Zilele trecute veneam spre casă cu bucuria primăverii în suflet. Motive de mulțumire aveam destule, dar vremea mă binedispunea în primul rând. Adia un vânticel subțire, fără a fi rece, și spulbera florile de cireș căzute. Era soare, era frumos...Undeva în fața mea o femeie de la întreținere mătura. Mătura mecanic. Se vedea că gândurile-i sunt aiurea. Vântul bătea din față și-i umpea pantalonii de trening cu praf. Nu conta. Oricum nu erau curați. Nici în urma ei nu era mai curat ca în față. ... mătura florile de cireș. Oare trebuiau măturate? Nu era mai frumos cu un covor alb pe stradă? Sigur nu-și pusese intrebarea asta. Ea trebuia să măture și mătura. În același mod muncesc și mai marii noștrii. Tot ce se întâmplă de doi ani în țară seamănă cu măturatul despre care vă spuneam. Fără noimă. Oameni de nimic fac ce li se ordonă fără să-i intereseze ce se întâmplă în urma lor. Dacă le este lor bine restul nu mai contează.Vespazian Ionesi, 23.04.2010, Bacău
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu