"Ceea ce nu imbratisezi nu poti vindeca"
Sfantul Grigorie Teologul

miercuri, 29 iunie 2011

Romania santajata pentru a ascunde secretele Bucegilor

Bucegii au avut întotdeauna o aură de mister, mai ales din pricina Sfinxului şi a Babelor, structuri de piatră care par a fi rodul imaginaţiei omului şi nu o acţiune oarbă a naturii. Chiar dacă Bucegii au fost martorii naşterii multor legende, prea puţine au reuşit însă să ajungă până în vremurile noastre. Printre cei care au adus din nou la lumină frumuseţea şi misterul celui mai important simbol din Prahova, şi de ce nu, din România, Sfinxul, se numără, în mod surprinzător, Daniel Ruzo, un explorator peruvian care a pus în atenţia lumii posibilele legături dintre civilizaţia Markawasi şi cea geto-dacică. Acesta a remarcat o serie de asemănări între Sfinxul din Bucegi şi sculpturi monolitice din Anzi. Din nefericire, descoperirile acestuia nu sunt susţinute şi de o carieră ştiinţifică de încredere. Ruzo a lansat o ipoteză, considerată de comunitatea ştiinţifică aiuristică, în care explică faptul că civilizaţia umană este formată din ere, fiecare durând 8608 ani şi care la rândul lor sunt formate din patru cicluri solare de 2125 ani. Potivit acestuia acum suntem în a cincea eră. La fiecare 8608 ani, Pământul suferă o catastrofă. Monumentele din jurul lumii, printre care şi Sfinxul, marchează locurile unde oamenii se vor putea adăposti. Aici intervine una dintre legendele conteporane, bazată poate pe imaginaţie şi descoperorile peruvianului. Unul dintre zvonurile care circulă, mai ales pe internet, este că sub Sfinx şi muntele Omu s-ar afla o cavernă de circa 20 de kilometri lungime. Începând de aici, povestirea devine din ce în ce mai fantezistă. Pestera ar fi protejată de câmpuri energetice şi americanii chiar ar fi efectuat săpături, sub protecţia autorităţilor române şi cu ajutorul, binenţeles, a masoneriei mondiale, în anul 2003. Din nefericire nu au reuşit să pătrundă prin scutul indestructibil. Conspiraţiile nu sunt complete, dacă la mijloc nu intervine şi o organizaţie cvasi-guvernamentală. În cazul României este vorba de Departamentul Zero, o organizaţie care transcende democraţia recentă a României şi care îşi are rădăcinile în timpul comunismului. Departamentul Zero ar fi fost responsabil pentru deconspirarea acţiunii ilegale americane. România voia să facă publice descoperirile din Bucegi, dar a fost oprită printr-un şantaj mondial. Chiar dacă aceste relatări par aiuristice, din când în când se petrece ceva care să dea un pic de crezare faptului că este totuşi ceva deosebit în Bucegi. În 1993 au avut loc o serie de cutremure, doar în zona Sinaii şi Busteniului. Acestea au fost explicate oficial prin proximitatea cu zona Vrancea, dar există mai multe mărturii care spun că înainte de crutremure se auzeau bubuituri puternice, iar mulţi locuitori din zonă au spus că sufereau de insomnie. Cu sau fără mistere, masivul Bucegi rămâne una dintre cele mai importante monumente, naturale sau nu, ale României şi trebuie tratat cu mult mai mult respect decât o facem în prezent. Cine ştie, poate odată s-ar putea să fim nevoiţi să ne adăpostim în vreo pesteră.
Sursa: miscareazeitgeist.ro

vineri, 24 iunie 2011

Braila

29.05.2011 Braila
Dupa o noapte odihnitoare si un mic dejun copios am pornit prin oras. De pe soclul unde au asezat-o brailenii, Ana Aslan ne priveste cu tineretea in priviri.

Parasim pentru moment asfaltul incins in favoarea celor care se pot relaxa cu adevarat.

Parcul racoros, bine intretinut da o stare de tihna si te indeamna sa poposesti.

Am observat ca in aceasta parte de tara nu sunt conflicte etnice. Bustul de mai jos il reprezinta pe Naum Vechilhargi, carturar albanez.

Dupa cateva minute de mers ne atrage atentia o placa din care aflam ca si bulgarii traiesc in buna intelegere cu brailenii.

Spre regretul meu nu am gasit nici un tun expus pe langa monumente asa ca ma multumesc sa pozez langa o cladire cu o arhitectura deosebita, o nava stilizata cred.

Este atmosfera de sfarsit de saptamana si de inceput de vacanta.

Pasari metalice inlantuite de mana sculptorului se pregatesc sa-si ia zborul. In departare Insula Mare a Brailei. Intr-acolo se pregatesc sa calatoreasca?

Vas de pasageri acostat sau restaurant plutitor?! Aceeasi atmosfera de vacanta tihnita razbate de la bord odata cu muzica lina, un vals inchinat Dunarii, daca nu ma insel.

Privite dinspre Dunare, pasarile metalice par a se indrepta spre cuiburi, lucru care-l facem si noi.
La revedere Braila!

joi, 23 iunie 2011

Vespasian Lungu

28.05.2011
Dis de dimineata, dupa ritualul cafelei, am pornit la drum. Destinatia - Braila. Doream sa participam la premierea Concursului national de pictura si grafica "Vespasian Lungu", editia a XVI-a. Nu este doar o coincidenta de nume! Pictorul Vespasian Lungu a fost (si ramane) unchiul meu. Am fost tentat de mai multe ori sa scriu despre el, dar cred ca inca nu sunt "copt" pentru a-i ilustra cum se cuvine personalitatea ...
Pe drum, inainte de a ajunge in oras, am oprit sa culegem florile care-i placeau atat de mult. Strada Mare ne-a primit in liniste si cu multa caldura (la propriu) iar gandul ne-a zburat la paharul de braga rece cu care ne trata intodeauna unchiul cand veneam in vizita.
In holul Teatrului "Maria Filotti", intro atmosfera discreta, a avut loc festivitatea de premiere. Sotia mea si eu eram singurii profani intro familie de mici si mai mari artisti. Interesant a fost faptul ca, la un moment dat, cand ne-am intalnit privirile, atat eu cat si directorul Scolii Populare de Arte, am simtit ca trebuia sa salutam si am facut lucrul acesta fiecare intrebandu-se de ce. Mai tarziu, cand, cu emotie ne-am cunoscut, am inteles ca uneori legaturile de suflet se stabilesc si nonverbal.
Preocupati de calitatea lucrarilor ce au intrat in concurs membrii juriului si-au concentrat atentia pe latura artistica si si-au exprimat parerile cu privire la nivelul participarii celor 73 de mici artisti. Doi oameni ne-au atras atentia cand au vorbit despre pictorul Vespasian Lungu. Este vorba despre artistul plastic, d-na Marilena Ioanid si despre directorul Scolii Populare de Arte si Meserii, dl. Romeo George Bunea. Tonul vocii lor arata respectul si dragostea pentru cel ce a fost pictorul, profesorul si prietenul apropiat. Va multumim!
Am vizitat Sala de pictura dedicata unchiului meu si am descoperit cu emotie batranul sau sevalet innobilat de basca pe care pictorul o purta cu mandrie, ca un semn al apartenentei la tagma artistilor, dar si, atat de draga lui, traistuta bucovineana. Tuburile cu vopsele raspandesc si astazi mirosul care ma invaluia pe vremuri cand, copil fiind, stateam zile intregi manz dupa el fascinat de chipurile pe care le zamislea dintro miscare a penelului...
Asa cum era firesc, apropierea de oamenii deosebiti de la Braila, s-a facut cu usurinta, iar povestile despre pictor, despre bucuriile si pasiunile sale, despre viata sa ne-au umplut cateva ore bune. Nu puteam rata ocazia de a fotografia fotograful, nu?

Il rog pe domnul director Bunea sa-mi dea cateva date despre doamna din fotografia de mai jos, doamna care ne-a impresionat prin sufletul depus pentru a ilustra o parte din viata culturala a Brailei. Rog sa fiu iertat pentru faptul ca nu i-am retinut numele dar ziua a fost, si nu exagerez cu nimic, uluitoare iar eu, prins in vartejul emotiilor, nu am inregistrat tot ceea ce se cuvenea sa retin.

21.07.2011
Revin cu informatii suplimentare. Multumesc domnului director George Bunea!
In ziua respectiva am vizitat Secţia de Artă a Muzeului Brăilei si Galeria "Gheorghe Naum" si am vazut lucrari semnate de Carol Popp de Szathmary, Constantin Lecca, Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Gheorghe Petraşcu, Theodor Pallady, Nicolae Tonitza, Ştefan Dimitrescu, Francisc Şirato, Camil Ressu, Iosif Iser, Nicolae Dărăscu, Lucian Grigorescu, Alexandru Steriadi, Ştefan Popescu, Vasile Popescu, Petre Iorgulescu Yor, Corneliu Michăilescu, Alexandru Ciucurencu.
De multe ori, cand ghidul iti prezinta ceva, expozeul este studiat, repetat si are un mecanicism lipsit de viata. De data asta nu a fost asa! Rar ne-a fost dat sa asistam la o prezentare atat de plina de suflet, emotionanta ca cea facuta de doamna Maria Stoica - critic de arta si sef sectie la Casa Colectiilor de Arta. Era ca o mama care-si lauda copilul. Se vedea ca fiecare lucrare din expozitie trecuse prin mana sa si pentru fiecare avea informatii. Felicitari! Vom reveni!
12.03.2014
Cu un singur clic puteți vedea o parte din lucrările pictorului în Colecția Vespasian Lungu realizată de d-na Raluca Amza. Doamnă, vă mulțumesc mult pentru o prezentare deosebită!
Cu recunoștință,
Vespazian Ionesi

miercuri, 22 iunie 2011

Computerul controlat cu puterea gândului a devenit realitate!

Cercetătorii au creat un calculator controlat de gândurile oamenilor, descoperire care ar putea ajuta oamenii care se află în imposibilitatea de a vorbi sau a se mişca. În testele realizate de oamenii de ştiinţă, voluntarii au fost capabili să mişte un cursor pe ecran, prin simpla "pronunţie" a unor cuvinte în minte. Studiul ar putea ajuta semnificativ pacienţii care şi-au pierdut capacitatea de a vorbi, sau pe cei care nu se pot mişca şi care se mişcă cu ajutorul scaunului cu rotile. De asemenea, această tehnologie ar putea revoluţiona industria jocurilor pe calculator. Doctorul Eric Leuthardt de la Washington University School of Medicine din St Louis, Missouri, a utilizat o tehnica numită electrocortiografie (ECoG) pentru a conecta creierul voluntarilor ce suferă de epilepsie direct la un calculator. Electrozii au fost introduşi prin craniu, până la contactul direct cu creierul, pentru a putea înregistra activitatea electrică a acestuia. Studiul a fost efectuat pe pacienţi cu vârste cuprinse între 36 şi 48 de ani. Semnalele emise de electrozi în timpul testelor au fost adunate şi înregistrate în baza de date a unui calculator. Experimentul a constat în aşezarea volunatrilor în faţa unui ecran şi mutarea cursorului prin rostirea în gând a unor cuvinte prestabilite. De exemplu, "ah" muta cursorul în partea dreaptă a ecranului, "ee" în partea de sus, "oo" în jos şi "eh" în partea stângă. Toţi voluntarii au reuşit să stăpânească tehnica foarte rapid, fără o pregătire mare în prealabil. Cercetătorii speră ca în viitor acest implant să fie unul permanent, care să permită pacienţilor să comunice şi chiar să se deplaseze sau să permită unui computer să le citească gândurile. În ultimii zece ani, oamenii de ştiinţă au dezvoltat o serie impresionantă de gadget-uri care pot fi controlate cu puterea minţii. De asemenea, tehnologia a fost folosită şi pentru a controla scaune cu rotile, sau pentru a schimba canalele televizorului de la distanţă. În urmă cu puţin timp, medicii americani au prezentat cea mai recentă versiune a unui braţ bionic ce funcţionează pe baza impulsurilor electrice transmise de creier. Cei care folosesc acest braţ bionic pot să apropie degetul arătător de cel mare şi chiar să ridice antebraţul.
Sursa: descopera.ro

marți, 21 iunie 2011

Tunelurile subterane

Secolul XXI este marcat de o descoperire uluitoare: existenta unei retele intinse de tuneluri subterane, posibil interconectate la nivel mondial. Pe langa grote si pesteri create de natura, peste tot in lume s-au descoperit diverse canale si tuneluri subterane construite, spun oamenii de stiinta, de civilizatiile antice sau de alte civilizatii premergatoare celei umane; spatii, adesea gigantice, ai caror pereti au fost tratati pentru conservare prin metode si tehnologii necunoscute in ziua de azi.
Lacul fara fund
Sergheevka este un catun uitat de lume din regiunea Moscova. Cand si cand, in atentia publicului apar tot soiul de evenimente stranii, ce se petrec in jurul lacului din apropiere. Se spune ca acesta, denumit sugestiv Bezdonii (Fara fund), este conectat cu oceanele, adancimea lui fiind necunoscuta. Pana si pe hartile militare, profunzimea lui nu este clar stabilita, fiind doar aproximata intre 150 si 200 de metri. Lacul apare mentionat si in scrierile poetului rus Alexandr Blok, in care un padurar din zona povesteste ca aceasta apa este legata prin canale tainice cu marile oceane ale planetei. Legenda spune ca pe malurile lui, de-a lungul anilor, s-au facut descoperiri misterioase ale unor epave de mult disparute in valtoarea oceanelor. In anul 2003, la suprafata apei a aparut, nu se stie de unde, o vesta de salvare, cu insemnele marinei militare americane. Dupa cercetarile realizate de autoritatile locale, s-a constatat ca vesta apartinea marinarului american Sam Belovski, de pe distrugatorul USS Cole. In octombrie 2000, in portul Aden, din Yemen, s-a declansat un atac terorist asupra navei, soldat cu moartea a 17 militari. In urma atentatului, matelotul Sam Belovski a fost dat disparut, iar trupul sau nu a fost gasit niciodata. Dar cum a putut ajunge dupa trei ani vesta lui de salvare tocmai din Oceanul Indian intr-un lacusor pierdut din Rusia Centrala, la 4000 de kilometri distanta?! Care a fost traseul ei? Oare legendele lacului fara fund sunt reale? Oare exista asemenea cai subterane necunoscute, care unesc diferite puncte ale planetei?
Inca din anii ’70, in Rusia a aparut in paralel cu speologia o alta ramura de cercetare, care studiaza tunelurile, pasajele, grotele subterane create altfel decat de natura: structuri artificiale. Aceasta stiinta se numeste spelestologie, iar termenul a aparut pentru prima data in Georgia, intr-un studiu dedicat Manastirii Vardzia, construita intr-o pestera. Cea mai activa grupare de spelestologie, infiintata in 1983, este “Miscarea spelestologica din Leningrad” (abreviat, in limba rusa, LSP). In ultimii ani, cercetarile ce tin de aceasta disciplina s-au intensificat, iar savantii rusi analizeaza tot mai atent ipoteza existentei unor pasaje subterane intercontinentale. Tunelurile subterane si pesterile au fost dintotdeauna un subiect care a atras atat atentia oamenilor de stiinta, cat si pe a celor pasionati de mistere. Poate pentru ca in intuneric se ascund enigme de nepatruns sau pentru simplul fapt ca acestea se deschid si acced catre centrul pamantului. Pe aceasta tema s-au scris o multime de carti si povesti fascinante, s-au realizat sute de filme de aventuri, care au imbogatit si mai mult imaginatia oamenilor. Cert este ca acestea exista peste tot in lume, fie ca vorbim despre galeriile antice recent descoperite sub Ierusalim, despre tunelurile de sub marile piramide din Egipt, sau de canalele subterane sapate dedesubtul Mexicului. Arheologii si oamenii de stiinta au inceput sa isi puna tot mai des intrebarea daca nu cumva aceste retele subterane au fost candva conectate intre ele. Lungimea lor nu a putut fi determinata precis, pierzandu-se intr-un nesfarsit labirint in interiorul pamantului. De asemenea, nimeni nu a putut confirma faptul ca ele au fost construite in aceeasi perioada. Si totusi: cand si cine le-a creat si in ce scop?

OZN-uri in centrul pamantului?
In regiunea Volgograd din Rusia exista un lant muntos, cunoscut sub numele de Medveditki, care, incepand cu anul 1997, a fost studiat in detaliu de organizatia “Kosmopoisk” (Cercetasii Cosmosului). Aici a fost depistata si cartografiata o retea extinsa de tuneluri, cercetata pe o distanta de zeci de kilometri. Aceste pasaje subterane au un diametru de 7 pana la 20 de metri si, pe masura ce se apropie de creasta muntelui, se largesc tot mai mult, ajungand pana la 120 de metri, transformandu-se sub munte intr-o sala imensa. De aici, se ramifica alte trei tuneluri in diferite unghiuri. Conform spelestologului rus Anton Anfilov, sub Muntii Medveditki se gaseste un nod important, o incrucisare de tuneluri ce vin din alte regiuni, inclusiv din Caucaz. Cercetatorul sustine ca de aici se poate patrunde nu numai in Crimeea, dar si in regiunile nordice din Rusia, tocmai in arhipelagul Novaia Zemlia din Oceanul Inghetat si chiar pe continentul nord-american. Aceasta ipoteza incredibila este sustinuta si de unii ufologi, care considera ca tunelurile sunt inca functionale si utilizate ca artere de transport, iar imensele camere subterane – ca baze de stationare a unor aparate de zbor neidentificate (OZN).
In Uniunea Sovietica, la inceputul anilor ’50, la propunerea lui V.I. Stalin, a fost emis un decret secret al Consiliului de ministri al URSS, referitor la construirea unui tunel pe sub Stramtoarea Tatara, care desparte Rusia continentala de insula Sahalin si care leaga Marea Ohotsk, la nord, cu Marea Japoniei, la sud. In conditiile declansarii razboiului rece, pentru a contracara pericolul bazelor militare americane instalate in Japonia, Stalin a ordonat construirea unui pasaj subteran, prevazut cu cale ferata, intre insula Sahalin si Rusia. Dar in 1953, Conducatorul suprem moare si proiectul este abandonat. Dupa destramarea imperiului sovietic, planul strict secret a fost dat publicitatii si, in 1991, L.C. Berman, doctor in stiinte fizico-mecanice, o specialista care lucrase ani de zile in acest tunel, a facut dezvaluiri senzationale. Ea a marturisit ca, de fapt, tunelul fusese sapat inca din timpuri imemoriale, posibil de catre o alta civilizatie, si ca proiectantii rusi il descoperisera intamplator. Tunelul fusese trasat si construit tinand cont de geologia dificila a solului de sub fundul apelor. Peretii sai erau foarte netezi, acoperiti cu un material care semana a lava vulcanica. Toti cercetatorii rusi au fost insa de acord ca acel material nu era unul creat de natura. In urma unui studiu aprofundat, s-a ajuns la concluzia ca asupra peretilor se actionase simultan termic si mecanic, iar rezultatul fusese aceasta crusta, cu o grosime de 1,5 mm, deosebit de rezistenta. Conform afirmatiilor doctorului Berman, nici macar tehnologia moderna nu ar fi putut realiza o asemenea lucrare.Totodata, ea a amintit despre gasirea unor obiecte stranii in tunel, a unor mecanisme de neinteles, instrumente si echipamente necunoscute, si chiar despre fosilele unor animale neidentificate. Imediat dupa abandonarea acestui gigantic si ambitios proiect, serviciile secrete sovietice au preluat toate aceste valoroase artefacte, care in decursul deceniilor “s-au pierdut”. Straniu este ca afirmatiile doctorului Berman vin in sprijinul teoriei spelestologului rus Anton Anfilov. Cercetatorul afirma ca Rusia ar fi fost sau poate inca este conectata prin tuneluri subterane cu Orientul Indepartat. Tunelul doctorului Berman duce prin insula Sahalin in Japonia.

Exploratorul evaporat
Rapoartele arheologice atesta faptul ca si pe continentul american s-au descoperit multe tuneluri antice. In 1909, ziarul “Phoenix Gazette”, din Arizona, a scos la iveala o poveste fascinanta, intitulata “Explorari sub Marele Canion”. Conform articolului, exploratorul G.E. Kincaid, in timpul expeditiei sale in Marele Canion, a facut o descoperire uluitoare: un intreg oras subteran, cu o retea de tuneluri, in care s-au gasit dovezi ce indica faptul ca civilizatiile antice au migrat in America din Orient prin aceste cai subpamantene. Cercetatorul a demonstrat, aparent convingator, ca populatia care locuia in aceste caverne misterioase, adanc sapate in stanca, era de origine orientala, posibil din Egipt. In publicatie se relateaza ca echipa coordonata de Kincaid a descoperit o camera gigant, de aproximativ 1500 de picioare (450 metri), din care porneau zeci de pasaje, “ca spitele unei roti”. De aici au scos la iveala arme si diverse instrumente din cupru care, in mod straniu, nu au putut fi atribuite populatiilor originare din America, si mai multe tablite gravate cu semne si simboluri ce semanau cu hieroglifele egiptene. In articol se povesteste ca echipa lui Kincaid ar fi gasit in tuneluri si o cripta in care erau depuse mai multe mumii ale unor barbati adulti. “Mormantul sau cripta in care au fost gasite mumiile este una dintre cele mai mari camere din orasul subteran. In peretii camerei erau sapate un fel de nise, fiecare adapostind o singura mumie. Alaturi de oseminte, in cavitati s-au gasit si cupe de cupru si bucati de sabii. Unele mumii erau acoperite cu lut, si toate erau invelite intr-un material din scoarta de copac”.
Daca teoriile lor au fost corecte, atunci misterul originii populatiilor preistorice din nordul Americii a fost rezolvat: Egiptul si Nilul, Arizona si fluviul Colorado au fost candva, in urma cu milenii, conectate printr-un lant de tuneluri. Teoria intrece pana si cele mai fanteziste scenarii. Toate aceste dovezi se spune ca ar fi fost depuse la Institutul Smithsonian din Washington, care ar fi sponsorizat expeditia exploratorului Kincaid. Totusi, acolo nu s-au gasit nici un fel de probe care sa ateste existenta artefactelor antice. De asemenea, nu s-a putut descoperi nici un indiciu referitor la ce s-a intamplat ulterior cu exploratorul Kincaid. Acesta parca s-ar fi evaporat. Cu toate ca existenta exploratorului american si a descoperirilor sale nu poate fi dovedita, un fapt ciudat adanceste misterul. In decurs de cativa ani de la aparitia articolului, Guvernul Federal al Statelor Unite a interzis accesul in zona, patrunderea in acel spatiu fara aprobare constituind o ilegalitate. Numai amerindienilor li s-a acordat permisiunea sa traverseze acel teritoriu. Este un fapt bine cunoscut ca in canioanele din statul Arizona exista o multime de grote, cavitati si pesteri, majoritatea descoperite de alpinisti. Denumirile acestora, Turnul lui Seth, Turnul lui Ra, Templul lui Horus, sugereaza legatura cu Egiptul antic.

Misteriosul tunel din Teotihuacan
Recent, arheologii au descoperit un tunel vechi de 1800 de ani, care duce in directia unui intreg sistem de galerii, aflat la 12 metri sub Templul Sarpelui cu Pene din Mexic. Orasul Teotihuacan a fost construit de o populatie relativ putin cunoscuta, care a atins apogeul intre anii 100 i.Chr si 750 d.Chr. Templul a fost ridicat intre anii 150-200 d.Chr. Din motive necunoscute, orasul a fost abandonat pana la venirea in zona a populatiilor aztece, in 1300 d.Chr. Acestia din urma au dat si denumirea de Teotihuacan, care semnifica “locul unde oamenii devin zei”. Excavatiile realizate pentru dezvelirea tunelurilor au inceput in 2003 si au fost cele mai amanuntite realizate vreodata intr-un sit arheologic. Arhitectul Sergio Gomez, initiatorul proiectului, a declarat ca pasajul subteran se desfasoara pe sub Templul Sarpelui cu Pene – cea mai importanta cladire din citadela – iar intrarea se afla la cativa metri de templu. “Accesul in tunel se face printr-un put larg de 5 metri. Am descoperit un coridor lung de 100 de metri, care se sfarseste intr-o serie de galerii sapate in stanca”. Desi nu se cunoaste exact de cand dateaza, investigatiile de pana acum au dovedit faptul ca tunelul a fost construit inaintea templului si ca a fost inchis din motive stranii, de catre populatia din Teotihuacan. Totusi, la ce servea acest tunel? Sergio Gomez crede ca era legat de conceptul de “lume subpamanteana”. “Probabil, tunelul era elementul central, principal, in jurul caruia a fost construit centrul de ritualuri. Acesta a fost un loc sacru”.

Subterane care strabat globul
In zona Europei Centrale, pe teritoriile Cehiei, Poloniei si Slovaciei, se intind Carpatii Beskizi. La granita dintre Polonia si Slovacia, se afla cea mai inalta culme, Babia (Babia Gora), cu o altitudine de 1725 m. In folclorul celor doua popoare exista multe legende legate de acest varf. Se spune ca locuitorii zonei pastreaza secreta existenta unui tunel sub munte. In urma cu cativa ani, intr-un ziar local polonez, a aparut relatarea unuia dintre locuitorii satului Zawoja, Stanislaw Poniatowski.
El a povestit ca, in anii ’60, tatal sau i-a dezvaluit taina muntilor. Au plecat impreuna din sat catre “regina Babia” si, ajungand la o inaltime de aproximativ 600 de metri, tatal lui s-a oprit si i-a spus ca acolo va vedea o alta lume, va afla un secret care este transmis din generatie in generatie. Cu un efort imens, au dat la o parte o stanca si dedesubtul ei Stanislaw a vazut un put cu o deschidere larga, ce ducea catre miezul pamantului. “Peretii erau netezi si luciosi, de parca ar fi fost acoperiti cu sticla. Tata a aruncat o franghie si am inceput coborarea. In interior, in mod straniu, aerul era uscat. Am coborat cativa metri pana am dat de un tunel. Apoi, ne-am continuat calatoria prin tunelul usor inclinat catre interiorul pamantului, pana la o sala spatioasa, cu o forma ovala. De acolo plecau mai multe tuneluri, in toate directiile. Tata mi-a spus ca, urmand traseul lor, de aici se poate ajunge in alte tari si chiar pe alte continente. Tunelurile din stanga duc in Germania si mai departe, in Anglia, pana in America, iar cele din dreapta se intind prin Rusia si apoi prin China si Japonia, tot pana in America, unde se innoada iarasi cu tunelul din stanga”. Povestea polonezului Stanislaw Poniatowski pare incredibila, insa in ea descoperim elemente comune altor marturii, de pe alte continente si din perioade diferite. Conform studiilor cercetatorilor rusi din “Miscarea spelestologica din Leningrad”, intreaga planeta este strapunsa de aceste tuneluri, care candva au fost legate intre ele. ”Multe dintre ele s-au prabusit, altele nici macar nu au fost descoperite, de aceea este foarte grea munca de dovedire a acestei ipoteze. Acum lucram la o harta prin care sa reprezentam reteaua. Insa, deocamdata totul este aproximativ, deoarece nu avem informatii complete si nu au fost studiate Africa, India si Australia”, declara P. Mirosnicenko, unul dintre cercetatorii LSP. Potrivit afirmatiilor sale, se crede ca aceste tuneluri au fost create de civilizatii stravechi sau de alte civilizatii necunoscute pentru a se putea refugia in caz de catastrofe naturale. In mod ciclic, planeta noastra este lovita de fel de fel de calamitati naturale, cum ar fi cutremure, tsunami, eruptii vulcanice, ciocnirea cu asteroizi, asa cum s-a intamplat acum aproximativ 65 de milioane de ani cand, in urma impactului cu un asteroid, au disparut dinozaurii si majoritatea vietuitoarelor planetei.

Poate ca civilizatiile disparute detineau asemenea informatii si, pentru a evita consecintele dezastruoase ale catastrofelor, au creat peste tot pe planeta o retea formata din structuri subterane in care s-ar fi putut adaposti.

Sursa: Piatza.net

luni, 20 iunie 2011

Zumzetul: Un sunet bizar creează panică în mai multe zone ale lumii

Mii de oameni din toate colţurile lumii au raportat un fenomen bizar pe care l-au denumit „zumzetul”. Ultima localitatea afectată de acest fenomen este satul Woodland din Marea Britanie. Localnicii susţin că, pe timpul nopţii, un sunet ciudat se aude în întreaga zonă. Oamenii spun că sunetul este similar cu cel făcut de motorul autoturismelor. Câteodată, povestesc localnicii, sunetul este atât de puternic încât le zdruncină paturile în timpul nopţii. „În anumite zone din casă, sunetul se aude mai puternic decât în altele. Zumzetul provine în mod cert de afară, este pur şi simplu în aer . Am oprit toate aparatele electronice din casă şi tot nu a dispărut”, a declarat Marylin Grech, un localnic în vârstă de 57 de ani, citat de The Telegraph. În apropierea localităţii nu există fabrici sau mine abandonate. Aflaţi la capătul răbdării, oamenii au alertat autorităţile care au deschis o anchetă în acest caz. Chiar dacă ancheta a fost demarată de ceva vreme , oficialii nu au reuşit să găsească o explicaţie logică pentru respectivul sunet.

Fenomentul a avut loc şi alte zone ale Globului, iar satul de 300 de locuitori din Marea Britanie este ultima localitate care se confruntă cu această problemă. Bizarul zumzet a dat naştere, în trecut, unor teorii care mai de care mai fanteziste. În timp ce unii susţin că sunetul ar putea fi provocat de extratereştrii, alţii spun că zumzetul provine de la experimente secrete ale guvernului. Fenomentul este atât de răspândit, încât a fost tratat şi în cunoscutul serial de televiziune “Dosarele X”. În anii `70, mai mult de 1.000 de oameni din Bristol s-au confruntat cu insomnii, sângerări nazale şi dureri de cap din cauza bizarului sunet.
Sursa: Piatza.net
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...