Fiecare dintre noi am stat la semafor asteptand cu calm, sau mai nervosi, trecerea pietonilor. V-ati gandit sa priviti oamenii si sa intelegeti cine sunt, unde merg, daca au necazuri, daca sunt fericiti? Niciodata nu m-am grabit, as sta sa astept si urmatorul semafor. Mi-s dragi tinerii imbracati in haine colorate ce rad cu prietenii, batranii pedanti ce-si duc sotiile la brat, mamele ce nu au ochi decat pentru minunea blonda din carut, barbatii si femeile in puterea varstei, sanatosi, cu privirea luminoasa ce pot zambi unui gand frumos ... Ma intristeaza batranii ce poarta straie vechi si merg cu ochii in pamant, apasati de dureri pe care nu au cui le spune. Ma catranesc toti cei imbracati in haine cernite de parca vin de la inmormantare si ma supar odata cu cei care-s incruntati si tristi. As vrea sa traiesc intro tara cu oameni frumosi si veseli, cu strazile largi si curate, casele viu colorate inconjurate de gradini cu verdeata ... Oare trebuie sa emigrez?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu