ORA DE VIAȚĂ

Incepând de astăzi la fiecare intervenție voi posta câte un goblen. Sunt cusute de Paula și se cuvine să-i prezint munca și priceperea.Se intitulează ”Ruga lui Isus” și are dimensiunile 33,5/28,5 cm.
Există un nou val de copii care se nasc în acest mileniu. Aceşti copii sunt urmarea firească a creşterii energetice a planetei, aflată acum în plin proces de transformare, odată cu intrarea în centura fotonică. Ei sunt deosebiţi pentru că au deja un înalt nivel de conştiinţă şi ne vor ajuta pe noi, părinţii lor, să ne transformăm odată cu întreaga planetă.Cine sunt aceşti copii şi cum îi putem recunoaşte? Priviţi în ochii lor şi veţi vedea un suflet privindu-vă: veţi simţi o împlinire sufletească evidentă. Aceşti copii radiază o pace şi un calm care ne fac şi pe noi, adulţii, sa devenim mai deschişi spre aceste stări. Veţi avea senzaţia că în faţa dvs. nu se află un copil, ci un suflet înţelept.

Majoritatea acestor copii ştiu deja cine sunt şi se aşteaptă să-i trataţi ca atare. Cea mai mare parte a comunicării cu ei este ne-verbală, directă, de cele mai multe ori telepatică. În acest fel părinţii lor îşi descoperă noi disponibilităţi de comunicare la care nici nu visau!

Reputatul Benjamin Creme, în cartea sa "Misiunea lui Maitreya" (vol.1, publicat în 1983), afirma următoarele referitor la aceşti copii: "Mulţi dintre copiii care se nasc astăzi sint mai evoluaţi decât cei din generaţiile anterioare. Ei sunt mai receptivi la energiile spirituale şi, de asemenea, mai instruiţi. Aceasta face parte din procesul evolutiv. Ei sunt în măsură să aducă soluţii la dificultăţile propriei lor epoci. S-a ajuns actualmente la un punct în care copiii care se nasc sunt mai numeroşi dintre cei care sunt dotaţi pentru noua eră ei vor transforma viaţa noastră. În următorii 25 sau 30 de ani, lumea se va schimba radical. Mulţi dintre cei care se nasc acum au o intuiţie trezită. La fel cum noi am început să perfecţionăm capacitatea mentalului raţional inferior, ale cărui exprimări sunt ştiinţa şi tehnica noastră actuală, copiii noştri vor manifesta mai multă intuiţie. Aceasta este o funcţie a mentalului superior. O putem vedea acţionând astăzi la unii copii. Ea este însoţită şi de alte facultăţi, ca de exemplu cunoaştere directă şi telepatie..."

S-au născut mulţi copii în a căror aură predomină culoarea indigo

Dacă astfel de informaţii le-am primit deja în urmă cu 30 de ani, în ultimul timp s-a consacrat termenul de "indigo-child" pe care l-am putea traduce în limba română "copil-indigo". Cum a apărut acest termen? Explicaţia este simplă: o persoană de origine americană cu capacităţi de vedere extrasenzorială a constatat că în ultimii ani s-au născut mulţi copii în a căror aură predomină culoarea indigo (un violet aparte). [Aura bioenergetică a fost prima dată fotografiată de soţii Kirlian folosind o placă pe care s-a depus o sare de argint. Sunt deja celebre imaginile care redau aura frunzelor unui copac sau a palmei umane.] De aceea i-a numit simplu, copii-indigo. Între timp, s-au scris chiar şi unele cărţi pe baza acestui subiect, se găsesc multe informaţii competente şi în presa electronică, unde se tratează caracteristicile acestor copii, se dau sfaturi pentru părinţi şi societate despre modul în care ar trebui trataţi şi multe altele. Autorii americani Lee Carol şi Jan Tober au editat o serie de cărţi care sunt dedicate acestor copii.

Exemplu concret - copilul din Traian, Bacău

Un exemplu concret pentru un astfel de copil îl avem chiar în România: este copilul care a văzut Lumina din apa vindecătoare de la Traian. Trezirea sa spirituală a început înainte de a implini 7 ani, iar modul în care s-a produs a fost cât se poate de simplu: într-o zi s-a adresat mamei sale cu următoarele cuvinte:
- Mama, dacă cineva ar veni la tine şi ţi-ar spune că vede şi poate vorbi cu îngeri, l-ai crede sau ai spune că nu-i adevărat?
Şi pentru că mama acestui copil a realizat că i se face o destăinuire cu totul deosebită şi cât se poate de subtilă a răspuns:
- Dacă cineva mi-ar spune aşa ceva l-aş crede!
Iar mai târziu:
- Nu-i aşa că tu eşti cel care vede şi vorbeşte cu îngerii?
Copilul a confirmat dând din cap. De atunci au trecut câteva luni şi viaţa alături de acest copil a devenit un izvor de lumină şi bucurii. Relatările sale despre lumea nevăzută de lângă noi sunt de ordinul fantasticului pentru noi, ceilalţi. Pentru el sunt simple şi cu totul normale. Se bucură că ni le poate împărtăşi deoarece, afirmă el, "am venit ca să-i învăţ şi să-i ajut pe oameni".
Sursa: (http://www.roaim.com);

Bacăul azi...15.03.2010

No comment....(clic pentru a mări fotografia)

Bucovina

Suntem in centrul Rădăuțiului, oraș in care descoperi Bucovina la orice pas - in vorba oamenilor de pe stradă, care mai rostesc și cuvinte nemțești, in construcțiile vechi care dau târgului un aer transilvan. Din vechime, de pe un soclu nu prea inalt, Bogdan intemeietorul Modovei ne privește și ne indeamnă să ne amintim cum a răpus el zimbrul și a construit țara...

Din râu iată că ieşea

Zimbrul aprig ca un zmeu,
Cu lungi coame ca de leu,
Şi cu coarne oţelite,

Şi cu aripi la copite.

Fiara cruntă şi turbată
Pleca fruntea lui cea lată
Şi sărind, mugind, da zor
Peste mândrul vânător.

Iară Dragoş s-aţintea
Şi, cel zimbru cum venea,
Ghioaga-n frunte-i arunca,
Fruntea-n două-i despica!

Apoi capul îi tăia,
Într-o lance îl punea
Şi pleca în veselie
Pe frumoasa lui moşie,
De păgâni să o ferească
Şi ca domn să o domnească!

Timpul a trecut ... Oamenii locului buni, harnici și mândri au avut parte de conducători pe măsura lor dar și de bicisnici ... după cum erau vremurile.

Ca spațiu geografic Bucovina se suprapune pe ținutul Cernăuți și cea mai mare parte a ținutului Sucevei.

Până în 1774 nu putem vorbi de o istorie propriu-zisă a Bucovinei, aceasta fiind integrată în cadrul Moldovei. Ca realitate istorică şi nume de ţară, Bucovina a existat în cuprinsul Imperiului Habsburgic pe parcursul a 144 ani intre 1774 și 1918. Odată cu debutul stăpânirii habsburgice a fost adoptată oficial denumirea de "Bucovina", In ucraineană "buk", însemnă "fag"; astfel termenul "Bucovina" se poate traduce prin "ţara de fagi". Aceasta denumire s-a impus treptat, continuând să se utilizeze în paralel şi denumirile mai vechi: Ţara de Sus şi Arboroasa.

Stăpânirea austroungară de lungă durată, de altfel, a reușit să-și pună amprenta pe regiune, existând diferențe notabile in viața locuitorilor de aici față de cea a moldovenilor din zonele limitrofe. Dorința de libertate a fost mereu prezentă in inima bucovinenilor iar in fruntea lor s-au situat mari personalități. Ilustrativă mi se pare această secvență din filmul ,,Ciprian Porumbescu’’.

După primul război mondial, Bucovina revine la patria mama România. Al doilea război mondial rupe in două Bucovina, partea de nord fiind integrată U.R.S.S.(actualmente Ucraina).

Pe harta de mai jos putem vedea sudul Bucovinei.Iar pe această hartă, din 1910, vedem Bucovina in intregime.

Vespazian Ionesi, martie 2010, Bacau

Bacăul azi...06.03.2010

De ieri Baba Dochia iși scutură cojoacele......și cred că-i ingheață lacrimile șiroaie de supărare că trebuie să plece.
Totuși este martie...așa că oferim tuturor doamnelor un buchet de flori.

Justin Capră

"Mi se pare mai interesant să faci ceva într-o ţară în care toată lumea spune că nu se poate face nimic".

Justin Capră, românul care a inventat rucsacul zburător folosit acum de americani în călătoriile spaţiale, stă la Baloteşti, într-o casă austeră ca o chilie... Când l-au "vizitat", hoţii i-au făcut pagubă doar pentru că au lăsat uşa deschisă la plecare. Era iarnă, el era plecat din localitate şi centrala a consumat gaz cât pensia lui pe o lună.

Americanii, canadienii, nemţii şi italienii au vrut să-l"importe". De fiecare dată, răspunsul lui a fost "Nu".

Cu rucsacul zburător în beciurile miliţiei.

Rucsacul zburător i-a adus, la început, doar belele. "În 1956 l-am propus Academiei şi bineînţeles că am produs ilaritate. ’’Tovarăşi, avem nevoie de tractoare, nu de oameni să zboare’’ şi, mă rog, chestii d-astea. În '58 l-am brevetat. Dar, în '56, pentru că aveam intenţia să realizez un astfel de aparat şi nişte maşinuţe, am făcut prostia să merg, neştiind puterea comuniştilor, la Ambasada Americană să cer sprijin. Am fost arestat. Nu m-au ţinut mult – două săptămâni , dar dormeam pe ciment şi mâncam un sfert de pâine pe zi. Înainte de asta eram ofiţer de aviaţie. După - am fost dat afară din Armată şi am fost trecut la index. Spălam maşini, măturam, ca să pot exista.

Până în 1962, când a venit Expoziţia Americană la Bucureşti şi şi-au expus americanii aparatul lor de zbor. Diferenţa între al meu şi al lor era de culoare: al lor era gri şi al nostru - negru. Altminteri erau identice".

O jucărie: curent electric din zgomot.

Americanii şi mai apoi Henri Coandă i-au făcut pe tovarăşi să-şi reconsidere poziţia faţă de Justin Capră. L-au reabilitat oarecum, adică şi-a putut găsi un loc de muncă mai tehnic decât măturător. Dar şi muncade jos a fost o "sursă de inspiraţie".

Ce faci, de pildă, dacă trebuie să lucrezi într-o cazangerie, într-un zgomot infernal? Evident: încerci să transformi zgomotul în curent electric! "Am folosit un telefon Bell , o membrană cu o bobină şi un miez de fier, pusă în hala în care se făcea gălăgie şi recoltam în altă parte curent. Nu am reuşit să produc mult curent, dar mă gândeam să pun membrane peste tot, în toată hala, ca să meargă măcar polizoarele fără să mai consume din reţea". Asta este una dintre invenţiile pe care le-a considerat jucării şi nu s-a obosit să le breveteze.

"Nu se poate, da' funcţionează.’’

Există însă o invenţie pe care ar fi vrut s-o breveteze, dar n-a putut, pentru că nimeni nu i-a găsit explicaţia fizică.. "Am realizat odată un dispozitiv care micşora masa unui obiect. Folosea teoria impulsului care se certa cu una dintre legile fizicii care spune că fiecărei acţiuni trebuie să-i corespundă o reacţiune egală şi de sens contrar. Or, ăsta al meu n-avea jet, n-avea elice, n-avea roţi, n-avea interacţiune magnetică şi al naibii se mişca. Bineînţeles, consuma, nu era perpetuum mobile. Şi atunci m-a luat ministrul Octavian Groza, fiul lui Petru Groza, şi m-a dus la Consiliul Naţional de Ştiinţă şi Tehnologie. Şi acolo a venit un hectar de mărimi,profesori, academicieni, savanţi şi prima expresie a fost ,,nu se poate''. La care Groza zice ''Nu se poate da' merge. Cum dracu' justificăm?''
Doctor în fizică, Dan Vamanu, care a fost şef de promoţie la Oxford , a studiat dispozitivul şi mi-a zis ''Justine, să mă ia dracu' dacă am înţeles.Ăsta n-ar trebui să meargă. Da' bine că merge, c-om găsi noi justificare matematică''
. Nu s-a găsit nici acum".

Circa 100 de vehicule neconvenţionale.

Justin Capră a realizat 72 de prototipuri de autoturisme cu consum infim (2 litri de benzină pentru un drum între Bucureşti şi Iaşi , cu viteza medie de 70km/h), 7 aparate de zbor neconvenţionale pe care le-a testat personal şi 15 motoare neconvenţionale. Din toate acestea, doar o invenţie - automobilul fără caroserie, cu efect pelicular - şi-a găsit o oarecare aplicare. Este vorba despre un prototip care a rămas la stadiul de machetă pentru că Justin Capră n-a avut bani să-l construiască. "Un automobil cu caroseria dintr-o perdea aeriană, care creează şi o propulsie şi poate face, eu ştiu, şi aer condiţionat în maşină.. Este vorba de un jet de aer evacuat din faţă şi aspirat în spate, care îmbracă ocupanţii autovehiculului. Am aruncat şi apă pe el, nu se întâmplă nimic - nu plouă, nu ninge". Iar aplicarea a fost mai mult decât modestă: un cetăţean din Bacău a folosit invenţia lui Capră pentru a realiza un acvariu care n-are un perete, dar ţine, totuşi, şi apa, şi peştii!

Întrebare frecventă: "De ce nu plecaţi?"

De ce n-a plecat să se realizeze în ţări mai civilizate? "M-a întrebat asta un ziarist pe vremea lui Ceauşescu. I-am zis Eu să plec? Să plece ei(comuniștii) . După revoluţie au venit alţii să mă întrebe .. Păi ce, să mănânc lebede la Viena? Şi pe urmă, mi se pare mai interesant să faci ceva într-o ţară în care toată lumea spune că nu se poate face nimic. Am fost invitat să rămân în Italia, America , Germania , Canada .... Credeţi că umblă pe undeva câinii cu covrigi în coadă? Ne uităm la salariile din Occident. Păi cel mai bine plătit om pentru munca depusă e în România..." Nu există inginer adevărat fără cultură.

Acum, Justin Capră are 75 de ani, dar nici vorba, nici mişcarea nu-i arată vârsta. El pune "tinereţea" pe seama familiei. "Tata a murit la 90 de ani pentru că l-a lovit o maşină când era pe bicicletă. Bunicii, mătuşile - la 102, 107, 110....

Proiecte...

"Lucrează la al 73-lea prototip de autoturism şi şi-ar dori ca cineva să-i continue munca, să cerceteze şi să pună în aplicare efectele pe care le-a descoperit..

Nu este însă uşor să ajungi ucenicul lui Capră. "Un inginer, dacă nu are cultură, nu poate lega fenomenele. De fapt nu cultură, ci un simţ al sintezei. Kant zice ’’eu sunt propriul meu stăpân’’. Ei, cum dracu' poţi să fii propriul tău stăpân într-o lume conjuncturală, înlănţuită? Şi spune că morala poate fi în afara moralei creştine, ceea ce iar este o greşeală. (...) Newton zice ’’Ce este gravitaţia? Eu pot să vă spun că este direct proporţională cu masa şi invers proporţională cu pătratul distanţei, e o formulă matematică exactă, dar esenţa n-o ştie nimeni. Pentru că nu există esenţe în materie. Noi, oamenii, ne deplasăm asimptotic spre cunoaştere pe care nu o s-o întâlnim pentru că, curba asimptotă întâlneşte verticala cunoaşterii undeva la infinit."

Studiul...

Am avut naivitatea, mi-am închipuit că învăţând voi fi mai liber şi mai fericit... Doamne, ce deziluzie am avut atunci când mi-am dat seama că prin învăţătură ne mărim aria întrebărilor, ne mărim exponenţial aria de necunoaştere. Şi, în fond, ce să cunoaştem, de vreme ce definiţiile nu ne apropie de esenţe, de vreme ce adevăr egal subiectiv?

Academicul ne îndepărtează de natură, acesta este diferenţial, centrifug, nu dă răspunsul la întrebări. Pretinsele sale răspunsuri nu rezolvă problema cunoaşterii. Simt un gol sprijinindu-mă pe adevărul ştiinţific oficial.. Nu mai vreau clasicul în abordarea căilor de studiu. Vreau altceva!

N-am întâlnit adevărul absolut, n-am întâlnit decât raportabilităţi, conjuncturi, relativitate.

Adevărul...și Divinitatea.

Adevărul în care cred este unul singur: adevărul Divin. Spiritul, în schimb, nu intră în crize,spiritualistul nu disecă multidimensionalitatea Divină, o ia ca postulat, ştiinţa spirituală este de aceea interferenţială, centripetă şi nu dă reacţii secundare. Există totuşi o cale şi anume: evoluţie în plan spiritual, în plan creştin, pentru că iubirea, stima, toleranţa rezolvă toate problemele. Să zicem că fericirea este, la urma urmei, un fel de nesimţire, este un alt fel de a vedea lucrurile. Eu, de exemplu, sunt fericit atunci când sunt obosit fizic şi când văd rezultatul muncii mele. Sunt un hobist, un tip dificil, o dualitate psihică, sunt ăla care vede alfel. Pentru acest motiv am fost persiflat, invectivat şi chiar agresat fizic, şi de ce?

Pentru că merg pe alt drum, nu pe cel obişnuit. Deranjez nişte somnolenţe, nişte tipare. Lumea nu are nevoie de oameni care nu cred în definiţii, care nu cred în academii şi nici în premianţi oficiali. Când ţin o conferinţă sau un curs văd discipolii mei plecând mai îngânduraţi. Am acest defect, această particularitate, pun lumea pe gânduri. Mulţumesc lui Dumnezeu că am ajuns la vârsta la care îmi dau seama că nu trebuie să critic, înţeleg faptul că există o programare din afara noastră, în alt raport spaţiu - timp. (Care spaţiu, care timp? alte relativităţi?) Nu-mi permit să critic istoria, de vreme ce aceasta este conjuncturală. Mai întâi că nu cunosc noţiunea de bine şi de rău. Dar nici nu îl înţeleg pe filosoful Kant atunci când afirmă că dânsul îşi este propriul lui stăpân! Cum poate un om fi stăpân pe el într-o lume înlănţuită? Prefer înţelepciunea vârstei, observ că geneticul poate fi optimizat, cromozomii având permeabilitate spirituală...Eu nu sunt în măsură să ofer soluţii, nu mă pricep, soluţii vă poate da natura, în măsura înţelegerii noastre. Eu nu cred în politicieni, vorbăreţi, colesterolizaţi, cu ţinută opulentă şi ostentativă. Nu mai cred în imagini, nu cred în virtual. Eu cred în pădure, în apă, în aer, în filosofia ţăranului bătrân, pardon, nu în ţăranul de lângă metropolă. Cred în adevărul Divin, în legătura Divinului cu omul prin intermediul monarhului şi al sacerdotului. Nici pe filosoful Platon nu-l înţeleg atunci când şi-a declarat republica ce-i poartă numele, de vreme ce l-a şcolit pe Aristotel în spirit monarhic. Cred într-un reprezentant de tip confucian, într-o verticalitate, într-un caracter. Calea pe care am ales-o este emigrarea în pădure, unde nu aud expresii vulgare, unde nu aud manele şi nu văd imagini de reclamă şi nici telenovele. Vreau să înlocuiesc radioul cu muzica sa agresivă, cu muzica ciripitului păsărelelor, cu sunetul apei şi foşnetul frunzelor.

Refuz artificialul, nu mai vreau beţivi şi fumători, vreau oameni adevăraţi sau fără oameni.

Vreau să fiu mic pentru a mă bucura de adevărul Divin.

Justin CAPRĂ