Sfârșitul lumii din anul 1000

Anul 1000 a reprezentat pentru cei care au trăit înainte de el ce reprezintă și anul 2012 pentru noi. A fost considerat sfârșitul lumii. Unul din motive ar putea fi faptul că numărul 1000 reprezenta veșnicia. Ce poate fi după veșnicie? Nimic. Asta credea lumea în acele vremuri.

Sfârșitul lumii îl găsim cam la toate popoarele, creștine sau necreștine. Este un subiect mereu actual, care se bazează pe unele interpretări teologico-dogmatice greșite sau un fel de a gândi omenește despre cele viitoare. Perioada de 50 de ani inaintea anului 1000 este considerată cea mai neagră perioadă din istoria omenirii.

În anul 999 locuitorii Europei s-au adunat în grupuri pline de panică în așteptarea sfârșitului catastrofal al tuturor lucrurilor. De-a lungul anului au apărut diverse prevestiri ale sfârșitului, cum ar fi vițeii cu două capete. Cozile strălucitoare ale cometelor pe timpul nopții, forme cutremurătoare ale norilor în timpul zilei și o serie de eclipse de Soare și de Lună au invadat mințile oamenilor cu diferite prevestiri.

Bazându-se pe aceste semne din natură, pustnici rătăcitori au tinut  predici pline de zel despre nevoia oamenilor de a se căi cu câteva zile înainte de marea judecată. Sfârșitul anului apropiindu-se, cei bogați și-au donat proprietățile bisericilor și s-au îndreptat spre Ierusalim sau spre mănăstiri. Comercianții și-au închis magazinele și și-au împărțit averea celor săraci. Țăranii au părăsit câmpurile, datoriile au fost anulate și deținuții au fost eliberați.

 În acel început de an, toate bisericile și capelele era pline peste tot cu penitenți creștini așteptând plini de anxietate orice ar fi pregătit întunericul pentru acel miez de noapte. Mare le-a fost surpriza, și bucuria, când la ivirea zorilor lumea era aceeași, cu simpla diferență că era mai bătrână cu o zi.

Sursa: Piatza.net