La multi ani!

Si dacă suntem extratereștri?

Spre deosebire de situaţia din America, unde din când în când mai scapă câte o informaţie sau speculaţie legată de preocuparea liderilor politici pentru subiectul vieţii extraterestre, în Rusia, tăcerea absolută e regula. Şi totuşi, recent, premierul Dmitri Medvedev a comentat, în pauza unui interviu, pe marginea delicatei teme.

”Alături de servieta cu codurile nucleare, preşedintele ţării primeşte şi un dosar «strict secret». Acest dosar conţine în întregime informaţii despre extratereştrii care au vizitat planeta noastră”, a spus Medvedev, mai în glumă, mai în serios.”Pe lângă asta, ţi se predă un raport întocmit de un serviciu secret care este absolut secret şi care îi controlează pe extratereştrii de pe teritoriul ţării noastre. Puteţi să găsiţi mai multe informaţii detaliate despre acest subiect în binecunoscutul film «Men In Black». Nu vreau să vă spun câţi dintre ei se află printre noi, pentru că s-ar crea panică”, a încheiat, amuzat, oficialul rus.

Dincolo de tonul şugubăţ adoptat de Medvedev, subiectul vieţii nepământene stârneşte interes în Rusia. Postul de radio Vocea Rusiei relata în vară că, prin programul SETI, dar şi cu ajutorul a milioane de voluntari, omenirea încearcă încă din anii ’60 să audă semnalele radio din lumile necunoscute.

În 1977, telescopul radio de la Universitatea din Ohio a captat un semnal, care a durat aproximativ 37 de secunde, a venit din Constelaţia Săgetătorului şi a fost cel mai puternic dintre toate cele recepţionate anterior. În 2004, telescopul radio de la Arecibo (Puerto Rico) a transmis „un apel”, numit SHGb02+14a, care venea din zona în care Constelaţia Berbecului se învecinează cu cea a Peştilor. Iar datele publicate în 2008 de savanţii americani, care lucrează în cadrul Programului de Căutare a Civilizaţiilor Ex­­tra­­terestre, indică faptul că unul dintre cele mai apropiate de Terra sisteme astrale poate reprezenta o copie exactă a Sistemului nostru Solar, aflată în stadiu timpuriu de dezvoltare.

Chimistul suedez Svante Arrhenius, unul dintre primii laureaţi ai Premiului Nobel, şi-a expus la sfârşitul secolului al XIX-lea ideea de panspermie: viaţa pe Terra ar fi putut fi adusă din Cosmos. Comunitatea ştiinţifică a vremii a ignorat teoria. Însă în prezent, cunoscuţi oameni de ştiinţă de la Institutul de Spectroscopie din cadrul Academiei Ruse de Ştiinţă se ocupă activ de problema „aducerii” vieţii pe planeta noastră, din Univers.

Se ia în calcul ipoteza că fiinţele de pe alte planete ar fi putut trimite în spaţiu sute de mii de tone de biomolecule, microcapsule ADN, cuprinzând toate informaţiile despre tipul de viaţă căruia îi aparţin. Particulele cu ADN, trimise cu viteza spaţială de zeci de kilometri pe secundă, se răspândesc în Galaxie în decurs de câteva milioane de ani. Fireşte, o parte din „emisie” se pierde, dar altă parte poate ajunge pe planete cu condiţii favorabile, de tipul celor terestre. Şi aici „semnalul” începe să se dezvolte.

ADN-ul conţine informaţii colosale: 109 de unităţi ale alfabetului genetic din patru „litere” – nucleotide. Este imposibil să se prezinte toate variantele posibile de îmbinări. Aşa apare viaţa. Geneticienii afirmă că doar 5% din ADN-ul uman conţine informaţii utile. Restul de 95%, partea „în exces” a ADN-ului, ascunde taina provenienţei vieţii, inclusiv informaţii utile şi necesare pentru dezvoltarea viitoare a umanităţii, nota Vocea Rusiei.

Şi ar mai exista o dovadă importantă a faptului că viaţa de pe Terra a fost „adusă” din Cosmos. Studii microbiologice recente efectuate de Institutul de Medicină Spaţială din Rusia demonstrează că viaţa s-a ivit imediat după ce au apărut condiţiile necesare. Dacă ţinem cont de faptul că vârsta stabilită a primei gene terestre este de 3,8 miliarde de ani, iar vârsta geologică a formării Pământului este de 4,6 miliarde de ani, concluzia ar fi că suntem…extratereştri.

Sursa: Piatza.net

Fierul care nu rugineşte niciodată

Există artefacte străvechi, despre care nici astăzi nu se ştie cum au fost realizate, în condiţiile în care cunoştinţele tehnice ale vremii din care provin (stabilită cu mijloace moderne) nu permiteau asemenea performanţe.

Craniile sud-americane de cristal, computerul de la Antikytera sau piramidele egiptene sunt doar câteva dintre cele mai cunoscute. Misterul adânc înconjoară însă şi două obiecte, de dimensiuni diferite, confecţionate din metal, a căror vechime şi conservare stârneşte uluire. E vorba despre coloana de fier din Delhi şi de ciocanul din Londra.

Coloana lui Vishnu, ridicată exact la Tropicul Racului
Ridicată cu aproape 1600 de ani în urmă, în onoarea zeului Vishnu, cel despre care se credea că ţine lumea închegată şi că, dacă ar aţipi doar o clipă, ar provoca prăbuşirea Universului- coloana de fier din Delhi (India) n-a ruginit niciodată, în ciuda climatului umed specific zonei.

Situată în curtea unui templu, în faţa unei porţi monumentale, măsoară aproximativ şapte metri înălţime (93 cm aflându-se îngropaţi în pământ), diametrul are 42 de centimetri la bază şi 32 la vârf, iar greutatea a fost calculată la şase tone. Supranumit „stâlpul lui Ashoka”, după numele unui suveran care îşi făcea cunoscute poruncile prin afişarea lor pe coloane puse în locuri publice, monumentul cu simbolul chakrei în vârf s-a dovedit a nu fi totuşi aşa de vechi, experţii estimând că datează din timpul domniei împăratului Vikramaditya, anii 375 şi 414 ai erei creştine.

Aceiaşi specialişti au avansat ca explicaţie a necorodării coloanei puritatea metalului din care a fost confecţionată: 98% fier! Analize chimice sofisticate efectuate în 1997 şi 2000 au arătat totuşi că există şi frânturi din alte elemente chimice în compoziţie: carbon, fosfor, siliciu, cupru, nichel, magneziu şi … oxizi de fier! Or, prezenţa acestora din urmă ar fi trebuit să ducă la deteriorarea stâlpului, nicidecum la conservarea sa perfectă.

O altă ipoteză luată în calcul e că, de-a lungul secolelor, cei veniţi să se închine acestui obiect de cult l-au tot uns cu grăsimi, care s-au impregnat în porii învelişului, asigurându-i protecţia în faţa ruginei. În fine, cea mai îndrăzneaţă pistă de cercetare – întâlnită şi în cartea “Amintiri despre viitor”, de Erich von Däniken- vorbeşte despre contribuţia extraterestră la făurirea coloanei.

Chiar şi tehnica de realizare lasă loc de speculaţii, metalurgiştii consultaţi declarând că stâlpul a fost făcut din plăci/discuri de fier bătute cu ciocanul „la roşu”, una din cele mai rezistente forme de sudură.

Dincolo însă de modul în care a fost ridicată, coloana din Delhi ne rezervă şi alte surprize. Iniţial, a fost amplasată în Vishnupadagiri, care în traducere înseamnă “Dealul pe care se vede urma piciorului lui Vishnu”, loc situat exact la Tropicul Racului!

Se presupune că stâlpul – a cărui umbră arăta, în dimineaţa solstiţiului de vară (pe 21 iunie), direcţia urmei divine întipărită pe o stâncă- făcea parte dintr-un străvechi observator astronomic indian. Cel care ar fi mutat monumentul la Delhi ar fi fost regele Vigraha Raja, care a stăpânit peste Rajput Tomar (una din inscripţiile din 1052 îl menţionează pe regele din Rajput, Anangpal al II-lea). De-a lungul timpului, construcţia a căpătat faima unui obiect înzestrat cu puteri magice, despre care se zice c-ar aduce noroc tinerilor însurăţei, dacă îl înconjoară de trei ori.

Alte legende spun că aceia care, stând cu spatele lipit de stâlp, reuşesc să-l înconjoare cu braţele prinse vor fi urmăriţi de şansă toată viaţa. Încercările repetate ale vizitatoilor de a respecta tradiţia populară au determinat însă autorităţile să împrejmuiască în 1997 coloana cu un gard, pentru a o feri de stricăciuni.

Ciocanul din London, de o puritate…imposibilă!
Metalul cel mai utilizat după bronz, fierul şi-ar fi făcu apariţia în viaţa omului cu circa patru milenii în urmă, după cum o demonstrează obiectele găsite în piramidele egiptene. Mormântul faraonului Tutankhamon adăpostea, între altele, o lamă de cuţit confecţionată din fierul meteoric (care conţine 90% fier, 8% nichel şi alte impurităţi, în special cobalt).

De altfel, denumirea sumeriană a metalului, an-bar, înseamnă “cer şi foc”, ceea ce indică originea sa nepământeană, aceeaşi ca şi-n cazul fierului folosit de azteci şi incaşi. O altă dovadă că fierul era destul de răspândit în antichitate e că, la construirea templului lui Solomon din Ierusalim, în anul 1000 î.Hr., s-au folosit peste 2000 de tone. Meşteri iscusiţi în prelucrarea acestui metal se găseau la Damasc (regele Nabucodonosor II luând în captivitate, în anul 604 î.Hr, circa o mie de potcovari din Siria cucerită), dar şi în Siberia, unde fierarii erau priviţi chiar cu teamă, fiind consideraţi magicieni.

În China şi India din vechime, metalul era topit cu ajutorul sângelui de găină, iar locuitorii Britaniei îl echivalau la preţ cu aurul! Aşadar, omul s-a slujit de fier de mii de ani. Dar poate fi această colaborare de o mie de ori mai veche?

Un ciocan de fier, scos la lumină în iunie 1934 într-o mină de lignit din apropierea localităţii London (din Kimble County, Texas, SUA), aşa ar indica. Aflat la lucru, minerul Max Hahn a observat un ciudat obiect răsărind dintr-un perete. Cum era încrustat într-o rocă, Hahn a tăiat bucata cu totul şi a transportat-o acasă.Spărgând-o, a scos la iveală un soi de ciocan de fier, lung de aproape 15 centimetri, nealterat de trecerea timpului. Familia Hahn decide să-l păstreze ca pe o curiozitate, dar după cinci decenii, îl vinde omului de ştiinţă Carl E. Baugh.

Analiza efectuată de acesta în 1983 provoacă stupoare: roca formată în jurul ciocanului data din perioada geologică numita Ordovician, acum circa 500 de milioane de ani! Cercetări ulterioare au contestat această estimare, oprind “acul ceasului” la 150-300 de milioane de ani în urmă, ceea ce depăşeşte totuşi cu mult vechimea de numai 6 milioane de ani a celor mai “bătrâne” fosile hominide cunoscute (cele de Sahelantrhopus Tchadensis). Asta fără a mai pune la socoteală că, potrivit antropologilor, Homo Sapiens şi-a făcut apariţia în Africa abia acum 200.000 de ani.

Aşadar, cine să fi folosit fierul cu secole bune înaintea lui? Nimeni nu poate da un răspuns, cum nu s-a putut explica nici de ce obiectul n-a oxidat de la descoperirea sa şi până astăzi. Geologul american Joe Cole a încercat să susţină că, de fapt, unealta a fost pierdută de un miner din sec. XIX, iar rocile, care s-au dizolvat în timp, s-au întărit din nou în jurul obiectului, dând aparenţa unei vechimi uluitoare.

Testele cu Carbon14 s-au dovedit neconcludente, întrucât lemnul ciocanului se transformase în cărbune. Însă analiza metalului, efectuată la Laboratoarele Batelle din Columbus, Ohio, a arătat o compoziţie nemaiîntâlnită: 96,6% fier, 2,6% clorină şi 0,74% sulf, combinaţie imposibil de realizat chiar şi cu ajutorul tehnologiei moderne. Să fie şi acesta un artefact realizat sub îndrumare extraterestră?

Sursa: Piatza.net

Craciun fericit!

Ganduri bune pentru toti cititorii blogului meu!

Chinezii au fotografiat un asteroid ucigaş

 

Aparatul spaţial chinez Change-2 a zburat pe lângă asteroidul gigant Toutatis şi a fotografiat suprafaţa lui. Aparatul s-a apropiat de asteroid la o distanţă de 3,2 km, informează agenţia Xinhua. Asteroidul are un diametru de 5,4 km, iar perioada de revoluţie în jurul Soarelui este de 4 ani. De aceea, Toutatis se apropie de Pământ destul de des şi este considerat periculos. Change-2, este prima sondă spaţială, care a zburat atât de aproape de asteroid. 

În legătură cu aceasta, China a declarat că are o navă spaţială capabilă să efectueze zboruri interplanetare. 

Sursa: Sfatuitoarea

Obezitatea este cauzată de o bacterie intestinală, anunţă cercetătorii din China

 

Obezitatea la oameni ar putea fi cauzată, mai curând, de o infecţie bacteriană decât de lipsa de efort fizic, mâncatul prea mult sau genetică, susţine un nou studiu revoluţionar caree poate avea implicaţii profunde în medicină.

Studiul a fost realizat în China pe o perioadă de 8 ani, timp în care oamenii de ştiinţă au vrut să afle mai multe informaţii referitoare la legătura dintre obezitate şi bacteriile intestinale. 

În urma cercetării, specialiştii din Shanghai au identificat o anumită bacterie umană care este legată de obezitate. Testele au fost realizate pe şoareci cărora le-a fost inoculată bacteria. După un timp, li s-a comparat creşterea în greutate cu cea a altor şoareci cărora nu li se administrase această bacterie. Aceştia din urmă nu au înregistrat creşteri în greutate chiar dacă au avut o dietă bogată în grăsimi şi nu au făcut exerciţii fizice. 

Bacteria cunoscută sub numele de  enterobacter încurajează corpul să producă, să stocheze şi să nu consume grăsime, prin dereglarea metabolismului şi a genelor care controlează în mod normal aceste procese. 

Mai mult, bacteria enterobacter elimină substanţe chimice numite endotoxine care cauzează rezistenţa la insulină şi o absorbţie mai lentă a glucozei din sânge, după masă. Din această cauză pacienţilor le ia mai mult până îşi dau seama că au mâncat de ajuns. 

„Dacă obezitatea este cauzată de o bacterie, atunci ea poate fi infecţioasă şi contractată de la un factor de mediu necunoscut sau de la un părinte. Până la urmă s-ar putea să nu ţină de comportament”, a declarat dr. David Weinkove, de la Universitatea Durham. 

Weinkove a adăugat că această cercetare a făcut un prim pas în acest domeniu, lucru care ar putea permite dezvoltarea unor noi medicamente ce ar putea trata obezitatea. 

Profesorul Zhao Liping, autorul studiului susţine că obezitatea morbidă ar putea fi tratată cu o dietă specială, o metodă mai ieftină şi mai eficientă decât operaţiile chirurgicale. 

Într-o altă etapă a studiului, echipe de cercetători din Shanghai a hrănit o persoană, care suferea de obezitate morbidă, cu o dietă creată pentru a inhiba bacteria enterobacter. După 23 de săptămâni, subiectul pierduse în greutate 29% din masa corporală. De asemenea, în timpul testelor, subiectul nu a realizat niciun fel de exerciţii fizice. 

Prof. Zâno a declarat că o astfel de pierdere în greutate determinată de această dietă este o premieră. Înafara faptului că pacientul a slăbit, el s-a vindecat de diabet, hipertensiune arterială şi steatoză hepatică. 

Sursa: Descopera.ro

Relaţia omenirii cu fiinţe non-terestre

Duncan M. Roads este editorul publicaţiei internaţionale NEXUS new times magazine, science alternative news. Este revista numărul 1 în lume în domeniul ştirilor alternative, sănătăţii, ştiinţei viitorului şi inexplicabilului. Duncan M. Roads are acces la surse de informaţii situate la cele mai înalte paliere guvernamentale, printre care se numără oficialităţi americane şi engleze, Pentagon, NASA. 

 Publicăm mai jos Editorialul semnat de Duncan Roads, apărut în NEXUS magazine nr. 16, ediţia în limba română. 

"Anul acesta se împlinesc 20 de ani de când am început să mă ocup de revista NEXUS şi 30 ani de când mă ocup cu mass-media alternativă şi cu căutarea unor înformaţii mai „neobişnuite”. În tot acest timp am călătorit pretutindeni, am acumulat o bibliotecă imensă, plină de informaţii rare şi greu de obţinut şi am întâlnit şi am purtat discuţii cu o mulţime de oameni interesanţi. De multe ori mi s-au oferit informaţii cu condiţia să nu le fac publice. Atât de mare a fost setea mea de a întelege „imaginea de ansamblu” încât am acceptat cu uşurinţă şi astfel de condiţii. Aş dori să vă împărtăşesc unele dintre aceste „imagini” globale, destăinuite mie de unele dintre cele mai interesante „surse” ale mele. Aceste contacte sunt surse credibile, care de obicei furnizeză informaţii specifice implicării lor personale, deci nu speculaţii, ci doar ceea ce au văzut şi au făcut.  

Relaţia omenirii cu fiinţe non-terestre 

M-am decis să vă destănuiesc aceste informaţii doarece omenirea se află într-un moment în care dezvăluirea relaţiei noastre cu diverse fiinţe non-terestre şi neumane este „imediat după colţ”, ca să zic aşa. Atunci când această zi va veni, fiecare va dori să ştie dacă „ei” sunt prietenoşi, neutri sau ostili. După cum se poate observa, cercetătorii şi editorii care răspândesc factorul frică primesc bani şi sunt încurajaţi, pe când cei care susţin că nu suntem în pericol ca specie sunt supuşi la tot felul de presiuni. Deci, cu ce date pot contribui eu la fondul de informaţii deja cunoscute, din acest domeniu? 

Guvernul din umbră al planetei Pământ 

  1. Pământul este condus de către un guvern secret. Nu mă întrebaţi cine sunt aceştia, căci nu ştiu. Instrumentele lor pricipale de control includ: religiile, serviciile de informaţii, băncile centrale, mass-media şi complexul industrial-militar. 

 2. Începând cu cel de Al doilea război mondial, s-a intrat pe o cale de dezvoltare tehnologică şi ştiinţifică paralelă, ce a dus la crearea unor dispozitive de teleportare şi antigraviţionale, la obţinerea unor supraoameni clonaţi, a unei flote de nave spaţiale, la construirea unor baze situate în afara lumii, etc. 

 3. De-a lungul timpului am fost vizitaţi frecvent de mai multe civilizaţii, astfel de vizite având loc chiar şi în momentul de faţă. Unele dintre aceste civilizaţii ne-au văzut ca pe nişte rude îndepărtate şi doresc să ne ajute, unele ne privesc cu interes imparţial şi curiozitate ştiinţifică, iar unele doresc doar să aibă acces la resurse ce sunt unice în partea noastră de „pădure”. 

 4. Toată lumea pare să se aştepte la schimbări majore care vor avea loc în, pe sau în jurul Pământului în viitorul foarte apropiat. Cât de curând, nu ştiu. 

Toate aceste informaţii s-ar putea să nu vi se pară noi, dar pot să vă spun că atunci când veţi auzi aceste informaţii de la oameni care au fost efectiv pe nave spaţiale, s-au întâlnit cu fiinţe extratestre, au fost pe alte planete şi baze situate în afara lumii, etc., e cu totul altceva. Ceea ce mă derajează pe mine este că cei care ne conduc din umbră deţin tehnologii care ar putea permite tuturor să ducă o viaţă fericită, paşnică şi sănătoasă; tehnologii care ar putea trasforma planeta într-un paradis; tehnologii care ar putea duce la sfârşitul bolilor şi a surselor de energie poluante. Deci, de ce se menţine tot acest stres? Aduce chiar aşa de multă satisfacţie controlarea a şase miliarde de oameni? Pentru acest lucru, nu am un răspuns clar. 

Concluzia temporară pe care am tras-o este că Pământul/omenirea este, poate, echivalentul unei „ferme”, a unei „grădini” sau unei „şcoli”, sau toate trei combinate. Dacă lucrurile stau aşa, mă întreb dacă recoltarea şi absolvirea sunt unul şi acelaşi lucru... "

Duncan Roads

Sursa: Jurnal paranormal

Întâlniri stranii pe întinderile oceanelor

Deşi s-a vorbit foarte mult şi s-a scris enorm despre OZN-uri, despre cei care le conduc, dar şi despre obiectele submarine neidentificate, o mare parte dintre documentele şi fotografiile legate de aceste întâmplări au fost şi continuă să fie clasificate strict secret şi ascunse de ochii lumii.

În anul 1947, la vreo 20 km sud de insula Malta, în Marea Mediterană, în apropierea unei bărci în care se aflau pescari, a apărut un obiect lung, negru, ce semăna cu un submarin. Speriaţi, oamenii şi-au strâns plasele şi au vrut să părăsească rapid locul. Atunci, din misteriosul submersibil a ţâşnit o lumină puternică, iar pe puntea lui au apărut nişte oameni care nu aveau mai mult de 1,10 m înălţime. Erau însă preocupaţi de altceva, purtau un fel de centuri pe talie, pe care erau prinse anumite obiecte şi nu au dat nicio atenţie bărcii pescarilor. După câteva minute, au intrat în submarin şi acesta a început să lumineze din ce în ce mai puternic până a devenit orbitor, apoi s-a scufundat brusc în apele mării. Anchetele ulterioare nu au găsit nicio explicaţie legată de obiectul respectiv şi de modul în care s-au comportat cei de la bord, iar pescarilor respectivi li s-a recomandat la modul foarte serios să uite întreaga poveste. 
În anul 1952, au avut loc mari manevre navale ale NATO, desfăşurate sub numele de „Operaţiunea Mainbrace”, la care au participat nave de suprafaţă, submarine şi avioane de luptă. În ziua de 13 septembrie, de la bordul distrugătorului danez „Willemoes”, aflat în misiune la nord de insula Bornholn, s-a observat un OZN triunghiular, ce se deplasa cu viteză foarte mare. Şase zile mai târziu, pe 19 septembrie, la revenirea pe aerodromul Topcliffe, Yorkshire – Anglia, echipajul unui avion britanic de tip Meteor, participant la manevre, a raportat că pe drum a întâlnit un obiect zburător neidentificat. Puţin mai târziu, acesta a fost văzut de tot personalul aerodromului. Avea o formă de disc, culoare argintie şi se rotea în jurul axei sale. La vremea aceea, un astfel de aparat de zbor nu fusese inventat. După o scurtă staţionare deasupra aerodromului, obiectul a dispărut în mare viteză. A doua zi, pe 20 septembrie, marinarii aflaţi pe puntea portavionului „USS Franklin Roosevelt” au văzut şi ei un obiect argintiu asemănător, dar de formă sferică, pe care l-au fotografiat atât ei, cât şi aparatura de la bordul navei. Ulterior, toate imaginile au fost confiscate, rapoartele au fost clasificate top secret şi nu au fost date niciodată publicităţii. După mai mulţi ani, a apărut însă un scurt comentariu legat de acest obiect. Căpitanul Edward J. Rupplet, ofiţer al Serviciului American de Informaţii, un personaj binecunoscut în armata SUA şi cel care avea să devină şef al proiectului „Cartea Albastră”, a afirmat că „acele imagini (de la bordul portavionului - n.n.) sunt excelente. Judecând după mărimea obiectului, analizată în mai multe fotografii succesive, se poate spune că acesta avea o viteză foarte mare, ce nu putea fi atinsă de avioanele noastre”. 
În 1966, la Seattle, Washington, a avut loc Rose Festival. Submarinul „USS Tiru SS 416” a fost chemat de la Pearl Harbour, pentru a putea fi vizitat pe timpul evenimentului, dar, în drumul său către Seattle, marinarii au dat alarma. Un obiect de mărimea unui teren de fotbal apăruse pe suprafaţa oceanului, la circa 2 km de submarin. După un timp, bizarul aparat s-a desprins de apă şi a dispărut în nori. Declaraţiile martorilor şi toate fotografiile au fost confiscate şi clasificate top-secret, apoi nu s-a mai vorbit deloc despre ele. 
In anul 1968, nava „Grichuna”, care transporta cărbune, a plecat din Carolina de Sud spre Japonia. Ofiţerul II, aflat în serviciu de cart între orele 00.00 şi 4.00, a văzut la un moment dat mai multe lumini în apă, la circa 10-15 m adâncime, la numai 30-40 m depărtare de navă, care înaintau cu o viteză constantă de 15 noduri pe oră. Pentru puţin timp, obiectul s-a văzut foarte clar. El avea forma unui avion, dar fără aripi, ampenaj vertical şi mai multe ferestre, toate luminate. Apoi, ciudatul obiect a dispărut cu o viteză pe care submarinele noastre nu o puteau atinge. 
La 12 august 2000, submarinul rusesc „K-141 Kursk”, aflat în componenţa Flotei de Nord a Rusiei, a suferit un teribil accident şi s-a scufundat în Marea Barents, la 108 m adâncime. Toţi cei 118 membri ai echipajului au fost declaraţi morţi şi au fost scoşi la suprafaţă după un an, dar trei dintre cadavre nu au fost găsite niciodată. Versiunile cauzelor producerii acestei tragedii sunt mai multe, iar între ele figurează şi cea a unui factor extern, respectiv ciocnirea cu un alt submarin sau cu un obiect necunoscut, aflat în adâncurile mării.

Autor: Ionel Grama

Sursa: Lumea misterelor 

China va fi cea mai mare economie a lumii, UE se va federaliza, fenomene meteo tot mai extreme şi o clasă de mijloc puternică cum n-a fost niciodată

Scenariile serviciilor americane de informaţii pentru 2030

 

Preşedintele american Barack Obama a fost avertizat de serviciile de informaţii că dacă nu găseşte noi surse mai puternice de creştere economia ţării sale riscă să rămână în urma competiorului direct, China, iar SUA îşi va pierde din influenţa globală. Foto: AFP 

Fie că se va destrăma sau, cel mai probabil, fie că se va transforma într-o structură mai federală, Uniunea Europeană nu va mai fi aceeaşi după criză, SUA îşi vor pierde treptat influenţa, iar economia Chinei o va întrece pe cea americană şi va deveni cea mai mare la nivel mondial, aces­tea sunt doar câteva din scenariile probabile pentru următoarele două decenii puse pe masa preşedintelui american de agenţiile de informaţii. Acestea anticipează de asemenea că schimbarea climei şi presiunile puse pe resurse vor duce la amplificarea instabilităţii, iar clasa de mijloc va deveni mai puternică deoarece va fi mai educată şi va avea acces mai bun la sănătate şi informaţii.

Scenariile sunt cuprinse în raportul "Trenduri globale" publicat o dată la cinci ani de National Intelligence Council, o organizaţie care reuneşte mai multe servicii americane de informaţii.

"Lumea se află într-o perioadă critică pentru istoria omenirii", scriu autorii raportului, care sunt siguri că după ce influenţa politică şi economică a SUA se va reduce, nimeni nu va deţine hegemonia, puterea de influenţă revenind reţelelor şi coaliţiilor "într-o lume multipolară", scrie The Guardian. În acest context, cel mai bun deznodământ va fi cel în care China şi SUA colaborează, ceea ce va duce la o cooperare globală mai largă. În cel mai pesimist scenariu, SUA se izolează, iar globalizarea îngheaţă.

"Prăbuşirea sau retragerea bruscă a puterii SUA va avea, probabil, ca rezultat o perioadă mai lungă de anarhie globală. Nicio putere nu va putea înlocui SUA ca garant al ordinii internaţionale", scriu autorii, care pornesc de la ipoteza că SUA sunt o forţă a stabilităţii.

Pentru "spionii" americani, creşterea prosperităţii la nivel global este o certitu­dine, iar emergenţa clasei de mijloc va reprezenta o "mişcare tehtonică".

"Pentru prima dată, majoritatea popu­laţiei lumii nu va mai fi împovărată, iar cla­sele de mijloc vor fi cel mai important sector economic şi social în marea majoritate a ţărilor lumii", notează studiul.

Asia, tot mai puternică

În acest context, până în 2030, statele din Asia le vor întrece ca putere globală - putere care reflectă PIB-ul, mărimea populaţiei, chel­tuielile militare şi investiţiile în tehno­logie - pe cele din Europa şi America de Nord luate împreună. China va deveni cea mai mare economie a lumii, întrecând-o pe cea a SUA cu doar câţiva ani înainte de 2030. Trioul odată dominant format din SUA, Europa şi Japonia îşi va vedea cota din comerţul mondial diminuându-se de la 56%, cât este în prezent, la mai puţin de 50%, scrie EUobserver. De asemenea, economiile Europei, Japoniei şi Rusiei îşi vor continua declinul lent.

Un alt grup, "Viitorul 11", format din Bangladesh, Egipt, Indonezia, Iran, Mexic, Nigeria, Pakistan, Filipine, Turcia, Coreea de Sud şi Vietnam, va depăşi UE ca PIB colectiv.

Reversul medaliei va fi că indivizii şi grupurile mici vor avea acces mai mare la tehnologii letale şi distrugătoare, ceea ce le va permite să săvârşească violenţe la scară largă, de care cândva erau capabile doar statele.

De asemenea, instabilitatea se va intensifica din cauza cererii tot mai mari pentru apă, alimente şi energie pe fondul schimbării climei şi al creşterii populaţiei.

"Schimbarea climei va înrăutăţi pers­pec­ti­vele pentru disponibilitatea acestor resurse critice. Analizele sugerează că severitatea actualelor modele ale fenomenelor meteo se va intensifica, cu zonele umede devenind şi mai umede, şi zonele aride devenind şi mai aride".

Precipitaţiile se vor reduce cel mai mult în Orientul Mijlociu şi Africa de Nord, dar şi în Europa de Sud, regiunile vestice ale Asiei Centrale, în sudul Africii şi sud-vestul SUA.

Spre o Europă federală

Secţiunea despre Europa oferă şi o in­cursiune în viitorul zonei euro. Astfel,

într-unul din scenarii, "spionii" americani înfăţişează prăbuşirea zonei euro şi chiar pe cea a UE. Dar există şi posibilitatea ca liderii UE să aducă un "impuls federal", care duce la "renaşterea" Europei.

În acest model, "Europa a avansat deja pe drumul spre finalizarea conceptului ori­ginal al unei uniuni monetare şi economice mai profunde. Ca urmare, Europa va ieşi mai puternică". Însă barierele de natură politică ar putea face ca "transferul masiv de suveranitate să fie un pod mult prea îndepărtat" pentru majoritatea statelor.

Germania va rămâne, cu siguranţă, liderul politic al Europei datorită perspecti­velor de creştere economică. Dar bunăsta­rea economică va fi pusă în pericol de îmbătrânirea populaţiei.

Cum cred servciile americane de informaţii că va arăta lumea în 2030

• China va deveni cea mai mare economie a lumii
  
• Nicio ţară nu va fi puterea mondială dominantă
  
• UE va deveni mai federală
  
• Populaţia musulmană a Europei se va dubla de la 4,1% din total la 8%
  
• Populaţia globului va creşte cu 15%, la 8,3 miliarde
  
• Cererea pentru alimente, apă şi energie va creşte cu 35%, 40% respectiv 50%
  
• În statele avansate cu populaţie îmbătrânită dezvoltarea va încetini, iar standardele de viaţă vor scădea
  
• Se va reduce influenţa Rusiei şi puterea economică a ţărilor care se bazează pe veniturile obţinute din resursele naturale
  
• Managementul resurselor naturale va deveni o componentă crucială a eforturilor de securitate
  
• Din cauza accesului facil la tehnologia de vârf, victimele atacurilor teroriste vor fi de ordinul a milioane de persoane, atacurile putând fi îndreptate împotriva unor infrastructuri precum reţelele de electricitate
  
• Riscul unor conflicte interne şi cu vecinii este mare pentru aproximativ 50 de state
  
• Aproximativ 60% din populaţia lumii va fi concentrată în oraşe, comparativ cu 50% în prezent, ceea ce înseamnă că omenirea va trebui să construiască tot atât de mult cât a construit în toată istoria sa
  
  Sursa: ZF
  

Un elev mai puţin obişnuit

Din stradă se auzeau acordurile unei melodii cunoscute. Richard Wagner ascultă câteva clipe cu atenţie. Nu îşi dădea seama de unde cunoaşte atât de bine notele acestea. Erau, desigur, sunetele unei flaşnete. Dar melodia…

Tulburat, Wagner se ridică deodată de la masa de lucru, se repezi în stradă. Un bătrân flaşnetar învârtea absent maneta instrumentului său de scos sunete, aşteptând o cât de mică răsplată de la trecătorii grăbiţi.

- E fals, totul e fals! se repezi compozitorul. Pentru numele lui Dumnezeu, nu se cântă aşa! Dumneata n-ai înţeles nimic din cântecul ăsta!

- Ei, nici chiar asa, domnule, spuse liniştit flaşnetarul. Tocmai mie să-mi spuneţi una ca asta?!… Păi eu ştiu cântecul foarte bine. Nu vă daţi seama, îl ascult de câteva zeci de ori într-o zi.

- Omule, dumneata îl cânţi prea repede. Trebuie să învârteşti mai lent. Uite, cam aşa.

Şi Wagner începu să răsucească el maneta cutiei. Se transpuse imediat în lumea cântecului spre uimirea trecătorilor dintre care unii îl cunoşteau pe maestru.

Uimit de mulţimea care se adunase deodată, flaşnetarul spuse:

- Cred că aş putea încerca şi eu.

Muzicianul îl ascultă cu atenţie. Păru mulţumit. Îi întinse bătrânului câteva monede, gest care îl făcură imediat mai mulţi trecători.

- Să ştiţi, domnule, că numai aşa o să cânt de acum încolo. E o melodie trumoasă, dar spuneţi-mi: cu cine am avut onoarea?

- Îţi mulţumesc că îmi apreciezi compoziţiile. Sunt Richard Wagner, iar bucata e marşul nupţial din opera mea “Lohengrin“.

După câtăva vreme, Wagner îl auzi din nou pe flaşnetar. Îşi dădu imediat seama că e chiar el după felul cum păstra tempo-ul. Coborî în stradă spre a-i mai oferi bătrânului câţiva bănuţi. De data aceasta mai mulţi trecători stăteau în jurul flaşnetei. Cutia vechiului instrument era ornată cu o firmă strălucitoare. Pe ea se putea citi: Hans Richter, fost elev al lui Richard Wagner!

 Mihai Popescu, Almanah Luceafărul, 1985

Sursa: Istorii regasite

Sfârșitul lumii din anul 1000

Anul 1000 a reprezentat pentru cei care au trăit înainte de el ce reprezintă și anul 2012 pentru noi. A fost considerat sfârșitul lumii. Unul din motive ar putea fi faptul că numărul 1000 reprezenta veșnicia. Ce poate fi după veșnicie? Nimic. Asta credea lumea în acele vremuri.

Sfârșitul lumii îl găsim cam la toate popoarele, creștine sau necreștine. Este un subiect mereu actual, care se bazează pe unele interpretări teologico-dogmatice greșite sau un fel de a gândi omenește despre cele viitoare. Perioada de 50 de ani inaintea anului 1000 este considerată cea mai neagră perioadă din istoria omenirii.

În anul 999 locuitorii Europei s-au adunat în grupuri pline de panică în așteptarea sfârșitului catastrofal al tuturor lucrurilor. De-a lungul anului au apărut diverse prevestiri ale sfârșitului, cum ar fi vițeii cu două capete. Cozile strălucitoare ale cometelor pe timpul nopții, forme cutremurătoare ale norilor în timpul zilei și o serie de eclipse de Soare și de Lună au invadat mințile oamenilor cu diferite prevestiri.

Bazându-se pe aceste semne din natură, pustnici rătăcitori au tinut  predici pline de zel despre nevoia oamenilor de a se căi cu câteva zile înainte de marea judecată. Sfârșitul anului apropiindu-se, cei bogați și-au donat proprietățile bisericilor și s-au îndreptat spre Ierusalim sau spre mănăstiri. Comercianții și-au închis magazinele și și-au împărțit averea celor săraci. Țăranii au părăsit câmpurile, datoriile au fost anulate și deținuții au fost eliberați.

 În acel început de an, toate bisericile și capelele era pline peste tot cu penitenți creștini așteptând plini de anxietate orice ar fi pregătit întunericul pentru acel miez de noapte. Mare le-a fost surpriza, și bucuria, când la ivirea zorilor lumea era aceeași, cu simpla diferență că era mai bătrână cu o zi.

Sursa: Piatza.net

OZN-URILE DIN ADÂNCURI

Marea Baltică, unde a fost descoperit un misterios obiect în formă de farfurie zburătoare, este o zonă în care au fost raportate numeroase apariţii OZN. Pe fundul Mării Baltice, a fost descoperită o formaţiune circulară asemănătoare unei farfurii zburătoare. Ufologii abia aşteaptă să fie scoasă la lumină, fiind convinşi că este vorba de un OZN prăbuşit. Alţii cred că este un joc al naturiisau chiar o farsă. Până vom primi o explicaţie ştiinţifică oficială, ipoteza unei nave extraterestre îi înflăcărează pe cei care speră că, în sfârşit, vom avea o dovadă a vizitării Pământului de către alienşi. Coincidenţă sau nu, tocmai în această zonă au fost deseori raportate apariţii şi imersiuni ale OZN-urilor. De aici a început totul, odată cu primele semnalări UFO din istoria recentă.Suedia este încă din anii ’50 bănuită că deţine un OZN capturat, iar cea maimare arhivă OZN e tot în Suedia. Marea Baltică ar putea să ne dezvăluie unuldintre cele mai arzătoare secrete din toate timpurile.

 Nava care a parcat sub apă

Vînătorii de comori din Suedia au descoperit un disc cu diametrul de 18 metri, aşezat pe fundul Mării Baltice, la 87 metri adâncime. Mai precis, ciudata formaţiune se află în Golful Bothnia, între Finlanda şi Suedia. Peter Lindberg, comandatul echipei „Ocean Explorer“, nu crede în OZN-uri, fiindcă n-a găsit niciunul în 18 ani de când face scufundări. Dar presupune că discul este o formaţiune geologică sau un vas făcut de mâna omului. Exploratorii nu mai au fonduri să continue cercetările, iar conspiraţioniştii cred că, de fapt, li s-a interzis. Partea cea mai interesantă este că discul se află la capătul unei dâre de 300 de metri, care aduce teribil cu o pistă de aterizare. Misteriosul obiect s-a mişcat, fie derapând la aterizare, fie încercând să decoleze. 

Formaţiunea seamănă izbitor cu „Şoimul Mileniului“, nava intergalactică din „Războiul Stelelor“. De unde şi convingerea că, odată scoasă la lumină, epava va dovedi că am fost vizitaţi de către ET. Zona care a încins spiritele a fost gazda mai multor fenomene UFO. În timpul celui de-al II-lea război mondial, piloţii raportau luminiţe ciudate, iar în iulie 1946, a fost un adevărat val de astfel de apariţii în Suedia. Au fost sesizate pe radar circa 2.000 de zboruri cu traiectorii ciudate. În localitatea Ängelholm, oamenii au văzut un OZN aterizând. În acel timp, frenezia UFO nu luase amploare, de fapt, fenomenul nici nu era cunoscut publicului. 

Submarinele care îi enervează pe suedezi

Apariţii OZN din Suedia au fost semnalate şi în apele teritoriale. Fiind vorba de anii Războiului Rece, suedezii au crezut că e vorba de submarine sovietice. Amiralul S.G. Gorskov a acordat marinei militare suedeze permisiunea de a torpila acele submarine, presupuse a fi ale U.R.S.S.-ului, şi apoi să arate epavele lumii întregi. În toamna anului 1972, unităţile navale suedeze au declanşat o acţiune masivă în fiordul Sognefjord, în tentativa de a forţa ieşirea la suprafaţă a enigmaticului submarin intrus. Deodată, pe cer s-au ivit nişte aparate de zbor de origine şi construcţie necunoscută, paralizând aparatura electronică de pe vasele suedeze, iar OZN-ul a dispărut fără urmă. Aşa-zisele submarine din apele Suediei i-au pus pe jar pe militari mulţi ani. Ori de câte ori s-au lansat torpile împotriva lor, ţinta a fost ratată. În mai 1983, ziarele scriau „Flota suedeză caută zi şi noapte submarinele inamice apărute pe sonare“.

 Numai în 1986, din iulie şi pâna s-au emis 15 rapoarte despre submarine neidentificate în această zonă. Înainte ca nava de pe fundul Mării Baltice să agite spiritele, o altă apariţie OZN a fost înregistrată pe 5 mai 2011, când cotidianul suedez „Aftonbladet“, lansa o ştire de ultimă oră: „În apele teritoriale suedeze a fost observat un presupus submarin neidentificat“. Hanna Harge a reuşit să fotografieze suspectul obiect plutitor. Ministerul Apărării al Regatului Suediei a emis un comunicat potrivit căruia forţele navale nu desfăşuraseră în acea dimineaţă manevre în golf. Familia a fost intervievată ore în şir. Obiectul neidentificat avea o lungime de aproximativ 100 de metri şi se deplasa cu o viteză între 10 şi 15 kilometri pe oră la suprafaţa apei. Rezultatele anchetei nu au fost făcute publice.

Imense găuri în gheaţă

În 1952, autorităţile suedeze au recuperat o epavă care părea a fi a unui avion. Peste trei ani, au dat o declaraţie oficială în care au recunoscut că nava nu pare construită pe Pământ. S-a promis revenirea cu amănunte, dar povestea a fost îngropată. În aprilie 1968, pe lacul suedez Uppraman, s-a găsit o gaură de 500 mp în gheaţa groasă de 90 cm. Blocuri de gheaţă perfect triunghiulare, cu latura de 1 metru, erau împrăştiate peste tot. După două zile, s-au mai găsit alte două găuri identice în vecinătate. Ancheta oficială nu a descoperit nimic, în afară de o substanţă necunoscută de culoare roşiatică, depusă pe fundul lacului. La lacul Saapunki din Finlanda, pe 3 ianuarie 1971, o sferă luminoasă a aterizat pe mal. Probe din gheaţa devenită verde au fost trimise la trei laboratoare. Rezultatele au arătat prezenţa titanului. Ulterior, gheaţa şi-a schimbat culoarea în albastru. La 6 iulie 1965, echipajul petrolierului norvegian Javesta a văzut cum câteva obiecte aeriene luminoase au plonjat în apele Atlanticului, au ieşit apoi la suprafaţă, au decolat vertical şi au dispărut cu o viteză incredibilă.

OZN-urile ne poluează apele

Se pare că navele nePământene au nevoie de apă. La 2 iulie 1950, doi canadieni au văzut un obiect ciudat amerizând pe apele lacului Sawbill Bay. Nava s-a aprovizionat cu mari cantităţi de apă, provocând în timpul acestei manevre un sunet puternic. A deversat nişte lichide, apoi a decolat vertical. Apa a rămas roşiatică. În Noua Zeelandă, în 1965, un pilot a văzut din avion o navă staţionând pe fundul portului Whenuapai şi a descris-o în detalii precise. Obiectul a rămas neidentificat. Există şi rapoarte în care se afirmă că apa unor iazuri a fost complet absorbită sau, dimpotrivă, sporită, prin evacuarea unei „ape reziduale“. Una dintre cele mai cunoscute amerizări s-a petrecut în URSS în 1961. Un obiect imens a căzut în picaj cu o viteză fantastică, trecând prin gheaţa lacului Ladoga. A stat în apă aproape o oră, apoi a ieşit şi a zburat spre nord. Gheaţa a devenit verde, iar ulterior, s-au detectat particule de titan. În cazul unor amerizări din Mexic, USA şi Danemarca, s-au găsit substanţe chimice radioactive, dar ambalate în containere.

Secrete bine păzite

Toate aceste rapoarte despre OZN-uri care au intrat în contact cu apa au fost secretizate. Gazele de mlaştină şi balenele au fost explicaţii care nu au satisfăcut publicul. Mai cu seamă că, printre martori, au fost ofiţeri de carieră, scafandri, ingineri, zoologi şi biologi marini. Dovezile ar trebui să spulbere orice urmă de indoială. În apele care şi-au schimbat culoarea şi compoziţia, s-au constatat urme de radioactivitate sau substanţe neidentificate. Rămâne neexplicat modul cum o navă aeriană poate intra în apă cu o viteză de 7.000 km/oră, iar în unele cazuri, după ce a străpuns gheaţa. O fiinţă Pământeană nu ar supravieţui impactului. Uluitor este că, în ultimii ani, autorităţile suedeze încearcă să devină mai transparente. Ca dovadă, cea mai cuprinzătoare arhivă OZN, conţinând peste 18.000 de rapoarte de pe teritoriul Suediei, dar şi fotografii şi relatări similare din alte colţuri ale lumii, a fost înfiinţată în oraşul suedez Norrkoping. Se pare că şi experţii Pământeni au descoperit şi ei o legătură între mediul acvatic şi cucerirea spaţiului. Astronauţii NASA se antrenează pe fundul oceanului, în laboratorul aflat la 19 metri sub nivelul mării, în largul coastei Florida. Chiar dacă Atlantida şi continentul Mu sunt cele mai căutate obiecte de pe fundul oceanelor, iată că şi mările sunt pline de enigme neelucidate. Multe dintre ele au fost deja desluşite, dar rezultatele nu au fost făcute publice. Marile secrete sunt bine păzite.

OZN-ul de la nunta regală 

Un turist a filmat un obiect zburător neidentificat care plana deasupra Catedralei Westminister Abbey, în ajunul recentei nunţi regale. În film, poate fi văzut un obiect alb strălucitor în imediata apropiere a Big Ben-ului. Descoperirea OZN-ului a fost făcută la numai câteva zile după ce un maior al Forţelor Aeriene Americane a< prezis că extratereştrii vor apărea neinvitaţi la nunta dintre Kate şi Will. 

 

George Filer, expert în fenomene extraterestre, a spus că la orice eveniment istoric major au fost văzute nave misterioase. 

De exemplu, investirea în funcţie a preşedintelui Obama, eveniment când în faţa obeliscului, a planat un obiect discoidal. 

Sursa: Sfatuitoarea

No comment!

Marea Britanie vrea să părăsească UE !? 

Premierul britanic, David Cameron, intenţionează să organizeze un referendum naţional cu privire la oportunitatea prezenţei Marii Britanii în UE, informează ziarul Times.

Programul strategic elaborat de guvernul britanic prevede organizarea de două referendumuri în privinţa relaţiilor cu UE. Primul referendum privind acordării guvernului unui „mandat popular” pentru încheierea unor noi acorduri cu Bruxelles a fost planificat pentru primăvara anului 2015, imediat după încheierea alegerilor.

Apoi va avea loc al doilea referendum în cadrul căruia britanicii vor decide ieşirea Marii Britanii din UE.

Surse: romanian.ruvr.ru si Sfatuitoarea 

Adevăratul pericol legat de 21 decembrie 2012: NASA lansează un avertisment

Agenţia spaţială americană a avertizat recent publicul în privinţa unui pericol real legat de zvonurile despre presupusul „sfârşit al lumii” în luna decembrie a acestui an: aceste zvonuri fac un mare rău persoanelor mai sensibile şi în special copiilor şi adolescenţilor predispuşi la depresie.

Ipotezele fanteziste privind cauza aşa-zisei „Apocalipse” din 21 decembrie 2012 se întemeiază pe o interpretare eronată a unui calendar mayaş, care se întrerupe brusc la data menţionată. Deşi cei mai mulţi consideră totul drept un zvon şi un prilej de amuzament, există şi persoane care iau în serios presupusa ameninţare şi sunt realmente tulburate din această cauză, a explicat David Morrison, astrobiolog la Centrul de Cercetări Ames din cadrul NASA. În cursul unie conferinţe ţinute miercurea trecută, el a declarat că NASA primeşte un mare număr de mesaje email şi scrisori de la diverse persoane care îşi exprimă teama şi îngrijorarea, iar marea majoritate a acestor persoane sunt copii şi adolescenţi. Unii dintre aceştia mărturisesc că nu mai pot să mănânce şi să doarmă normal, iar alţii vorbesc chiar despre sinucidere. 

Morrison a afirmat că propagarea acestor zvonuri alarmante pe internet pentru a speria oamenii este pur şi simplu diabolică şi, vorbind despre presupusul sfârşit al lumii, a spus că „în vreme ce pentru unii este o glumă, iar pentru alţii un mister, există şi un număr de oameni care sunt cu adevărat îngrijoraţi.”

 NASA a înfiinţat recent, pe website-ul său, o pagină specială destinată informării publicului, pentru combaterea acestor zvonuri care afectează grav starea de spirit a unei părţi a populaţiei şi chiar sănătatea mentală a unor persoane mai sensibile. Pe pagina web respectivă, specialiştii NASA explică de ce lumea nu se va sfârşi pe 21 decembrie 2012.  Zvonurile care au pornit de la interprearea eronată a calendarului mayaş au fost amplificate de discuţiile privind cauza concretă care va determina sfârşitul lumii. 

Cel mai des se fac referiri la o misterioasă planetă (numită de cei mai mulţi Nibiru), descoperită de sumerieni şi care va izbi Pământul pe 21 decembrie 2012, distrugând întreaga omenire. La originea acestui zvon ar putea sta lucrările unui autor american de origine azeră, numit Zecharia Sitchin (1920 - 2010), care a scris în 1976, că ar fi tradus documente sumeriene străvechi care vorbeau despre această planetă. Însă această planetă nu există, spun specialiştii NASA. Dacă un corp ceresc de mărimea unei planete s-ar fi apropiat de Pământ în ultimele decenii, astronomii l-ar fi identificat demult, iar astăzi o astfel de planetă ar trebui să fie vizibilă cu ochiul liber; or, nimeni n-a văzut-o. 

 Alte zvonuri vorbesc despre o „inversare subită a câmpului magnetic terestru” sau despre faptul că Pământul se îndreaptă spre o gaură neagră din centrul galaxiei, care îl va înghiţi. Aceste zvonuri au fost de asemenea discutate şi respinse de specialiştii NASA la conferinţa de miercuri. 

Se mai vorbeşte despre o misterioasă şi funestă aliniere a planetelor, despre furtuni solare de o intensitate nemaivăzută sau despre iminenta cionire cu un meteorit, ca posibile cauze ale pierii lumii. Dar toate aceste zvonuri, spun astronomii şi astrofizicienii, nu au absolut nicio bază reală şi nu fac decât să alimenteze spaima oamenilor - cel mai rău efect al „fenomenului 2012”. 

Sursa: Descopera.ro

Horoscop decembrie 2012

 

Opozitia dintre Jupiter si Soare cu care debuteaza luna decembrie (2 dec.) deschide apetitul pentru putere si folosirea acesteia in scopul ascunderii adevarului. Se va dori vopsirea realitatii in culori care nu au nicio legatura cu ceea ce vedem noi in viata de zi cu zi. Apoi vine peste noi cuadratura Mercur/Neptun care care va adanci deficitul multor economii ( la nivel macro dar si micro). Sa nu uitam ca (vrem, nu vrem), publicitatea agresiva din luna decembrie  facuta de mass-media (Neptun) starneste imaginatia, construieste visuri, si indeamna la sperante fara suport real doar pentru a ne mari cheltuielile financiare. 

13-14 decembrie cu Luna Noua ( 13 dec) si intrarea planetei Uranus in miscare directa (14 dec) ambele petrecandu-de in zodii de foc, va da startul unei serii de evenimente nu numai neasteptate dar si neobisnuite... Pregatiti-va pentru cele mai urate scenarii avand in vedere ca Uranus poate aduce miscari tectonice in intreaga lume. Din 15dec., miscarile de protest se extind in mai toate regiunile lumii, tulburarile sociale tind sa se agraveze dar si folosirea mass-mediei va fi dusa la extrem pentru a acoperi toate acestea ... 

Cu Marte in Capricorn de la mijlocul lunii noiembrie pana spre sfarsitul lunii decembrie, tendinta celor puternici, a celor care conduc destinele acestei lumi, va fi de dominare si control a populatiei. Vor aparea miscari neorganizate, stiri scapate din neatentie (sau nu!), si adevaruri grele vor iesi la suprafata. Multi conducatori si regimuri politice vor pierde controlul asupra maselor iar aceasta tendinta va comtinua incet, dar sigur, pana in 2014. 

Trigonul Venus/Uranus si opozitia Venus/Jupiter ( 19-25 decembrie) ofera oportunitati si contacte interesante si puternice, care pot zgudui si uimi intreaga lume. Tot Venus este vinovata si de oportunitatile deosebite din vietile noastre personale, asa ca este cazul pentru multi dintre noi sa profitam de aceasta conjunctura astrala. Nu ratati si nu evitati intalnirile sociale din aceste ultime zile de decembrie! Atiputea intalni persoane importante pentru viitor.... 

Cuadratura exacta dintre Soare (4* Capr) si Uranus (4* Berbec) din 26 dec 2012, va aduce multe schimbari in lume, multa confuzie, schimbari de vreme importante, vant extrem de rece, precipitatii si furtuni puternice. Toate acestea pregatesc fereastra geocosmica ce se deschide incepand cu 28 dec. (Luna Plina) pana pe 6 ianuarie 2013. Descoperiri stiintifice si tehnologice, stiri senzationale ce-si vor face loc pe primele pagini ale ziarelor, tensiuni economice, sociale si politice, care au fost si sunt de actualitate in acest an, datorita efectelor cuadraturilor Uranus/Pluton dar care cu ajutorului Lunii Pline din 28 dec. vor iesi si mai mult in evidenta. In proportie de 99% toate aceste evenimente se vor inmulti, agrava si dramatiza. 

Sursa: Codul Omega

ARMA VIITORULUI: Paralizează instantaneu un oraş

Arma viitorului care constă într-o rachetă ce lansează atacuri pe cale electromagnetică a fost testată cu succes, în premieră, de către compania Boeing. Aceasta este capabilă să lase un întreg oraş fără curent electric sau sisteme de comunicaţie.

Cercetătorii în domeniul armamentelor au reuşit să creeze o armă care poate fi folosită în viitor pentru a pune la pământ orice sistem de comunicaţie din lume bazat pe electricitate. 

Cu ajutorul unei rachete ce poate fi lansată dintr-un avion, clădiri guvernamentale sau centre de comunicaţii pot fi complet afectate de câmpul electromagnetic pe care racheta îl transmite. Cercetătorii care au inventat racheta susţin că această armă nu afectează în niciun fel sănătatea oamenilor, scrie Daily Mail în ediţia sa electronică. Se crede că această rachetă şi sistemul ei sunt suficient de puternice pentru a reuşi să penetreze buncărele subterane din Iran. Cu toate acestea, experţii se tem că, ajunsă în mâinile cui nu trebuie, arma poate produce pagube semnificative. Compania Boeing a testat această rachetă în Utah, Statele Unite ale Americii, unde a fost lansată asupra unui centru de atrnemanent. Testul a fost catalogat drept un succes, deoarece arma a reuşit să închidă toate sistemele electronice de comunicare din acest centru. Mai mult de atât, Boeing susţine că testul a fost atât de bun, încât până şi camera amplasată pe avionul care a lansat racheta şi trebuia să filmeze procesul s-a închis. Din motive de securitate Boeing nu a făcut public niciun material video din timpul testului. 
"Această armă deschide o nouă eră. Putem lovi orice ţintă dorim cu ajutorul acestei rachete. Cunoaştem toate capabilităţile armei şi ne dorim să reuşim implementarea ei cât mai repede. Foarte multe ţări din ziua de astăzi depind de curentul electric pentru comunicaţii şi multe alte procese, aşa că arma chiar îşi are rostul", a declarat Keith Coleman, managerul în cadrul programului de testare a rachete, conform sursei citate.

Sursa: Sfatuitoarea

La multi ani, Romania!

La multi ani, romani !

Insule misterioase I

 Insula Barsa-Kelmes - o poarta intre doua lumi 

În Asia Centrala, intre Kazahstan si Uzbekistan, se intinde Marea Aral sau Marea Ostroavelor, ce odata adapostea peste 1500 de insulite. Cea mai mare dintre ele, insula Barsa-Kelmes, este si cea mai enigmatica, o insula care de multa vreme nu mai este locuita de ni­meni. În limba kazaha, numele ei se traduce prin "insu­la disparutilor”, caci de secole, de cand a fost desco­pe­ri­ta, cei care s-au avantat in inima ei au disparut fara ur­ma. Deasupra intinderii de pamant apare uneori o cea­ta deasa, stranie. Sate intregi au fost inghitite de aceasta pacla care, ca o umbra a mortii, pare sa-si pan­deasca victimele. Locuitorii dimprejurul insulei sunt convinsi ca aici se gaseste o poarta intre lumi, o poarta a timpului. Se spune ca prin aceasta poarta apar adesea, in planul real, fiinte enigmatice ce astazi nu mai exista, pa­sari cu aripi mari, cu dinti si cioc ascutit, monstri ai ape­lor, creaturi ciudate, ce seamana cu dinozaurii erei me­zozoice. Aici, ceasurile nu mai functioneaza si tim­pul se scurge mult mai repede, o ora transformandu-se intr-o zi. 
 În secolul al XIII-lea, in timpul marilor cuceriri ale Im­periului Mongol al lui Ginghis Han, insula a servit drept refugiu pentru oamenii ce reuseau sa fuga din ca­lea hoardelor cotropitoare. Se retrageau aici, parasin­du-si casele si salvandu-si doar viata. Asteptau ca pe­ri­colul sa treaca si reveneau la pamantul natal. Doar ca atunci cand se intorceau, constatau cu uluire ca lipsisera ani si nu luni, asa cum crezusera. Vecinii sau rudele aproa­pe ca nu ii recunosteau. Insula le inghitise cu la­comie zeci de ani. Şi asa, oamenii au inceput sa creada ca acolo salasluieste duhul necuratului. Desi apele dim­prejurul insulei erau foarte bogate in peste, niciun pes­car nu se mai incumeta sa se apropie de acea zona bles­temata.

Secolele au trecut si oamenii au devenit mai putin superstitiosi. Povestile au fost date uitarii si pe insula au aparut noi vizitatori. În anii '50 ai secolului trecut, o parte din locuitorii unor asezari de pe malurile Marii Aral s-au mutat pe timpul iernii pe insula Barsa-Kel­mes. Se pare ca acolo vanturile erau mai domoale si tem­­peraturile mai putin scazute. Dar odata cu venirea pri­maverii, oamenii nu s-au mai intors la casele lor. Alar­mati, apropiatii lor, ce ramasesera pe con­tinent, au plecat sa ii caute. Ajun­gand pe insula, au desco­perit iurtele goa­le si animalele parasite, unele moarte de foame si sete. Nicaieri insa nici tipenie de om. Desi era o zi se­nina, cu un soare ar­zator, deodata, pes­te insula s-a lasat o per­dea de ceata groasa, compacta, de forma len­ticulara. Numai tarmul marii ramasese insorit. Oamenii s-au impartit in doua echipe, unii au ramas sa astepte aproape de malul marii, in portiunea lu­minoasa, altii au plecat in cautarea dis­parutilor, intrand in stratul gros de pacla. Au tre­cut ore, apoi zile, si echipa de cau­tatori nu s-a mai intors. În cele din urma, cei ra­masi aproape de tarm au parasit insula si, ajungand pe continent, au anun­­tat de indata autoritatile. 
În aceeasi zi, un avion "Li 2” a plecat catre insula, intr-un zbor de recunoastere. Înca de depar­te, pilotii au vazut ceata deasa ce acoperea cea mai mare parte a ostrovului si au ra­portat ciudatul fenomen. Apro­piindu-se, au observat ca deasupra paclei se invart niste obiecte rotunde, lumi­noase. "In­trau si ieseau din panza de ceata, ca si cum ar fi urmarit zborul avionului nos­tru”, po­ves­tea capitanul de aviatie Grigori Men­sikov. "Ajungand la cativa metri de­par­tare de pacla enigmatica, acele cea­sor­nicelor de la bord au inceput sa se invarta haotic si, deodata, motoarele avionului au incetat sa mai functioneze. Cu mare greu­tate, am reusit sa manevram aparatul si sa aterizam pe tarmul insulei. Discurile lumi­noase sta­teau nemiscate, supraveghindu-ne. Apoi, au disparut brusc, in valul cetos”.
 Pilotii au raportat incidentul si, la fata locului, au sosit mai multe detasamente de militari. Zona in care ceata plutea a fost ime­diat im­prejmuita. Pentru ca pacla deja in­­ghitise mai multi oameni, militarii au ho­tarat ca, in cautarea disparutilor, sa fie tri­misi caini. Mai multi cio­banesti germani, spe­cial an­tre­nati, au fost eliberati, dandu-li-se comanda de cau­tare. Nici unul dintre ei nu s-a mai intors. 
Atunci a fost adus un ve­hicul blindat. Toate deschi­zaturile au fost inchise ermetic si pe caroseria blin­da­tului au fost montate mai multe aparate de masura. Me­ca­nicul conductor, "sigilat” in interior, a primit ordi­nul strict de a nu intrerupe radioemisia nici macar o se­cun­da. Masina de lupta a fost legata cu un cablu me­talic si a inceput treptat sa inainteze in interiorul cetii. Tan­chis­tul transmitea fara intrerupere. Vizibilitatea era ex­trem de redusa, dar militarul nu avea de raportat ni­mic spe­cial. Misiunea se desfasura normal. Deodata, tan­­chistul amuti. De la postul de comanda a primit imediat co­manda de intoarcere. "De ce m-as intoarce tocmai acum?”, a raspuns militarul cu un ton in care se sim­tea pa­rerea de rau. Atunci vehiculul a inceput sa fie tras inapoi cu ajutorul cablului metalic. Scotand din ceata blindatul, militarii au observat cu uimire ca acesta era invelit cu o pelicula groasa de lichid inghetat, ce nu parea a fi totusi gheata. Trapa a fost de indata des­chisa, dar in interior, nici urma de tanchist. Disparuse in cel mai straniu mod. Probele prelevate din gheata de pe blindat au fost ana­lizate de savantii de la Institutul Militar Fizico-Teh­nic din Moscova, care au concluzionat ca particulele de "apa” sunt de origine necunoscuta, componenta lor chimica neputand fi descifrata. Militarii au primit ordin sa evacueze zona, nu inainte de a transmite populatiei de pe coastele marii Aral avertismentul de a nu pa­trun­de pe insula, sub niciun motiv. 
Vadim Cernobrov, un renumit cercetator al feno­me­nului paranormal, presedintele Asociatiei Kosmopoisk (Cercetasii planetei), este de parere ca regiunea nu a fost niciodata abandonata de armata si ca acolo, in perioada sovietica, s-au desfasurat in secret studii in­tense. "Am aflat de la fosti ofiteri ca pe insula Barsa-Kel­­mes a fost depistata o baza extraterestra. Ceata enig­matica nu reprezenta decat un soi de scut de pro­tectie. Oricat de mult s-au straduit cercetatorii nostri, nu au putut descoperi elementele componente ale aces­tui scut si, prin urmare, nu au reusit sa-l anihileze. Cert este ca din interiorul paclei ieseau adesea aparate de zbor neidentificate, care stationau o perioada deasu­pra bazei militare, parca observand activitatea din in­terior, iar apoi, cu o viteza uluitoare, dispareau in aceeasi ceata. Zeci de voluntari si-au pierdut viata, intrand in pacla intunecoasa, incercand sa descopere misterul ei. Ce au vazut si au intalnit acolo nu se va sti probabil niciodata pentru ca niciunul dintre ei nu s-a mai intors.” 
Sursa: primit pe mail