Jiang
Mianheng, fiul fostului lider chinez Jiang Zemin, coordonează un
proiect important, cu un buget de 350 de milioane de dolari, pentru
Academia de Ştiinţe din China. Jiang Mianheng a recrutat deja 140 de
doctoranzi pentru a se dedica energiei pe bază de toriu în cadrul
proiectului ce se desfăşoară la Institutul de Fizică Aplicată din
Shanghai. Numărul cercetătorilor implicaţi în acest proiect va creşte la
750 până în 2015.
Acest proiect are drept scop renunţarea la reactoarele arhaice cu apă
grea sub presiune, alimentate cu uraniu, ce au fost concepute iniţial
pentru submarinele SUA în anii '50. În cadrul acestui proiect urmează să
fie concepută noua generaţie de reactoare, pe bază de toriu, care
produc mult mai puţine deşeuri toxice şi care nu pot exploda, precum
reactorul de Fukushima.
„China este ţara care trebuie urmărită. Autorităţile chineze au hotărât
să depună un efort masiv, iar ţara dispune de cercetători talentaţi.
Acest proiect ar putea duce la o reuşită revoluţionară”, crede Baroneasa
Bryony Worthington, conducătoarea grupului parlamentar dedicat energiei
pe bază de toriu. Oficialul britanic a efectuat de curând o vizită în
Shanghai alături de o echipă din cadrul Laboratorului Naţional Nuclear
din Marea Britanie.
Specialiştii care pledează pentru reactoarele nucleare pe bază de toriu
cred că acestea s-ar putea dovedi a fi tehnologia transformatoare
esenţială pentru stimularea revoluţiilor industriale ale ţărilor
asiatice. De asemenea, aceşti experţi afirmă că aceste reactoare ar
putea fi soluţia pentru o problemă cu care Pământul se va confrunta în
viitorul apropiat: obţinerea energiei necesare pentru a satisface
cererea a încă două miliarde de persoane care adoptă stilul de viaţă
occidental.
Optimiştii cred că toriul ar putea reprezenta o revoluţie pentru energia
nucleară, aşa cum exploatarea gazelor de şist a transformat domeniul
gazului natural. Mai mult, toriul ar avea avantajul că poate fi folosit
pe scară largă, mai ieftin şi fără emisii de dioxid de carbon.
Chinezii investesc cel mai mulţi bani în toriu, însă nu sunt singura ţară interesată de potenţialul său. De curând, Norvegia
a lansat un test ce se va întinde pe patru ani, în cadrul căruia vor
testa dacă reactorul convenţional din Halden poate funcţiona cu toriu.
De asemenea, institutele de cercetare din Japonia studiază variantele
alternative prin care pot salva industria nucleară şi recâştiga
încrederea publicului.
Autorităţile chineze intenţionează să câştige această cursă a toriului.
Tehnologia ce stă la baza reactoarelor pe bază de sare topită nu este
nouă. În anii '60, cercetătorii de la The Oak Ridge National Laboratory din
Tennessee au construit un astfel de reactor, însă reuşita lor a fost
ulterior abandonată de preşedintele american Nixon. Pentagonul avea
nevoie de deşeuri din plutoniu, obţinute în urma folosirii uraniului,
pentru a construi bombe nucleare. Astfel, priorităţile stabilite de
Războiul Rece au „îngropat” această tehnologie.
Datele despre toriu au rămas în arhivele americane, fiind ignorate
pentru mult timp. Atunci când un fost inginer de la NASA, Kirk Sorensen,
le-a descoperit şi le-a publicat, SUA l-a ignorat. China nu a făcut
acelaşi lucru.
Jiang Mianheng a vizitat laboratoarele de la Oak Ridge şi a obţinut
planurile reactorului cu toriu. Fiul fostului lider chinez a avut
această idee după ce a citit un articol în revista American Scientist
în care toriul era lăudat. „Prinţişorul” (aşa cum sunt supranumiţi
urmaşii liderilor chinezi) a concluzionat că reactoarele pe bază de
toriu ar putea fi răspunsul la rugăciunile Chinei.
Jiang afirmă că energia insuficientă devine o problemă „înfricoşătoare”
în China, fiind o potenţială ameninţare la adresa siguranţei naţionale.
De aceea, echipa de cercetători intenţionează să construiască până la
finalul acestui deceniu o centrală mică, de 2 MW, în care să se
folosească sare de florură topită. Ulterior, în anii 2020, echipa de
cercetători va realiza reactoare nucleare de dimensiuni obişnuite. De
asemenea, cercetătorii lucrează la conceperea unui reactor cu bile de
grafit pe post de moderator de neutroni.
Jiang estimează că în China se găseşte suficient toriu pentru a
satisface nevoile de electricitate ale ţării pentru următorii 20.000 de
ani. Acelaşi lucru este valabil pentru numeroase alte ţări de pe Terra.
Americanii au îngropat tone de toriu, acesta fiind obţinut ca produs
secundar în urma exploatării „pământurilor rare”.
China construieşte deja 26 de reactoare convenţionale, urmând să fie
finalizate până în 2015, alte 51 de reactoare fiind planificate şi încă
120 fiind în faza de proiect. Dincolo de problemele deja cunoscute,
aceste reactoare mai prezintă o problemă: uraniul trebuie importat.
Marele avantaj al reactoarelor cu toriu este faptul că nu pot provoca un
dezastru similar celuia de la Fukushima. Profesorul Robert Cywinksi de
la Universitatea Huddersfield afirmă că metalul trebuie bombardat cu
neutroni pentru ca procesul să funcţioneze. „Astfel, nu există o reacţie
în lanţ. Fisiunea încetează în momentul în care acceleratorul de
particule este oprit”, explică specialistul.
Echipa condusă de profesorul Cywinksi lucrează la conceperea
unui reactor de fisiune subcritică ce foloseşte acceleratoare de
particule. „Oamenii încep să realizeze că uraniul nu este sustenabil.
Avem nevoie de un nou tip de combustibil nuclear. Toriul permite
eliminarea plutoniului din ciclu”, afirmă profesorul.
Toriul lasă mult mai puţine deşeuri toxice în urma folosirii sale. Cea
mai mare parte a mineralului este folosită în procesul de fisiune; în
cazul reactoarelor pe bază de uraniu, doar 0,7% din material este
folosit. De asemenea, toriul este foarte greu de folosit în scopul
realizării unor bombe.
Un studiu publicat de o echipă de cercetători de la Universitatea
Cambridge arată că deşeurile nucleare ar putea fi distruse prin
folosirea lor în reactoare alături de toriu. Astfel, noua generaţie de
reactoare ar putea ajuta la curăţarea deşeurilor acumulate în ultimii 50
de ani ca rezultat al reactoarelor pe bază de uraniu şi a înarmării
nucleare.
Pentru că procesul din reactoarele cu toriu au loc la presiunea
atmosferei, acestea nu necesită domurile gigantice ce caracterizează
astăzi reactoarele nucleare. Acest lucru permite construirea lor sub
pământ, urmând să ocupe mai puţin spaţiu decât un mall.
Un alt avantaj este faptul că reactoarele pot fi personalizate. Kirk
Sorensen afirmă că grupul pe care îl conduce, Flibe Energy, ia în calcul
conceperea unor reactoare de 250 MW realizate special pentru o singură
uzină siderurgică. Un astfel de reactor ar putea fi ideal pentru China,
care deţine 40% din totalul industriei siderurgice mondiale şi care
foloseşte ca sursă de energie cărbunele - care este extrem de poluant şi
care trebuie transportat de la mine aflate la distanţe mari.
Sorensen afirmă că designul acestui reactor nu permite apariţia vreunui
accident, pentru că niciodată acesta nu va atinge temperaturi suficient
de mari pentru a topi vasul din aliaj de nichel. În cazul unei urgenţe,
dopul se topeşte iar sarea se scurge într-un recipient. „Reactorul se
salvează singur”, explică Sorensen.
Xu Hongjie, directorul proiectului din Shanghai, afirmă că Departamentul
Energiei din SUA a început să se arate interesat de planurile chineze,
deschizând discuţiile despre o posibilă colaborare. De asemenea,
autorităţile chineze discută şi cu oficialii ruşi şi indieni.
Rămâne de văzut dacă acest proiect va da roade. În cazul unui succes,
omenirea va avea nevoie de mai puţin cărbune, petrol, şi gaz natural
decât se crede acum, eliminând riscurile unor războaie pentru resurse şi
reducând poluarea provocatoare de schimbări climatice. Aşadar, toriul
are potenţialul să schimbe radical Terra.
Sursa: Descopera.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu