Cine suntem? De unde venim si unde trebuie sa ajungem? De ce am fost creati? Avem un scop, o misiune? Sa ne uitam un pic la noi...Intindem mana si cu degetul aratator trasam un cerc pe care-l vom denumi capacitatea atingerii. Nimic din ce este dincolo de acest cerc nu vom putea atinge. Scaunul, scara sunt paliative, nu schimba cu nimic capacitatea noastra in acest domeniu.
Ne uitam cat mai departe si trasam cu privirea alt cerc pe care-l vom denumi capacitatea vazului. Nimic ce este dincolo de acest cerc nu vom putea vedea. Aparatura optica ajutatoare nu imbunatateste semnificativ situatia.
Lasam gandul nostru sa zboare departe, cat poate el zbura si la un moment dat, pentru noi, spatiul, timpul, cunoasterea vor avea o margine unde ne vom opri. Este limita cunoasterii si a intelegerii.....
Sunt lucruri pe care nu le vom atinge niciodata fiindca bratul nostru este prea scurt, altele pe care nu le vom vedea fiindca vederea ne este prea scurta, dar cel mai important lucru este ca ca nu vom intelege cine suntem, de unde venim si unde trebuie sa ajungem fiindca nu putem cuprinde cu mintea noastra INCEPUTUL si nici SFARSITUL. Aceste doua limite nu incap in mintea noastra mica. E ca si cum ai cere unei furnici din Moldova sa priveasca peste munti, in Ardeal....Nu va reusi! Nici apa Marii Negre nu o va vedea vreodata.... Niciodata nu va sti de existenta celor doua regiuni. Dezolant, nu?
Vespazian Ionesi, august 2010, Bacau
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu