"Ceea ce nu imbratisezi nu poti vindeca"
Sfantul Grigorie Teologul

duminică, 30 mai 2010

Despre pădurea Katin... la Costișa

Preşedintele polonez, Lech Kaczynski, soţia acestuia, Maria, şi alţi înalţi oficiali polonezi au murit pe 09.04.2010 întrun accident de avion. Tragedia s-a petrecut în timp ce preşedintele Kaczynski mergea la Katin, în apropiere de Smolensk, pentru a se reculege la mormintele celor peste 22.000 de militari polonezi executaţi în urmă cu 70 de ani de poliţia stalinistă.
La 1 septembrie 1939, Germania nazistă a invadat Polonia, dând astfel semnalul de începere al celui de-al Doilea Război Mondial. Rusia stalinistă a participat la invazie începând cu 17 septembrie, atacând din est,în baza unui pact de neagresiune cu Germania nazistă. Prinşi între două armate duşmane, zeci de mii de polonezi au fost luaţi prizonieri. În jur de 120.000 de soldaţi polonezi s-au retras în ţările neutre România şi Ungaria. Pentru o parte din ei trecerea s-a făcut prin zona Fântâna Albă, Climăuți, Baineț, Vicșani din județul Suceava. Prin aceeaşi zonă s-au refugiat şi numeroşi civili şi tot pe aici a fost evacuat tezaurul Băncii Naţionale a Poloniei. După şapte luni, pe 5 martie 1940, Lavrenti Beria, şeful serviciilor secrete sovietice NKVD, a propus executarea tuturor ofiţerilor polonezi prizonieri de război, iar documentul său justificativ a fost semnat de întregul Comitet Central Sovietic, inclusiv de el însuşi şi de Iosif Stalin.

...În 1992, preşedintele Rusiei, Boris Elţîn, a scos din arhive documente ultrasecrete datate martie 1940, privind împuşcarea a 25.700 de polonezi din lagărele Kozelsk, Ostaşkov şi Starobielsk, precum şi din închisori din vestul Ucrainei şi Belarusului, toate având semnătura de aprobare a lui Stalin.

În ziua în care președintele Poloniei și soția sa erau înmormântați eram la tata, la Costișa. Bineânțeles discuția s-a îndreptat spre istoria acelor timpuri pe care tata, născut în 1926, le-a trăit. Cu un nod în gât, mi-a povestit că a asistat la refugierea polonezilor din calea războiului.Tata spunea că, în toamna anului 1939, pe la Vicșani prin gară, cu trenul, dar și pe jos de la Fântâna Albă până dincolo de Vicșani,treceau mii și mii de oameni. Ca să-l citez „pe tren erau ca roiul de albine care a părăsit stupul și-și caută alt loc unde să se așeze. Pe lângă șinele de tren venea puhoi de lume. Erau așa de mulți că nu-i puteam ajuta cu nimic, mâncarea din gospodăriile satului nu ar fi ajuns nici la a zecea parte. O cană de apa era cam tot ce le puteam da.”

Hai să încercăm să înțelegem dimensiunea celor întâmplate la Katin. Doar să numeri până la douăzeci de mii și tot este greu, dar să omori om cu om...Cred că mintea noastră refuză asemenea informație.
Vespazian Ionesi, 30.05.2010, Bacău

vineri, 28 mai 2010

Proiectului Montauk

După cel de-al doilea război mondial, a inceput un proiect de cercetare majoră, cu scopul de a intelege ce s-a intamplat cu exactitate in timpul experimentului Philadelphia și de a descoperi secretele funcționale ale Teoriei Campului Unificat.Această teorie susține că gravitația și magnetismul sunt corelate, așa cum și masa și energia sunt corelate prin formula E=mc2. Pornind de la această teorie se pot realiza multe, poate chiar și călătoria in spațiu fără ajutorul rachetelor, dar și visul călătoriei în timp. Cercetările au continuat fiind conduse de dr. von Neumann care s-a ocupat de aspectele tehnice ale Experimentului Philadelphia. Erau vizate motivele pentru care mentalul uman nu rezistase experimentului si de ce oamenii nu puteau fi folositi în experimente interdimensionale fără a cauza dezastre. Von Neumann, inventatorul computerului modern și un matematician de geniu, a avut acces la enorma baza de informații a armatei americane, inclusiv la rezultatele cercetarilor psihologice naziste pe care SUA le-au confiscat dupa cel de-al doilea razboi mondial. După ani de experimente, gândurile umane au putut fi recepționate cu ajutorul unor radio receptoare bazate pe cristale si apoi transmise într-un computer pentru stocare. În acelasi timp, s-a dezvoltat o tehnologie ce permitea ca un gând ce era transmis de o persoană putea fi captat de calculator și apoi retransmis unei alte persoane, afectându-i mentalul. S-a obținut o înțelegere superioară a modului de funcționare a minții umane și a permis dezvoltarea ulterioară a tehnicilor de control mental. Congresul american a decis abandonarea lucrarilor de cercetare în aceasta directie.
Un grup secret cu uriaşe resurse financiare şi legături în rândul militarilor,seduşi de ideea de a controla mentalul inamicilor într-un război, a decis continuarea cercetărilor și construirea unei noi tabere de cercetare la Camp Hero, o staţie abandonată a Forţelor Aeriene SUA, localizată la capul Montauk, New York.
Prin forța gândului subiecții au reușit să materializeze obiectul la care se concentrau. Etapa superioară a fost crearea unui obiect folosind puterea gândului, dar nu în przent ci în altă perioadă de timp. Au fost deschise astfel porţi ale timpului în care se realizau experimente de neconceput. Proiectul Montauk a ajuns astfel să re-deschidă un vortex temporal înapoi, în 1943, când se realizase Experimentul Philadelphia.
Se pare că s-au realizat călătorii și în viitor. Din anumite motive, nu se poate trece dincolo de anii 2011 - 2013. Tehnologia este atât de perfecţionata încât te poate scoate din prezent, te trimite în alt timp şi te aduc înapoi atât de repede încât nu se observă nici-o diferenţă de o secundă, însă are loc o îmbătrânire a corpului egală cu perioada de timp petrecută dinco.De ce nu au putut trece de 2011-2013?
Explicaţia este una singură: din moment ce pentru a călători în timp este necesar ca atât plecarea cât şi destinaţia să fie în rezonanţă, cu alte cuvinte, în aceeaşi dimensiune vibratorie, atunci este clar că în perioada 2011 - 2013 Pământul va face un salt de frecvenţă, un salt într-o altă dimensiune! De accea, noul timp nu poate fi sincronizat cu acesta din prezent! Călătoriile temporale se opresc atunci!



Proiectul Philadelphia

In anii 1930 fizicianul Nikola Tesla, impreună cu un grup de cercetători s-a ocupat de studiul posibilității călătoriei în timp. Tot in aceeași perioadă, la Universitatea din Chicago se investiga posibilitatea realizării invizibilității obiectelor utilizând efectele câmpurilor electrice si magnetice. Specialiștii de aici au fost capabili să facă invizibile obiecte de mici dimensiuni. Au prezentat această tehnologie guvernului. Având in vedere faptul că toate se intâmplau in timpul războiului, armata vroia sa se continue cercetările in acest sens. Tesla a ajuns la aceeași concluzie ca si Einstein și anume că aceasta tehnologie dacă va fi dezvoltată nu va fi folosită in beneficiul omenirii. In 1943 guvernul a făcut experimente folosind animale domestice pe o navă. Animalele au fost puse in cuști de metal pe USS Eldridge. Nava a devenit invizibilă dar când s-a materializat multe dintre animale lipseau sau sufereau de radiații sau aveau semne de arsuri. Nu s-au realizat teste pe oameni.

Totuși pe 12 august 1943 USS Eldridge cu intreg echipajul la bord au trăit experimentul Philadelphia. Nimeni nu știa ce avea să se intâmple. Nava a dispărut din port timp de 4 ore, nu doar câteva minute. Legenda spune că nava a fost transportată in spațiu si timp. Patru ore mai târziu s-a intors la locul original. Pe punte era o ceață verzuie. Unii dintre marinari luaseră foc. Unii păreau nebuni. Toți erau bolnavi. Unii erau morti. Alții erau integrați in structura navei, ingropați in puntea sau in pereții navei. Unele rapoarte susțin că oamenii au dispărut și nu au fost văzuți niciodată. Dar unde fusese nava timp de 4 ore? Unii martori spun că ar fi fost in portul Norfolk. Alții susțin ca a călătorit 40 de ani in viitor și a ajuns la Montauk, New York. Marina a negat totul și a spus că oamenii au fost pierduți pe mare.

luni, 3 mai 2010

Onțanca

În urmă cu ceva timp, așa cum vă spuneam și zilele trecute, profitând de vremea frumoasă, am urcat în maşină şi ne-am oprit la „Onțanca” la Pângărați, Neamț. După cum puteți vedea împrejurimile sunt deosebite, iar primăvara este la ea acasă. Pajiștea-i de un verde cum nu am mai văzut de mult, iar copacul bătrân, cu răbdarea specifică bătrânilor, întârzie să-și pocnească mugurii.


Nu este un loc uitat de lume, dar putem vedea începuturile ei...




Petronela, alias Onțanca, ne-a dus în vizită la părinții săi... ne-a făcut toate mofturile......frigărui......copănele...mmmmmm!.......cafea!!
Regret că, haplea fiind, între a urca la cameră să aduc aparatul foto și a năvăli pe doi păstrăvi ce mă înbiau din farfurie, am optat pentru a doua variantă așa că nu am ce vă arăta. Credeți-mă pe cuvânt că au fost buni.


Despre mănăstirea Pângărați și Bicaz v-am povestit așa că mai rămâne să vedem două fotografii de la Lacu Roșu...




...și să vă spun....



LA REVEDERE!

Barajul de la Bicaz

Bistriţa... Cândva, plutaşii îşi mânau plutele pe această apă, lină pe alocuri, viforoasă pe mai tot cursul ei...
Azi, apele sale sunt adunate la Izvorul Muntelui...
Le zăgăzuieşte un monstru, un baraj înalt de 127 metri, cu grosimea la bază de 119 metri şi lung în partea lui superioară de 435 metri.

De aici apa pleacă la Uzina electrică Dimitrie Leonida de la Stejaru şi, evident, produce curent electric.„Pentru sistemul hidroenergetic românesc, Bicazul este piatra de temelie. Este Legenda. Este şantierul despre care toţi vechii hidrotehnicienii vorbesc cu pioşenie, cu admiraţie, cu mândrie. Pentru că istoria lucrărilor hidrotehnice şi energetice din România se împarte în două epoci: înainte şi după Bicaz.
Este suficient să ne gândim la miile de metri cubi de rocă dizlocată ce au trebuit transportate cu camioanele de mică capacitate existente la acea vreme (primul camion românesc construit în 1954 la Braşov, SR 101, avea capacitate de doar 4 tone). Ca să nu mai vorbim de excavatoare...
Lucrările de construcţie la amenajarea hidro-energetică au început în luna noiembrie a anului 1950, an în care a fost aprobat Planul de electrificare al ţării. Costurile realizării proiectului au fost de aproximativ 1,7 miliarde de lei (bani socotiţi la valoarea de atunci) şi au însemnat pierderea a sute de vieţi omeneşti în timpul lucrărilor. Aici au muncit mii de deţinuţi (majoritatea lor, în primii ani de şantier, au fost deţinuţi politici cu înaltă pregătire de specialitate), militari în termen şi brigadieri.
Pentru realizarea construcţiei au trebuit strămutate aproape 20 de sate. Două dintre acestea, Răpciuniţa şi Cârnu, au dispărut în totalitate. Au fost strămutaţi peste 18.000 de locuitori din aproape 2.300 de gospodării.
Realizarea proiectului nu a fost lipsit de eveni-
mente: de la restricţia generalizată de introducere a băuturilor alcoolice în zonă vreme de doi ani sau groaznica explozie a unei pungi de gaze în tunel (soldată cu aproximativ 30 de morţi), până la inundarea centralei ce poartă numele lui Dimitrie Leonida (unicul necaz de amploare din istorie).
Lacul de acumulare de la Izvorul Muntelui s-a "născut" oficial la 1 iulie 1960 (în prezenţa lui Dimitrie Leonida), odată cu închiderea ultimei porţi a barajului.
În luna octombrie a aceluiaşi an (01.10.1960), primul hidroagregat de 27,5 MW începea să producă energie electrică. Lucrarea finală avea să depăşească cu mult proiectul iniţial imaginat de Dimitrie Leonida cu mai bine de 50 de ani înainte, făcând posibilă electrificarea întregii zone Bicaz.
Barajul de la Izvorul Muntelui este prevăzut cu seismograf de mare precizie şi nu s-a confruntat niciodată cu probleme majore, nici măcar în timpul devastatorului cutremur din 4 martie 1977. Tot ceea ce s-a realizat a fost în conformitate cu planurile de construcţie şi nu s-au făcut compromisuri la calitatea lucrărilor. Lucrările au fost finalizate în anul 1961.”
Informaţiile de mai sus sunt din „Biografie detaliată despre Dimitrie Leonida”.

Mănăstirea Pângăraţi

Întâi Mai 2010. Vremea frumoasă şi nişte tichete de vacanţă cadou ne-au îndemnat la drum. Destinaţia: judeţul Neamţ, comuna Pângăraţi.
Biserica Mănăstirii Pângăraţi, pe care o zărim prin risipa de flori de mai, a fost zidita în anul 1560 de catre Alexandru Lăpuşneanu.
Prin poarta deschisă, păşim spre mănăstire ca in altă lume. Totul este curat şi liniştit. Călcăm pios şi smeriţi impresionaţi de ce vedem. Un călugăr, pe care l-am botezat adhoc „părintele cositor”, trage brazde cu o cositoare mecanică, modernă. Miroase a iarbă proaspăt tăiată, ca în copilăria noastră...
Chiar în faţa bisericii este o zonă verde, un părculeţ în miniatură, realizat cu mult bun gust. Se vede că mănăstirea nu duce lipsă de fonduri.
În curtea interioară o fântânâ arteziană şi un magazin cu obiecte religioase. Aprindem o lumânare şi punem un acatist. Toate astea se fac cu pioşenie, în linişte.
De jur împrejur, flori meşteşugit alese şi răsădite, pun în valoare mănăstirea şi ne strecoară în suflet pace.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...