Azi dimineaţă, uitandu-mă-n oglindă, am sesizat că am privirea paşnică. M-am încruntat, dar nu am obţinut un rezultat satisfăcător. Nu aş fi speriat pe nimeni. Sunt un tip pe placul celor care ne conduc. Moale, fără mofturi, educat să fiu supus, fără dorinţe de a accede pe plan social, fără alură de şef... Cred că-s un fel de mioriţă mioritică numai bună de crănţănit pentru Lupul de mare. Şi, la fel ca mine, sunt milioane. Chiar şi cei care se burică zgomotos, până la urmă, tot acolo ajung. Lupul are privirea rea-crucişă şi dinţii tari. Noi suntem o pradă uşoară. Ca orice oaie, atunci când cel de lângă noi păţeşte ceva, behăim un pic şi ne vedem mai departe de păscut. De aia suntem oi, să ne taie de Paşti, sau, când vrea el, ciobanul. Noi nu vom reacţiona. Cu privirea blândă (priveşte-te în oglindă!), resemnaţi, vom trăi cum şi cât va hotărî el. Nu avem puterea de a spune NU. Nu ne ajutăm semenul decât dacă cineva organizează colecte televizate lacrimogene şi nici atunci. Schimbăm repede canalul. Nu am văzut, nu ştim - nu trebuie să facem nimic.
Vespazian Ionesi, 27.04.2010, Bacău
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu