"Ceea ce nu imbratisezi nu poti vindeca"
Sfantul Grigorie Teologul

joi, 26 ianuarie 2012

Locotenente, tu nu poti sa fii erou!


Aparitia in mijlocul protestatarilor din Piata Universitatii a unui ofiter in uniforma armatei romane a socat pe toata lumea. A fost invitat in studioul Antenei 3 pentru ca el, locotenentul, sa-si prezinte opinia. Acesta, cu o sinceritate aproape copilareasca, a spus ca motivul pentru care a incalcat legea si a riscat totul este o problema de constiinta. Cateva nopti nedormite i-au limpezit gandurile cu privire la locul si rostul lui in societate. Fara calcule de politician curvit in iesiri televizate, fara a fi in postura celor care nu mai au nimic de pierdut fiindca li s-a luat deja totul (loc de munca, demnitate, viitor) locotenentul, cu fruntea sus, a spus solemn ca trebuie sa fie alaturi de omul din strada si ca, de fapt lui, romanului, i-a jurat credinta si nu celor care croiesc legi strambe. Ascultandu-l m-am simtit mai ofiter, mai barbat, eu cel care nu m-am razvratit desi in zece ani de cand am trecut in rezerva am fost dat de doua ori afara din seviciu fiindca "nu puteam sa cumulez pensia cu salariul" si, colac peste pupaza, mi-au ciuntit si pensia.
Ma asteptam la o reactie favorabila pentru acest copil din partea presei scrise si a televiziunilor, dar nu a fost de loc asa. Am auzit destule glasuri care au facut referire la legea si la regulamentele militare pe care ofiterul le-a incalcat. Pai, spunea cineva cu glas grav, a parasit garnizoana fara aprobare. Ei, asta da crima! Dar cei din capul statului care au zamislit legi rele, au furat, au distrus invatamantul, sanatatea, justitia, armata? Lor ce li se intampla?! Nu patesc nimic! Nimeni nu-i poate atinge! De ce? Fiindca sunt prea mari! Mai scriam candva pe blog: Batem doar pe cei care-i putem bate, intotdeauna pe cei mai mici ca noi, niciodata pe cei mari!
Concluzia: LOCOTENENTE, TU NU POTI SA FII EROU!
Acest privilegiu il au doar sefii tai aflati mult mai sus pe scara ierarhica si nu pentru curajul de a se solidariza cu cei multi si necajiti, care nu-ti pot da nimic fiindca nici ei nu au, ci pentru competente pupaturi in dos. Mai mult, nici la recunostinta sa nu te astepti fiindca: "De soldat si de Dumnezeu oamenii isi aduc aminte doar in vremuri grele. Dupa ce nevoia a trecut pe soldat il uita si pe Dumnezeu il hulesc."
Asa ca nu te astepta la sprijin din partea nimanui ... dar, nu uita!
Ai ceva ce nu-ti poate lua nimeni: curaj si demnitate.
Sfatul meu: PARASESTE GARNIZOANA!
Vespazian Ionesi, Bacau, 26.01.2012

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...