De la Braila am trecut Dunarea cu bacul si iata-ne in Dobrogea. Am parasit racoarea salciilor plecate peste undele batranului Danubiu dar ne-am bucurat ochiii cu lanuri imense de maci, maci care ne-au insotit tot drumul in aceasta perioada.
La Isaccea am facut popas de cateva minute in portul care nu avea nimic din grandoarea celor pe care le mai vazusem noi. Cateva nave aflate in rada scrasneau din lanturi de macara, se auzea zgomot de pietris incarcat semn ca tot ce se intampla acolo avea rost. Am plecat urmariti de priviri nedumerite. Explicatia ar fi fost simpla: voiam sa vedem portul Isaccea. Numai pentru asta am oprit!
Din nou la drum! Suntem aproape de Tulcea si oprim pentru o gura de apa si o pauza scurta, suficient ca sa observam o depasire pe linia continua. Rusinica!!!!!
Dunare, Dunare drum fara pulbere... In portul Tulcea o salupa acosteaza dupa un rondou gratios. Nu poti sa nu admiri priceperea capitanului si eleganta a ambarcatiunii.
La Tuzla, in sensul giratoriu, un avion straluceste in soare. Seamana cu un manz priponit pentru eternitate. Parca-i simti dorinta de a zvacni spre inalt ...
Ne inscriem in linie dreapta spre Bulgaria si in curand vom duce dorul soselei largi, bine intretinute, cu marcaje bune. Compensatia va veni de la oamenii de acolo, dar despre asta in postarea urmatoare.
La revedere, Romania!!!
Eşti un IT-ist autentic.
RăspundețiȘtergereEsti amabila. Multumesc! Noi ne dorim sa fim niste calatori adevarati!
RăspundețiȘtergere