In drumul de la Sibiu spre Bacău am oprit la Cetatea Fagarașu- lui. Până să vizităm cetatea ne-a atras atenția bustul Doamnei Stanca și, in mod deosebit, ceea ce scria pe soclu: “Aici a suferit toate umilinţele şi ameninţările, pentru că a cerut dreptate neamului său, chinuită şi apoi veşnic nemângăiata soţie a lui Mihai Viteazul, Doamna Stanca”.
Știam foarte putin despre soția lui Mihai Viteazu și ne-am documentat...
Dacă Mihai Viteazu era „cel mai aprig în luptă şi mai norocos la biruinţă dintre voievozii noştri”, aşa cum îl caracteriza Nicolae Iorga, nu se poate spune că domnitorul român avea succes şi în plan familial. S-a căsătorit din interes cu jupâniţa Stanca, cu care a avut doi copii – Nicolae şi Florica. Doamna Stanca, era văduvă si provenea din puternicul neam al boierilor din Izvorani, zona Muscelului sau dintr-o familie înrudită cu fraţii Buzeşti, nu se știe precis. Căsătoria religioasă cu Mihai a avut loc la sfârşitul anului 1582 şi, din păcate nu a fost una fericită. Urmându-şi soţul în Transilvania, Doamna Stanca cu cei doi copii, s-au aşezat în cetatea Făgăraşului, cetate făcută cadou de către Mihai soției sale. După lupta de la Mirăslău, cei trei au fosti ţinuţi în cetate ca ostatici, iar după uciderea voievodului, Doamna Stanca a stat aici ca roabă. Robia sa nu a fost cum ne inchipuim noi. Documentele vremii, ne-o prezintă pe Doamna Stanca în tabăra potrivnică soţului său, mai mult chiar „Doamna Stanca ..... sosi acolo ca o regină. Optsprezece cai de-o frumuseţe rară trăgeau trei carete poleite şi împodoite. Şi odată în faţa duşmanului bărbatului ei, părăsita doamnă îi dădu drumul amarului. Blestemă şi plânse şi spuse ... că mai bine l-ar fi înghiţit pe Mihai pământul, după o viaţă de fărădelegi, şi că demult, de altfel, i-ar fi prezis ea lui pieirea. Iar fiul ei, Nicolae Pătraşcu, copil de paisprezece ani, începu să plângă şi să tremure, spunând neamţului că de-o fi avut tată-său vreo vină, să-şi poarte singur pedeapsa, iar el nu e vinovat cu nimic împăratului şi-i este lui plecat!”. De ce îl ura Doamna Stanca pe Mihai, de ce fiul s-a lepădat de tată și de ce chiar mama voievodului, Teodora, i-a întors spatele la un moment dat, fiului său, retrăgându-se la Mănăstirea Cozia?! Constantin Gane spune: "Mihai Viteazul a fost un soţ crud, un om care nu şi-a cruţat nevasta, care o punea faţă în faţă cu ibovnicele lui, cărora uneori le dădea pasul înaintea doamnei, despot în viaţa privată cum era în cea publică, în felul regilor de mai târziu ai Franţei cu multe Lavallière şi multe Pompadoure”. Pentru noi el este voievodul care a realizat prima unire și, pentru această faptă, românii îi iartă orice sau, mai corect, nu-l judecă pentru nimic.... Și eu stau în cumpănă dacă să postez pe blog. De vreme ce citiți, înseamnă că am hotărât să public.
Vespazian Ionesi, noiembrie 2010, Bacău
Știam foarte putin despre soția lui Mihai Viteazu și ne-am documentat...
Dacă Mihai Viteazu era „cel mai aprig în luptă şi mai norocos la biruinţă dintre voievozii noştri”, aşa cum îl caracteriza Nicolae Iorga, nu se poate spune că domnitorul român avea succes şi în plan familial. S-a căsătorit din interes cu jupâniţa Stanca, cu care a avut doi copii – Nicolae şi Florica. Doamna Stanca, era văduvă si provenea din puternicul neam al boierilor din Izvorani, zona Muscelului sau dintr-o familie înrudită cu fraţii Buzeşti, nu se știe precis. Căsătoria religioasă cu Mihai a avut loc la sfârşitul anului 1582 şi, din păcate nu a fost una fericită. Urmându-şi soţul în Transilvania, Doamna Stanca cu cei doi copii, s-au aşezat în cetatea Făgăraşului, cetate făcută cadou de către Mihai soției sale. După lupta de la Mirăslău, cei trei au fosti ţinuţi în cetate ca ostatici, iar după uciderea voievodului, Doamna Stanca a stat aici ca roabă. Robia sa nu a fost cum ne inchipuim noi. Documentele vremii, ne-o prezintă pe Doamna Stanca în tabăra potrivnică soţului său, mai mult chiar „Doamna Stanca ..... sosi acolo ca o regină. Optsprezece cai de-o frumuseţe rară trăgeau trei carete poleite şi împodoite. Şi odată în faţa duşmanului bărbatului ei, părăsita doamnă îi dădu drumul amarului. Blestemă şi plânse şi spuse ... că mai bine l-ar fi înghiţit pe Mihai pământul, după o viaţă de fărădelegi, şi că demult, de altfel, i-ar fi prezis ea lui pieirea. Iar fiul ei, Nicolae Pătraşcu, copil de paisprezece ani, începu să plângă şi să tremure, spunând neamţului că de-o fi avut tată-său vreo vină, să-şi poarte singur pedeapsa, iar el nu e vinovat cu nimic împăratului şi-i este lui plecat!”. De ce îl ura Doamna Stanca pe Mihai, de ce fiul s-a lepădat de tată și de ce chiar mama voievodului, Teodora, i-a întors spatele la un moment dat, fiului său, retrăgându-se la Mănăstirea Cozia?! Constantin Gane spune: "Mihai Viteazul a fost un soţ crud, un om care nu şi-a cruţat nevasta, care o punea faţă în faţă cu ibovnicele lui, cărora uneori le dădea pasul înaintea doamnei, despot în viaţa privată cum era în cea publică, în felul regilor de mai târziu ai Franţei cu multe Lavallière şi multe Pompadoure”. Pentru noi el este voievodul care a realizat prima unire și, pentru această faptă, românii îi iartă orice sau, mai corect, nu-l judecă pentru nimic.... Și eu stau în cumpănă dacă să postez pe blog. De vreme ce citiți, înseamnă că am hotărât să public.
Vespazian Ionesi, noiembrie 2010, Bacău
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu