Despre limitele noastre

Vă propun un test. Hai să ne inchipuim, să descriem și să denumim un obiect care nu a existat niciodată. Nu ne trebuie arbitru. Noi hotarâm dacă am reușit.
Străduindu-ne in acest sens vom vedea ce minte limitată avem. Nu ne putem desprinde de ceea ce am văzut și știm deja. Noul in formă pură pare destinat doar unor minți alese cum ar fi inventatorii, pe care noi ii privim cu zâmbetul pe buze. Dar și ei sunt oameni și ... funcționează după o matriță existentă in noi de la facere. Omul, până acum, nu a construit decât "după chipul și asemănarea sa". Mașini, utilaje, calculatoare, rachete toate au nevoie de un corp, au nevoie de hrană (energie in orice formă), funcționează, se imbolnăvesc(strică), imbătrânesc și mor. La fel ca noi.

Tot ce a fost scris in domeniul S.F. nu iese din tiparul existenței umane. Ființele extraterestre sunt mai urâte, mai rele si mai puternice decât noi și vin cu gând de cucerire. Sau, au corpul de lumină, sunt frumoase și bune si vin cu gând să ne ridice la un alt nivel de existență. Nu cumva așa ne-am purtat noi toată istoria de până acum? Atribuim calitățile și defectele noastre altor forme de viată. Nimic altceva...
Găsim un principiu care să elibereze furnica din noi, să ne schimbe esențial modul de a fi și de a trăi! Putem oare? Nu cred că reușim singuri. Doar divinitatea ar putea face asta. Dar, Dumnezeu ne-a creat asa cum suntem și, probabil, așa trebuie sa rămanem...

Vespazian Ionesi, 03.08.2010, Bacău