"Ceea ce nu imbratisezi nu poti vindeca"
Sfantul Grigorie Teologul

marți, 31 ianuarie 2012

Bill Cosby: „Am 74 de ani şi sunt sătul”


Am 74 de ani. Am lucrat din greu de la 17 ani, în afară de o scurtă perioadă de timp, în anii ’50, când am fost în armată. În afară de perioadele când am fost bolnav, am lucrat 50 de ore pe săptămână şi nu mi-am luat concedii de boală timp de 40 de ani. Am reuşit să câştig salarii rezonabile, dar n-am avut moşteniri şi prin urmare a trebuit să lucrez ca să ajung la ceea ce am acum. Având în vedere ce se întâmplă în economie, pensionarea mea se pare că a fost o idee proastă şi sunt sătul. Foarte sătul.

Sunt sătul să mi se tot spună că trebuie să „ajut financiar” persoanele care nu au etica muncii pe care o urmez eu. Sunt sătul să mi se tot spună că Guvernul va lua din banii pe care îi câştig - prin forţă, dacă e necesar - şi îi va da oamenilor prea leneşi ca să câştige bani.

Sunt sătul să mi se tot spună că Islamul e „Religia Păcii” când în fiecare zi pot citi zeci de relatări cu musulmani care îşi omoară surorile, soţiile şi fiicele pentru „onoarea” familiei; sau despre musulmani care manifestează violent pentru cea mai mică ofensă; sau despre musulmani care omoară creştini şi evrei fiindcă nu-s „credincioşi adevăraţi”; sau despre musulmani care ard şcolile de fete; sau despre musulmani care omoară cu pietre victimele violurilor, pe care le consideră „adultere”.

Sunt sătul să mi se tot spună că trebuie sa „fim toleranţi cu alte culturi” şi deci trebuie să lăsăm Arabia Saudită şi alte ţări arabe să îşi folosească banii din petrol ca să finanţeze moschei şi şcoli islamice care răspândesc ura contra ne-musulmanilor în Australia, Noua Zeelandă, Regatul Unit, SUA şi Canada. Şi asta în timp ce nimeni care trăieşte în Arabia Saudită sau alte ţări arabe nu are voie să construiască vreo biserică, vreo sinagogă sau vreo şcoală religioasă, care să înveţe lumea despre dragoste şi toleranţă....

Sunt sătul să mi se tot spună să îmi reduc standardul de viaţă, pentru ca astfel să lupt împotriva Încălzirii Globale, pe care nimeni n-are voie să o dezbată.

Sunt sătul să mi se tot spună că consumatorii de droguri sunt de fapt bolnavi şi că trebuie să îi ajut să se trateze şi să plătesc pentru stricăciunile pe care le fac. Oare cumva, vreun bau-bau uriaş i-a înghesuit pe o alee întunecoasă, le-a îndesat praf de cocaină pe nas şi le-a înfipt vreun ac în venă, în timp ce ei tot luptau să se opună?
Sunt sătul să tot aud de atleţi, artişti şi politicieni bogaţi din toate părţile, care vorbesc de greşelile lor inocente, de greşelile lor stupide, de greşelile lor din tinereţe, când de fapt toţi ştim că singura lor greşeală a fost că au fost prinşi asupra faptului. Sunt sătul de oamenii care cred că au drept la orice, fie ei bogaţi sau săraci.

Sunt într-adevăr sătul de oamenii care nu-şi asumă responsabilitatea pentru vieţile şi acţiunile lor. Sunt sătul să îi ascult cum învinovăţesc Guvenul sau discriminările sau orice altceva pentru problemele lor.
Sunt de asemena sătul să văd tineri şi tinere, adolescenţi sau abia trecuţi de 20 de ani, care se „împodobesc” cu tatuaje şi piercinguri, retezându-şi singuri şansele să fie angajaţi undeva şi apoi cerşind bani de la Guvern.

Da, sunt al dracului de sătul. Dar de asemenea sunt fericit că am 74 de ani. Fiindcă nu am să ajung să văd lumea pe care o fac oamenii ăştia. Îmi pare rău doar pentru nepoata mea şi pentru copiii ei. Mulţumesc Domnului că-s pe drumul către El şi nu invers.

(Bill Cosby - unul din cei mai mari actori americani în viaţă:http://en.wikipedia.org/wiki/Bill_Cosby)
Sursa: de pe net

sâmbătă, 28 ianuarie 2012

Terapia cu apa

Cata apa bei pe zi? Cata apa ai baut deja pana acum, cand citesti acest articol? Ok, ia-ti paharul cu apa langa tine si haide sa vedem de ce doctorii din lumea intreaga nu obosesc sa ne indemne: “Beti apa! Beti apa!” In perioada intrauterina suntem aproape in totalitate apa. Dupa ce ne nastem suntem apa peste 80%. Ca adulti, putin peste 70%. Pe masura ce imbatranim procentul acesta se micsoreaza. La 50% suntem deja morti. Logica cea mai simpla ne spune ca prospetime (a se citi tinerete, sanatate, vitalitate) egal APA. Exista nu mai putin de 54 de boli diferite, de la migrene si pana la forme de cancer care ar putea fi evitate daca am bea suficienta apa. Pare incredibil, dar exista medici care afirma ca aceste boli se pot ameliora si chiar vindeca astfel: cu apa!

Cata? Doi – trei litri pe zi, spun unii.

Altii sunt chiar mai exacti: fiecare dintre noi ar trebui sa bea a 20-a parte din greutatea corpului sau. Sau 5%. De exemplu, daca ai 56 de kg trebuie sa bei 2,8 litri de apa pe zi pentru o sanatate buna si o tinerete indelungata. Bine, dar mie nu mi-e sete! Se poate, dar nu fiindca nu ti-ar fi. Corpul are o uluitoare capacitate de adaptare. Daca s-a obisnuit sa functioneze in conditii de apa putina nici n-o sa mai ceara! La fel cum daca stam intr-o camera cu un miros suparator dupa un timp totusi n-o sa-l mai simtim. Corpul a dat un semnal la inceput, dar daca mirosul e constant o sa il ignore ca sa-si poata continua alte activitati. La fel e si cu senzatia de sete. Dupa un timp corpul va crede ca n-are incotro si se va descurca cum poate. Dar cu pretul imbatranirii si uzurii sale premature. Ia gandeste-te ce ar pati o masina de spalat nevoita sa spele mereu cu mai putina apa decat a proiectat-o constructorul ei? Ori corpul nostru face “programe” infinit mai complexe decat o masina de spalat!

Au, au, ma doare!…Creierul este 90% apa. Te doare capul sau obosesti repede dupa efort intelectual? Dar apa, cata bei?…

Cartilagiile au si ele un procent mare de apa. Daca iti troznesc oasele, mai mult ca sigur e din cauza deshidratarii. Un medic a constatat in urma unui studiu ca 90% dintre durerile de stomac au drept cauza insuficientei apei in organism. Iar o mare parte din durerile de orice fel au aceeasi cauza. Asa ca a concluzionat cu umor: “Daca iei un calmant pentru durere, apa cu care bei medicamentul te ajuta mai mult decat calmantul in sine!”

Un alt doctor a scris chiar o carte cu un titlu sugestiv “Nu esti bolnav! Doar ti-e sete…” Caldura mare, mon cher!

In anotimpul calduros e si mai greu pentru corp. Ca sa isi regleze temperatura e nevoit sa piarda apa prin transpiratie. Deci, cu atat mai mult e nevoie sa ii dam destula. Terapia cu apa este simpla: bei un litru de apa dimineata, cu o ora inainte de a manca sau bea altceva. Iar pe parcursul zilei restul de apa pana la… cat are norma fiecare. Inca din primele zile vei simti, garantat, o imbunatatire a sanatatii. Mai putine toxine, o hidratare mai buna, o stare generala mai buna. Unde mai punem ca e ieftin si fara efecte secundare. Poate doar drumurile mai dese intre birou si toaleta. Dar asta iarasi e un lucru bun, fiindca vei combate sedentarismul! Insa asta e deja o alta poveste…

Sursa: Piatza.net

vineri, 27 ianuarie 2012

O stranie intalnire nocturna

Acest caz a fost prezentat de catre Keith Basterfield, intr-un numar al revistei UFORAN.
Dl. Harris, in varsta de 35 de ani, era casatorit si tata a trei copii. Fiind comerciant, calatorea foarte mult. In cursul unei calatorii nocturne, pe 30 octombrie 1967, i s-a intamplat un lucru neobisnuit. La un moment dar, motorul si radioul masinii s-au oprit fara nici motiv. In ciuda efortului lui Harris de a repune in functiune motorul, acesta refuza sa porneasca. Deodata, a observat un obiect discoidal ce plana deasupra masinii si care emana un fascicul de lumina albastruie. Pana la acest punct, intamplarea este foarte asemanatoare cu altele. Dl. Harris a rotit instinctiv volanul, cu putere, si a observat ca brusc toate zgomotele noptii au disparut, o liniste de mormant lasandu-se asupra imprejurimilor (factorul oz). Fasciculul de lumina s-a stins brusc, iar masina si-a continuat drumul, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Cand a intrat in oraselul urmator, dl. Harris a observant ca i s-a oprit ceasul, iar timp de doua saptamani dupa aceasta aventura a avut teribile dureri de cap. Numeroase momente ale intamplarii, cum ar fi aparitia OZN-ului, fasciculul albastru de lumina, factorul oz, toate acestea sunt o dovada a faptului ca – cu toate ca martorul nu are nici o amintire ca ar fi fost rapit sau ca ar fi vazut extraterestrii – a fost victima unei intalniri de gradul patru. Dl. Harris ar fi dorit ca intamplarea sa nu devina publica, dar s-a dus la medic, crezand ca este bolnav. Doctorul Paul Zeck, psihiatru, l-a tratat ca pe un pacient ce prezenta semnele clinice incipiente ale epilepsiei, dar, pana la urma, aceste simptome nu s-au dovedit a fi reale. Ceea ce ar fi putut face cu adevarat lumina in acest caz, ar fi fost o sedinta de hipnoza regresiva, dar acest lucru era de neimaginat in Australia anului 1967.
Sursa: Esenta Infinitului

joi, 26 ianuarie 2012

Locotenente, tu nu poti sa fii erou!


Aparitia in mijlocul protestatarilor din Piata Universitatii a unui ofiter in uniforma armatei romane a socat pe toata lumea. A fost invitat in studioul Antenei 3 pentru ca el, locotenentul, sa-si prezinte opinia. Acesta, cu o sinceritate aproape copilareasca, a spus ca motivul pentru care a incalcat legea si a riscat totul este o problema de constiinta. Cateva nopti nedormite i-au limpezit gandurile cu privire la locul si rostul lui in societate. Fara calcule de politician curvit in iesiri televizate, fara a fi in postura celor care nu mai au nimic de pierdut fiindca li s-a luat deja totul (loc de munca, demnitate, viitor) locotenentul, cu fruntea sus, a spus solemn ca trebuie sa fie alaturi de omul din strada si ca, de fapt lui, romanului, i-a jurat credinta si nu celor care croiesc legi strambe. Ascultandu-l m-am simtit mai ofiter, mai barbat, eu cel care nu m-am razvratit desi in zece ani de cand am trecut in rezerva am fost dat de doua ori afara din seviciu fiindca "nu puteam sa cumulez pensia cu salariul" si, colac peste pupaza, mi-au ciuntit si pensia.
Ma asteptam la o reactie favorabila pentru acest copil din partea presei scrise si a televiziunilor, dar nu a fost de loc asa. Am auzit destule glasuri care au facut referire la legea si la regulamentele militare pe care ofiterul le-a incalcat. Pai, spunea cineva cu glas grav, a parasit garnizoana fara aprobare. Ei, asta da crima! Dar cei din capul statului care au zamislit legi rele, au furat, au distrus invatamantul, sanatatea, justitia, armata? Lor ce li se intampla?! Nu patesc nimic! Nimeni nu-i poate atinge! De ce? Fiindca sunt prea mari! Mai scriam candva pe blog: Batem doar pe cei care-i putem bate, intotdeauna pe cei mai mici ca noi, niciodata pe cei mari!
Concluzia: LOCOTENENTE, TU NU POTI SA FII EROU!
Acest privilegiu il au doar sefii tai aflati mult mai sus pe scara ierarhica si nu pentru curajul de a se solidariza cu cei multi si necajiti, care nu-ti pot da nimic fiindca nici ei nu au, ci pentru competente pupaturi in dos. Mai mult, nici la recunostinta sa nu te astepti fiindca: "De soldat si de Dumnezeu oamenii isi aduc aminte doar in vremuri grele. Dupa ce nevoia a trecut pe soldat il uita si pe Dumnezeu il hulesc."
Asa ca nu te astepta la sprijin din partea nimanui ... dar, nu uita!
Ai ceva ce nu-ti poate lua nimeni: curaj si demnitate.
Sfatul meu: PARASESTE GARNIZOANA!
Vespazian Ionesi, Bacau, 26.01.2012

miercuri, 25 ianuarie 2012

Sunete ciudate din cer

Tot mai multe inregistrari ce contin sunete stranii au fost postate pe YouTube, din diverse colturi ale lumii, precum Ungaria, Canada si Statele Unite. Zgomotele bizare provin din atmosfera, insa oamenii nu le-au gasit nicio explicatie. Ce reprezinta sunetele din aceste videoclipuri? Cei care le-au auzit spun ca zgomotele venite din cer nu au nicio explicatie? Iubitorii teoriilor conspiratiilor denumesc aceste zgomote "sunete apocaliptice". Oricare ar fi explicatia lor in realitate, el sunt infioratoare. Sunt motoare cu reactie ale unor O.Z.N.-uri, anomalii ale vremii sau pur si simplu sunt niste falsuri? Fenomenul “The Hum”, care s-a mai produs si in alte regiuni ale lumii, a aparut in Costa Rica. Sunetele stranii au ramas neidentificate, iar autoritatile locale au anuntat ca nu a existat niciun cutremur in zona. Este acest misterios sunet cel care prevesteste sfarsitul lumii? Cei care au auzit sunetul straniu din jurul orei 00:30 noaptea in Costa Rica au ramas uimiti. “Evenimentul ar fi trebuit studiat la ora si in locul unde s-a produs, pentru a stabili cu certitudine fenomenul, insa nu a fost vorba de un cutremur”, a spus Ronny Quintero, seismolog. Aceasta veste s-a raspandit cu repeziciune pe retelele de socializare din Costa Rica si din intreaga lume, iar oamenii incearca sa afle ce reprezinta acest sunet misterios. Este important de retinut faptul ca aceste sunete nu provin de la vant, iar inregistrarea nu este facuta in apropierea coastelor oceanice. Sunetele misterioase au fost auzite in intreaga tara.
De-a lungul ultimelor luni, oamenii au postat pe YouTube inregistrari ale unor sunete bizare din Noua Zeelanda, Suedia, Danemarca, Statele Unite si Canada.
Sursa: wordpress.com

marți, 24 ianuarie 2012

Şeful agenţiei spaţiale ruse propune NASA şi ESA colonizarea Lunii!

Roscosmos, agenţia spaţială rusă, se află în discuţii cu partenerii săi europeni şi americani pentru crearea unei staţii de cercetare pe lună ce urmează să fie locuită în mod permanent. Şeful agenţiei, Vladimir Popovkin, a făcut acest anunţ într-o declaraţie acordată postului de radio Vesti FM: "Astăzi nu ne mai dorim doar ca omul să păşească pe Lună. Deja cunoaştem multe date despre satelitul nostru natural, ştim că există apă la poli, astfel că discuţiile pe care le purtăm în această perioadă cu NASA şi cu ESA sunt despre explorarea Lunii". Popovkin a declarat că cercetătorii prevăd două variante: "fie stabilirea unei baze permanente pe Lună, fie lansarea unei staţii care să orbiteze satelitul nostru natural". Şeful Roscosmos a spus că oamenii de ştiinţă lucrează la conceperea unui sistem care să faciliteze transportul oamenilor pe Lună. Ultimii oameni care au păşit pe Lună au fost astronauţii americani Eugene Cernan şi Harrison Schmitt, care au fost pe satelitul natural al Terrei timp de trei zile în timpul misiunii Apollo 17 din 1972. Până la finalizarea acestui proiect grandios, ruşii plănuiesc să lanseze două misiuni robotice spre Lună până în 2020, Luna Glob şi Luna Resource, a adăugat Popovkin. Ideea lansată de Popovkin nu este prima propunere de acest tip: încă din anii '50 oamenii de ştiinţă sovietici şi americani au lansat ideea unei baze permanente pe Lună. Rămâne de văzut dacă, în sfârşit, aceasta se va concretiza.
Sursa: descopera.ro

luni, 23 ianuarie 2012

Americanii au trecut strâmtoarea Hormuz. Iranul se pregăteşte de război

Portavionul american USS Abraham-Lincoln, a trecut duminică strâmtoarea Hormuz şi se află în prezent în Golful Persic, a anunţat Pentagonul, în contextul creşterii tensiunilor dintre SUA şi Iran. La rândul său, ministrul britanic al Apărării, Philip Hammond, a declarat că o fregată britanică şi o navă militară franceză fac parte din escorta portavionului american, alături de care se mai găsesc un crucişător şi două distrugătoare ale armatei SUA, conform Agerpres.

La începutul lunii, în timp ce efectua manevre navale în Golful Persic, Teheranul a cerut SUA să nu retrimită în Golf un alt portavion american ce tocmai părăsise zona şi a ameninţat că, în caz contrar, va recurge la măsuri de retorsiune.

În acelaşi timp, Iranul a ameninţat că va închide strâmtoarea Hormuz dacă se va institui un embargou petrolier împotriva sa din cauza controversatului program nuclear pe care-l desfăşoară. Secretarul american al Apărării, Leon Panetta, a avertizat de mai multe ori Iranul că blocarea strâmtorii Hormuz va constitui pentru SUA trecerea unei “linii roşii”.
În ultimele zile, Iranul a încercat să reducă starea de tensiune, declarând, prin vocea şefului diplomaţiei sale, că nu a încercat niciodată să închidă strâmtoarea şi că doreşte "pacea şi stabilitatea în regiune", afirmându-şi totodată disponibilitatea pentru reluarea negocierilor asupra programului său nuclear.

Iranul caută aliaţi în America de Sud
Aflat sub presiunea statelor occidentale din cauza controversatului program nuclear al ţării sale, preşedintele Iranului, Mahmud Ahmadinejad, a efectuat un turneu de cinci zile în America Latină, în încercarea de a se apropia de guvernele de stânga din această regiune.
Liderul iranian s-a întâlnit cu preşedintele venezuelean Hugo Chavez şi a asistat la ceremonia de investire a preşedintelui Daniel Ortega (Nicaragua) reales la sfârşitul anului trecut, fost comandant în mişcarea de gherilă sandinistă susţinută în timpul războiului rece de URSS şi Cuba, grupare ce a preluat puterea la Managua în anul 1979. Ulterior, preşedintele Ahmadinejad a vizitat Cuba şi Ecuadorul.
Toate aceste state au în comun ostilitatea faţă de SUA şi apropierea lor de Iran în ultimii ani, preşedintele Venezuelei vizitând Teheranul de 9 ori în cei 13 ani de când se află la putere.

Sursa: Saccsiv's Weblog

miercuri, 18 ianuarie 2012

Ce este România şi ce poate deveni ea?

Articolul merita citit chiar daca e dureros...
Raport german din 1940: strategia Germaniei naziste era de a transforma Romania intr-o colonie
România de pe cele două părţi ale Carpaţilor reprezintă două entităţi deplin diferite. Transilvania şi Banatul sunt marcate de Europa Centrală; Valahia, Moldova şi ţinuturile de la gurile Dunării sunt mai degrabă oriental-asiatice. Încă din secolul al X lea cultura ţărănească şi orăşenească a Imperiului a ajuns până la arcul carpatic. De cealaltă parte a Carpaţilor nu s-a putut clădi ceva asemănător, de aici începe un spaţiu colonial care nu este capabil să trăiască într-un mod propriu şi este influenţat de formele exterioare. Valahia şi Moldova au fost dependente de imperiile german, turc şi rus şi din păcate la dorinţa acestor puteri au devenit state „independente”.

„Naţiunea română” nu este nici în ziua de azi nimic altceva decât o legendă a istoriografiei. Până în secolul al XIX lea nu a existat de fapt decât o viaţă vegetativă a micului popor de ţărani şi păstori valahi care număra cu puţin peste un milion de oameni care niciodată nu au avut o clasă conducătoare proprie ci nişte profitori patriarhali care se schimbau adesea. Înmulţirea de zece ori a acestei populaţii în secolele XIX şi XX s-a reusit prin apariţia sistemului industrial european care a transformat stepele în terenuri agricole. Această mare şansă economică s-a transformat, ca la toţi primitivii, într-o creştere a populaţiei. De aici a rezultat un număr mai mare şi o clasă de mari proprietari lacomi care nu aveau nici o legătură cu pământul şi cu masele muncitoare; fără să existe un popor şi cu atât mai puţin o naţiune. Puţinul care are legătură cu voinţa poporului vine din Transilvania. În cercurile românilor emigraţi aici ca forţă de muncă, în urma contactului strâns cu cultura mărcilor de graniţă ale Imperiului a apărut dorinţa de a da o viaţă mai bună neamului propriu. Însă până în ziua de azi s-a rămas la stadiul de dorinţă.

Aceasta nu putea să fie altfel, spune Garda de Fier deoarece clasa conducătoare străină orientată doar spre câştig a nimicit toate încercările de îmbunătăţire. Faptul că turcii, grecii, evreii şi alţi străini au devenit zeii idealului îmbogăţirii fără limite şi acceptarea corupţiei ca sistem au făcut ca aceste dorinţe idealistice să nu aibă nici o şansă. Abia revoluţia din 1940 a dat ocazia unei renaşteri a poporului român pentru o viaţă de naţiune independentă.

Ar fi o greşeală acceptarea necritică a acestei teze a Gărzii de Fier. Este adevărat că mişcarea lui Codreanu este cea mai puternică expresie de sănătate şi voinţă proprie care a apărut în rândurile populaţiei României. Putem astfel vedea că există aici substanţe ale unei rase vrednice. Este însă îndoielnic că acestea sunt destul de puternice pentru a crea un stat şi a transforma o populaţie într-un popor. În primul rând nu există un conducător şi nici o clasă conducătoare. Codreanu şi 17.000 de comandanţi subordonaţi au fost înlăturaţi şi „poporul” nu s-a mişcat. Revoluţia nu a fost făcută de Garda de Fier, ci de Antonescu, un general despre care se poate spune că este un bărbat curajos. Lovitura de stat i-a reuşit deoarece inamicii săi au fost nişte nemernici laşi. Şi chiar şi aşa Antonescu nu ar fi reuşit nimic dacă prăbuşirea politicii externe a vechiului sistem nu i-ar fi pus în mână toate atuurile. Revoluţiile adevărate au drept urmare modificarea politicii externe. Noua Românie însă trăieşte de la început pe baza atotputernicei bunăvoinţe a Axei, chiar şi din punctul de vedere al politicii interne. Anume nu împotriva unor puteri străine a trebuit Antonescu să cheme trupele germane, ci împotriva propriei sale armate şi împotriva rezistenţei din cadrul aparatului de stat pentru că într-adevăr nu avea la îndemână forţe proprii care să îi fie alături. Într-o ţară ai cărei ofiţeri, funcţionari şi intelectuali aproape fără excepţie sunt obişnuiţi să trăiască din trădare, acest bărbat care înainte de toate pretinde cinste s-a confruntat imediat cu o duşmănie crescândă. De asemenea trebuie evitată luarea drept realitate a viselor gardiştilor. Noua Românie va avea nevoie pentru totdeauna din punct de vedere al politicii externe de sprijinul trupelor germane, iar din punctul de vedere al politicii interne pentru cel puţin câteva decenii.
Garnizoanele germane din România îi dau Reichului garanţia că nu vor apărea dezordini în sud-estul spaţiului său vital care ar fi păguboase din punct de vedere politic şi pentru situaţia aprovizionării sale. Mulţumită capacităţii populaţiei româneşti de a răbda de foame, mica supraproducţie agrară a României va fi la dispoziţia Reichului şi petrolul îşi va găsi drumul spre Reich câtă vreme acesta va curge. Astfel prin aceste exporturi româneşti se pare că vor asigurate lipsurile industriei germane. Apare acum întrebarea dacă Reichul trebuie să se mulţumească cu atât. Nu ar fi mai degrabă în interesul său să folosească pe deplin bogăţiile naturale şi forţa de muncă din această ţară apropiată? Recolta medie la hectar în România este doar puţin mai mare decât jumătate din media Reichului, în ciuda faptului că terenul este în general cu mult mai bun decât cel din Germania. De asemenea nu sunt folosite nici pe departe toate oportunităţile agricole ale României. Tratatul Wohlthat a indicat numeroase căi prin care să fie folosite puterile economice ale României şi să fie însufleţite schimburile comerciale. Tratatul este în continuare în vigoare şi piedicile politice care se opuneau punerii lui în aplicare au dispărut. Fără îndoială că mijloacele prevăzute în tratat pot fi folosite acum mai bine, însă este nevoie de un discipol dornic de învăţătură şi care să fie capabil de dezvoltare asupra căruia să se facă simţite efectele pedagogice. Însă această viziune trebuie mai întâi analizată în mod corect. Întreaga dezvoltare istorică pasivă de până acum a României vorbeşte împotriva unei posibilităţi de acest fel. Cunoscătorii ţării ne asigură că populaţia României nu este una ambiţioasă şi că în mod oriental-slav se mulţumeşte cu astâmpărarea foamei în loc să se străduiască să îşi asigure toate cele necesare. Religiozitatea moartă a bisericii ortodoxe îi întăreşte în această atitudine. Faptul că credinţa ortodoxă se găseşte alături de ideea naţională şi de cea de ordine în ideologia Mişcării Legionare ne face să nu ne aşteptăm la nici un fel de schimbare. Dacă se doreşte ca România să nu fie doar păstrată ci să fie folosită pe deplin acest lucru nu poate avea succes doar prin consiliere, ci prin metode coloniale. Pentru aceasta este nevoie ca în locul proprietăţilor ţărăneşti minuscule prost exploatate să apară mari moşii care să fie administrate după metode moderne sub conducere germană. Apoi trebuie ca forţa de lucru care acum leneveşte să fie ocupată intensiv pe model colonial cu agricultura şi trebuie alcătuite mari armate de muncitori care să refacă sistemul de drumuri extrem de înapoiat. Industriile care necesită forţă de muncă intensivă trebuie să fie transferate din Reich în România.
În acest fel i se va da poporului german din România o şansă de implicare care să îi dea şi conştiinţa că joacă un rol important în cadrul Reichului. Poporul german din România a devenit de puţină vreme o corporaţie de drept public. Ei se poat alătura drapelului Reichului şi pot să îşi satisfacă serviciul militar în regimente proprii. Prin aceasta se reuşeşte ca Reichul să nu cedeze acest vechi post de graniţă, ci să îl păstreze şi cum este de dorit, să îl dezvolte. Ţara de dincoace de Carpaţi poate prin munca saşilor transilvăneni să primească din nou caracterul unui district german. De asemenea grupul etnic german oferă o rezervă necesară de oameni cunoscători ai ţării care să fie folosiţi pentru rezolvarea problemelor de cealaltă parte a Carpaţilor.
Aceste sarcini pot fi îndeplinite fără să fie atinsă suveranitatea formală a României (caracteristicile cele mai importante ale suveranităţii oricum îi lipsesc acestui stat) şi fără ca să fie blocate posibilităţile de dezvoltare ale puterilor vrednice din rândul populaţiei româneşti. Modalitatea de acţiune trebuie să fie o impunere pe cale paşnică. Nu ar trebui să fie dificil de obţinut sprijinul guvernului român pentru înfiinţarea unor moşii model şi treptat numărul acestor mari moşii să fie crescut. De asemenea nu ar trebui să fie întâmpinate obstacole de netrecut pentru punerea sub regie germană a construcţiilor de drumuri şi canale. Nu este nevoie de mijloace violente pentru penetrarea industrială. Există destul capital în Reich care caută oportunităţi şi care printr-o organizaţie centrală de intermediere în mod planificat să fie orientat către România.
Printr-o politică românească bazată pe realităţi şi nu pe programul imposibil de realizat al unei minorităţi de gardişti fiecare va primi ceea ce i se cuvine: masele capabile de dezvoltare o mai bună supraveghere şi alimentare ca până acum, germanii vor primi conducerea în ceea ce priveşte interesele Reichului şi foloasele cuvenite pentru contribuţia şi responsabilitatea lor politico-militară, forţele vrednice de origine românească vor primi participarea la guvernare şi administrare, conducerea producţiei şi a comerţului.
Misiunea militară germană din România trebuie să apere ordinea astfel încât să nu mai fie posibile dezordinile. Reichul german nu trebuie să lase să îi scape posibilităţile coloniale care se găsesc la uşa sa.

Nota traducatorului:
Aceasta este traducerea unui raport german nesemnat, care poartă data de 4 noiembrie 1940. Autorul acestui text stabileşte strategia de acţiune a Germaniei naziste în România, la două luni de la alungarea regelui Carol al II lea şi la puţină vreme de la sosirea misiunii militare germane. Documentul se găseşte la Arhivele Naţionale ale României, Fondul Microfilme SUA, rola 258 cadrul 1405523. Raportul a fost recuperat din arhivele naziste de armata americană, însă din păcate nu a fost înregistrată provenienţa lui. După ton, vocabular şi atitudine pare să fie elaborat de un membru al NSDAP (NSDAP-Partidul Muncitoresc German National-Socialist). Diplomaţii şi economiştii celui de-al treilea Reich rareori se exprimau atât de direct în rapoartele scrise.
Dincolo de originile acestui raport şi identitatea autorului său este şocantă viziunea asupra trecutului şi viitorului României. În ziua de azi găsim destui români care susţin idei asemănătoare cu cele din acest raport. Pe de altă parte acest document scoate la lumină adevărata părere a naziştilor faţă de legionari.
Cât despre viitorul rezervat României lucrurile sunt spuse limpede: o colonie furnizoare de materii prime şi forţă de muncă.

| George Damian

Sursa: Saccsiv's Weblog

luni, 16 ianuarie 2012

Cartea astrilor ceresti

„Cartea astrilor ceresti” a lui Enoh cuprinde invatamintele pe care ingerii le-au lasat unor oameni, alesi de ei, ca sa masoare „traseele astrilor si relatiile dintre acestia, potrivit claselor lor, teritoriului si anotimpului (…) precum si legile lor”.

Este vorba despre un aparat de calcul astronomic, un calendar (”cale in dar”), ale carui elemente erau „stalpi, portaluri si ferestre”, dispuse in cercuri concentrice, cu o „potcoava” din 21 de stalpi in centru – locul de observare. Cu ajutorul acestuia se studiau miscarile Soarelui si Lunii, eclipsele de Soare si Luna, pozitiile nodurilor Lunare, schimbarile de solstitiu si echinoctiu e.t.c.

Conform ”Cartii lui Enoh”, ingerul Uriel i-a dat patriarhului secretul construirii acestui aparat, ale carui elemente difereau de la zona la zona, in functie de latitudinea de la care se faceau masuratorile. De ”aparatul lui Uriel” depindea agricultura, deci viata sedentara si dezvoltarea societatilor. Cine erau acesti ”mesageri ai lui Dumnezeu”?

Misterioasa „Carte a lui Enoh” nu a fost niciodata inclusa in invataturile religioase pentru popor, pe motiv ca ea nu putea fi inteleasa cu mintea omeneasca. In aceasta sunt descrise faptele ”ingerilor”, sau ale ”mesagerilor lui Dumnezeu”, niste fiinte foarte speciale, foarte inalte, care au incalcat multe porunci divine, ba chiar si-au luat de soate pamantence, fapta pentru care nu au fost iertati, mai ales cand li s-au nascut copii uriasi. Aceasta este si singura referire la ei ramasa in cartile Vechiului Testament.

“Uriasi erau pe Pamant in vremurile acelea, dupa ce s-au impreunat fiii lui Dumnezeu cu fiicele oamenilor si le-au nascut ele copii; acestia erau uriasii care au fost in vechime”. Din “Dictionarul de mitologie generala” al lui V. Kernbach, aflam ca Enoh a fost un patriarh care a trait inainte de Potop. El era pe placul “mesagerilor lui Dumnezeu”, care l-au luat cu ei 200 de ani, timp in care acestia l-au invatat toate tainele Pamantului si Cerului, pe care l-au pus sa le scrie, sa le lase mostenire omenirii.

Enoh a lasat marturie scrisa ca mesagerii lui Dumnezeu pe Pamant erau 200 si aveau 18 sefi, iar cel care ii conducea pe toti se numea Samiza. Citam cateva paragrafe din traducerea lui Kernbach : “1. Cand oamenii s-au inmultit in acele zile, au inceput ca fiicele lor sa se nasca gratioase si frumoase; 2. Si cand ingerii, copiii cerului, le-au vazut, ei si-au spus unii altora: sa ne alegem femei dintre cele ale oamenilor si sa avem copii cu ele; 3. Atunci Samiza, seful lor, le-a spus: eu ma tem mult ca voi nu va veti atinge scopul; 4. Si daca asa veti face, ma tem ca eu voi suporta singur pedeapsa crimei voastre; 5. Insa ei au jurat ca n-or sa renunte; 6. Si s-au jurat intre ei cu blesteme reciproce (…) 10. Si ei si-au ales fiecare cite o femeie si s-au apropiat si au trait cu ele si ei le-au invatat magia, toate incantarile si proprietatile radacinilor si ale arborilor; 11. Si aceste femei au ramas grele si au nascut uriasi”. Mai departe, se povesteste cum mesagerii lui Dumnezeu i-au invatat pe fiii lor toate tainele Cerului si Pamantului, ”iar acest fapt s-a aflat in Ceruri si ei si-au patat renumele”, aducand asupra lor si a progeniturilor mania divina.

Se poate presupune ca Enoh era fiul unui ”mesager”, astfel s-ar explica de ce s-a bucurat de simpatia lor si mai ales de ce era atat de longeviv. ”Mesagerii” l-au luat in calatorii timp de 200 de ani, unele spatiale, atat de departe, incat “Pamantul nici nu se mai vedea si domnea un intuneric deplin” ( “Cartea lui Enoh”, dupa V. Kernbach ). L-au dus si intr-un tinut indepartat, unde Uriel si ceilalti s-au straduit sa-l faca sa priceapa cum se construieste ”computerul” astronomic, cercetat in detaliu de britanicii Lomas si Knight. Apoi, l-au pus sa scrie – in 366 de manuscrise, cate unul pe an – tot ce-i aratasera si-l invatasera, apoi l-au mai lasat un an printre ai lui, sa-i instruiasca in citirea operei, dupa care l-au luat cu ei.

Enoh a fost dus de ingeri intr-un loc secret, unde ingerul Uriel i-a aratat un ”aparat” cu care se putea masura ”traseele astrilor si legile lor”, precum si „ce se intampla in toti anii din lume pana cand se va termina noua creatie”. Refacand aparatul lui Uriel, dupa ”Cartea lui Enoh”, Knight si Lomas si-au dat seama ca acesta corespunde megalitilor de la Stonehenge si au concluzionat ca acolo, in Campia Salisbury, isi avusesera observatorul ingerii si acolo fusese dus Enoh. Cum Enoh era un patriarh antediluvian, ori Stonehenge este mai vechi decat spun istoricii (3.000 – 1.600 i.C), ori nu acolo a fost dus! Insa cei doi britanici mai pierd din vedere un element de localizare din povestirea patriarhului: „ la vest, se ridica un munte mare si impunator, de cremene”! Ceea ce nu se afla la Stonehenge!

Mai interesant decat locatia initierii este insa ”computerul” reconstituit de ei si inclus in cartea lor ”Aparatul lui Uriel”. Acesta arata exact ca… sanctuarul de la Sarmisegetuza, mai precis, ”calendarul solar”, cu tot cu observatia orientarii lui pe directia N-S si E-V si cu calcularea aproape moderna a anului! Paul Lazar Tonciulescu, in “Impactul Romei asupra dacilor”, scria ca ”dacii cunosteau si foloseau un calendar solar considerat cel mai precis din antichitate. Anul dacic avea 365,242197 zile, fata de 365,242198 la care a ajuns astronomia moderna.

Calendarul dacic de la Sarmisegetuza permitea numararea zilelor unui an cu ajutorul unor stalpi dispusi in forma de cerc, asa cum le-a iesit lui Knight si Lomas. Insa, complexul megalitic de la Stonehenge avea o eroare fata de „aparatul lui Uriel”: anul iesea cu 366 de zile! Deci, modelul trebuia cautat la alta latitudine! Spre deosebire de ”anul megalitic”, anul dacic era uimitor de precis, mai degraba acesta parand a fi inspirat din ”aparatul lui Uriel”.

Iordanes, care i-a cunoscut pe daci prin sec.VI e.n., consemna ca: „ in timpul marelui preot Deceneu, dacii stiau teoria celor 12 semne zodiacale, cum creste si scade orbita Lunii, cu cat globul de aur al Soarelui intrece globul pamantesc, sub ce nume si sub ce semne cele 346 de stele trec de la rasarit la apus, eclipsele, rotatia cerului, regulile prestabilite ale astrelor…”. Adica, exact ce il invatase ingerul Uriel si pe Enoh. Nicolae Popa, autorul unei analize comparative asupra complexului de la Sarmisegetuza si de Stonehenge, a observat ca aliniamentele celor doua sanctuare sunt similare.

Axul care sectioneaza vatra de foc imparte cercul exterior in doua jumatati egale din punct de vedere al pozitiilor stalpilor: de doua ori 34 de pozitii. Potcoavele, atat la Stonehenge, cat si la Sarmisegetuza, prezinta un numar identic de pozitii: 21. Dispunerea pe grupuri a pozitiilor lespezilor ce sustin stalpii este identica. Nicolae Popa considera ca ambele monumente tin de aceeasi traditie cultural-religioasa a unor populatii neolitice si au servit atat la masurarea timpului, cat si pentru o destinatie ritualica.

Constructia de la Sarmisegetuza ar dovedi in plus, fata de cea de la Stonehenge, un grad inalt de perfectiune in ceea ce priveste precizia calcularii timpului. Modelul ”computerului ceresc” pe care ingerul Uriel i l-a aratat lui Enoh se regaseste in toate sanctuarele dacilor. Poate in muntii Daciei a avut loc initierea patriarhului antediluvian. In plus, sanctuarele circulare sunt atribuite de istorici getilor si masagetilor. De catre istoricii straini, ca cei autohtoni nu le atribuie nimic, decat, poate, ”branza”, ”miel”, ”ied”… Sanctuarele circulare abunda pe teritoriul Romaniei, la Adamclisi, Sarmisegetuza, Cetatuia, Racos- 3 sanctuare, si, ultimul descoperit ( in aprilie 2005), de la Sacele, pe dealul Bunloc. Intr-adevar, bun loc! Acest sanctuar este mult mai mare si, se pare, mai complex decat cel de la Sarmisegetuza.

„Aparatele ingerilor” de pe teritoriul Marii Britanii si Irlandei au fost durate in piatra, ca ele sa ramana in picioare pentru posteritate. Ale dacilor erau mai „flexibile”, cu stalpi de lemn pentru elementele variabile ale ”computerului” si din andezit pentru cele fixe. Se poate trage concluzia ca preotii daci stapaneau foarte bine tehnica de construire a acestor aparate circulare „ cu stalpi, portaluri si ferestre”. I-a ajutat la calcule si „locul bun” pe care l-au ales, aproape de paralela 45, iar la 45 de grade, orice formula de calcul astronomic se simplifica pentru ca tangenta si cotangenta de latitudine este egala cu 1 si se inlocuiesc, iar sinusul si cosinusul sunt radical din 2 pe 2 si, la fel, se inlocuiesc. Cu alte cuvinte, nu-si scranteau mintea in calcule! De aceea si ”calea in dar” era atat de precisa, in timp ce altii, avand acelasi model astronomic, nu reuseau sa ajunga la precizia ”anului dacic”.

Asa cum au observat astronomii britanici legat de complexul de la Stonehenge, atat Sanctuarul Mare de la Sarmisegetuza, cat si celelalte descoperite pana in prezent, nu numai ca au o orientare exacta Nord-Sud si respectiv Est-Vest, ci sunt astfel aliniate, incat razele Soarelui care rasare il strabat de la un capat la celalalt doar intr-o singura zi pe an, pe 22 decembrie, atunci cand declinatia Soarelui este maxima si incepe iarna astronomica.

La acea data, pe intreg globul unde se celebrau cultele Soarelui si al Lunii, aveau loc ceremonii ale focului, ca Soarele sa nu ”inghete” sau sa dispara. Cu acest prilej se faceau si prorociri generale. S-a observat la sanctuarele dacice pozitionarea ”nodurilor Lunare”, puncte care au mare insemnatate pentru astrologi. Includerea lor in ”aparatele” lui Uriel se justifica prin faptul ca ”mesagerii” i-au invatat pe fiii lor si cum sa prevada ”ce se intampla in toti anii”, sub aspect zodiacal.

Toti astrologii care se respecta tin cont de ”nodurile Lunare”, pentru ca Nodul Sud arata bagajul interior cu care ne nastem, iar Nodul Nord este calea pe care omul o are de parcurs. Din perspectiva geocentrica, Nodurile Lunare rezulta direct din miscarile Lunii si Soarelui in jurul Pamantului, care influenteaza dimensiunea spirituala a vietii. Soarele simbolizeaza Spiritul, masculinitatea, actiunea. Luna este exponenta Sufletului, feminitatii, receptivitatii.

Sursa: Piatza. Net

sâmbătă, 14 ianuarie 2012

Intoarcerea la stele

Ne aflam intr-o perioada interesanta din toate punctele de vedere. Lumea vorbeste despre anul curent uneori cu spaima, alteori cu o speranta intr-un viitor mai bun. Fenomenul OZN continua sa fascineze oameni din toata lumea. Fenomenele paranormale si misterele de toate felurile se petrec sub ochii martorilor ingroziti sau, dimpotriva, interesati de cele vazute.
Pentru a ne intoarce la tematica blogului, voi reda in continuare cateva dintre gandurile regretatului cercetator al Fenomenului OZN, Calin N. Turcu:
“Suntem inconjurati de semne de intrebare. Ele plutesc in jurul nostru, le simtim uneori prezenta, dar sintem cu mult prea preocupati de micile noastre probleme cotidiene, pentru a le acorda ragazul si atentia necesare. Preferam inarmarile excesive si sofisticate, in loc sa incercam a afla care a fost rostul initial al monumentelor megalitice de la Stonehenge sau Baalbeck. Dam prioritate conflictelor armate de tot felul, in schimb nu stim exact ce se intampla in Triunghiul Bermudelor sau in alte zone similare ale Terrei, unde dispar anual un milion de persoane, dupa calcule de ultima ora.
Ce stim astazi despre OZN-uri? Nimic mai mult decat stiam, de pilda, acum zece, douazeci sau treizeci de ani. Acest fenomen contemporan continua sa ne sfideze prin prezenta sa insolita si enigmatica.”
“Cand vom pricepe aceste adevaruri elementare, cand ne vom putea debarasa de balastul propriei noastre ignorante, vom putea afirma ca privim cu incredere spre viitor. Dar, probabil ca lucrul acesta nu ni se va intampla prea curand. O civilizatie care cultiva ignoranta, sub toate aspectele ei nefaste, nu are viitor. De nici un fel. O astfel de civilizatie nu este supusa evolutiei, ci unei autodistrugeri si disparitii lente.
A ne intreba la nesfarsit: “Daca exista, de ce nu iau EI contact cu noi?”, dovedeste mai mult decat o necunoastere a existentei problemei. Dovedeste o infatuare si o ingamfare, deopotriva paguboase, prin impactul moral asupra unei largi mase de populatie.”
In final, va voi oferi o fraza enigmatica a presedintele Ronald Regan, care ar trebui sa ne dea de gandit:
“Nu cred ca ne putem astepta sa apara vreo rasa straina de pamant care sa constituie o amenintare pentru noi. Dar cred, intre noi fie spus, ca putem provoca realizarea unui astfel de lucru.”
Sursa: Esenta Infinitului

vineri, 13 ianuarie 2012

De ce căţeilor nu le îngheaţă picioarele?

Cercetătorii japonezi au reuşit să rezolve o chestiune care i-a preocupat de mult timp pe zoologii din mai multe ţări: anume, cum pot sta câinii pe gheaţă pentru perioade mari timp fără să le degere tălpile şi degetele. Cercetătorii din cadrul Universităţii Yamazaki Gakuen din Tokyo au descoperit că tălpile şi degetele câinilor sunt prevăzute cu o reţea de glande care elimină o secreţie foarte bogată în grăsimi, care împiedică degerarea. Dacă oamenii sunt expuşi la temperaturi foarte scăzute, vasoconstricţia vaselor de sânge din extremităţile corpului duce la reducerea fluxului sangvin din acele zone. Echipa de cercetători condusă de dr. Hiroyoshi Ninomya s-a folosit de un scaner ataşat unui microscop electronic pentru a studia labele a 4 câini maturi. Oamenii de ştiinţă au descoperit astfel că arterele care trimit sângele spre picioarele câinilor sunt cuplate cu o reţea de vene mici, întregul sistem acţionând ca un schimbător de căldură., având rolul de a încălzi sângele rece provenit din zona tălpilor înainte de a-l trimite înapoi în restul corpului. Acest tip de adaptare extremă a fost identificat la vulpile polare, precum şi în picioarele pingunilor şi înotătoarele delfinilor. Descoperirea sugerează că specia câinilor ar fi originară din regiunile reci, unde o astfel de adaptare ar fi fost esenţială pentru supravieţuire.
Sursa: descopera.ro

joi, 12 ianuarie 2012

Incredibilul caz a lui Rudolph Fenz,cel mai "oficial" Calator in Timp care a existat vreodata !

Rudolph Fentz (se presupune născut la 1847, a murit in iunie 1950 în New York City, de asemenea, cunoscut sub numele de Rudolf Fenz) este personajul fictiv central al unei Legende Urbane. Povestea lui Rudolph Fentz este una dintre cele mai semnificative legende urbane din anii 1970 şi a fost repetat, ocazional, deoarece, cu răspândirea internetului în 1990 a fost raportat mai des ca o reproducere a faptelor şi a fost prezentat ca dovadă pentru existenţa de (involuntar) călătoriei în timp. A fost posibil oare ca un vortex spaţiu-temporal sa rapeasca un om din anii 1800 şi sa-l arunce în mijlocul traficului pe o strada aglomerata din New York ? Multi martori, inclusiv Departamentul de Poliţie newyork-ez, spun ca DA... Poveşti despre călătorii în timp, au fost destule de-a lungul secolelor. Una dintre cele mai bune reportaje despre calatorii in timp au convins oameni, inclusiv mulţi din NYPD, multi intelegand astfel ca saltul in timp nu este doar teorie, ci pote deveni realitate. Site-ul spaniol Sinmisterios.com, relatează povestea celor mai bine documentate cazuri de călătorii în timp din istorie. Incidentul de fata ar fi fost confirmat de numai putin de 74 de martori.
Toate detaliile spun că totul este documentat si înregistrat de autoritatille oficiale. Rudolf Fenz Senior a dispărut în 1876. În pofida unor căutari intense de către poliţie, Fenz nu a fost niciodata gasit. Cu toate acestea, familia sa a sperat pana in ultima clipa ca blandul si amabilul imigrant din Europa se va intoarce. Ei au aşteptat ani buni, ajungand in cele din urma sa moara unul cate unul de batranete, neincetand insa sa spere ca mult-iubitul lor Fenz se va intoarce.
Aglomeratul New York City, New York - 1950 - Revenirea lui Fenz
La mult timp după ce toate rudele sale au murit, Rudolf Fenz s-a întors. Şi s-a întors în cea mai incredibila manieră posibila. Rudolf Fenz s-a materializat brusc in iunie 1950 în mijlocul unui ocupat Fifth Avenue in centrul Manhattan, la 74 de ani după dispariţia sa fără urmă. La cateva secunde după ce a aparut în mijlocul traficului a fost lovit şi ucis de o maşină. Timpul i-a jucat o festa tragica lui Fenz, propulsandu-l trei sferturi de veac în viitor numai ca să-l arunce in fata unui automobil.
Inca de la începutul anchetei, politia newyorkeza a stiut ca acest caz este atipic. Automobilistul care l-a lovit şi ucis pe Rudolph Fenz a mărturisit ca omul părea uluit şi confuz ... . Soferul a jurat ca acest om literalmente a apărut de nicaieri, fara nici-o avertizare in fata lui. Cadavrul în sine a fost o enigma. Deşi decedatul era îmbrăcat impecabil şi hainele pareau noi, ancheta poliţiei a confirmat ca omul misterios, de fapt, purta haine vechi de aproape un secol. Potrivit înregistrărilor politiei scrise de către ofiţerii de investigare la locul accidentului, omul mort purta o haină neagră, o pălărie cu boruri largi, pantaloni si pantofi prinsi in mod ciudat cu catarame arhaice, in stilul secolului 19. El parea a fi de o varsta situata undeva la inceputul lui 30 de ani...Poliţia a găsit în buzunarele omului, monede iesite din circulaţia generală, unele care inca isi pastrasera luciul. În haina sa de piele au fost gasite bancnote marca SUA, cu date din anii 1870 dar si cateva documente pe care era inscripţionat numele "Rudolf Fenz Senior." Ofiţerii au descoperit, de asemenea, o chitanţă pentru îmbarcarea cailor pe vas şi alta pentru inchirierea unei carute.
Nereusind sa se descopere de unde provenea Rudolph Fenz si nici macar sa se contacteze vreo ruda a acestuia , poliţia a predat cazul unui om specializat in cercetarea persoanelor disparute, Hubert Rihn. Cu ajutorul Biroului de persoane dispărute al statului New York, Rihn si-a contactat omologii săi din ţările europene, inclusiv Austria şi Germania, în încercarea de a găsit rudele existente ale victimei. Se parea că ancheta lui Rihn aluneca pe cai fara sfarsit. În cele din urmă, aproape într-un act de disperare, Rihn capatase o copie a unei carti de telefoane din 1939. Acolo, perserverentul cercetător a găsit un indiciu important: era specificat un bărbat pe nume Rudolf Fenz Junior. Această descoperire, urmată de o grea munca a politie, l-a pe condus pe Rihn la o femeie în vârstă - văduva lui Rudolf Fenz Junior. Aici, cazul devine mai neobişnuit şi bizar. În timpul unui interviu destul de lung cu doamna Rudolf Fenz jr., aceasta a declarat anchetatorilor că socrul ei, Rudolf Fenz Senior, a dispărut în timpul plimbarii sale de zi cu zi. La acea vreme, fiul lui, mai târziu soţul doamnei Fenz, avea doar patru ani. Au fost facute cercetari si au fost intocmite rapoarte de catre familie la acea vreme, insa nu s-a reusit niciodata gasirea lui Fenz. Se inrampla in 1876. Rudolf Fenz, Senior avea atunci 31 de ani. Asa ca Rihn a sapat in arhiva cazurilor nerezolvate de persoane dispărute înregistrate de către Biroul de Persoane Dispărute din statul New York. Acolo, spre uimirea lui, a gasit un document despre Rudolf Fenz Senior, declarat de către familia sa disparut. Informatiile aratau că nu s-ar fi întors de la plimbarea sa de zi cu zi. O fotografie veche a lui Rudolf Fenz Senior însoţea raportul despre el ca persoana dispărută. Omul din fotografie a fost identificat ca fiind cel ucis pe strada aglomerata din New York in 1950. Ar fi putut nefericitul Fenz sa fie maturat de un Vortex temporal in 1878 si aruncat brusc pe aglomerata strada newyorkeza a anilor 1950 doar pentru o moarte rapidă şi fără milă? Dacă este aşa, atunci Rudolf Fenz Senior, care a trăit doar 31 de ani, a murit la 105 ani de la nasterea sa.

Sursa: secretele-sistemului.blogspot.com

marți, 10 ianuarie 2012

Mitul peşterii

Dacã ar fi sã luãm lucrurile într-o anumitã perspectivã filozoficã şi am crede ce a spus Kant, atunci nimic din ce existã, nu existã decît ca plãsmuire a propriilor noastre simţuri. Aşadar nici timpul, nici spaţiul, nici sãrãcia, nici bogãţia nu sunt reale. Lumea nu e adevãratã ci doar o amãgire a propriilor noastre simţuri.
Platon vedea în materie de cunoaştere lucrurile dintr-un alt unghi. Concepţia lui o ilustreazã prin faimosul „mit al peşterii“. Sã presupunem, zicea Platon, cã ne-am afla într-o peşterã undeva la mijlocul ei. În faţa noastrã joacã flãcãrile unui foc. În spate s-ar situa domeniul cunoaşterii pe care nu îl putem vedea, iar în faţã dincolo de foc, pe un perete al peşterii se proiecteazã umbrele realitãţii dinapoia noastrã. Cam la fel s-a întîmplat în anii de dupã revoluţie în materie de cunoaştere. Tot ce ştim este cã nu ştim nimic. Cu trecerea timpului am ajuns sã ne îndoim de ce am vãzut în stradã cu proprii noştri ochi şi sã ne întrebãm nu dacã realitatea a existat cu adevãrat, ci dacã simţurile noastre nu ne-au jucat feste. Sã fi fost vorba de halucinaţie generalizatã?

România şi opinia publicului român au fost în aceşti ultimi ani plasate într-un fel de peşterã cu jocuri înşelãtoare de umbre şi lumini. Ochii au fost mereu atraşi întro singurã direcţie, cu scopul evident de a abate atenţia naţiunii de la manevrele de culise, fãcute tacit fãrã prea multã perdea. Vedetele scenii politice de la noi, mereu aceleaşi chiar dacã au chipuri şi mãşti diferite au acţionat cu un instinct de conservare infailibil de aşa naturã încît orice încercare de a scoate la ivealã cel mai mic fragment de realitate sã fie torpilate. Bilanţul la capitolul adevãr este egal cu zero. În schimb, în presã, în faţa camerelor de luat vederi s-au perindat sute de persoane care au minţit cu neruşinare şi dezinvolturã, spre a se acoperi sau ai acoperi pe alţii. Toate puterile de dupã ’89 au promis în termeni patetici marea cu sarea, dar nu numai cã nu s-au ţinut de cuvînt ci au continuat sã escamonteze lucrurile reuşind sã învãluiascã misterul într-o enigmã. Care ar fi perspectiva în materie de cunoaştere? Sumbrã! Din nefericire nimic nu ne îndreptãţeşte sã credem cã în viitorul apropiat ar putea interveni o schimbare în acest caz. Trecerea vremi este aliatul cel mai redutabil al celor cãrora nu le convine adevãrul şi care au luptat din rãsputeri sã îl îngroape sub un morman de ani. Este cît se poate de sigur cã avem de-a face cu o manipulare de proporţii îndreptatã împotriva majoritpãţii credule şi docile care poate fi dusã de nas de fiecare datã.

Sursa: Monitorul de Făgăraş, autor: Viorel Paltin

luni, 9 ianuarie 2012

Distugătorul britanic Daring trimis la datorie în Golful Persic

picture_high.jpg

Marea Britanie a trimis ”distrugătorul Daring”, cea mai recentă navă de război a sa, în Golful Persic pentru o primă misiune, ce era prevăzută de peste un an, dar care va avea loc într-un context tensionat între Occident și Iran în legătură cu strâmtoarea Hurmuz.

Distrugătorul Daring trebuie să se alăture celorlalte nave militare britanice din regiunea Golfului Persic, unde”forțele navale regale au o prezență continuă de mulți ani”, a anunțat purtătorul de cuvânt al Ministerului Apărării al Marii Britanii.Daring, care ”înlocuiește o fregată de la fața locului”, este prima dintre cele șase distrugătoare, a căror formă le face dificil de care vor înlocui navele britanice de tip 42, aflate în serviciu de peste 40 de ani. Trimiterea navei Daring are loc pe fondul intensificării tensiunilor dintre Occidentali și Teheran în urma amenințărilor lansate de Iran de închidere a strâmtorii Hurmuz, de la intrarea în Golful Persic, pe unde trece aproximativ 35 la sută din traficul maritim petrolier mondial.

Sursa: Adevarul, autor - Alina Brebenel

duminică, 8 ianuarie 2012

Aceasta fata a intrat intr-o fabrica militara de rachete din Rusia si inca traieste.Fotografii unice



Numele ei este Lana Sator si s-a strecurat intr-o fabrica militara producatoare de rachete NPO Energomash, aflata la marginea Moscovei. A facut o serie de poze pe care le-a publicat pe blogul personal. De atunci primeste constant scrisori de amenintare de la Guvernul rus.

Tanara Lana Santor a povestit pe blog-ul personal ca nu i-a fost greu sa patrunda in fabrica. A sarit gardul si a ajuns chiar in inima complexului, printr-o serie de tuneluri si conducte. Nu a intalnit pe nimeni in drum. Niciun agent de securitate, numai niste camere de supraveghere ici si colo, in camere echipate cu masinarii imense.

Lucru destul de ciudat, avand in vedere ca Energomash este unul dintre cei mai mari producatori de rachete cu combustibil lichid din lume. Motoarele lor sunt folosite pentru vehiculele de lansare ale rachetelor Soyuz, Zenit 3SL, Angara si Baikal. Iar motorul RD-180 alimenteaza racheta Americana Atlas V. Si au legaturi stranse cu armata rusa.

Chiar daca unele zone din fabrica arata de parca ar fi abandonate, aceasta functioneaza. Iar pozele pe care Lana le-a facut, si care par desprinse dintr-un film cu extraterestri, i-a enervat la culme pe oficialii rusi.

Autoritatile i-au trimis mai multe scrisori in care au amenintat-o ca lucrurile “se vor inrautati” daca continua sa publice poze facute in fabrica pe blog. Insa Lana nu poate fi mai linistita: a pus pe blog pana si scrisorile primite de la Guvern.

Sursa: StirilePROTV. ro

sâmbătă, 7 ianuarie 2012

Tara care ameninta cu razboiul isi va lansa propriul internet si va renunta la www

Este o tara cunoscuta pentru viziunile sale ne-liberale si pentru faptul ca ii place sa-si tine locuitorii cat mai putin informati si mai ales "intoxicati" de "agentiile vestice".

Iranul nu surprinde niciodata cand ia cate o decizie radicala, pentru ca intr-un fel sau altul lumea se asteapta la asa ceva din partea acestei tari. Asa ca in curand s-ar putea retrage de pe internetul clasic, la care avem cu totii acces si pe care citim aceste informatii in acest moment, ca sa-si acceseze propria retea nationala. The Guardian scrie ca in Iran se fac teste de proba a internetului national. Reteaua, care va inlocui serviciile existente acum prin www (world wide web), a fost creata de Ministerul Iranian al Informatiilor, Comunicatiilor si Tehnologiei, potrivit unor surse. Si daca asta nu e de ajuns de "conservator", recent iranienii au fost amenintati sa nu mai calce in localurile internet-cafe. Potrivit unor oficiali citati de presa engleza, "proprietarii cafenelelor cu internet sunt obligati sa noteze numele si prenumele fiecarui client, precum si numele tatalui sau, CNP-ul telefonul si codul postal." In plus, trebuie sa existe informatii detaliate despre orele intre care a folosit internetul, de la ce adresa IP, precum si paginile vizitate pe durata sederii. Toate acestea se stocheaza intr-un registru pentru cel putin 6 luni.

Sursa: StirilePROTV.ro

vineri, 6 ianuarie 2012

Cum se poate schimba lumea in doar cateva ore. Scenariile unui dezastru in "Batalia pentru Ormuz"

Daca Iranul si-ar pune in aplicare amenintarea si ar decide sa inchida stramtoarea Ormuz, ar putea face acest lucru in doar cateva ore. Insa, in acelasi timp, s-ar vedea in situatia de a face fata unui conflict regional de scurta durata.
In ultima perioada, mai multi oficiali iranieni, militari si civili, au avertizat ca Teheranul ar putea folosi forta pentru a bloca intrarea de 54 de kilometri in Golful Persic, daca statele occidentale vor impune sanctiuni care vor bloca exportul lor de petrol.

Timp de 10 zile, Iranul a efectuat niste exercitii militare care au fost foarte mediatizate de televiziunea nationala. Toata lumea a vazut astfel cum rachetele amplasate in lansatoare terestre au lovit apele internationale, iar elicopterele au transportat echipe de comando navale. Foarte putini cred insa ca Teheranul ar putea sa tina stramtoarea blocata pentru un timp indelungat - probabil ca nu mai mult de cateva zile - suficient insa pentru ca transporturile de petrol sa fie blocate, iar preturile sa explodeze, afectand economia globala, se arata intr-o analiza realizata de Reuters.
Insa o astfel de actiune ar atrage un raspuns sever din partea SUA si a altor tari, care ar putea lasa Republica islamista a Iranului, intr-un final, cu o armata si o economie schilodite. "Depinde de cata durere sunt ei dispusi sa accepte" a declarat Nikolas Gvosdev, profesor la Colegiul US Naval War College din Rhode Island. El mai este de parere ca Teheranul va adopta o astfel de pozitie numai ca o ultima solutie. "Ei mai mult ameninta decat actioneaza" a mai spus profesorul, citat de Reuters.

Rachete, torpile si submarine
Insa multi sunt de parere ca noile sanctiuni impuse Iranului imping aceasta tara intr-un colt in care nu mai are nimic de pierdut. Ce-i drept, portavionul american Fifth Fleet tine intotdeauna una sau doua echipe de interventie aeriana in Golf sau in raza de actiune a Oceanului Indian.

Constienti de pozitia militara dominanta a Statelor Unite in regiune, Iranul a adoptat o miscare pe care strategii o caracterizeaza ca fiind una de apropiere "asimetrica". Rachetele montate pe camioanele civile pot fi ascunse de-a lungul coastei maritime, iar barcile mici de pescuit pot fi folosite pentru plasarea minelor. De asemenea, submarinele de mici dimensiuni se pot ascunde cu usurinta pentru a lansa "mine inteligente" si torpile teleghidate.
De asemenea, se banuieste ca Iranul a construit flote sau poate doar sute de mici nave capabile de atacuri rapide, inclusiv barci-sinucigase - asemenea rebelilor din Sri Lanka, Tigrii Tamil, care au folosit aceste metode intr-un razboi cu Guvernul. In cel mai rau caz, fortele iraniene ar putea lovi simultan navele maritime care trec prin Golf, lasand un sir de transportoare in flacari si chiar nave de razboi occidentale. Insa cel mai plauzibil scenariu este acela al blocadei, cateva focuri de avertizare si un anunt de amplasare a unor mine.

Escaladarea conflictului
SUA si celelalte forte militare se vor gasi in situatia de a incerca sa forteze blocada si de a trece prin campul de mine si nave de razboi - punand Teheranul sa aleaga: ori intra in razboi ori a mintit cand a amenintat. In timpul "razboiului tancurilor" dintre Iran si Irak de la mijlocul anilor '80, cele doua tari si-au bombardat reciproc transporturile de petrol.

De aceasta data represaliile ar putea merge mult mai departe. In incercarea de a bloca stramtoarea, Teheranul ar comite o declaratie de razboi, situatie foarte tentanta pentru dusmanii sai, care vor profita de aceasta oportunitate. "Am putea profita de oportunitate ca sa le doboram intreg sistemul lor de aparare" a declarat un fost ofiter al serviciilor americane de informatii, Anthony Cordesman.

"Si, cu siguranta, vom vedea atacuri serioase asupra facilitatilor lor nucleare. Odata ce Iranul a declansat ostilitatile, nu mai exista nicio limita in privinta escaladarii conflictului" - a mai spus Anthony.
Sursa: StirilePROTV.ro

joi, 5 ianuarie 2012

Sporul casei furat

Sporul casei in opinia lui Ovidiu-Dragos Argesanu“Sincer nu am crezut că există aşa ceva până într-o seară, mai exact chiar într-o noapte de revelion, când o femeie m-a întrebat dacă am să-i schimb cincizeci de mii de lei. Binevoitor, i-am oferit şi mi-a dat în schimb tot o hârtie de cincizeci de mii! Atunci când, nedumerit, m-am întrebat ce înseamnă schimbul acela ciudat, o prietenă mi-a spus: „N-o să ai bani tot anul! A schimbat soarta ei cu a ta, în ceea ce priveşte banii!” „Prostii!” am răspuns neîncrezător, precum slujitorul din poezia „Mistreţul cu colţi de argint”. Doar când am văzut că dacă luam bani dintr-o parte, se ivea altă necesitate pentru care să fie nevoie să-i dau, fără să pot pune nimic deoparte, deşi salariul îmi crescuse relativ recent, am început să-mi pun întrebări şi să studiez mecanismul. Ideea este că bogăţia este cumva un lucru nativ, determinat, fiecare om având în preajma lui un spirit, un duh care se ocupă de aşa ceva, care îţi creează confortul material. Ceva gen Aladin şi duhul din lampa fermecată! Solomon, când a primit darul stăpânirii duhurilor, avea mai multe! O dată cu banii proprii se poate schimba şi acest duh, care poate fi legat de cei care ştiu. Ca orice duh, de altfel. Aşa că rămâi fără el şi, implicit, fără acel ceva care să se ocupe de problema aceasta din lumea cealaltă. Evident că există indivizi care cunosc acest fapt, care îşi doresc, totuşi, să fie bogaţi şi pentru aceasta sunt gata să recurgă la magie pentru a-i obţine. Metoda cea mai bună de protecţie este să nu dai bani oricui, să nu împrumuţi pe şi de la oricine. Se fac dezlegări, dar din păcate în rugăciunile ortodoxe nu am găsit referire special la acest act magic şi nu cred că le pot rezolva. Nici măcar rugăciunea Sfântului Ciprian nu face referire la spor şi la argintul viu, iar pentru că nu le putea dezlega şi pe acestea, eu unul o utilizez într-o formă completată.”
Ovidiu-Dragos Argesanu – “Atacul PSI intre stiinta si magie” – editura DAO PSI

marți, 3 ianuarie 2012

De ce femeile din China nu fac cancer de san?

Am avut de ales intre a muri si a incerca sa gasesc un remediu. Sunt un om de stiinta - trebuia sa existe o explicatie rationala pentru care una din 12 femei din Anglia sufera de aceasta boala. Oricine a intrat in contact cu cancerul de san stie ca anumiti factori de risc - cum ar fi varsta, menstruatia timpurie, menopauza cu debut intarziat si o familie cu antecedente - nu pot fi controlati. Dar sunt alti factori de risc pe care ii putem controla cu usurinta. Puntem controla acesti factori de risc facand simple schimbari in viata de zi cu zi pentru preveni sau videca aceasta forma de cancer.

Mesajul meu este ca pana si cancerul de san in stare avansata poate fi invins, pentru ca eu am reusit.

Primul indiciu pentru a intelege ce anume imi dezvolta cancerul de san l-am gasit cand sotul meu Peter, care este si el un om de stiinta, s-a intors de la munca din China. In acea perioada ma pregateam pentru o sesiune de chimioterapie. Urmatoarele cuvinte rasunau ca un ecou in mintea mea: "De ce femeile din China nu au cancer de san?" Am colaborat cu mai multi colegi din China la un studiu care facea legatura intre chimia solului si boli, si mi-am amintit unele statistici. Cacerul de san era aproape inexistent in toata tara. In China, doar o femeie din 10 000 moare de aceasta boala, comparativ cu una din 12 in Anglia, si mai grav, una din 10 in tarile occidentale. Nu este vorba numai de faptul ca in China este mai raspandit mediu rural, cu mai putina poluare urbana. In Hong King, care este puternic urbanizat, rata de cancer de san este de 34 din 10 000 de femei, rata care este foarte mica in comparatie cu cea occidentala. Mi s-a parut evident ca exista alti factori ai stilului de viata care influenteaza cancerul de san, independeti de poluare, urbanizare sau mediu. Ulterior am descoperit ca oricare ar fi cauza diferentelor asa mari intre proportiile de cancer de san din orient si occident, aceasta cauza nu este genetica. Cercetarile stiintifice au aratat ca atunci cand chinezii sau japonezii se muta in occident, pe parcursul unei generatii sau doua, ratele ce cancer de san se apropie de cele ale tarii gazda. Acelasi lucru se intampla cand cei din orient adopta un stil de viata occidental in Hong Kong. De fapt, cancerul de san mai este numit in China si "boala femeilor bogate". Aceasta pentru ca in China numai cei instariti isi pot permite "mancare Hong Kong". Toate mancarurile occidentale, inclusiv totul de la inghetata si batoane de ciocolata la spaghete si branza feta, este denumit "mancare Hong Kong". Bunul simt m-a facut sa gandesc ca ceea ce mi-a cauzat cancerul la san si numarul mare de cazuri din aceasta tara in general, are legatura cu stillul de viata al clasei de mijloc din occident. Exista un aspect important si pentru barbati. In cercetarile mele am observat ca multe date despre cancerul de prostata duce la concluzii similare. Conform statisticilor de la Organizatia de Sanatate Mondiala (World Health Organizatio), numarul de barbati cu cancer de prostata in China este neglijabil, de numai 0,5 la 100 000. In Anglia si Scotia numarul este de 70 de ori mai mare. Ca si cancerul de san, este o boala a clasei de mijloc care ataca in principal categoriile de oameni care isi permit anumite mancaruri. Imi amintesc ca l-am intrebat pe Peter dupa ce s-a intors din China ce anume este asa diferit in stilul de viata al chinezilor. La ei de ce nu fac femeile cancer de san? Ne-am hotarat sa abordam problema logic. Am examinat date stiintifice care scoteau in evidenta grasimile din dieta. Cercetatorii au descoperit ca in anii '80, numai 14% din calorii in dieta chinezilor era din grasimi, comparativ cu 36% in occident. Dar dieta pe care o urmez de ani de zile, cu mult inainte sa fac cancer de san, era foarte scazuta in grasimi si bogata in fibre. Mai mult, ca om de stiinta, stiam ca grasimile in dieta adultilor nu s-au dovedit a creste riscul de cancer de san.

Intr-o zi, dupa indelungi cercetari, am realizat ca in China nu se mananca lactate. Atunci mi-am amintit cati chinezi sufera de intoleranta la lactoza, mi-am amintit cum colegii chinezi cu care lucram spuneau mereu ca laptele este numai pentru bebelusi, si cum unul din cei mai apropiati prieteni (care este de origine chineza), refuza mereu politicos antreurile cu branza de la petreceri.
Nu cunosteam niciun chinez care continua sa traiasca dupa obiceiurile traditionale si care sa foloseasca lactate pentru a isi hrani copiii. Traditia lor era sa angajeze o femeie care sa alapteze copilul daca era nevoie, dar niciodata sa nu foloseasca lactate. Pentru chinezi preocuparea occidentului fata de lactate este ciudata. Imi amintesc de cand am gazduit o conferinta la putin timp dupa incheierea revolutiei culturale a anilor '80. Am comandat o budinca cu inghetata, iar cand am precizat ca acel desert contine lapte, toti chinezii au refuzat politicos sa o manance si nu au putut fi convinsi sa se razgandeasca. La vremea respectiva ne-am bucurat foarte mult de portiile ramase in plus! Am descoperit ca laptele este una din cele mai raspandite cauze ale alergiilor alimentare. Peste 70% din populatia lumii nu poate digera lactoza, fapt ce i-a determinat pe nutritionisti sa considere ca este o situatie normala a adultilor, si nu o deficienta anume. Poate ca natura incearca sa ne spuna ca anumite alimente nu trebuie consumate. Inainte sa am cancer de san mancam foarte multe lactate, cum ar fi lapte, branza si iaurt. Le-am folosit ca sursa primara de proteine. Mai mancam si carne slaba de vita tocata, din cea mai ieftina, care acum realizez ca probabil era provenita de la vaci de lapte mature. Pentru a putea face fata chimioterapiei pe care am facut-o cand a revenit cancerul a cincea oara, am consumat foarte multe iaurturi organice pentu flora intestinala. Recent am descoperit ca in trecut, in 1989 iaurtul a fost corelat cu cancerul ovarian. Doctorul Daniel Cramer de la Universitatea Harvard a facut un studiu pe sute de femei cu cancer ovarian pe care le-a pus sa noteze in detaliu ce mancau. Imi doresc sa fi stiu de aceste descoperiri de pe atunci. Studiind impreuna cu Peter dieta chinezeasca, am hotarat sa renunt la toate lactatele. Am aruncat branza, unt, lapte, iaurt si orice alte lactate. Este surprinzator cat de multe produse, inclusiv supele comercializate, biscuiti, prajituri, contin o forma de lactate. Chiar si multe margarine promovate ca fiind de soia, floarea soarelui sau ulei de masline, contin lactate. Avand acestea in vedere, am inceput sa citesc toate etichetele de pe mancaruri. Pana in acest punct, am masurat in mod regular progresele ganglionului canceros. In ciuda comentariilor incurajatoare din partea doctorilor si asistentelor, observatiile proprii imi spuneau amarul adevar. Prima sesiune de chimioterapie nu a avut niciun efect. Ganglionul era de aceeasi dimensiune. Dupa aceea am eliminat lactatele. In cateva zile ganglionul a inceput sa isi reduca dimensiunile. La doua saptamani dupa a doua sedinta de chimioterapie si la o saptamana dupa ce am renuntat la produsele lactate, ganglionul din gat a inceput sa imi provoace mancarimi. Apoi a inceput sa isi reduca dimensiunile. Linia graficului pe care il facusem pe baza masuratorilor incepuse sa se indrepte in jos pe masura ce tumoarea se micsora. Foate important de retinut este ca graficul in loc sa aiba un declin exponential, dimensiunea tumorii a scazut liniar, indicand vindecare si nu suprimare (sau remisie) a tumorii. Intr-o sambata, dupa sase saptamani de cand renuntasem la produsele lactate, am avut o sedinta de meditatie de o ora, dupa care am pipait sa verific ganglionul. Nu l-am putut gasi, desi aveam experienta in detectarea ganglionilor cancerosi (mi i-am detectat singura pe toti cinci). M-am dus la sotul meu si l-am rugat sa imi pipaie gatul si nici el nu a gasit ganglionul. In urmatoarea zi de marti am fost la control. Dupa o examinare amanuntita, medicul nu a mai gasit tumoarea. Niciunul din doctori nu se astepta ca cineva cu tipul si stagiul de cancer pe care il aveam (care s-a raspandit in sistemul limfatic) sa supravietuiasca, cu atat mai putin sa se vindece. Specialistul a fost foarte bucuros de rezultatele analizelor. Cand i-am spus initial ideile mele a fost sceptic. Acum foloseste harti pe care arata mortalitatea din cauza cancerului in China in prelegerile pe care le tine si recomanda o dieta fara lactate pacientilor cu cancer. Am convingerea ca legatura dintre lactate si cancerul de san este similara cu legatura dintre fumat si cancer de plamani. Cred ca identificand aceasta legatura intre lactate si cancerul de san, iar apoi urmand o dieta pentru mentinerea sanatatii, m-am vindecat. A fost greu pentru mine, cum probabil este si pentru altii, sa accept ca o substanta "naturala" precum laptele poate acea implicatii asa mari asupra sanatatii.

Este ca o băutură miracol şi se obţine foarte simplu !
Aveţi nevoie de un cartof, un morcov si un măr care se storc pentru a se obţine suc ! Se spală foarte bine cele de mai sus, fără a le curăţa se taie bucăţi şi se pun în storcătorul de fructe şi imediat beţi sucul obţinut. Puteţi adăuga lămâie sau lime pentru gust mai răcoritor.
Această băutură miracol va fi eficientă pentru următoarele :
1. Prevenirea dezvoltării celulelor canceroase - împiedică creşterea celulelor canceroase.
2. Poate vindeca ulcerul, de asemenea poate preveni afectiunile grave la ficat, rinichi şi pancreas.
3. Consolidare pulmonară, previne atacurile de cord şi hipertensiunea arterială.
4. Consolidarea sistemului imunitar.
5. Bună pentru vedere, elimină ochii roşii şi obosiţi sau uscaţi.
6. Ajutor pentru a elimina durerea cauzată de munca fizică, dureri musculare.
7. Detoxifiază, ajută tranzitul intestinal, elimină constipaţia. Prin urmare, vă face o piele sănătoasă şi un aspect mai radiant. Foarte eficient in acnee.
8. Îmbunătăţeşte respiraţia urât mirositoare din cauza indigestiei, sau a infecţiilor de la nivelul gâtului.
9. Reduce durerile menstruale.
10. Ajută la coborârea temperaturii în cazul puseurilor severe de febră.

Nu există absolut nici un efect secundar. Foarte hrănitor şi se absoarbe uşor ! Foarte eficient în cazul în care aveţi nevoie să pierdeţi în greutate. Veţi observa îmbunătăţirea sistemului imunitar după consumul zilnic timp de 2 săptămâni. Vă rugăm să vă asiguraţi că beţi sucul imediat din storcător pentru cel mai bun efect.
CÂND se bea :
Se bea dimineaţa pe stomacul gol ! După o oră se poate lua micul dejun. Pentru rezultate rapide beţi de 2 ori pe zi, dimineaţa şi înainte de ora 17. Lăsaţi să circule acest mesaj către toţi cei care doresc să fie sănătoşi !!!
Sursa: Biblioteca secreta
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...