Vaca și puterea

Ieri am asistat la o discuție între doi prieteni, discuție purtată cu patimă dar fără ranchiună. Evident, tema era legată de starea proastă în care este țara, de furăciunile celor de la putere. Orientările politice erau diferite. Portocaliul susținea cu tărie că bine-i că a ieșit tot Băsescu la alegeri, că și ceilalți sunt tot hoți și atunci de ce să-i schimbi, și că Băse ar face ordine dar nu poate din cauza ... și dă-i argumente, contrazise de celălalt. Se vedea că mai purtaseră discuția fiindcă-și anticipau și replicile. Antiportocaliul, cu o logică bună, a conchis: „rămân la ideea că, dacă nu poate face nimic, indiferent de motiv, Băse trebuie schimbat.”
S-a făcut liniște și, așa deodată, portocaliul schimbă discuția. „Ți-am tot zis de vacă. Nu era de soi, avea laptele slab. Am tăiat-o. Am mai vândut prin sat din carne și cu ce bani mai am o să iau alta.”„Nu trebuia, zise antiportocaliul - orășean, din marginea Bacăului - dacă nimerești una la fel” și râse chicotit in barbă.

Vespazian Ionesi, 23.06.2010, Bacău

C.A.R.-ul și F.M.I.-ul

Cândva, demult, cu treizeci și de ani în urmă, un tip cu exprimare dură, bolovănoasă ne spunea nouă, mânjilor, care de fapt, nu doream să-l ascultăm dar nu aveam încotro: „Băăă, dacă atunci când ia C.A.R.-ul, tata umblă o săptămână bat, iar mama-și cumpără zdrențe, copii, sigur, au pantalonii rupți-n cur.” Câtă dreptate avea!!! Ce mult seamănă ce se întâmplă acum în țară cu spusele lui. Am luat împrumut de la F.M.I. și ne trezim întro poveste halucinantă. Băsescu recunoaște, luându-ne la vale chiar, că a luat hotărâri în stare de ebrietate iar pe post de mame cheltuitoare sunt destui... Problema e că noi o să rămânem fără pantaloni...Poate merităm. La câtă lașitate avem în coloana vertebrală mă mir că numai atâta ne fac. Pot să facă orice fără să le fie frică de noi. În 1989 mămăliga a fost înfierbântată, amestecată și scoasă în stradă tocmai pentru a se ajunge aici.

Vespazian Ionesi, 21.06.2010, Bacău

Chinezii și glonțul

De curând, la emisiunea „România, te iubesc” de pe Protv, am prins o informație interesantă...Un lider chinez a fost prins cu mâța-n sac, adică s-a dovedit că luase mită pentru...nici nu contează pentru ce. A fost judecat și împușcat. Până aici nimic care să ne mire, știam că au o legislație dură, în mod deosebit pentru a descuraja comercializarea și consumul de droguri. Se pare că la fel tratează și corupția. Cireașa de pe tort o constitue faptul că familia a trebuit să plătească cartușul cu care a fost împușcat. În contrast, la noi, politicienii care fură cu nonșalanță, nu numai că nu pățesc nimic, dar te și sfidează. Mai mult, ce nu reușesc să fure, distrug fără regrete de zici că pe noi, „oamenii de rând”, ne asemuiesc cu turcii și nu trebuie să ne lase nimic.

Oare, pentru pârjolul care-l practică, s-ar găsi cine să plătească gloanțele?

Vespazian Ionesi, 14.06,2010, Bacău

Gândul care crează...

În urmă cu 200 de ani, un celebru pictor spaniol, Francisco Goya, lansa un avertisment care a marcat istoria umanității: "somnul rațiunii naște monștri".

Pornim de la ideea susținută și confirmată de Proiectul Montauk (vezi postarea din 28.05.2010), că fiecare dintre noi poate creea prin puterea minții. Gândurile noastre, bune sau rele, se concretizează în fapte. Creierul, prin uneltele sale care sunt mâinile, a construit tot ce există acum pe pământ.

Un zâmbet, o strângere de mână, un gând frumos ... și peste câtăva vreme familia s-a constituit. De ce? Mintea a creat o legătură între două ființe. Iubirea celor doi va construi o casă, va crește copii frumoși și le va călăuzi pașii în viață...

Dar... Să mergem pe următorul raționament: nu putem adormi fiindcă gândul nostru se îndreaptă cu încăpățânare spre cineva care ne-a supărat. Puterea de concentrare este mare. Mintea noastră zămislește răul. Sunt forme de energie care rămân în spațiul întunericului și de câte ori le vom invoca, numai gândindu-ne la ele, vor veni lângă noi. Dacă gândim despre cineva că el este prietenul nostru, acest lucru se va transforma în realitate. Dacă, în schimb, îl vizualizăm ca duşman, mintea va actualiza deopotrivă şi acest gând. De aceea, cel care ştie cum să lucreze cu mintea, controlând-o printr-o practică constantă, poate atinge fericirea. Gândurile bune, frumoase pentru cei dragi, ne fac bine nouă și, cu siguranță și lor. Nu întâmplător când cineva îți spune că s-a gândit la tine te bucuri. Dacă gândul este însoțit de o rugăciune, persoana va fi protejată prin gândul tău dar, în primul rând, de pronia cerească. Să nu ne sfiim a spune Tatăl nostru pentru cei dragi.

Vespazian Ionesi, 08.06.2010, Bacău

Nevoia de om providențial

Este foarte comod să credem în minuni. În acest caz noi nu trebuie să facem nimic. Trebuie doar să aşteptăm. Aşteptăm să câştigăm la şase din patruzeci şi nouă... Aşteptăm să vină omul providenţial care să ne scoată din criză...Suntem gata sa-l primim. Nu se întâmplă nimic? Asta este, nu s-a produs minunea. Vina nu este a noastră! Noi putem trăi liniştiti în continuare fără să facem nimic. Dacă cineva, un prieten, un coleg, un şef se străduie să facă ceva sau, îndreptăţit, ne cere să facem o treabă normală, de altfel, noi îl privim cu suspiciune şi-i punem în cârcă epitete usturătoare. Ne reprimăm, cu un zâmbet, propriile amintiri de pe vremea când visam să facem mai mult decât seviciu, papa, nani. Oare suntem aşa de la Creaţie sau ne este mai uşor să traversăm viaţa în condiţiile astea?
Ieşind din sfera cotidianului şi trecând în cea a S.F.-ului, trebuie să recunoaştem că fiecare celulă din fiinţa noastră este coaptă pentru o transformare, pentru o schimbare. Puhoiul de informaţii despre intrarea în centura fotonică, alinierea sistemului solar cu centrul universului, creşterea numărului de spire din ADN, transformarea noastră în oameni de lumină precum şi viaţa întro societate fără boli, fără bani şi fără ură ne face să uităm de foamea de bogăție a guvernanţilor, de tăierea salariilor şi a pensiilor. Ignorăm cutremurele, vulcanii, inundaţiile, tornadele cu speranţa că totul va fi bine. Să dea Domnul să fie aşa!

Vespazian Ionesi, 05.06.2010, Bacău

Țăranul și filozofia

În mediul în care traiesc eu nu se citeşte în mod curent Kant. Nici măcar accidental...Am încercat în tinereţe să parcurg o lucrare de a sa, una singură, dar nu am reuşit. De atunci până azi nu am progresat. Multe din idealurile de atunci mi se par copilării jenante.
Nu, nu eram deloc jenant. Chiar doream să înţeleg lumea şi să o schimb. Cu timpul m-am resemnat... Am priceput, însă, un lucru. De gândit gândim toţi. Cei care-şi pun gândurile pe hârtie devin, puţin câte puţin, filozofi. Scriind zilnic începe să-ţi placă şi devii tot mai subtil, dar te depărtezi de lumea reală. Ţăranul român, călcând în urma plugului, are şi el gândurile sale. Gânduri bune, sănătoase. Fără hârtie, fără creion îşi concretizează filozofia în câte o vorbă de duh care pătrunde în mintea şi conştiinţa noastră cu folos.

Cine nu are bătrâni, să-și cumpere.

Lac să fie, că broaște-s destule.

In casa leneșului intotdeauna e sărbatoare.

Gândeste intâi, apoi vorbește.

Bate șaua să priceapă iapa.

S-a pornit ca surda la joc.

Pe cine să aleg ca model în viață? Moromete sau filozoful?

Vespazian Ionesi, 05.06.2010, Bacău