"Ceea ce nu imbratisezi nu poti vindeca"
Sfantul Grigorie Teologul

marți, 23 februarie 2010

GRECIA - PARALIA KATERINI

La trecerea dintre ani, in 2008 spre 2009, Dalai Lama a spus că este bine să mergi, măcar o dată pe an, undeva unde nu ai fost niciodată... Și am hotărât: IN 2009 PLECĂM IN GRECIA!
Mai exact Paralia Katerini - perla stațiunilor de pe litoralul Greciei de Nord, situată la 75 km sud de Salonic si 20 km de Muntele Olimp... Pliantul spunea:
''In Paralia veţi afla tot ce doriți: odihnă, distracție, tensiune si liniște in același timp, o ședere confortabilă și plăcută, emoții puternice care vă vor insoți mulți ani. Numai vizitând această stațiune veți intelege de ce au ales-o ca reşedință zeii Olimpului''.
Trecând peste cuvintele mari: DA, A FOST BINE!
Ne-ar plăcea să revenim, dar să nu uităm ce a zis Dalai Lama...
Am plecat spre Grecia cu un ghimpe in inimă. La prețul achitat ne-a fost frică de o cazare mizerabilă.

Dar totul a fost peste așteptări...
Și marea a fost grozavă(deși nu intra in tarif). Se putea face baie, fără probleme, de dimineață și chiar erau persoane care la ora șapte se bălăceau deja. Permanent am fost fascinat de sclipirile de cristal ale mării...
O bere care face toți banii. Din cel puțin două motive: căldura și modul de a fi servită. Frapieră, gheață...
Biserica și plaja văzute de pe dig.
Biserica din Paralia Katerini. Glasul preotului, transmis prin statie pe plajă, completează starea de bine, de liniște și pace.
La umbră. Nu că ar fi fost soare.
In dimineața aceea a plouat. Ne pregatisem pentru o zi mohorâtă și am hotărât să ne plimbăm. Dar nu a fost așa. La ora zece eram deja pe plajă.
Digul te duce cu gândul la marii călători... corăbierii ce vor fi plecat din porturi cu gând să descopere locuri noi și minunate. Cei care nu pleacă măcar pot visa.
Nu ințeleg cum poate fi apa atât de limpede și asta tot timpul!
La plajă in seara dinaintea plecării.
La revedere Olimp, la revedere Paralia ! Plecăm spre țară.
Pe curând!

GRECIA - SKIATHOS

Scăldată de apele Mării Egee, insula Skiathos este localizată in estul Greciei continentale, nu departe de țărm. Face parte din Sporadele de Nord și este una dintre cele mai frumoase insule din Grecia. Skiathos inseamnă “Umbra lui Athos” in limba greacă. Insula este relativ mică (sub 50 km pătrati, 12 km de la un capăt la altul) si nu are mai mult de 5.000 locuitori. Are trei porturi si un aeroport.
Când soarele ne-a spus bună dimineața eram deja pe drum...
Această șosea va fi dublată de o autostradă, care va prelua traficul greu, rămânâd ca pe aici să circule doar autocarele cu turiști. Priveliștea este deosebită și nu ne-a deranjat că am mers multă vreme in urma acestui camion.
Nu numai că autostrăzile sunt bune și curate, dar sunt și pline de flori pe margini. Drumul cu autocarul este o adevarată incântare...
Cât am circulat prin Grecia nu am văzut pământ nelucrat așa cum este pe la noi. Peste tot sisteme de irigații prin furtunuri care se pot muta. Pământul are o culoare rosiatică, deosebită.
In portul Almiros ne așteaptă vapoarele. Imbarcăm pe ''Elisabet Cruises''.
De pe mare, perspectiva asupra Greciei este ușor diferită.
Incântare...
Urma lăsată de noi in Marea Egee. Probabil că așa-i și-n viață...
După o porție de dans se cuvine să ne răcorim cu o bere. Am fost impresionat, emoționat chiar, de mândria dansului grecesc. Kir capitan, soția sa(cu origine scandinavă) și fiul lor au dansat pentru noi și, apoi, am dansat si noi.... De fapt a fost o nebunie generală, o atmosferă nemaipomenită.
Dansatorii buni primesc recompensa direct de la căpitan. Am constatat că o dușcă de metaxa luată la intervale mici crește buna dispoziție!Se vede insula Skiathos!!!
Debarcăm in portul turistic al insulei. Alături se află portul comercial.
Orașul Skiathos văzut de pe terasa din fața bisericii Sfântul Nicolae..
Acest pinten in mare era impănat cu tunuri ca un arici și proteja intrarea in port.
Portul turistic din Skiathos.
Fortăreața, care pe vremuri era ințesată de ostași și tunuri, acum, oferă liniște și odină.
Or fi cactuși sau .... șlapi?!
...aproape de un tun care, in vechime, scuipa ghiulele către vasele ce atacau insula.
Poză cu secundul și căpitanul.
Ce moacă de căpitan de pirați am...
Ne-am jucat de-a pirații, ne-am luat la intrecere, ne-am bombardat cu pungi cu apă...mai ceva decât copii.
Când, ghidul ne-a anunțat că am ajuns in portul Almiros, surpriza ne-a amuțit.Gata? Trebuie să coborâm?!
Din depărtare se vedea venind celălalt ''pirat''. De la bord se auzea un cântec romanesc care ne-a incălzit inima...Drumurile noastre poate...
Am acostat primii. La coborârea de pe navă căpitanul, soția lui și puștiul ne așteptau pe cheu să ne spună la revedere. Frumos, emoționant!
Pornim spre Paralia Katerini.Inima ne-a rămas aici.
Pe curând!

GRECIA - METEORA

In mijlocul Greciei, pe valea Tesaliei, nu departe de Munții Pindului, lângă orășelul Kalambaka, se află un ansamblu uriaș de stânci golașe ce se inalță spre cer, cunoscute in toată lumea sub numele de Meteore. Pe aceste stânci fără vegetație, s-a infiripat viața monahală incă din secolul al IX-lea. Pe vârfurile cele mai greu accesibile, călugari au construit mănăstiri de o rară frumusețe. In secolul al XV-lea numărul lor era de 24. Acum mai sint locuite doar șase, dintre care cinci de călugări și una de maici.Priviți fotografiile și sunt sigur că vă veți intreba cum au construit, cum au urcat materialele, câtă credință au avut.
Să pornim la drum...La rasaritul soarelui eram deja in autocar. Undeva in stanga sus se profilau niste ziduri impresionante-Cetatea Platamonas.


Prima oprire - atelierul de la Zervopoulos. Meșterii fac icoane, adică: sculptează, pictează, acoperă cu foiță de aur sau argint. Noi privim cu uimire și admirație.
A doua oprire: pe drumul spre Marele Meteor. Cu infiorare privim, in vale, orașul Kalambaca.
Marele Meteor. In varianta originală nu existau telefericul si podul.
Oriunde am ajuns in drumurile noastre, peste tot am găsit și câte un tun care, siiigur că da, merita studiat cu atenție.
Urcând spre Marele Meteor, pe fundal Mănăstirea Sfântul Ștefan.
Mănăstirea Sfântul Ștefan văzută dinspre șoseaua principală.
Kalambaka stăjuită de Meteore.
Curtea interioară a Mănăstirii Varlaam.
Mai jos vă prezint grecul tip. Stă pe un scaun comod, la umbră, are in față cafea, apă, suc. La prânz se odihnește! Ar trebui să luăm aminte! De ce ? Fiindcă trăiesc mai bine ca noi care ne dăm de ceasul morții in orice facem.
Următoarea vizită: la Skiathos. Pe curând!

duminică, 21 februarie 2010

SARATA, BACĂU

Comuna Sarata din județul Bacău este un loc unde merita să poposești.Te poți opri fie pentru tratament la băile cu apă sărată dar și pentru a cunoaște locuri, oameni...și pentru un pahar cu vin... că, bun vin mai fac sărățenii!
Așa arată astăzi Sarata, privită de pe vârful Moșului de la 424 metri inălțime.
La sfârșitul primăverii, când cireșii iși scutură floarea...
...de Sfântul Gheorghe, se sărbătorește Ziua Eroilor.

Luciul potolit al tunurilor ce stau de strajă la troița de la intrarea in sat...
...nevinovăția si tinerețea...
...frumusețea celor ce te intâmpină cu flori...
... precum și aducerile aminte, storc o lacrimă dulce-amară unui veteran de război.
Ansamblul ''Sărățelul'' incheie cu o suită de dansuri populare.

Mai târziu, in vară, când soarele arde topind asfaltul străzilor din Bacău, poți merge la băile sărate. Concurența iși face simțită prezența prin piscina cu apă sărată nou deschisă chiar in centru. Deci: te poți răcori, poți bea apa ''puturoasă'' din izvoarele de dincolo de baraj, și cum ziceam, vinul este de soi...
Dar când vine toamna...
Eeee, atunci se schimbă situația.
De pe dealurile ruginii se culeg viile...
... in butoaiele din beci se aseaza vinul....
....si incep nunțile.
Din anul 2009 comuna Sarata găzduiește Festivalul ''Zestrea''.
La prima ediție au fost prezenți reprezentanți din toate zonele țării.
Rădăcinile mele de bucovinean mă indeamnă să-i prezint, mai jos, pe sucevenii veniți la nunta de la Sarata.
Iarna asează cojoc de nea peste dealuri, cozonacii inmiresmează casele, vin colindătorii si urătorii să anunțe nașterea Domnului și trecerea in noul an.
Celor mici le-om da nuci iar noi om inchina un pahar de vin rubiniu.
Mulțumesc d-lui Bălan Ionel pentru fotografiile puse la dispoziție!

Ridic un pahar cu vin de la Sarata in sănătatea voastră!
Pe curând!

Ionesi Vespazian

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...