acei ani era aproape necunoscut publicului larg, cauză pentru care munca lui Klauberg era privită cu scepticism de cei mai mulți. Poveste din dosarele STASI continuă și se spune că drept mamă surogat a fost aleasă sora Evei Braun, Gretl Braun. Gretl era o militantă socialistă și care făcea parte din conducerea Partidului Social Democrat, al cărui ideologie se baza pe principiile marxiste.

La numai doi ani după acest eveniment, doctorul Klauberg a fost asasinat în condiții misterioase. Probabil că își încheiase misiunea și STASI nu mai avea nevoie de el. O altă teorie susține că a devenit agent KGB, schimbându-și astfel identitatea.

Nașterea copilului lui Hitler

La scurt timp după nașterea fetiței lui Hitler, a fost semnat un acord între sovietici, americani și reprezentanții Vaticanului. Copilul a fost plasat sub tutela Bisericii Catolice și a fost plasată familiei Kasner. I-a fost schimbată și data de naștere din 20 aprilie (ziua în care s-a născut și Hitler) 1954 în 17 iunie 1954 și i-a fost oferit numele de Angela Dorothea Kasner.

Ciudat mai este și faptul că imediat după nașterea micuței Angela, familia Kasner a hotărât să se mute de la Hamburg (RFG) în Germania de Est.

 Punctul principal al acordului asupra fiicei lui Hitler a fost ca aceasta să fie crescută în spiritul catolic, dar să nu pună mâna pe putere până atunci când un preot neamț va ajunge să țină frâiele Vaticanului.

În 1977, Angela Dorothea Kasner a devenit Angela Merkel în urma unui mariaj de numai 5 ani cu fizicianul Ulrich Merkel.

În urma morții lui Ioan Paul al doilea, un nou Papă a fost ales pentru a conduce Biserica Catolică. Acesta a fost Joseph Aloisius Ratzinger, care a fost numit Papă în data de 20 aprilie 2005. Coincidență sau nu ca un Papă să fie înscăunat de ziua de naștere a lui Hitler, dar și în aceeaşi zi în care Angela Merkel s-a născut?

Abia după ce Papa Benedict al XVI-lea a preluat conducerea Vaticanului, Angela Merkel a fost aleasă în funcția de cancelar al Germaniei. Astfel, copilul lui Hitler avea să îndeplinească un vis mai vechi al tatălui său care și-a dorit cu ardoare să devină cel mai puternic om din lume. În afară de faptul că Merkel este cancelarul Germaniei, ea este și preşedintele Blocului G-8 și mai are și influențe majore la Vatican. Angela Merkel este considerată cea mai puternică femeie din lume.

Asemănarea izbitoare cu Hitler

Într-un interviu acordat unei reviste Germane, Angela Merkel și-a recunoscut pasiunea ieșită din comun pentru muzica lui Richard Wagner. Muzicianul german a fost un satanist convins și mai mult decât atât a fost și preferatul lui Hitler. Pe lângă acest fapt, se poate observa cu ochiul liber asemănarea izbitoare între Hitler și Merkel, dar și între Merkel și mama să surogat Gretl Braun(foto).
Sursa: Efemeride

Stăpânii “din umbră” ai lumii. Planul ascuns din “Noul Testament al Satanei” răscoleşte prezentul

Trecerea peste criza economică, lupta pentru supravieţuire, dorinţa de a reuşi în viaţă sunt gânduri care animă toţi oamenii de rând din această lume. Fiecare persoană îşi doreşte să facă mai bine, mai mult, iar trecerea lui prin această lume să nu fie acoperită de întuneric.
Însă acesta este doar vârful icebergului – grijile cotidiene care ne macină pe fiecare în parte sunt lucruri minuscule, care ne ţin ocupaţi. Sub “apă” se află însă forţa care conduce de fapt această lume, care ne decide destinul şi ne scrie evoluţia în viaţă.

Ne vom opri pentru a arăta o pagină din viaţa Iluminaţilor, organizaţia ocultă în jurul căreia se află cele mai multe controverse şi teorii ale conspiraţiei. În istorie Iluminaţii au luat naştere ca şi organizaţie undeva în anul 1776, însă, potrivit izvoarelor şi datelor adunate de cercetători şi oameni de ştiinţă, apariţia lor s-a făcut cu mii de ani în urmă.

Undeva printre nisipurile Orientului Apropiat, se punea la cale o conspiraţie al cărei scop final era dominarea întregii lumi – scop care a rămas viu şi astăzi. In locul ascuns unde se contopeau civilizaţiile Sumerului şi Mesopotamiei, lua naştere aşa numita Frăţie a Şarpelui.

Cei grupaţi în Frăţia Şarpelui oficiau un cult în care îl venerau pe Diavol, cunoscut atunci cu numele de Pazuzu, cel mai vechi demon trimis pe aceasta planetă.

Liderii acestui cult de origine îşi spuneau ei înşişi Iluminati, deoarece în cadrul ritualurilor primeau lumina cunoaşterii direct de la Stăpânul lor din Întuneric.

Au privit din umbră naşterea şi decăderea Greciei Antice, a Imperiului Roman, răspândirea Creştinismului şi Islamului, consolidarea primelor state ale Europei Medievale, descoperirea Americilor, aparitia prafului de puşcă şi a Renaşterii.
Au decis să iasă la lumină de abia în seara zilei de 1 mai 1776, când germanul Adam Weishaupt a primit ordinul de a fonda în oraşul bavarez Ingolstadt, Ordinul Secret al Iluminaţilor Bavarezi.

Organizaţia a recrutat pentru început o serie de militanti liberi cugetători, secularişti şi republicani recrutaţi din Marea Loja Masonică a Germaniei. Alarmaţi de activitatile lor subversive, autorităţile bavareze au crezut că au distrus ordinul în anul 1785, însă se înşelau amarnic.

Iluminaţii bavarezi erau organizaţi precum cercurile din interiorul altor cercuri, într-o structura similară foilor de ceapă. Daca iniţiaţii se dovedeau demni şi discreţi în păstrarea secretelor transmise, puteau avansa într-un cerc mai mic, unde cunoşteau secrete mai importante.

In anul 1875, un curier al Illuminatilor bavarezi străbătea călare distanţa între Frankfurt şi Paris. Providenţa a făcut ca acesta să fie trăsnit în timpul unei furtuni. Asupra sa a fost descoperit un document care este cunoscut în cercurile oculte sub numele de “Noul Testament al Satanei”.

Primul punct al documentului continea o serie de directive uimitor de actuale:
“Primul secret necesar conducerii oamenilor este strict legat de supremaţia asupra celor mulţi. Atfel se poate provoca atâta vrajbă, îndoială şi păreri contradictorii, încât oamenii de rând nu se pot orienta în acestă harababură şi sunt convinşi că este mai bine să nu aibă vreo opinie personala cu privire la politică. Trebuie aprinse pasiunile poporului. În acest scop, trebuie creată o literatură murdară, facilă, lipsită de spirit şi dezgustătoare”

Sursa: Efemeride

Istoria interzisa a omenirii

“Esti materie, esti un amestec intamplator de substante chimice. Esti un animal superior, o maimuta evoluata, esti … un accident al legilor fizicii.” Te simti vizat? Ar trebui, pentru ca, desi nimeni nu ti-a spus-o fatis, nu doar stiinta, toate asa-zisele medii de promovare a cunoasterii te bombardeaza zilnic cu aceasta idee. Este ceea ce ne spun cercetatorii sau, mai degraba, ceea ce sunt lasati sa ne spuna. Nu este oare paradoxal ca,desi magulitorul curent New Age plaseaza individul in centrul Universului, incoronandu-l stapan absolut al naturii si al propriei existente, de la promotorii aceluiasi crez aflam ca nu suntem decat niste primate oportuniste si un pic norocoase, diferite de “suratele” animale doar printr-un continut cranian mai consistent? 

Materie, numai materie! In spatele acestor jocuri scenice care ne pun o ordine bine calculata in viata si in ganduri se ascunde un peisaj de culise mult mai important, vast si mai tenebros decat se poate banui analizand faptele accesibile. Cu toate acestea, Descopera.ro va incerca sa faca putina lumina in ce priveste “cunoasterea necunoscuta” a umanitatii.

Nu sunt putini acei specialisti, dintre care se disting nume precum Michael Cremo si Richard L. Thompson, autorii cartilor “Arheologia interzisa” si “Istoria ascunsa a rasei umane”, care vorbesc despre fenomenul filtrarii cunoasterii. Dupa cum o sugereaza contextual forma termenului, aceasta politica, suspectata ca fiind o arma de capatai a elitelor ce conduc lumea din umbra, este menita sa tina masele in ignoranta si necunoastere. Altfel spus, este vorba despre puterea intelectuala, cea din care deriva toate formele de dominatie si control la care este supusa civilizatia umana astazi. Articolul de fata nu va trata insa despre cine sunt sforarii acestor masinatiuni, ci se ambitioneaza sa releve cate ceva despre modul in care ei opereaza.

“Involuatii” stiau
Liderii fara chip care actioneaza manetele acestui mecanism al cenzurii limiteaza masiv accesul maselor la informatii care vizeaza in special originile si trecutul speciei umane, temelie a intelegerii existentei si scopului in viata. Este vorba despre aspecte esentiale ale civilizatiei si ale planetei pe care, daca le-am cunoaste, ne-am intelege mai bine natura si misiunea; ceea ce ne-ar face insa liberi si mai greu de controlat. Sunt lucruri pe care “EI” le cunosc, dar pe care le tin departe de noi, din egoism, din interes, din trufie, din nevoia de a avea un ascendent asupra semenilor.

Premisa fundamentala de la care porneste teza unor specialisti precum cei mentionati mai sus, cum ca istoria umana este cu totul alta decat cea care ne este prezentata astazi in mod oficial, rezida, ca debut, in scrierile antice. Majoritatea culturilor dispun de astfel de carti care vorbesc despre existenta unor civilizatii avansate in trecutul foarte indepartat, dar scrierile in sanscrita ale Indiei sunt de departe cele mai explicite in aceasta directie. Manuscrise antice, precum Mahabharata, Ramayana sau Vedele vorbesc deschis, pe langa principiile filosifice si culturale indiene, si despre episoade fascinante din vechime, care fac descrieri amanuntite ale unor tehnologii pe care omenirea abia le-a dobandit astazi. Sunt descrise aparate de zbor impreuna cu principiile lor de functionare, sunt mentionate arme precum bomba atomica sau chiar bomba cu hidrogen si se descriu avansate tehnici medicale si genetice. Aceleasi carti vorbesc despre erele pamantului, despre ciclicitatea vietii pe planeta si despre succedarea civilizatiilor. Convingeri asemanatoare vin din intelepciunea romana si egipteana dar mai ales dinspre cea greaca de unde, de la Platon si Artistotel ne parvin invataturi referitoare la aceeasi insiruire a vietii. Ei credeau puternic intr-o fiintare pe ere, dupa un model arhetipal. Astfel, in credintele stravechi – care, dealtfel, nu sunt deloc de lepadat – un mare ciclu de viata incepe edenic, cu o Era de Aur, in care toate fiintele umane sunt spiritualizate, constiente, bune. Aceasta era este succedata de cele de Argint, Bronz si Fier, ce caracterizeaza, gradual, deprecierea umana prin cultivarea lacomiei si a individualismului intr-atat incat lumea trebuie reconfigurata. Ceea ce se si intampla, printr-un cataclism general si o reinchegare ulterioara a vietii.

In viziunea initiatilor indieni, oamenii s-au nascut de mai multe ori si de tot atatea ori, minus unu (inca), au disparut in urma unor dezastre de exterminare a speciilor. Acest lucru s-ar fi intamplat insa numai pentru ca viata sa reinfloreasca, prin repopularea Pamantului fie de catre refugiati paranormali, neafectati de Armageddon, fie de civilizatii superioare din alte sfere cosmice. Cartile acestea fac referiri foarte serioase la existenta in urma cu milioane si chiar cu miliarde de ani in urma, pana la inceputurile planetei, a inteligentei pe Pamant si a civilizatiilor evoluate. Totusi, pentru sustinerea unor atari premise, trebuie sa existe si probe fizice. In absenta acestora, s-ar putea presupune cu usurinta ca scrierile sunt false, mincinoase, produs al unei imaginatii disproportionate. Surprizator, ele sunt cofirmate nu doar sporadic, ci chiar abundent, nenumarate dovezi arheologice ale existentei unor antice civilizatii avansate iesind la lumina, accidental sau “vanate”, in toate colturile lumii.

Teoria ca teoria, dar practica…
Exemplele sunt numeroase si dispun de caracteristici mult prea complexe pentru a fi expuse convingator aici, dar vom face cateva insemnari succinte. Este vorba despre descoperiri arheologice precum: macheta egipteana din lemn din secolul al II-lea i.Hr, care are forma unui avion; ciocanul descoperit la marginea Londrei, incastrat intr-o roca veche de 500 milioane de ani; harta desenata in 1513 a amiralului turc Piri Reis, care arata in detaliu portiuni din Africa, America si Antarctica, in conditiile in care Antarctica a fost descoperita oficial abia in 1818. Mai mult, harta reprezinta continentul alb asa cum arata el sub gheturi, stare in care se afla, probabil, in urma cu 10.000 – 12.000 de ani; orasul Nan Madol, construit intre anii 200 i.Hr.- 800 d.Hr., pe un recif de corali din Micronezia, din aproximativ 250 milioane de tone de blocuri bazaltice, al caror transport nu poate fi explicat; artefactul Coso, din Olancha, California, asemanator cu un dispozitiv de aprindere, gasit in interiorul unei bucati de piatra care ar fi avut nevoie de 500.000 de ani pentru a se forma. O amprenta palmara a fost gasita intr-un strat de piatra calcaroasa avand circa 110 milioane ani, in localitatea Glen Rose (Texas). In nordul inghetat al Canadei s-a gasit un deget omenesc fosilizat,datand din Cretacic. In Utah, intr-un strat de roca estimat la 300-600 milioane de ani vechime, s-a descoperit ceea ce pare amprenta unei talpi omenesti, incaltata intr-un soi de sanda. Minerii din Africa de Sud au scos la lumina sute de sfere metalice de origine necunoscuta, denumite sferele Klerksdorp. Ele au circa 3-5 cm in diametru, iar unele au incrustate linii paralele, asemenea unor santuri, de jur-imprejur. Sferele par a fi facute de mana omului, desi specialistii nu pot explica in ce fel au fost realizate liniile. Stratul de roca din care au fost extrase aceste sfere dateaza din precambrian, vechimea lor fiind estimata la 2,8 miliarde ani.

Exemplele pot continua, acestea sunt doar cateva dintre cele mai cunoscute care au ajuns sub ochii publicului larg. Surprinzator este insa faptul ca, desi asemenea reusite arheologice vorbesc fatis despre o realitate incontestabila, oamenii de stiinta nu le aplica mai mult decat o eticheta pe care sta scris “mistere”. De ce alegem sa le consideram curiozitati si bizarerii, cand putem accepta povestile uneori de necontestat pe care aceste obiecte ni le spun? Nimeni nu se oboseste, oficial, sa sape mai adanc si sa intelega implicatiile uriase pe care le au aceste lucruri. Cat despre noi, sfidarea afisata de elite in relatia cu vulgul este de un cinism revoltator. Ne servesc, prin intermediul cercetatorilor si al publicatiilor pe care le au in “buzunar” toate aceste informatii, probabil desperecheate, bizuindu-se fara griji pe faptul ca ignoranta isi va juca rolul si ne va impiedica sa ne implicam activ sau sa ne “sinchisim” macar de ele. Pentru ca, la urma urmei, cine suntem noi sa ne gandim la asemenea lucruri? Ce conteaza daca oamenii au 10 mii, o suta de mii sau un milion de ani? Aceste preocupari sunt ciudate, abstracte, ele reprezinta exclusiv apanajul unor filosofi si mistici neintelesi, izolati in turnurile lor de fildes. Noi trebuie sa ne traim viata la maximum, timpul inseamna bani, este scurt, viata trece, nu trebuie irosita cu intrebari existentiale. Sunt numai cateva dintre trendurile pe care elitele ni le-au impregnat, pentru a imbraca poate cele mai importante deprinderi pe care ar trebui sa le posedam in cosumatii care sunt adesea ridicole si caraghioase in ochii unei opinii publice profund contaminate.

Indoctrinare religioasa? Mai gandeste-te
Totusi, aceia care aleg sa nu se lase pacaliti de teoriile evolutioniste vehiculate extrem de agresiv, se aliniaza mai degraba unei tendinte spirituale de masurare a lucrurilor. Acesti oameni privesc devenirea umana, nu ca pe o evolutie din materie, ci, mai degraba, ca pe o involutie, dintr-o constiinta superioara. Aceasta premisa se aseamana poate cu o argumentatie religioasa, cu o doctrina ridicola, dar incercati sa va intrebati daca nu cumva aveti aceasta impresie tocmai in virtutea informatiilor care vi se “injecteaza” pe toate mediile de comunicare. Omul nu este un produs unilateral, asa cum incearca sa ne convinga conducatorii nostri de talie mondiala. El este intr-adevar alcatuit din materie, este grosier, dar mai are si o dimensiune mentala, precum si una spirituala. Lumea noastra este, din acest motiv, privita de initiati, ca o etapa cosmica grosiera, ce va fi urmata de niveluri superioare ale realitatii, dominate de energii subtile, denumite de culturile diferite spirite, ingeri, zei, sfinti, etc. Nasterea ar insemna, practic, procesul prin care o fiinta de constiinta pura coboara in sferele inferioare ale Cosmosului si se acopera de energiile scazute ale mintii si ale materiei.

Toate culturile si civilizatiile credeau ca venim dintr-un nivel spiritual al realitatii, traiau in acord cu aceasta convingere si erau armonizati cu natura si viata. Mai putin noi, care ne dezicem de orice forta superioara. Noi, care ne credem fruntasi si superiori, nu doar ca civilizatie, ci la nivel individual. Este in asentiment cu mersul actual al lucrurilor ca “eu” sa fie in centrul lucrurilor si “mie” sa fie elementul de referinta al existentei. Si tocmai pentru ca “eu” nu este singur, ci sunt sase miliarde ca el, acest lucru duce la izolare, la dezbinare si conflicte, la dominatie si razvratire. Daca eu lupt doar pentru mine, atunci cauza mea nu mai este si a altora, ceea ce ma face sa fiu absolut singur, neunificat in nimic cu altcineva. Desi poate parea desuet, nu este decat aplicarea maximei “Dezbina si stapaneste” la nivel planetar.

Spuneam putin mai sus ca, daca ideea spiritualitatii ti se pare a fi o doctrina, un raspuns disperat al Bisericii la avantul actual al stiintei, atunci ar trebui sa te intrebi daca nu crezi asta tocmai in urma faptului ca esti controlat. Ei bine, sa venim in sprijinirea unei asemenea declaratii si cu un exemplu. Este vorba despre cazul sotilor Pierre si Marie Curie. Cei doi cercetatori francezi din secolele XIX – XX sunt recunoscuti de oficiali pentru performantele din domeniul radioactivitatii, si le-au onorat activitatea prin decernarea unui premiu Nobel pentru Fizica in anul 1903. Niciun manual insa si in general nicio carte nu vor mentiona implicarea lor activa si meritorie in experimentele parapsihologice. Pret de mai multi ani, cei doi cercetatori au derulat o serie de teste cu nuanta supranaturala in laboratoare si institutii, inregistrand rezultate notabile si succese nebanuite, materializate prin comunicarea cu spiritele, extracorporalizari, materializari, clarviziune si alte astfel de fenomene catalogate astazi drept “bazaconii”.

Aceasta activitate intensa si mascata este atestata de o documentatie vasta aflata in arhivele institutiilor care le-au gazduit initiativele lui Pierre si Marie. Si in acest caz, exemplele unor performante si descoperiri halucinante pe taram spiritual sunt in numar suficient de mare, incat sa ateste existenta incontestabila a unei asemenea dimensiuni umane. De ce ocultizarea lor? Pentru a masca latura spirituala a umanitatii si pentru a canaliza civilizatia spre materialism si consumerism. Suntem vaduviti prin aceasta privare de cunoastere, de aspecte importante ale existentei si ale fiintei umane, capitale in intelegerea completa a ceea ce suntem si a ceea ce avem de fapt de facut aici. Daca nu stim nimic despre aceste lucruri, care, iata, exista ca parte a realitatii, este firesc sa ne refugiem in productie si consum, in efemer, in placeri marunte si in bucurii intr-adevar animalice. Iar acest lucru nu este intamplator.

Mai gandeste-te un pic!
Toata aceasta mistificare se intampla pentru ca stiinta are in miezul sau un grup extrem de influent care musamalizeaza voit descoperirile cele mai importante. Motivele unui asemenea grup influent nu pot fi decat presupuse, dar probabil ca banuielile celor care le emit nu se indeparteaza prea mult de adevar. Astfel, Michael Cremo suspecteaza ca doua mari directii motiveaza elitele sa filtreze cunoasterea. 
Una ar fi insasi natura umana, negarea, respingerea teoriilor care le contrazic pe ale lor, deoarece oamenii sunt indragostiti de ei insisi si de adevarurile lor, nefiind dispusi sa accepte alternative. 
Apoi, probabil ca este vorba de ratiuni ceva mai adanci, legate de putere si control. In sistemul educational, evolutionistii au detinut o pozitie suficient de inalta pentru a dicta raspunsuri la intrebarile fundamentale: “cine suntem? de unde venim? incotro mergem?” Aceste raspunsuri, dupa cum bine se stie, sunt pur materialiste, exclud cu desavarsire orice implicare divina in crearea omului. De aceea, nici nu este surprinzator sau intamplator ca omenirea a luat-o pe o panta adanc materialista si exclusiv fizica. Manipulatorii din umbra au insuflat maselor valori eronate, ideea ca scopul fundamental al omului este acela de a produce si de a consuma. Mereu mai mult. Acest lucru, in cazul in care mai sunt dintre aceia care nu isi dau seama, naste bogatii uriase. O parte dintre ele intra in buzunarele cercetatorilor, care nu doar fac parte din mecanismul manipularii, dar stau si la temelia conceptelor produselor comercializate (armament, tehnologie, lux etc). O alta mare parte din fonduri intra in buzunarele industriasilor care le produc si, nu in ultimul rand, in buzunarele adanci ale guvernelor care percep taxe si impozite, in unele locuri, uriase, pe marginea comertului masiv. Aceasta nu inseamna altceva decat faptul ca forte foarte mari sunt cointeresate ca lucrurile sa ramana in lume in forma in care sunt astazi. Ele nu vor sa vada intrerupt acest proces si atunci nu este de mirare faptul ca devine tot mai energic.

Orice scadere a activitatii economice creaza unde de soc. Elitele au inteles asta. 
Din acest motiv, se intretine furibund procesul de productie-consum. Oamenii nu trebuie sa se gandeasca la existenta, nu trebuie sa-si puna probleme inalte, adanci, trebuie mentinuti si concentrati in uriasa masinarie economica. Exemplul clar a venit in urma atentatului terrorist din 11 septembrie 2001, in urma caruia mii de oameni pur si simplu au incetat sa mai cumpere, sa mai consume. Au ales sa stea mai mult cu familiile si cu prietenii lor si sa se intrebe ce este viata si incotro se misca, ce se intampla cu lumea. Reverberatiile unui asemenea fenomen sunt mari si durabile. Liniile aeriene, spre exemplu, nu si-au revenit inca total in toti acesti ani de la eveniment. Stapanii unui imperiu financiar nu isi permit asemenea pierderi. Ei trebuie sa aiba mereu mai mult, nici macar mentinerea nu este o optiune. Sunt, deci, interese mari care ne vor focusati trup si suflet pe procesul material de productie si consum, iar elementul cheie sunt oamenii de stiinta si dascalii, cei care ne invata despre lume si viata. Ei insista ca suntem fiinte materiale si mai ales ca acesta este un lucru bun. Dar daca am primi si un alt raspuns la intrebari precum “Cine sunt? De unde vin? Unde ma duc? Ce vreau?” ? Ce ar fi daca s-ar preda in scoli faptul ca facem parte dintr-o constiinta superioara si pura si ar trebui sa ne canalizam mai mult pe cultivarea constiintei si a spiritului, pentru ca ele sunt eternitatea? “EI” nu vor insa acest lucru, pentru ca ar insemna ca oamenii sa fie mai putin controlati, ceea ce ar insemna mai putini bani si o putere scazuta. De aceea s-a impamantenit si ideea de proprietate. Intr-o societate complet mercantila, toata lumea are proprietati. Liderii, corifei ai omenirii, detin aceste proprietati prin diferite sisteme sociale, bancare sau politice. Ori, cine controleaza proprietatea controleaza si proprietarul.

Sustinatorii sistemului axiologic bazat pe productie si consum, pe ahtiere de acumulare si materialism, s-au infiltrat insidios in pozitiile influente si puternice ale societatilor umane, de unde pot dicta celor de sub ei realitatea. Ei au creat sistemele de comoditate, care stimuleaza latura hedonista umana, capturand individul in placeri si indepartandu-l de realitate. Mijloacele de distragere sunt astazi extrem de numeroase si de eficiente, imbracand tot soiul de forme. De ce nu s-ar abate chiar razboiul asupra unei comunitati preocupate de spirit si Divinitate, daca numai asa ea poate fi convertita sau chiar eliminata? Conducatorii lumii nasc si finanteaza razboaie, inventeaza sisteme monetare si diverse constrangeri, aplicand, sub aparenta unei libertati totale si a unei civilizari apoteotice, o lege martiala deghizata, mai rea decat tot ce a existat pana in prezent. De ce este mai rea? Pentru ca biciul in spate si siluirea nu iti pot fura sufletul, nu iti pot starpi credinta si stinge lumina din priviri. Conducatorii de astazi nu se multumesc sa conduca oameni, mase, nu se multumesc sa aiba mancaruri fine si vile luxoase, ei vor sa ne biciuiasca sufletele. Care este motivul final? Sigur ca, in aparenta, tinand in jug o omenire care se naste, traieste si moare pentru ei, isi asigura o viata nu de regi, dar chiar de Dumnezei aici pe Pamant. Dar asta sa fie totul?

Cat poate trai un om sa se bucure de placerile vietii? Cateva zeci de ani? Planurile lor se intind pe secole, de ce? Pentru urmasi? Ar putea niste oameni atat de egoisti sa se gandeasca la viitorul copiilor lor? Ce stiu ei? Cred oare ca viata este numai una si atunci merita traita din postura unui zeu, caci dupa ea nimic nu mai conteaza? Este putin probabil sa fie atat de naivi, de vreme ce nu vor ca noi sa aflam de puntile spre lumea spirituala. Stiu ei mai multe decat ne inchipuim, care le sunt resorturile? Este intr-adevar o conspiratie sau doar miscare browniana, curs evolutiv firesc, natura umana exacerbata? Crezi ca poti primi raspunsuri la intrebarile astea dintr-o masina luxoasa, cu un telefon performant in mana si cu o vestimentatie la moda pe trup? Poate iti va raspunde fotomodelul de langa tine sau vila cu trei etaje. Ori, cine stie, poate iti va sufla cate ceva despre viata plasticul din cardurile pe care le ai in portofel. Toate tac? Atunci unde e raspunsul? Intr-un Happy Meal cu siguranta nu.

Sursa: Magazin Cultural Stiintific - 2012en.ro

Cea mai mare conspiraţie din secolul al XX-lea

Anumite idei au în nulceul lor forţa unui potenţial politic. Aşa era, când a intrat în istorie, ideea că desfiinţarea proprietăţii private ar readuce Raiul pe Pământ. Era ea o idee falsă? Nu avem cum să ştim, ziceau primii ei zelatori, dacă nu o experimentăm în viaţa socială, căci, mai ziceau, avem de a face cu o idee politică, nu cu una ştiinţifică. Mai apoi, au apărut apostolii argumentului că, socială rămânând, ideea este şi ştiinţifică. Imediat a apărut şi doctrina care explica, punct cu punct, cum poate fi experimentată ideea. I s-a spus comunism. Dezvoltarea pe scară largă a presei scrise şi a broşurilor a dus ideea în mijlocul celor care aveau nevoie să creadă în ea, muncitorii de la începuturile erei industriale. La sfârşitul secolului al XIX-lea, ideea era răspândită în toată Europa şi producea deja organizaţii ale proletarilor.

În preajma Primului Război Mondial (dar cine ştia că va începe?), în cercurile masonice era căutată o idee de contracarare a doctrinei comuniste. Fiind ea, doctrina, una cu un caracter internaţionalist, apărătorii vechii ordini a proprietăţii sperau că stimularea ideii naţionale (o idee prin excelenţă modernă, liberală şi burgheză) va putea contracara internaţionalismul ideii comuniste. Aşa s-a ajuns la conflagraţia aceea, în care urmau să se afle faţă în faţă, pe front, în numele naţiunii, toţi adepţii naţionalismului proletar din Europa. Dar Dumnezeu (sau Vrăjmaşul său) avea alte planuri: Primul Război Mondial se încheia cu triumful ideii comuniste în Rusia, o ţară cât un continent şi o mare putere. Slăbită cumplit de acel război pe care nu l-a înţeles niciun contemporan al său altfel decât din găoacea interesului naţional, Germania era cea mai vulnerabilă dintre următoarele potenţiale victime ale comunismului. Italia, la fel. Prima care reacţionează este Italia: acolo, stângii proletariene internaţionaliste i se contrapune în anii `20 o stângă de tip nou, naţionalist şi imperial. Mussolini i-a spus fascism. Germania îşi va reforma şi ea stângismul extremist într-o variantă extremistă a internaţionalismului imperial care, după 1933, va avea acces la conducerea statului. Lucrurile erau clare. Cei care încercaseră să omoare internaţionalismul proletar şi ideea sa centrală aveau de luptat, acum, cu forme intolerabile de naţionalism războinic de tip imperial. Aşa s-a ajuns la alianţa dintre U.R.S.S şi marele puteri occidentale încă neafectate de acel naţionalism. Chestiunile de strategie postbelică (negocierea condiţiilor de pace) s-au încheiat la Ialta. Noi, cei din Europa de Est şi Centrală, moştenim, de acolo, de la Ialta, un resentiment: am fost convinşi că, atunci şi acolol SUA şi Anglia ne-ar fi trădat. Strategia de la Ialta nu am putut-o înţelege zeci de ani. Abia acum, după 2008, avem, în fine, toate elementele pentru a înţelege ce fel de „trădare” a fost acolo. Acolo s-a negociat un armistiţiu tragic. SUA şi Anglia nu mai aveau resurse (nici morale, nici economice) să întoarcă războiul împotriva comunismului. Şi-au oferit timp pentru a găsi strategia potrivită să scoată ideea comunistă din istorie. Ea, să nu uităm, era mai întâi în mintea unor mari mase de proletari şi abia apoi într-o structură de stat imperial.

Etapele acestei strategii au fost următoarele:

1. Bretton Woods, 1946. Acolo s-a pus la punct sistemul financiar al lumii postbelice, cea rămasă nesupusă ideii comuniste. Toate guvernele urmau să-şi ţină toate rezervele valutare în dolari. SUA deveneau, în acest fel, cea mai mare putere financiară a lumii. De pe această poziţie, SUA urmau să conducă un nou tip de război: războiul cheltuielilor de înarmare (aşa numita cursă a înarmărilor) al cărui rost strategic era acela de a nu lăsa comunismul să producă un nivel de trai atrăgător pentru alte mase de proletari.

2. 1971. În acest an, etalonul – aur a fost scos din jocul financiar al valutelor. De acum înainte, dolarul rămânea ceea ce fusese înainte aurul. Prima consecinţă: Federal Reserve Bank putea tipări monedă americană fără să mai ţină cont de rezervele sale în aur. Masa monetară a războiului împotriva comunismului putea creşte oricât. Inflaţia prin dolari în exces urma să fie calculată la nivel global, dar ce mai conta!? SUA tipărea acum monedă fără să ţină cont de PIB-ul global. PIB-ul global era, în 2008, de 55 de trilioane. Iar „PIB”-ul financiar global era de 11 ori mai mare. În lume circulau de 11 ori mai mulţi bani decât s-ar fi putut tipări dacă se rămânea la etalonul aur. Aşa s-a ajuns la istoria anilor 1989-1991. U.R.S.S-ul a fost înfrânt de sistemul financiar inventat în cele două etape: 1946 şi 1971.

3. 1999. Problema moştenită din Războiul Rece era la fel de gravă şi de globală pe cât fusese ameninţarea globală a comunismului. Acel „PIB” financiar global de 11 ori mai mare decât PIB-ul global real (mărfuri şi servicii) era datorat, în mare parte, modelului de dezvolatare indus de masa de bani fără reală acoperire: ca să poată scoate din minţile occidentalilor ideea comunistă, guvernele Occidentului au încurajat dezvoltarea pe datorie (pe bani din viitor). Or, sistemul datoriilor suverane formau un joc piramidal de tip Ponzi (Caritas, pe româneşte). Cum să convingi, acum, guvernele să iasă din acest joc nesustenabil? Ai nevoie de o criză financiară globală care să ducă la evaporarea unei mari cantităţi de bani artificiali. Bula aceea care s-a umflat de 11 ori trebuia spartă. Cum o spargi?

Notă importantă

Imediat după 1971, SUA au deschis relaţiile cu China. A jucat şi Ceauşescu un rol. După moartea lui Mao, în 1978, Deng Xiao Ping dă drumul unei forme de agricultură privată familială. Producţia agricolă a Chinei creşte an de an. U.R.S.S-ul monitorizează situaţia. În 1985, Biroul Politic al PCUS îl numeşte Secretar General pe Mihail Gorbaciov, cu studii în economia agrară. Perestroika s-a născut şi pentru a contracara succesele chinezeşti în economia agrară. U.R.S.S-ul lupta acum pe două fronturi: mari cheltuieli de înarmare, pe de o parte, inovaţii doctrinare în economia Chinei, pe de altă parte.

În 1999, printr-o decizie politică a guvernului SUA, băncile comerciale, care, înainte, nu aveau dreptul de a funcţiona şi ca bănci de investiţii, au primit acest drept. Atunci a început balamucul: toate băncile au pornit câte o linie de creditare imobiliară. Toată lumea îşi construia case noi pe bani din viitor. Era clar, de la un punct încolo, că masa de bani din viitor o întrecea pe cea din prezent. Acela era punctul unde puteai sparge această bulă imobiliară.

Când Lehman Brothers s-au dus, în 2008, la Obama şi i-au cerut 300 de miliarde de dolari ca să nu falimenteze, preşedintele a refuzat-o, dar ştia ce face. Ştia că urmează panica şi o criză de lichidităţi care va sfârşi printr-o criză a datoriilor suverane. Toate acestea trebuiau să se întâmple. SUA nu risca nimic: FED-ul rămânea ceea ce era, şeful financiar al stabilităţii globale şi adevăratul imperiu al lumii. Căci nu complexele militaro-industriale se războiesc astăzi, ci puterile financiare. Toate acestea trebuiau să se întâmple. De ce? Pentru că sistemul financiar global nu mai dorea să susţină modelul dezvoltării pe datorie şi nici nu mai avea interes. Acest model de dezvoltare a făcut ca puterea de cumpărare a dolarului din 1946 să fie azi de zece ori mai mică. Această inflaţie globală a dolarului trebuia stopată. Ea, inflaţia aceasta, a fost „eroul” care a omorât comunismul, dar, acum, sistemul nu mai avea nevoie de acest „erou”. Sistemul dorea să se întoarcă la o realitate financiară neinflaţionistă, fără mase mari de bani artificiali. Oare de ce? Pentru că, sărăcind guvernele, în noile condiţii de lichiditate financiară precară, sistemul îşi putea relua mai vechiul său scop (acela care fusese limpede iniţiatorilor ideii comuniste): cât mai multă proprietate privată în mâinile cât mai puţinor proprietari.

Sursa : agentia.org

Teoria conspiratiei Lunare

La 12 aprilie 1961, cosmonautul Iuri Gagarin, în vârstă de 27 de ani, aflat la bordul navetei “Vostok 1″, a decolat de pe cosmodromul din Tiura-Tam, Kazahstan, şi a efectuat apoi un zbor de o oră şi 48 de minute în jurul Pământului, la o altitudine de 250 de km. Abia după 25 de minute de la lansare, coordonatorul de zbor, Serghei Koroliov, a avut certitudinea că Iuri, în capsula spaţială, se află pe o orbită stabilă. “Vostok 1″ a revenit pe Pământ în jurul orei 8.50, în apropierea localităţii Saratov, aflată la aproximativ 700 de km distanţă de Moscova. Iuri Gagarin a devenit, în urma acestui zbor de succes, erou al Uniunii Sovietice şi al lumii, spre invidia americanilor, care începuseră cursa cuceririi spaţiului cosmic în competiţie cu sovieticii. Ciudat, lui Gagarin nu i s-a mai permis să zboare în spaţiu, iar moartea sa, în 1968, rămâne şi azi o enigmă. În varianta oficială, Gagarin zbura, pe un timp nefavorabil, cu un MIG-15, când un avion de vânătoare Sukhoi a trecut la 15-20 de metri pe lângă avionul lui, provocându-i un zbor în vrie, care a dus la prăbuşirea MIG-ului. Tot în acea perioadă au început şi “scurgerile de informaţii”, conform cărora ruşii începuseră să lanseze oameni în spaţiu încă din 1957, dar cei 15 cosmonauţi – dintre care trei femei – nu au supravieţuit, unii murind când navele s-au dezintegrat la intrare în atmosfera terestră, alţii fiind trimişi pe orbite instabile şi pierduţi pur şi simplu în spaţiu, fiind numiţi mai târziu “cosmonauţi-fantomă”. De altfel, şi la Iuri Gagarin s-a putut remarca la prima ieşire în spaţiu temerea obsedantă că se va “pierde”. El a ţinut în permanenţă legătura cu solul, cerând mereu detalii despre parametrii orbitei, fără să primească răspuns timp de 25 de minute. Dar de ce ar fi fost ucis Gagarin în mod deliberat? Se spune că, de fapt, el nu a murit în acel accident aviatic, ci a devenit “cosmonaut-fantomă”, pierdut în spaţiu, într-o încercare a sovieticilor de a-l trimite pe Lună, înaintea americanilor.

Ciudat este faptul că, la alegerea zilei Cosmonauticii, Federaţia Internaţională a Aviaţiei nu a luat în calcul prima misiune cu oameni la bord pe Lună, Apollo 11, pe 20 iulie 1969, când astronautul american Neil Armstrong a făcut “un pas mic pentru om, un pas uriaş pentru omenire”. De fapt, nu s-a luat în calcul niciuna dintre misiunile Lunare, ci abia un eveniment petrecut 20 de ani mai târziu, la 12 aprilie 1981, când a avut loc primul zbor al navetei spaţiale “Columbia”.

Teoriile conspiraţiei

Ruşii au început să lanseze oameni în spaţiu încă din 1957, dar cei 15 cosmonauţi – dintre care trei femei – nu au supravieţuit, unii murind când navele s-au dezintegrat la intrare în atmosfera terestră, alţii fiind trimişi pe orbite instabile şi pierduţi pur şi simplu în spaţiu;

“N-am fost niciodată pe Lună” spune Bill Kaysing – fost tehnician la Rockwell International, iar NASA a jucat o comedie sinistră la 90 de kilometri de Las Vegas într-o bază secretă din Nevada, utilizată de Atomic Energy Commission pentru teste nucleare;

Cele peste 700 de mesaje dintre astronauţi de pe Apollo 17 şi Centrul de Control, deşi bruiate, au fost interceptate de ruşi şi în ele se făcea referire la faptul că misiunile Apollo erau urmărite de nave extraterestre, că pe Lună s-au găsit epave de nave străine şi baze în ruină.

Rapoartele secrete atestă că în Marea Liniştii de pe Lună e o mare vânzoleală

Nu puţini sunt cei care contestă misiunile spaţiale ale americanilor pe Lună. Cel mai înverşunat, Bill Kaysing – fost tehnician la Rockwell International (compania care a participat la misiunile lunare) – afirmă, în cartea sa, că “n-am fost niciodată pe Lună”, că NASA a jucat o comedie sinistră la 90 de kilometri de Las Vegas într-o bază secretă din Nevada, utilizată de Atomic Energy Commission pentru teste nucleare. Conform altor investigatori, baza s-ar fi aflat în deşerturile din Arizona sau New Mexico. Conform lui Kaysing, de decoruri s-a ocupat regizorul Stanley Kubrick sub pretext că filmează “Odiseea Spaţială 2001″ (1968). Ceea ce s-a întâmplat pe “platourile de filmare” seamănă foarte bine cu acţiunea filmului “Capricorn One”. La ridicarea cortinei au rămas câteva întrebări la care NASA şi astronauţii angrenaţi în misiunile lunare nu au dat un răspuns satisfăcător.

Prima întrebare este de ce pe cerul Lunii nu se vede nicio stea? NASA a motivat că aveau aparatele de fotografiat neperformante şi nici astronauţii nu s-au priceput prea bine. Însă astronauţii de pe Apollo 11 apucaseră să declare în conferinţa de presă că n-au văzut deloc stele, după care ei, şi alţii după ei, au devenit brusc evazivi.

Al doilea punct forte al detractorilor este cel legat de praful lunar, suficient de gros cât să fie pozată o minunăţie de urme lăsate de bocancii spaţiali ai lui Armstrong şi Buzz Aldrin, dar insuficient pentru a îngropa tălpiciul piciorului modulului lunar care se vede în fotografie. Explicaţia că praful fusese împins mai încolo în timpul aselenizării de către sistemul de propulsie descendent al modulului nu a satisfăcut, pentru că ar fi trebuit să fie mult, mult mai încolo şi de “paşii” astronauţilor.

Problema steagului american care flutura în… vacuum a fost “rezolvată”: nu flutura, nu fusese bine întins de către Aldrin, ca să creeze un efect special, ceea ce a şi reuşit.

Cea mai serioasă problemă este cea legată de Observatorul Parkes din Australia, construit special pentru captarea cu acurateţe a transmisiilor de pe Lună. Cu cinci ore înainte de începerea transmisiei imaginilor cu “primul pas pe Lună”, specialiştii de la Parkes au primit ordin să-şi înceteze activitatea. Nimeni, nici în ziua de azi, nu a explicat de ce. La aceste întrebări se adaugă şi moartea suspectă a 12 oameni direct implicaţi în programul Apollo. NASA a arătat spre curtea sovieticilor, că şi la ei au fost tragedii legate de programele spaţiale.

Ultima întrebare fără răspuns satisfăcător ar fi de ce, dacă americanii au fost primii care au cucerit Luna, n-au “păstrat-o”? Păi, să mai cheltuiască şi alţii miliarde de dolari cu misiunile lunare! Acesta a fost răspunsul dat de NASA. Atunci de ce pregătesc o nouă misiune care să orbiteze în jurul Lunii, cu patru astronauţi la bord, până în 2018?

Ruşii sar în ajutorul fraţilor astronauţi

Până la urmă, au fost americanii pe Lună? Singura misiune care se bucură de oarecare încredere a fost Apollo 17, care a adus fotografii incontestabile de pe Lună, cu tot cu astronauţii Eugene Cernan- ultimul om care a păşit pe Lună, Ron Evans şi Harrison Schmitt. Cernan a stârnit şi el vii controverse cu ultimul mesaj înainte de a pleca de pe Lună: “O.K., Jack, hai s-o luăm pe Mama de aici!”.

O posibilă explicaţie vine de la ruşi. Întâi, RTR, al doilea canal de televiziune rusesc, a difuzat un documentar despre cum au spionat sovieticii misiunile lunare americane. Documentarul acreditează ideea că astronauţii americani au fost pe Lună, dar că au fost izgoniţi definitiv de extratereştri, care, în prealabil, le-au tot dat de înţeles că prezenţa lor acolo nu este dorită.

Cele peste 700 de mesaje dintre astronauţi şi Centrul de Control, deşi bruiate, au fost interceptate de ruşi şi în ele se făcea referire la faptul că misiunile Apollo erau urmărite de nave extraterestre, că pe Lună s-au găsit epave de nave străine şi baze în ruină.

E bine că s-a păstrat ceva la ruşi, pentru că NASA a pierdut filmele misiunii Apollo 11, i-au fost furate probele de sol şi roci lunare şi în general, dacă se cere ceva conform dreptului la informare, n-au! Dacă totul este o conspiraţie ufologică, e foarte bine orchestrată. “Bomba” vine, mai departe, de la americani.

Odată cu declasificarea arhivelor secrete despre investigaţiile oficiale ale fenomenului OZN, mulţi lucrători din cadrul programelor spaţiale s-au simţit absolviţi de jurământul tăcerii în privinţa activităţii lor. Aşa a apărut informaţia că în 1976, NASA şi Agenţia Spaţială Sovietică au planificat o misiune mixtă, Apollo 20, pe Lună, pentru a cerceta o navă spaţială de origine necunoscută, căreia i-au spus “Mama”, eşuată în solul selenar. Unul dintre astronauţii misiunii mixte Apollo 20, William Rutledge, a acordat un interviu jurnalistului italian Luca Scantamburlo despre programul “Apollo – Soyuz”.

Misiune imposibilă

În 1971, astronauţii de pe Apollo 15 au fotografiat o formă eliptică ciudată, pe jumătate îngropată în solul lunar. I s-a dat indicativul AS15-P-9630. Cum specialiştii şi-au dat seama că este o construcţie metalică, a început investigarea asupra originii ei. La acea dată, numai sovieticii puteau fi întrebaţi dacă nu cumva era un modul de-al lor. Nu era. Cele două agenţii spaţiale, americană şi sovietică, au îngropat securea războiului spaţial pentru a elucida enigma. După mai multe simulări, în 1976 a plecat spre Lună, de la baza aeriană Vandenberg, California, misiunea Apollo 20, avându-i la bord pe astronauţii W. Rutledge şi Leona Snyder, amândoi de la Bell Laboratories, angajaţi ai USAF, dar care nu făceau parte din corpul astronauţilor, şi cosmonautul Alexei Leonov, recunoscut ca primul om care a făcut o ieşire individuală în spaţiu. Misiunea, socotită de specialiştii NASA imposibilă, pentru că piloţii lor nu aveau decât un antrenament sumar de astronauţi, era condusă de experimentatul Leonov, care fusese şi căpitanul misiunii Apollo-Soyuz din 1975, cea care a fixat coordonatele epavei extraterestre. Rutledge a declarat că modulul Apollo 20 a aselenizat în apropierea navei şi că el şi Leonov au intrat în epavă, care părea a fi extrem de veche, “antică” după cum li s-a părut cercetând tehnica de la bord. Era imensă, o navă-mamă, având locuri de andocare pentru mai multe vehicule spaţiale, care lipseau. Nava se prăbuşise, la bord fiind descoperit trupul unei umanoide foarte bine conservat într-un sarcofag ce amintea de paturile criogenice din filmele S.F. Bineînţeles că mărturia lui Rutledge nu a fost confirmată de oficiali de la NASA, care au declarat că n-au avut niciun astronaut cu acest nume. Rutledge a pus la dispoziţie filmul de câteva ore înregistrat în timpul misiunii spaţiale. Jurnalistul italian l-a trimis unor specialişti care l-au analizat şi au eliberat certificat că este autentic. Mărturia lui Rutledge nu este chiar singulară. Ingo Swann, un specialist în fotografie, a scris o carte (“Penetration”), despre cum a fost recrutat să lucreze pentru NASA la un set de fotografii luate de misiunea Apollo- Soyuz din 1975. Swann a auzit că aselenizările fuseseră interzise din 1971 tocmai pentru că toţi astronauţii au raportat activităţile unor entităţi necunoscute pe Lună, ultimele misiuni fiind chiar defectate de către acestea. El a descoperit în fotografii şi ruinele unor construcţii inteligente, pe lângă nave spaţiale de tehnologie nonterestră, active. De aceea se îndoieşte că Apollo 20 a fost lăsată să aselenizeze şi că s-ar fi găsit cadavrul “antic”al unei umanoide. De altfel, filmul lui Rutledge – bucata pusă la dispoziţia jurnalistului italian – este făcut de pe o orbită lunară. Însă Rutledge a promis că va aduce şi restul filmului.

Eroii din Ramayana foloseau aparate de zbor

Odiseea zborurilor terestre şi spaţiale începe, de fapt, cu mult înaintea erei noastre. Zeii sumerieni – conform celor mai vechi istorii scrise din lume – zburau cu avioane, cu nave spaţiale, puseseră pe o orbită terestră o platformă spaţială şi avertizau cât de periculos este zborul pe lângă… Jupiter!

În Mahabharata, Bhagavata Purana şi Ramayana, sunt descrişi zeii vedici – Brahma, Yama, Kuvera, Indra – zburând cu avioane, inclusiv de vânătoare şi “cetăţi zburătoare”, nave pe mai multe etaje. Descrierea acestor maşini zburătoare este foarte detaliată. Rukma, Sundara, Tripura şi Sakuna erau tipurile principale de aparate de zbor, din care se desprindeau alte 113 subdiviziuni.

Sunt descrise şi hainele piloţilor pentru zbor terestru şi spaţial! Zeii egipteni aveau care cereşti şi se pot admira câteva pe peretele Templului lui Osiris din Abydos, dar există şi un model de aeroplan primitiv descoperit într-un mormânt din Saqqara, mult mai vechi. Arta precolumbiană ne-a lăsat o flotilă întreagă de avioane de aur venerate de elita incaşă ca artefacte sacre.

La fel de spectaculos este şi “pilotul” urartrian în racheta sa cu două propulsoare, vechi de 3.000 de ani, descoperit în 1973 în ruinele oraşului Tuşpa, pe teritoriul TAurciei. Artefactul îl reprezintă pe Khaldi, supremul zeu al Cerului în regatul Urartru.

Legendele spun că zeii antici au lăsat copiilor lor născuţi de pământence modelele carelor zburătoare. De ce n-am crede? Aparatele de zbor din prezent seamănă izbitor cu artefactele antice. Şi de ce nu i-am crede pe naratorii din vechime care au lăsat scris că zeii lor îşi făcuseră o bază pe Lună?!

adevarul.ro

Romania santajata pentru a ascunde secretele Bucegilor

Bucegii au avut întotdeauna o aură de mister, mai ales din pricina Sfinxului şi a Babelor, structuri de piatră care par a fi rodul imaginaţiei omului şi nu o acţiune oarbă a naturii. Chiar dacă Bucegii au fost martorii naşterii multor legende, prea puţine au reuşit însă să ajungă până în vremurile noastre. Printre cei care au adus din nou la lumină frumuseţea şi misterul celui mai important simbol din Prahova, şi de ce nu, din România, Sfinxul, se numără, în mod surprinzător, Daniel Ruzo, un explorator peruvian care a pus în atenţia lumii posibilele legături dintre civilizaţia Markawasi şi cea geto-dacică. Acesta a remarcat o serie de asemănări între Sfinxul din Bucegi şi sculpturi monolitice din Anzi. Din nefericire, descoperirile acestuia nu sunt susţinute şi de o carieră ştiinţifică de încredere. Ruzo a lansat o ipoteză, considerată de comunitatea ştiinţifică aiuristică, în care explică faptul că civilizaţia umană este formată din ere, fiecare durând 8608 ani şi care la rândul lor sunt formate din patru cicluri solare de 2125 ani. Potivit acestuia acum suntem în a cincea eră. La fiecare 8608 ani, Pământul suferă o catastrofă. Monumentele din jurul lumii, printre care şi Sfinxul, marchează locurile unde oamenii se vor putea adăposti. Aici intervine una dintre legendele conteporane, bazată poate pe imaginaţie şi descoperorile peruvianului. Unul dintre zvonurile care circulă, mai ales pe internet, este că sub Sfinx şi muntele Omu s-ar afla o cavernă de circa 20 de kilometri lungime. Începând de aici, povestirea devine din ce în ce mai fantezistă. Pestera ar fi protejată de câmpuri energetice şi americanii chiar ar fi efectuat săpături, sub protecţia autorităţilor române şi cu ajutorul, binenţeles, a masoneriei mondiale, în anul 2003. Din nefericire nu au reuşit să pătrundă prin scutul indestructibil. Conspiraţiile nu sunt complete, dacă la mijloc nu intervine şi o organizaţie cvasi-guvernamentală. În cazul României este vorba de Departamentul Zero, o organizaţie care transcende democraţia recentă a României şi care îşi are rădăcinile în timpul comunismului. Departamentul Zero ar fi fost responsabil pentru deconspirarea acţiunii ilegale americane. România voia să facă publice descoperirile din Bucegi, dar a fost oprită printr-un şantaj mondial. Chiar dacă aceste relatări par aiuristice, din când în când se petrece ceva care să dea un pic de crezare faptului că este totuşi ceva deosebit în Bucegi. În 1993 au avut loc o serie de cutremure, doar în zona Sinaii şi Busteniului. Acestea au fost explicate oficial prin proximitatea cu zona Vrancea, dar există mai multe mărturii care spun că înainte de crutremure se auzeau bubuituri puternice, iar mulţi locuitori din zonă au spus că sufereau de insomnie. Cu sau fără mistere, masivul Bucegi rămâne una dintre cele mai importante monumente, naturale sau nu, ale României şi trebuie tratat cu mult mai mult respect decât o facem în prezent. Cine ştie, poate odată s-ar putea să fim nevoiţi să ne adăpostim în vreo pesteră.
Sursa: miscareazeitgeist.ro

Antarctica, artefactul si America

Pornind de la ideea ca Antarctica este singurul continent de pe Terra fără populaţie umană băştinaşă, in 1961 s-a semnat tratatul Antarcticii in care se stipuleaza ca zona este o rezervaţie ştiinţifică şi s-au interzis activităţile militare. Totusi, in anul 2001, tratatul a fost incalcat intrun mod care ar trebui sa ne puna pe ganduri. Americanii au transportat la Polul Sud un fel de "cartita", care este in stare sa croiasca galerii prin orice categorie de sol si au inceput sa foreze. Oficial nu stim ce cauta armata americana, dar a "rasuflat" ca s-a descoperit, la trei kilometri sub gheata, un artefact stravechi si scoaterea lui la lumina ar putea fi o sursa grozava de informatii si tehnologie. S-au intamplat si lucruri ciudate: apariţia unei anomalii magnetice puternice si producerea unui cutremur neobişnuit in zona, disparitia fara urma a unei echipe de televiziune canadiene ce a filmat in perimetru precum si interventia de urgenta a unei echipe medicale pentru a trata personalul care fora in gheata. Interesul presei si, evident, al opiniei publice a fost deturnat de atacurile teroriste de la 11 septembrie. Adeptii teoriei conspiratiei sustin ca atentatele au fost orchestrate de guvernul american pentru a distrage atentia de la acest eveniment, mult mai important, desfasurat cu discretie, tocmai atunci cand presei i se servea in direct o tragedie. Mintea noastra nu poate accepta ideea ca un guvern al secolului XXI ar face asa ceva, dar pe asta se bazeaza cei care ne dirijeaza, pe limitele bunului nostru simt. Daca asa s-a intamplat, inseamna ca descoperirea artefactului reprezinta cu mult mai mult decat putem intelege si banui noi ...
Vespazian Ionesi, aprilie 2011, Bacau

	closehelp

	closehelp

	closehelp

	closehelp

	closehelp

Ipoteză şocantă: NASA trebuia să anunţe pe 15 noiembrie 2010 o nenorocire?

”Găurile negre produse la CERN au scăpat de sub control”, spun specialiştii. Pe 15 noiembrie 2010 NASA a ţinut omenirea cu sufletul la gură timp de aproximativ 10 ore. Agenţia cosmică anunţase dimineaţa că va face publică descoperirea unui „obiect excepţional” în vecinătatea cosmică a Pământului. Toată lumea se aştepta să se anunţe contactul cu extratereştrii sau o nenorocire care ar urma să vină din Cosmos, adică ceva într-adevăr excepţional! Dar NASA a anunţat o copilărie, despre o gaură neagră descoperită cu 30 de ani în urmă... A făcut NASA o gafă? În dimineaţa zilei de 15 noiembrie, NASA a anunţat mass media că la ora 19.30 va anunţa descoperirea unui obiect excepţional în vecinătatea cosmică a Terrei. Această declaraţie fulminantă păreau să pregătească locuitorii Terrei pentru un fenomen epocal, ieşit din comun, şi a fost făcută foarte sobru, cu mare pompă şi încărcat de gravitate. La ora 19.30, ora Bucureştiului, toată omenirea era cu sufletul la gură să afle despre ce e vorba. La momentul cu pricina, Agenţia spaţială anunţă că a descoperit o gaură neagră la 50 de milioane de ani lumină de Terra – adică o informaţie banală din punct de vedere ştiinţific. La doar 35 de milioane de ani lumină se află o altă gaură neagră, mai mare şi mai fioroasă. Mai mult, despre existenţa obiectului cosmic ”excepţional” se ştia de 30 de ani, deci, practic nu a fost nici o informaţie nouă. De ce tot acest circ?

Omenirea a trecut printr-o mare primejdie

”Este sigur că anunţul făcut de NASA ascundea un fapt mult mai grav, probabil copleşitor de important pentru umanitate, posibil funest, dar a cărui neralizare a făcut mutarea atenţiei opiniei publice pe o descoperire minoră, obişnuită, care nu iese din tiparele activităţii cotidiene a astronomilor. Despre ce este vorba? Unii specialişti, mai cu seamă chinezi şi cei ruşi, acuză savanţii care lucrează la acceleratorul de particule CERN, Geneva, că ar fi scăpat de sub control experimentele şi că în prezent ar produce, în mod straniu, găuri negre în diferite locuri din Univers a căror naştere, evoluţie şi dispariţie nu mai pot fi anticipate şi cu atât mai puţin, controlate. Adică posibila apariţie a unor găuri negre în zonele apropiate galaxiei noastre, sau chiar în apropierea sistemului solar, sunt efecte ale experimentelor de la CERN. Ca atare, NASA se pregătea să anunţe o asemena apariţie catastrofală, scăpată de sub control, în vecinătatea Pământului, dar acest lucru nu s-a mai întâmplat în cele aproximativ 10 ore de suspans, şi atunci oficialităţile au deturnat atenţia cu un anunţ copilăresc despre cea mai tânără gaură neagră. Practic, se pare că omenirea a trecut printr-o mare primejdie în data de 15 noiembrie”, ne-a declarat gen. dr. Emil Străinu, specialist în ameninţări neconvenţionale.
La CERN s-a produs antimaterie
CERN este un accelerator de particule construit la Geneva, care încearcă să recreeze condiţiile din momentul formării Universului şi găsirea ”particulei lui Dumnezeu” - adică acel ceva care a generat materia - prin ciocnirea a două fluxuri de particule accelerate la viteze apropiate de cele ale luminii. Dar particula lui Dumnezeu este greu de controlat, în sensul că aceasta poate produce şi găuri negre. O gaură neagră este o porţiune de spaţiu cosmic care are o concentraţie de masă imensă, iar câmpul ei gravitaţional este atât de puternic încât înghite tot ce are în jur, de la planete la radiaţie luminoasă. Au fost nenumărate voci care au atenţionat că experimentele de la CERN sunt periculoase. Acceleratorul a pornit oficial în 2008, dar din cauza unor defecţiuni ciudate (cea mai haioasă declaraţie a fost cea din 3 noiembrie 2009, despre o pasăre cu o bucată de pâine în cioc care ar fi scăpat firimituri şi a fi declanşat un scurt circuit în CERN), abia în toamna anului trecut a anunţat că ciocnirea fluxurilor de particule s-a produs, dar nu s-a spus ce a rezultat de aici. Totodată, savanţii de la CERN au anunţat că au reuşit, pentru prima oară în decursul istoriei omenirii, să menţină stabili, pentru o fracţiune de secundă, 38 de atomi de antimaterie. Antimateria este opusul materiei, iar la contactul lor, cele două forme de existenţă se anihilează reciproc cu o degajare uriaşă de energie. Dacă se va putea stabiliza, antimeria va fi folosită în viitor pentru alimentarea cu energie a navelor cosmice.
Sursa: Libertatea.ro

Tsunami-ul din 2004 a fost provocat de o bomba

Cu cei 229.866 de morti pe care ia provocat, Tsunami-ul care a lovit Oceanul Indian pe 26 decembrie 2004, din perspectiva numarului urias de victime pe care le-a produs, se afla pe locul 7 in topul celor mai mari dezastre naturale din toate timpurile si pe locul 2 in topul celor mai sangeroase cutremure.
Insa, daca nu este vorba despre un dezastru “natural”, ci de un genocid care a fost initiat intentionat, cu ajutorul unei asa-numite bombe-tsunami, o arma nucleara care a fost detonata intr-o pozitie strategica din adancul oceanului? Conspirationistii afirma ca tehnologia capabila sa provoace o tragedie de asemenea proportii este cel putin fezabila, din moment ce o seama de cercetari in acest domeniu au fost conduse inca din timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, experimente cu bombe-tsunami realizandu-se in 1944 si 1945 in Noua Zeelanda.

De asemenea, inca din 1997, cu 7 ani inaintea devastatorului tsunami, Secretarul Apararii de atunci, din Statele Unite, William S. Cohen, afirma ca: “Exista grupari care au capacitatea de a se angaja in eco-terorism, prin tehnologii militare capabile sa schimbe clima, sa provoace cutremure sau eruptii vulcanice.” Cu toate acestea, in afara ipotezei ca totul a fost un sangeros test la scara mare, cu greu se pot descifra motivele celor care ar fi lovit atat de crunt Sud-Estul Asiei prin tsunami-ul din Oceanul India.
Sursa: piatza.net

Atacurile teroriste de la World Trade Center

Reprezinta, poate, cel mai fierbinte subiect care a cazut prada teoriilor conspiratiei in istoria contemporana. Pe de-o parte, conspirationistii sustin ca o seama de indivizi din Guvernul Statelor Unite si din serviciile secrete americane au avut date certe despre iminentul atac, insa au ocultat voit aceasta pretioasa informatie – precum s-a intamplat pe 7 decembrie 1941, in cazul atacului aviatic japonez de la Peal Harbor, din timpul celui de-al doilea Razboi Mondial –, refuzand sa intreprinda si cea mica actiune care ar fi impiedicat producerea atentatelor. Pe de alta parte, se speculeaza ca explozia celor doua avioane care au lovit Turnurile Gemene din New-York nu ar fi fost suficient de puternica pentru a conduce la prabusirea zgaraie-norilor WTC, aceasta producandu-se in urma unor explozii controlate (exista martori care sustin ca ar fi auzit aceste explozii), iar Pentagonul nu ar fi fost, de fapt, lovit de niciun avion. Care sa fi fost scopul oficialilor americani care au orchestrat sau au permis sangeroasele atacuri? Foarte simplu: declansarea Razboiului impotriva terorismului, cresterea justificata a cheltuielilor militare si ingradirea, de asemenea, legala, a libertatilor si drepturilor cetatenesti.
Sursa: piatza.net

The Matrix devine real in numai zece ani

Adepti ai teoriei conspiratiei au reusit sa identifice, cronologic, modalitati de control ale omenirii si de instaurarea a unei noi ordini mondiale, printr-o manipulare toatala rasei umane. Dupa parerea lor un sistem de tip “The Matrix” ar putea deveni realitate in mai putin de zece ani.

În perioada anilor ’50-’60, în SUA, experientele erau in stadiu incipient: se introduceau electrozi în creierele oamenilor si animalelor, pentru cercetari asupra functiilor creierului si corpului, cat si pentru a se obtine influentarea comportamentului subiectilor.
În urmã cu treizeci de ani, implanturile pe creier – atunci în mãrime de cca 1 cmp – se puteau observa pe radiografii. Mai tîrziu, mãrimea lor a fost redusã pînã la dimensiunea unui bob de orez, fiind fabricate din silicon, apoi din arseniat de galiu. Astãzi, sunt suficient de mici pentru a putea fi implantate în ceafã, spate ori în alte pãrti ale corpului sau injectate în timpul unei operatii, fiind aproape nedetectabile. Din punct de vedere tehnic este posibil ca fiecare nou-nãscut sã fie injectat cu un asftel de microcip, ce va servi la indentificarea persoanei în cauzã pentru tot restul vietii sale. Despre astfel de planuri s-a discutat în cel mai mare scret în SUA, fãrã sã existe vreo preocupare privind dreptul la viata privatã. În Suedia, în 1973, premierul Olof Palme a aprobat asemenea implanturi la detinuti. Bãtranii din azile au început sã fie implantati încã din mijlocul anilor ’80. Tehnica este descrisã într-un raport oficial dat publicitatii de autoritatile suedeze. Purtatorii acestor implanturi pot fi urmãriti oriunde prin captarea undelor radio de joasã frecventã pe care le emit microcipurile. Pe post de cobai în cadrul unor experimente secrete au fost folositi detinuti, soldati, bolnavi psihic, persoane cu handicap, homosexuali, femei singure, bãtrîni, copii de la scolile sarace – fiecare din aceste grupuri fiind considerate ”marginale” de cãtre cercetãtorii în slujba ”elitei”.
The Washington Post relata, în mai 1995, faptul cã insusi printul William al Marii Britanii a primit un implant la vîrsta de 12 ani, pentru a fi gasit in cazul cã ar fi fost rãpit. O astfel de tehnicã a fost folositã si în timpul rãzboaielor din Irak. Supercomputerele de la Agentia Nationala de Securitate puteau ”vedea si auzi” ceea ce soldatii trãiau pe campul de luptã cu ajutorul unui sistem special de receptie. În timpul rãzboiului din Vietnam, le-au fost injectate soldatilor implanturi care determinau modificarea cantitãtii de adrenalinã în sînge. Astronautii americani au fost implantati cu microcipuri înainte de a fi trimisi în spatiu, astfel încat gîndurile si emotiile lor sã poatã fi urmãrite si înregistrate.
Totul se bazeaza pe teoria ca intreaga lume materiala este doar o iluzie. Pe teoria matricii -The Matrix, s-a produs filmul de succes cu aceasi nume, lansat pe piata ca sa pregateasca omenirea. Personajele din acel film erau cablate la o matrice universala. Intre timp tehnica a evoluat, implantul simplificand evolutia persoanei intr-o lume virtuala. Un microcip de 5 microni - diametrul unui fir de pãr este de 50 microni - plasat în nervul optic al unei persoane, poate culege impulsurile nervoase din acea zonã a creierului responsabila pentru miros, vãz si auz si le trimite spre inregistrare unui computer. Odatã receptionate si inregistrate, aceste impulsuri nervoase pot fi trimise înapoi spre creierul persoanei în cauzã. Cu astfel de dispozitive, persoanelor sãnãtoase li se pot induce halucinatii vizuale sau auditive, ganduri sau se pot cauza crampe musculare extrem de dureroase în scop de torturã. Acesta este unul din principiile razboiului psihotronic. Printr-un astfel de implant viata privatã a unui om este controlata in totalitate. Poate fi fãcut agresiv sau letargic; i se poate schimba sexualitatea etc. Este posibil, deci, sã se transforme un om obisnuit intrun adevãrat soldat-robot. Aceasta tehnologie a inceput sã fie utilizatã in cadrul fortelor armate ale unor tari NATO incã din anii ’80, fãrã ca oamenii de stiinta civili sau cetãtenii sa aibã habar. Metodele de control mental pot fi utilizate si in scopuri politice, pentru a-i face pe oameni sã actioneze impotriva intereselor individuale sau de gup. Sa ne inchipuim o piata in care sunt zeci de mii de manifestanti. Mitingul din 21 decembrie 1989 cand Ceausescu a fost huiduit si s-a declansat nebunia in Bucuresti mi se pare un exemplu elocvent! Desi toate normele dreptului international interzic manipularea in acest mod a fiintelor umane, totusi existã deja intentia si tehnologia care permite controlul maselor.

Sursa: piatza.net