În clasa întâia, aliniați frumos in bănci, copii cu ochii rotunzi sorb cuvintele invățătoarei. Toți sunt atenți, toți sunt stângaci atunci când pun mâna pe creion, toți au aceeași șansă. Câtăva vreme au aceleași rezultate, semn că toți pot invăța. Asta până-ntro zi când unul nu intelege ceva si rămâne in urmă. Pierde azi teren, pierde și mâine, pierde și dorința cu care incepuse. De ce?! Ce mecanism nu funcționează?Cândva, prin 1965, de la un liceu de prestigiu din Moldova a trebuit mutat un număr de elevi la un alt liceu. Conducerea liceului a hotărât să mute ultimii trei elevi din fiecare clasă, trimițând practic codașii promoției. Mai mult, a reorganizat promoția grupând primii trei elevi din fiecare clasă intr-una specială cu speranța de a obține rezultate extraordinare. Bănuiți surpriza. La sfârșitul anului școlar clasa de premianți a avut aceleași rezultate ca oricare din celelalte clase. Dacă cu un an inainte toți fuseseră premianți, acum aveau și corigenți! Clasa codașilor s-a comportat la fel. Avea premianți deși cu un an inainte toți erau pe ultimele locuri, dar, bineințeles că avea și corigenți. Repet intrebările. De ce?! Ce mecanism nu funcționează?
De ce, mai târziu, in viață, unii dintre noi pierd ritmul, renuntă la idealuri și la vise și se comportă de parcă ar merge mereu cu frâna de mâna trasă. De ce nu vedem tot timpul drumul drept și bun și-l alegem pe cel ocolitor și plin de gropi? De ce ne resemnăm? De ce imbătrânim înainte de vreme?
Vespazian Ionesi, noiembrie 2010, Bacau
Pentru ca asa am invatat
RăspundețiȘtergere