ONEȘTI

Pe drumul ce duce de la Brașov spre Bacău, la intrarea in Onești, te intâmpină, cu un zâmbet enigmatic Mihai Eminescu. Același Eminescu iți spune și drum bun, depinde de unde il privești. Plăcut surprins de această inedită reprezentare a poetului național, am făcut un popas de câteva fotografii si de o cafea.

Cât timp ne savurăm cafeaua putem vedea orașul in imagini iar eu o să vă spun legenda stejarului din Borzești.
Se zice că, pe vremea când era copil și i se spunea moldovinește Ștefănucă, lui Ștefan cel Mare ii plăcea să-și petreacă timpul prin părțile Trotușului. Locul de joacă era la Borzești, in preajma unui stejar mare de abea-l cuprindeau patru oameni. Prieten bun ii era Mitruț, băiatul unui răzeș, iar joaca era ,,de-a tătarii''.

După o luptă, câștigată, evident, de Ștefănucă, Mitruț, ca un tătar netrebnic ce era, a fost ,,spânzurat'' de o creangă a marelui stejar ... De peste deal au apărut tătarii adevărați. Copii au fugit iar Han tătarul nu a pregetat să-l săgeteze pe Mitruț...



...Timpul a trecut...
Ștefănucă a ajuns domn al Moldovei....

Când tătarii au călcat din nou hotarul, Ștefan cel Mare i-a ademenit la Borzești. Eusebiu Camilar povestește:
,,Deodată, a ajuns față in față cu han tătarul! Cu o lovitură de buzdugan i-a repezit paloșul din mână! Il putea ucide din a doua lovitură, dar l-a luat in pieptul calului si l-a cârduit deoparte. In vremea asta oștile cotropitoare fugeau mâncând pământul.
-Acum, să-l judecăm pe han tătar! a strigat Ștefan cel Mare, in fața cortului așezat sub stejar. Ce moarte să-i dăm, răzeși?
-Să-i scoatem ochii ... au bubuit mii de glasuri.
-Să-l trcem prin sabie ... au bubuit altele.
-Nu, a răspuns Ștefan cel Mare și i s-au umezit ochii, amintindu-și intâmplarea năprasnică din copilărie ... Han tătare, ti-aduci aminte? Tu l-ai ucis pe Mitruț, inte ramurile acestui stejar ... ridicați-l feciori in funie...''

...Cafeaua a fost bună! Mâine plecăm mai departe! Pe curând!

Ionesi Vespazian

Calatorul