În luna martie 1989, un grup de piloţi ai avioanelor de vânătoare din Grupul 57 Aviaţie au asistat la survolul unui OZN. Incidentul a fost comunicat Comandamentului Aviaţiei Militare care nu l-a făcut public nici până în ziua de astăzi. Un incident straniu produs în anul 1989, în zona Mihail Kogălniceanu, a fost clasat în arhivele Comandamentului Militar al Aviaţiei Militare. Incidentul s-a produs într-o noapte din a doua jumătate a lunii martie, când la ora 21.20, mai mulţi piloţi ai avioanelor supersonice de vânătoare ale fostului Grup 57 Aviaţie au remarcat apariţia unor obiecte zburătoare neidentificate (OZN), care au survolat preţ de câteva secunde cerul, după care s-au îndreptat spre nord, în direcţia Ucrainei.
Un eveniment neprevazut
În anul 1989 grupul de aviaţie, acum desfiinţat, era cel mai bine cotat din Europa din punct de vedere al profesionismului piloţilor şi dotării unităţii. Mărturiile pe care le vom cita aparţin unor piloţi care aveau atât calitatea, cât şi pregătirea necesară pentru a deosebi un avion, elicopter, balon meteorologic sau satelit de orice altceva. Specialiştii erau bine documentaţi cu privire la ultimele apariţii în materie de aviaţie, dat fiind schimburile periodice de experienţă cu partenerii din SUA. 
Piloţii Grupului 57 Aviaţie din cadrul bazei militare de la Mihail Kogălniceanu
Piloţii Grupului 57 Aviaţie din cadrul bazei militare de la Mihail Kogălniceanu
Mărturia comandorului Pavel Oţelea
Prima mărturie vine din partea comandorului Pavel Oţelea, comandantul escadrilei a doua a grupului. Evenimentul s-a produs în luna martie 1989, când piloţii grupei se aflau în plin exerciţiu de trageri reale. Pentru asta piloţii zburau în două serii, atât ziua, cât şi noaptea, iar tragerile efective se făceau în poligonul Astrahan din fosta Uniune Sovietică.
„La acea oră în unitate erau 18-20 piloţi care participau la tragerile pe timp de zi. Nu eram numai noi, ci şi personalul tehnic de specialitate. În total cred că eram 50-60 de persoane. La un moment dat s-a anunţat că zborurile de instrucţie au fost oprite, deşi condiţiile meteo erau excelente, iar vizibilitatea foarte bună“ îşi aminteşte comandorul Oţelea. In aşteptarea de noi ordine o parte dintre piloţi s-au adunat în celula de alarmă să discute. „La un moment dat a intrat pe uşă colegul nostru Aurelian Dobre şi ne-a strigat: «Veniţi repede afară!» Am ieşit cu toţii, ne-am uitat pe cer şi am văzut, efectiv, un tren de lumini cu secţiuni triunghiulare la o distanţă egală între ele“, relatează comandorul. „Defilarea“ luminilor a durat câteva secunde, timp în care piloţii au urmărit-o nedumeriţi. „Au trecut dinspre stânga spre dreapta de la sud spre nord. Apreciez că erau la un unghi de aproximativ 20-25 grade şi la aproximativ 7.000 de metri înălţime. Concomitent cu trecerea pe deasupra celulei de criză, s-a auzit un zgomot ca un fâşâit când zboară un stol de păsări. De la momentul în care le-am văzut şi până au dispărut au trecut cam zece secunde, apoi au dispărut efectiv spre Ucraina“, precizează Oţelea.
Păreri divergente despre apariţie
Prima mărturie vine din partea comandorului Pavel Oţelea, comandantul escadrilei a doua a grupului. Evenimentul s-a produs în luna martie 1989, când piloţii grupei se aflau în plin exerciţiu de trageri reale. Pentru asta piloţii zburau în două serii, atât ziua, cât şi noaptea, iar tragerile efective se făceau în poligonul Astrahan din fosta Uniune Sovietică.
„La acea oră în unitate erau 18-20 piloţi care participau la tragerile pe timp de zi. Nu eram numai noi, ci şi personalul tehnic de specialitate. În total cred că eram 50-60 de persoane. La un moment dat s-a anunţat că zborurile de instrucţie au fost oprite, deşi condiţiile meteo erau excelente, iar vizibilitatea foarte bună“ îşi aminteşte comandorul Oţelea. In aşteptarea de noi ordine o parte dintre piloţi s-au adunat în celula de alarmă să discute. „La un moment dat a intrat pe uşă colegul nostru Aurelian Dobre şi ne-a strigat: «Veniţi repede afară!» Am ieşit cu toţii, ne-am uitat pe cer şi am văzut, efectiv, un tren de lumini cu secţiuni triunghiulare la o distanţă egală între ele“, relatează comandorul. „Defilarea“ luminilor a durat câteva secunde, timp în care piloţii au urmărit-o nedumeriţi. „Au trecut dinspre stânga spre dreapta de la sud spre nord. Apreciez că erau la un unghi de aproximativ 20-25 grade şi la aproximativ 7.000 de metri înălţime. Concomitent cu trecerea pe deasupra celulei de criză, s-a auzit un zgomot ca un fâşâit când zboară un stol de păsări. De la momentul în care le-am văzut şi până au dispărut au trecut cam zece secunde, apoi au dispărut efectiv spre Ucraina“, precizează Oţelea.
Păreri divergente despre apariţie
Piloţii au discutat aprins evenimentul. În timp ce unii, printre care se numără şi comandorul Oţelea, erau de părere că au văzut mai multe OZN-uri, alţii au susţinut că era vorba de o singură navă, dar extrem de mare, în funcţie de poziţia în care se aflau în momentul respectiv. Toţi au căzut de acord însă că indiferent dacă era de origine extraterestră sau produsul vreunui proiect ultrasecret produs de mâna omului, nu au mai văzut niciodată aşa ceva.
Comandorii de aviaţie: Patrichei Teodor, Ioan Soporan, Ioan Dudaş, Pavel Oţelea
„La altitudinile la care am zburat noi am văzut de toate. Şi sateliţi, şi baloane meteorologice, absolut orice. Pot să vă spun însă că indiferent ce opinie a avut fiecare, toţi am trăit acelaşi sentiment: aceea de micime. Că suntem ultimii oameni şi că dacă obiectele erau construite de mână de om, înseamnă că noi consumăm resursele ţării degeaba“, a relatat Pavel Oţelea. „În raport cu distanţa parcursă în cele zece secunde pot să vă mai spun că obiectele aveau o viteză extraordinar de mare, mai mare ca a supersonicelor“, a ţinut să menţioneze comandorul.
Mărturia lui Aurelian Dobre
Comandorii de aviaţie: Patrichei Teodor, Ioan Soporan, Ioan Dudaş, Pavel Oţelea
„La altitudinile la care am zburat noi am văzut de toate. Şi sateliţi, şi baloane meteorologice, absolut orice. Pot să vă spun însă că indiferent ce opinie a avut fiecare, toţi am trăit acelaşi sentiment: aceea de micime. Că suntem ultimii oameni şi că dacă obiectele erau construite de mână de om, înseamnă că noi consumăm resursele ţării degeaba“, a relatat Pavel Oţelea. „În raport cu distanţa parcursă în cele zece secunde pot să vă mai spun că obiectele aveau o viteză extraordinar de mare, mai mare ca a supersonicelor“, a ţinut să menţioneze comandorul.
Mărturia lui Aurelian Dobre
Comandorul Aurelian Dobre este cel care a văzut fenomenul încă de la bun început, care făcea parte din grupa de trageri de noapte, cea a cărei instrucţii fusese sistat din cauze necunoscute.
„Stăteam de vorbă cu nişte colegi piloţi în faţa celulei. Eram cu faţa spre aerogară, de unde se făceau decolările. La um moment dat am văzut lumini multe apărând efectiv deasupra copacilor. Am intrat în celulă să anunţ comandantul care se afla acolo împreună cu un inspector de la Bucureşti. Când am ieşit afară, luminile erau deja deasupra noastră“, a povestit Dobre. Spre deosebire de colegul său, comandorul crede că era vorba de o singură navă, însă de dimensiuni aproape imposibile, dotată cu lumini, în nici un caz proiectoare. „Cred că era de dimensiunea unui stadion de fotbal. Atunci nu erau aeronave mari, iar cele mai mari de acum ajung la jumătate din dimensiunile acelei nave“, a explicat comandorul. Raţiunea îl face pe Aurelian Dobre să creadă că era vorba de un OZN, însă nu unul de origine extraterestră, pentru că nu crede în aşa ceva. În momentul în care obiectul a trecut pe deasupra lor, a auzit însă acel fâşâit şi a trăit o senzaţie stranie. „Parcă a fost un suflu mare în aer. Ne gândeam că noi conducem nişte ţevi nenorocite, iar alţii zboară cu aşa ceva“, îşi aminteşte el.
Sursa: adevarul.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu