Este foarte comod să credem în minuni. În acest caz noi nu trebuie să facem nimic. Trebuie doar să aşteptăm. Aşteptăm să câştigăm la şase din patruzeci şi nouă... Aşteptăm să vină omul providenţial care să ne scoată din criză...Suntem gata sa-l primim. Nu se întâmplă nimic? Asta este, nu s-a produs minunea. Vina nu este a noastră! Noi putem trăi liniştiti în continuare fără să facem nimic. Dacă cineva, un prieten, un coleg, un şef se străduie să facă ceva sau, îndreptăţit, ne cere să facem o treabă normală, de altfel, noi îl privim cu suspiciune şi-i punem în cârcă epitete usturătoare.
Ne reprimăm, cu un zâmbet, propriile amintiri de pe vremea când visam să facem mai mult decât seviciu, papa, nani. Oare suntem aşa de la Creaţie sau ne este mai uşor să traversăm viaţa în condiţiile astea?Ieşind din sfera cotidianului şi trecând în cea a S.F.-ului, trebuie să recunoaştem că fiecare celulă din fiinţa noastră este coaptă pentru o transformare, pentru o schimbare. Puhoiul de informaţii despre intrarea în centura fotonică, alinierea sistemului solar cu centrul universului,
creşterea numărului de spire din ADN, transformarea noastră în oameni de lumină precum şi viaţa întro societate fără boli,
fără bani şi fără ură ne face să uităm de foamea de bogăție a guvernanţilor, de tăierea salariilor şi a pensiilor. Ignorăm cutremurele, vulcanii, inundaţiile, tornadele cu speranţa că totul va fi bine. Să dea Domnul să fie aşa!Vespazian Ionesi, 05.06.2010, Bacău
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu