Terapia de soc sau leninismul rasturnat al lui Jeffrey Sachs

Stimate domn Calatorul,

Va transmit mai jos articolul meu "Terapia de soc sau leninismul rasturnat al lui Jeffrey Sachs" in speranta ca acest articol care a fost deja publicat in Romania si in Franta ar putea prezenta interes si pentru cititorii blogului Dvs. care, felicitari, contine articole foarte interesante si din domenii foarte variate.

Cu cele mai bune sentimente ,

Nina GEORGESCU                          e-mail : georgescu.nina@yahoo.fr

Redactor Agoravox-Franta                   Cercetator politic independent

In anii 1989 -1991 Socialismul din Europa de Est, inclusiv din URSS, a primit o grea lovitura subterana, care nu a fost inteleasa de o mare parte a populatiei tarilor din Est si nici din Vest deoarece aceasta lovitura era prezentata sub conceptul de Revolutie, iar acest concept are profunde rezonante pozitive in memoria umanitatii.

Aceasta manevra politico-militara desfasurata sub patronajul SUA si NATO care a condus la rasturnarea si distrugerea Socialismului european, pe care am numit-o “Razboiul secret din anii 1989-1991“ si al carui nume de cod dat de CIA este “Covert Operation", a fost cea mai mare victorie a serviciilor secrete adversare ale Socialismului.( 1 ).

Dupa metamorfozele politice impuse societatilor socialiste europene in anii 1989-1991 sub acoperirea de revolutii, intreaga Europa de Est se afla intr-o situatie bizara si bulversata. Emanatii asa-ziselor revolutii acaparasera puterea politica a acestor state. Dar cati erau ei ? Doar o mana de oameni in fiecare tara socialista. Ramanea un puternic mod de productie sustinut de sute de milioane de oameni. Si acest mod de productie se afla la baza societatii socialiste care existase pana atunci.

Trebuia deci sa se faca schimbari in modul de productie, in elementele lui componente, in relatiile de productie si in fortele de productie pentru a determina schimbarea intregii suprastructuri, schimbarea vietii spirituale, etc. Ramanea baza economica a societatii socialiste intemeiata pe proprietatea socialista asupra mijloacelor de productie si pe relatiile de colaborare si ajutor reciproc. Ramanea deci esenta societatii socialiste.

Aceasta era cea care trebuia schimbata, iar schimbarea nu se putea face peste noapte, ci intr-o anumita perioada de timp. Nu s-a stabilit pentru aceasta perioada nici cat va dura, nici care vor fi cheltuielile necesare, nici in favoarea cui se face schimbarea si nici ce societate va rezulta in urma acestei schimbari.

In scop manipulator, lucrurile nu au fost numite. Or, a nu denumi lucrurile este mai grav decat a le denumi gresit. Tot in scop manipulator, aceasta perioada a fost numita tranzitie de catre ocupantii straini si comisarii lor politici si autohtoni.

In realitate, in aceasta perioada de schimbari radicale si rapide a societatii socialiste nu se poate vorbi de o tranzitie in adevaratul sens al cuvantului, ci de o ruptura brutala de Socialism si de abdicare de la suveranitatea politica si economica a tarilor est-europene. In plus, tranzitia de la sistemul socialist spre un alt sistem, ne numit, nu a fost prezentata ca o optiune natiunilor socialiste. Si este greu de crezut ca natiunile socialiste daca ar fi fost intrebate ar fi acceptat sa revina la societatea interbelica – o societate rurala saraca in care taranimea majoritara traia in mizerie, democratia era mimata si valorile civilizatiei industriale marginalizate.

Trecerea s-a facut in mod abrupt, distrugandu-se structurile economice socialiste, fara ca acestea sa poata fi inlocuite cu structurile economiei de piata capitalista care nici macar nu incepusera sa aiba contur si fara a se preciza ca este vorba de transformarea radicala a societatii socialiste in ceva necunoscut. Ce a rezultat din aceste distrugeri? O tranzitie? In aceasta situatie istoria ne dovedeste ca toate tranzitiile, toate trecerile de la un regim la alt regim, au asigurat o mai buna dezvoltare a conditiilor de viata ale populatiilor din tarile respective. Fara aceasta finalitate, schimbarea unui sistem economic-social nu se justifica.

In acest proces, impus cu viclenie, de transformare radicala a spatiului european socialist in spatiu capitalist periferic, deci intro alta zona geopolitica, in care sunt implicate Statele Unite, tranzitia a avut ca baza teoretica, doctrinara, ideea liberala americana si engleza din anii ’80, prezentata la acea epoca de Margaret Tacher si Ronald Reagan, care exprima in fond un neoliberalism extremist.

In Romania si in celelalte tari socialiste europene, in urma abdicarii lor de la suveranitatea politica si economica, atunci cand emanatii au acaparat puterea in stat, incepand din 1990, neoliberalismul a fost introdus prin “Terapia de soc a lui Sachs” (2) si prin Consensul de la Washington (3), (4) dar si prin contributia originala romaneasca a acad. Tudorel Postolache cu privire la Calea Haosului, considerata de el ca fiind singura alternativa pentru tranzitia la economia de piata (5), precum si prin Schita de Perspectiva a Romaniei adoptata de Guvernul Provizoriu condus de Petre Roman la 20 aprilie 1990 (6)(7). Schita de perspectiva, in titulatura ei completa “ Schita privind strategia infaptuirii Economiei de Piata in Romania “ a stat la baza programului guvernamental prezentat de prim-ministrul Petre ROMAN la 28 iunie 1990 in fata Parlamentului care fusese ales la 20 mai 1990. Programul a fost adoptat.

Schita de Perspectiva a Romaniei nu a fost decat o viclenie pentru a se putea asuma in mod ascuns Planul lui SACHS. In aceasta Schita, in afara de liberalizarea preturilor, a comertului exterior, etc., se mai propunea ca prima Lege a Parlamentului roman sa fie Legea Proprietatii, a privatizarii pe scara larga a bogatiei publice, fara consultarea cetatenilor prin referendum, ceea ce s-a si intamplat(8).

Schita de Perspectiva a Romaniei a fost un model pentru orientarea nu numai a guvernelor din Romania ci si a guvernelor din celelalte tari socialiste, care au avut ca scop remodelarea intregii vieti economice si sociale in conformitate cu obiectivele economice si politice strategice pe care le aveau Statele Unite in Europa de Est.
Romania si-a asumat in mod disimulat Planul lui SACHS (9) pana in 1997, cand Programul de Guvernare a primit chiar numele de “Terapia de Soc”. Celelalte guverne ale tarilor Europei de Est au adoptat inca de la inceput acest Plan in mod vizibil.

Faptul de a se fi asumat calea Haosului pentru tranzitia la economia de piata, precum si Planul lui SACHS, a avut ca rezultat oprirea brusca, imediata si rapida a rolului Statului in reglarea functionarii economiei. Acesta a fost semnalul dat majoritatii guvernelor neoliberale occidentale si institutiilor economice financiare internationale, dar si agentilor economici ai Grupului G 7, ca au acum posibilitatea de a patrunde in regiunea Europei de Est fara nici un efort cu produsele si cu capitalul lor sub pretextul Terapiei de Soc, sub pretextul deschiderii fostelor tari socialiste spre globalizare si pentru o integrare rapida in Europa.

In acest mod Romania si intreaga Europa de Est a inceput sa traverseze o asa-zisa Tranzitie, conceputa dupa Planul profesorului de la Universitatea Harvard, Jeffrey SACHS, plan care a fost prezentat in studiul sau sub titlul semnificativ : “What is to be Done ?”, adica “Ce-i de facut?” si lansat public de Revista The Economist la 13 ianuarie 1990 (10).

Profesorul SACHS si-a scris studiul in acelasi stil ca LENIN, dar intr-o forma inversata. Adica sa se renunte la colectivizarea marilor exploatatii agricole si sa fie faramitate, sa se renunte la industrializare si sa se faramiteze marea industrie, procese care vor determina abandonarea invatamantului de mase, renuntarea la modernizare, la urbanizare, la cercetare.

Din aceasta cauza Americanii si Englezii au calificat aceasta idee a lui Sachs ca fiind o adevarata teza a Tranzitiei, pentru remodelarea vietii intregii regiuni a Europei de Est.

Profesorul de relatii internationale de la Universitatea Metropolitan din Londra, Peter Gowen, in studiul sau – Teoria neoliberala si aplicarea ei in Europa de Est – arata ca What is to be Done? al lui Sachs corespunde unui Leninism rasturnat si precizeaza ca, citez, “ Studiul What is to be Done? nu este numai o chestiune de stil, el priveste intreaga metodologie a modelului lui Sachs pe care noi o putem numi Leninismul rasturnat al lui SACH “ (11), alias Terapia de Soc.

Sensul profund al strategiei lui Sachs a vizat distrugerea potentialului economic al fostelor tari socialiste si in primul rand al industriei – urmand sa se distruga ramurile si subramurile sistemului economiei nationale cu care aceasta se impletea si se interconditiona, pentru a arunca intregul sistem economic in haos si dezorganizare. In acest sens profesorul Peter Gowen subliniaza ca Sachs a avut in vedere evitarea aparitiei intr-un timp scurt sau mediu a unor potentiali concurenti pentru economiile dezvoltate din Vest. In acest scop functia principala a Planului lui Sachs – dezvaluie Peter Gowen – era de a sabota economiile est-europene, de a controla functionarea si evolutia lor. Peter Gowen subliniaza ca axul Planului lui Sachs a fost de distrugere a pietei est-europene din cadrul CAER prezentata de Sachs ca fiind o piata a saracilor si lipsita de eficienta. Al doilea ax a fost conceperea Tranzitiei din Est ca fiind un singur proces regional dirijat de statele occidentale prin stimulari pozitive necesare pentru guvernele cooperante si constrangeri pentru cele necooperante.

Relansarea economica, cresterea economica, este vizata sa se realizeze nu prin relansare interna, ci prin comert, al carui succes depinde atat de Est cat si de Vest. De altfel Sachs recunoaste ca problema tranzitiei, a reformelor, este mai mult politica decat sociala sau chiar economica.

Se zice ca tarile socialiste ar fi solicitat chiar ele, din proprie initiativa, serviciile lui Sachs. Ziarista Silvia Benedetti afirma intr-un articol, citez: “Sachs, odata ajuns in tarile socialiste, a lucrat cu echipe locale discrete formate din aproximativ 10 tineri economisti pe care i-a format in colaborare cu Universitati pro-occidentale si cu sprijinul presei nationale. Dotat cu calitati incontestabile de diplomat, Sachs a stiut sa teasa contacte privilegiate cu oameni politici cheie din cadrul guvernelor, dar el a refuzat intotdeauna sa fie platit de tarile socialiste pe care le-a consiliat. (12).

Terapia de Soc a lui Sachs este o teorie americana de laborator care nu a fost niciodata folosita. A existat totusi o Terapie de Soc elaborata de Milton Friedman. Acesta este primul economist american care a folosit termenul de Terapie de Soc in 1975, la Santiago in Chile si nu in Statele Unite. Pana in 1975 nimeni nu folosise acest termen pentru o criza economica majora din lumea reala.

Ziarista canadiana Noam Klein arata in cartea sa “Doctrina socului: Nasterea Capitalismului Dezastrelor” ca terapia de soc a lui Friedman potrivit careia o contractie subita va zgudui economia spre amelionare, nu a fost verificata. Cu privire la acest subiect Noam Klein mai arata ca exista o asemanare frapanta intre logica psihiatrilor din anii ’40–’50, care recomandau pacientilor lor electrosocuri, fiind convinsi ca inducerea deliberata de crize convulsive fortifiante reincarca in mod miraculos sistemul de operare al memoriei acestor pacienti. (13).

Friedman este economistul care l-a sfatuit pe Pinochet, devenit seful Statului dupa eliminarea in 1973 a lui Salvador Allende, sa aplice in Chile, Terapia de Soc in economie. Pinochet si echipa lui de economisti care studiasera in Statele Unite la Scoala din Chicago este primul lider politic de pe planeta pamant care a testat Terapia de Soc in propria tara transformand-o intrun laborator pentru teoreticienii americani.

Cotidianul The New-York Times scria in legatura cu acest subiect urmatoarele: “Nu se intampla des ca unui economist de prim rang ale carui perspective sunt atat de robuste sa i se ofere sansa de a-si putea testa prescriptiile specifice pentru refacerea unei economii atat de bolnave. Dar este si mai neobisnuit cazul cand Clientul respectivului economist este, din intamplare, o alta tara si nu propria sa tara. (14).

Terapia de Soc, afirma Friedman, este singurul “medicament” care trebuie administrat economiei bolnave. Asa cum este prezentat in cartea sa Capitalism si Libertate, Friedman are in vedere trei obiective: privatizarea masiva si rapida, eliminarea controlului Guvernului asupra economiei si micsorarea cheltuielilor sociale.(15). Toate aceste obiective, afirma Friedman au scopul de a produce un adevarat miracol intr-o scurta perioada de timp, cu o recuperare ulterioara rapida. Noam Klein arata in carte sa “Doctrina Socului” ca Pinochet trebuia sa actioneze rapid si decisiv.

Friedman insista asupra importantei socului, folosind acest cuvant in mod obsesiv si subliniaza ca folosirea unei terapii graduale nu este o alegere buna.(16). Miracolul economic promis de Friedman nu s-a produs. Din contra, in urma aplicarii Terapiei de Soc economia, care era deja in haos financiar in Chile a aruncat tara in adevarate convulsii, somaj, inflatie, etc., care au inregistrat nivele alarmante. Junta lui Pinochet – care adoptase metaforele lui Friedman care utilizau in mod obsesiv cuvantul de boala – a sustinut ca Terapia de Soc este singura care lupta direct cu boala.(17).
Un exemplu tulburator de dezastru provocat, printre altele, de Terapia de Soc in Chile, a fost sistemul de asistenta sociala.

In 1975, seful Statului, Pinochet, si consilierul sau economic superior Sergio di Castro, au inceput sa distruga sistemul de asistenta sociala, reducand brusc cheltuielile de asistenta sociala cu 27%. Reducerea a fost continuata pana in 1980 cand aceste cheltuieli nu mai reprezentau decat jumatate in comparatie cu cele din perioada lui Allende.(18). Noam Klein scrie in cartea sa ca sanatatea si educatia au fost cele mai greu lovite. Chiar si Revista The Economist, care este considerata a fi revista economica a economiei de piata libera, referindu-se la aceste reduceri ale cheltuielilor sociale, le-a numit ca fiind “o orgie a automutilarii”(19).
In 1991 Washington Post, cotidian important din SUA, sublinia ca Chile a lui Pinochet ar putea servi ca model pentru economiile fostelor tari socialiste din Europa.

Teoria Terapiei de Soc, sau, Leninismul inversat al lui Sachs, care a fost aplicata in economiile socialiste ale Europei, este un instrument al Statelor Unite si al Occidentului pentru restaurarea capitalismului in forma sa primitiva in zona geopolitica a Europei de Est – fara sa se tina cont de experienta functionarii capitalismului dezvoltat care exista in zilele noastre. Teoria Terapiei de Soc a lui SACHS, care a fost folosita in fostele tari socialiste, nu a produs o Tranzitie, asa cum se afirma in mod fals si inselator, ci a provocat o ruptura categorica de societatea socialista care a existat pana in 1990, pentru a exclude aparitia unor eventuali concurenti pentru economiile dezvoltate din Vest si pentru a se exclude orice posibilitate de reinstaurare a socialismului ca ideologie, ca doctrina, ca miscare sociala si ca sistem de organizare economic si social.

BIBLIOGRAFIE :
1. Nina Georgescu, Impotriva Manipularii – Razboiul secret din anul 1989, Editura Total Publishing, Bucuresti, 2004
2. Peter Gowen, Teoria neoliberala si aplicarea ei in Europa de Est, New Left Review no.213, sept-oct.1995, Apud Societe et Culture 1996, p.32
3. Consensul de la Washington – vezi Internet
4. Tudor Grosu, Cristian Socol, Economia Romaniei. Batalia pentru tendinta. Integrarea in Uniunea Europeana. Editura Economica – Bucuresti – 2003, p. 9-18.
5. Echipa de sacrificiu. Din culisele guvernului post-revolutio-nar 5 ian.1990 – 5 februarie 1991, editat de « Romania azi » SA Bucuresti, 1992, p.17, 16-23.
6. Ibidem.
7. Schita privind strategia creerii economiei de piata in Romania, in vol. “Economia Romaniei, secolul XX”, coordonator academician Tudorel POSTOLACHE, Editura Academiei, Bucuresti, p.763 – 793.
8. Ibidem, p.744-777, 777-779, 770-774.
9. Ibidem, p.768, Terapia de Soc, sau, Tranzitia graduala de lunga durata.
10. Peter Gowen, op.cit., p.32
11. Ibidem
12. Silvia Benedetti, articolul “Jeffrey Sachs – un visator pragmatic”, Inteligent com; 23/01/2005, SUA
13. Noam Klein, Doctrina Socului: Nasterea Capitalistilor Dezastrelor, Editura Vellant, Bucuresti, 2008, p.87 Traducere din engleza de Bogdan Lepadatu si Ciprian Siulea
14. Articol de Jonathan Kandell, “Chili, LAB TEST for a Theorist”, New-York Times, 21 martie 1976, Apud, Noam Klein, op.cit. p.90
15. Noam Klein, op.cit. p.83
16. Friedman et Friedman, Tow Luky Peuple, 592-594, Apud Noam Klein, op.cit. p.87
17. Ministrul Finantelor numit de Junta militara, Jorge Caus, este autorul declaratiei Constable et Valenzuela, A Nation of Enmies, 173, Apud Noam Klein, op.cit. p.88
18. In 1980 cheltuielile publice pentru sanatate au scazut cu 27 % fata de 1970, iar cheltuielile pentru educatie cu 11,3%, Valdes, Pinochet’s, Economists, 23, 26; Constable et Valenzuela, A Nation of Enemies, 172-173; Robert Harvey, “Chile’s Counter-Revolution”, The Economist, 2 febr.1980, Apud Noam Klein, op.cit. p.87
19. Noam Klein, op.cit., p.87

Articol de Nina GEORGESCU - Cercetator politic independent - Redactor AGORAVOX Franta