Catedrala ortodocsă din Bacău.
Când, la doi-trei anişori, copilul nostru încearcă, nefiind marcat încă de societatea adultă, să facă ceva uman, cum ar fi să dea unui câine slab şi şchiop bucătica de pâine, pe care noi îl obligăm să o mănânce deşi nu-i este foame, mama sau tata ceartă copilul şi alungă câinele. Şi copilul şi câinele se despart cu ochii umezi. Nu înţeleg nimic. Totul este împotriva firii. În câţiva ani copilul, cu fond bun la naştere, se tansfomă prin, grija noastră, întrun monstru. La următoarea întâlnire va arunca în acesta cu pietre. Schelălăitul câinelui îl va distra. Şi noi şi copilul vom striga „marş potaie”.
Şi copilul creşte, creşte... sub ochii şi îndrumarea noastră. Cu fiecare zi devenim tot mai buni....
Când, la doi-trei anişori, copilul nostru încearcă, nefiind marcat încă de societatea adultă, să facă ceva uman, cum ar fi să dea unui câine slab şi şchiop bucătica de pâine, pe care noi îl obligăm să o mănânce deşi nu-i este foame, mama sau tata ceartă copilul şi alungă câinele. Şi copilul şi câinele se despart cu ochii umezi. Nu înţeleg nimic. Totul este împotriva firii. În câţiva ani copilul, cu fond bun la naştere, se tansfomă prin, grija noastră, întrun monstru. La următoarea întâlnire va arunca în acesta cu pietre. Schelălăitul câinelui îl va distra. Şi noi şi copilul vom striga „marş potaie”.Vespazian Ionesi, 28.04.2010, Bacău
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu