Întâi Mai 2010. Vremea frumoasă şi nişte tichete de vacanţă cadou ne-au îndemnat la drum. Destinaţia: judeţul Neamţ, comuna Pângăraţi.
Biserica Mănăstirii Pângăraţi, pe care o zărim prin risipa de flori de mai, a fost zidita în anul 1560 de catre Alexandru Lăpuşneanu.
Prin poarta deschisă, păşim spre mănăstire ca in altă lume. Totul este curat şi liniştit. Călcăm pios şi smeriţi impresionaţi de ce vedem. Un călugăr, pe care l-am botezat adhoc „părintele cositor”, trage brazde cu o cositoare mecanică, modernă. Miroase a iarbă proaspăt tăiată, ca în copilăria noastră...
Chiar în faţa bisericii este o zonă verde, un părculeţ în miniatură, realizat cu mult bun gust. Se vede că mănăstirea nu duce lipsă de fonduri.
În curtea interioară o fântânâ arteziană şi un magazin cu obiecte religioase. Aprindem o lumânare şi punem un acatist. Toate astea se fac cu pioşenie, în linişte.
De jur împrejur, flori meşteşugit alese şi răsădite, pun în valoare mănăstirea şi ne strecoară în suflet pace.
Biserica Mănăstirii Pângăraţi, pe care o zărim prin risipa de flori de mai, a fost zidita în anul 1560 de catre Alexandru Lăpuşneanu.
Prin poarta deschisă, păşim spre mănăstire ca in altă lume. Totul este curat şi liniştit. Călcăm pios şi smeriţi impresionaţi de ce vedem. Un călugăr, pe care l-am botezat adhoc „părintele cositor”, trage brazde cu o cositoare mecanică, modernă. Miroase a iarbă proaspăt tăiată, ca în copilăria noastră...
Chiar în faţa bisericii este o zonă verde, un părculeţ în miniatură, realizat cu mult bun gust. Se vede că mănăstirea nu duce lipsă de fonduri.
În curtea interioară o fântânâ arteziană şi un magazin cu obiecte religioase. Aprindem o lumânare şi punem un acatist. Toate astea se fac cu pioşenie, în linişte.
De jur împrejur, flori meşteşugit alese şi răsădite, pun în valoare mănăstirea şi ne strecoară în suflet pace.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu