Ce o sa va povestesc se intampla prin 1991, chiar la inceputul anului... Atunci nu mai eram comunisti, dar nici ce suntem acum nu eram...
S-au pensionat in zilele acelea doi colegi, un colonel si un adjutant. Eu eram capitan cu un stagiu subtire la personal. Comandant - tata Pirlogeanu - colonel adevarat, de moda veche. Prinsese si armata cu cai, cand era el tanar...
Si le-a organizat celor doi o pensionare de s-a dus buhul. La clubul unitatii, tot personalul cu muzica militara pe scena si tata Pirlogeanu in frunte i-am primit cu marsul de intampinare si dupa asta cu aplauze. S-au spus vorbe frumoase despre cei doi, mare parte adevarate, ei chiar fiind oameni buni. Si ei au spus despre noi mai mult decat meritam, dar in emotia momentului vorbele bune ne mergeau la inima si stergeau toate relele... S-a lacrimat, s-au facut invitatii de "sa mai veniti pe la unitate". Apoi, normal, am mancat si am baut, am povestit fara nici o grija pana tarziu. Pe la miezul noptii cei doi si-au luat palariile si umbrelele cadou si cu o tristete dureroasa s-au rupt de noi, de cladirile si birourile, rapanoase de altfel, au urcat in masinile puse la dispozitie de comandat si au plecat acasa....
Timpul a trecut... In 2009 lucram la buletine unde aveam colega o doamna mai in varsta cu limita de pensie depasita, dar, din motive de ea stiute, nu s-a pensionat. Nu stiu daca era zi lasata de la Dumnezeu sa nu o intrebe cineva, sau macar sa o barfeasca, cu privire la pensie. Treaba nu i-o facea nimeni, dar puteam noi sa nu fim rai? O pensioneaza zilele astea, obligatoriu. Ma gandesc la bunul simt de acum douazeci de ani, si la atitudinea urata de acum. Nici nu se pune problema grijii fata de cel pensionat. Mai ai un an pana la pensie, dute-n somaj si gata. Esti la limita de varsta si poti sa mai lucrezi, iar statul acasa te-ar ucide? Si ce daca? PA! PLEACA! Festivitati, cadouri si vorbe bune? In nici un caz!
De ce ne-am schimbat? Cine ne-a schimbat? Cine ne-a inrait?
De-o bucata il regret pe tata Pirlogeanu...Pacat ca nu-i mai am fotografia sa o pun aici in chenar...
Vespazian Ionesi, septembrie 2010, Bacau
21 august 2012.
Pe blogul Scolii Militare "Gheorghe Lazar" am gasit poza generalului Pirlogeanu si nu am pregetat sa-i cinstesc memoria ...
S-au pensionat in zilele acelea doi colegi, un colonel si un adjutant. Eu eram capitan cu un stagiu subtire la personal. Comandant - tata Pirlogeanu - colonel adevarat, de moda veche. Prinsese si armata cu cai, cand era el tanar...
Si le-a organizat celor doi o pensionare de s-a dus buhul. La clubul unitatii, tot personalul cu muzica militara pe scena si tata Pirlogeanu in frunte i-am primit cu marsul de intampinare si dupa asta cu aplauze. S-au spus vorbe frumoase despre cei doi, mare parte adevarate, ei chiar fiind oameni buni. Si ei au spus despre noi mai mult decat meritam, dar in emotia momentului vorbele bune ne mergeau la inima si stergeau toate relele... S-a lacrimat, s-au facut invitatii de "sa mai veniti pe la unitate". Apoi, normal, am mancat si am baut, am povestit fara nici o grija pana tarziu. Pe la miezul noptii cei doi si-au luat palariile si umbrelele cadou si cu o tristete dureroasa s-au rupt de noi, de cladirile si birourile, rapanoase de altfel, au urcat in masinile puse la dispozitie de comandat si au plecat acasa....
Timpul a trecut... In 2009 lucram la buletine unde aveam colega o doamna mai in varsta cu limita de pensie depasita, dar, din motive de ea stiute, nu s-a pensionat. Nu stiu daca era zi lasata de la Dumnezeu sa nu o intrebe cineva, sau macar sa o barfeasca, cu privire la pensie. Treaba nu i-o facea nimeni, dar puteam noi sa nu fim rai? O pensioneaza zilele astea, obligatoriu. Ma gandesc la bunul simt de acum douazeci de ani, si la atitudinea urata de acum. Nici nu se pune problema grijii fata de cel pensionat. Mai ai un an pana la pensie, dute-n somaj si gata. Esti la limita de varsta si poti sa mai lucrezi, iar statul acasa te-ar ucide? Si ce daca? PA! PLEACA! Festivitati, cadouri si vorbe bune? In nici un caz!
De ce ne-am schimbat? Cine ne-a schimbat? Cine ne-a inrait?De-o bucata il regret pe tata Pirlogeanu...Pacat ca nu-i mai am fotografia sa o pun aici in chenar...
Vespazian Ionesi, septembrie 2010, Bacau
21 august 2012.
Pe blogul Scolii Militare "Gheorghe Lazar" am gasit poza generalului Pirlogeanu si nu am pregetat sa-i cinstesc memoria ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu