Fenomene inexplicabile: Tablourile blestemate

Portretul frumoasei printese rusoaice Maria Lopuhina, realizat de pictorul Vladimir Borovikovski, a starnit in Moscova, la finele veacului al XVIII-lea, o adevarata groaza in randul tinerelor femei. La scurt timp dupa ce i-a pozat artistului, tanara printesa s-a imbolnavit si a murit fulgerator. Despre tatal ei, Ivan Tolstoi, se soptea in taina demult, prin saloanele luxoase in care se intalnea nobilimea rusa, ca era pasionat de fenomenul paranormal, un adept al misticismului si, totodata, membru important al unei loji francmasonice. De altfel, dupa moartea unicei fiice, se vorbea ca indureratul tata,

prin intermediul unor forte oculte, ar fi reusit sa transfere spiritul Mariei in portretul pictat de Borovikovski, de unde, din dorinta de razbunare, sufletul nelinistit al printesei ar fi “furat” vietile mai multor tinere de varsta maritisului. Peste zece fete ar fi murit subit, dupa ce privisera imaginea. Lantul nenorocirilor s-a sfarsit cand colectionarul de arta Pavel Mihailovici Tretiakov a cumparat portretul si l-a expus in celebra sa galerie din Moscova.

Exista credinta ca orice opera de arta are o energie a sa proprie, o energie mostenita de la autorul ei, care sporeste odata cu trecerea timpului. Fiecare privitor traieste in momentul admirarii unui tablou, sau a unei sculpturi, o anumita stare. Aceasta dispozitie sufleteasca este captata de operele de arta, inmagazinata si apoi retransmisa celorlalti spectatori. Desi pare fantezista, teoria a fost emisa si vehiculata atat de criticii de arta, cat si de psihologii moderni. Expertii sunt de parere ca un artist, in momentul crearii unei opere, o poate inzestra cu forte nebanuite, misterioase.

In vremuri biblice, pe cand oamenii erau poate mai neprihaniti, ascultand cu smerenie de Cuvantul lui Dumnezeu, ei s-au ferit sa-si faureasca chipuri cioplite sau pictate. Una dintre primele porunci ale lui Dumnezeu, dictata profetului Moise, spune: “Sa nu-ti faci chip cioplit, nici vreo infatisare a lucrurilor care sunt sus in ceruri, sau jos pe pamant, sau in apele mai de jos decat pamantul.” Timp de veacuri, poporul iudeu a respectat cu sfintenie acest precept, facand exceptie de la el doar pentru a reprezenta animale. Poate de aici a aparut la popoarele crestine presupunerea ca intre un portret si persoana care serveste drept model exista o legatura extrem de puternica. Multi oameni sunt incredintati, chiar si in zilele noastre, ca daca un portret este distrus, atunci si personajul din viata reala are de suferit.

Unul dintre pictorii in jurul carora plutesc o multime de legende este celebrul maestru al pensulei Rembrandt. Personajele portretelor sale, femeile din viata artistului si copiii lui, au avut parte de morti subite, dupa ce au fost imortalizate pe panza. Prima femeie cu care artistul si-a unit destinul, Saskia, cea care a ramas nemuritoare prin tabloul “Flora”, a murit neasteptat, in frageda tinerete, dupa opt ani de la casatorie, timp in care a fost reprezentata in nenumarate tablouri. Primii lor trei copii au pierit la cativa ani de la nastere, iar cel de-al patrulea, Titus, a trait doar pana la varsta de 27 de ani. A doua femeie din viata maestrului olandez, Hendrickje Stoffels, cea care i-a fost amanta si model, a murit, de asemenea, foarte tanara, la scurt timp dupa ce a fost infatisata intr-unul din tablouri. Blestemul portretelor l-a urmarit pe artist intreaga viata, rand pe rand, pictorul pierzandu-i pe toti cei dragi. De parca sangele din vinele lor ar fi suferit o transfuzie totala, prin penelul artistului, catre tonurile stinse, intunecate, din tablourile sale.

Igor Vaghin, un renumit expert rus in tanatologie (studiul asupra mortii), considera ca portretul artistic contine spectrul bio-energetic al omului. “De ce dupa un divort oamenii distrug fotografiile partenerului? Aparent pentru a-l uita, insa in subconstient, ei doresc sa ii faca rau, sa se razbune, provocandu-i suferinta. Portretul pictat, si nu fotografiat, are o structura mult mai puternica. La vernisajele marilor pictori vin sute de oameni. Printre ei sunt si multi colegi de breasla invidiosi, rauvoitori. Catre cine credeti ca se transfera toate energiile lor intunecate, toate sentimentele lor negative, ostile? Desigur catre portretele pe care artistul le-a pictat cu dragoste si pasiune. Si cu cat mai uimitor, mai splendid este un portret, cu atat mai vulnerabil devine originalul sau, omul din viata reala”

Chipurile ascunse ale mortii

O alta enigma il priveste si pe pictorul rus Ilia Repin, a carui celebritate artistica a fost dublata, in viata obisnuita, de blestemul propriilor sale capodopere. Una dintre operele sale cele mai apreciate, “Raspunsul cazacilor zaporojeni catre sultanul Mehmed al IV-lea al Imperiului Otoman”, finalizata in 1891, a starnit admiratia si incantarea tuturor criticilor, colectionarilor si pasionatilor de arta. Insusi tarul Rusiei, Alexandru al III-lea, a fost teribil de impresionat de grandoarea si complexitatea tabloului, achizitionandu-l imediat, contra unei sume exorbitante. Dar la scurt timp dupa acest succes rasunator, a inceput un sir de nenorociri, toate atribuite nefericitului tablou. Poate nu intamplator, maestrul a lucrat la aceasta capodopera timp de 13 ani, un numar considerat aducator de ghinion.

Prototipurile personajelor principale ale picturii sunt prieteni ai artistului. Daca ar fi stiut ce rasucire cumplita a vietii lor va produce aceasta creatie superba! Atamanul Ivan Sirko, figura centrala, a fost intruchipat sub infatisarea amicului sau, Mihail Dragomirov, general, erou al Razboiului Ruso-Turc. Repin cautase o lunga perioada de timp un chip care sa il reprezinte pe vestitul ataman. Generalul Dragomirov, un om bland, glumet si foarte popular in Kiev, i s-a parut artistului cel mai potrivit pentru a “juca” acest rol. Dar iata ca la numai cateva luni dupa ce figura sa a fost imortalizata pe panza, Mihail Dragomirov s-a transformat, peste noapte, intr-un alt om. A cazut in patima betiei, iar viata lui pasnica, de familist, a devenit un iad. Se purta tiranic cu propriii fii, ii teroriza si ii chinuia. Pana cand doi dintre ei si-au pus capat zilelor, iar singura fiica si-a pierdut mintile.

Vasili Tarnovski, un vestit colectionar de antichitati, un mecena al artei ruse, a fost cel care a servit drept model pentru cazacul cu cusma neagra, un personaj ursuz, printre putinii eroi din tablou care nu zambeste. La scurt timp, desi foarte bogat, Tarnovski si-a pierdut dintr-o data intreaga avere si a sfarsit cumplit, intr-un azil de saraci.

Un alt personaj – cel care scrie documentul catre sultan, l-a avut drept model pe unul dintre cei mai de seama cercetatori ai istoriei cazacilor zaporojeni. Destinul sau s-a incheiat la fel de zguduitor: a fost arestat pe motive politice, exilat in Taskent, unde a murit de pneumonie, din cauza conditiilor mizere.

Toate aceste evenimente tragice l-au determinat pe artist sa creada ca tabloul sau este blestemat, iar personajele reprezentate in el, printr-o forta tainica, diabolica, au schimbat destinul celor ce s-au oferit drept modele. Ingrozit, Repin a sters de pe panza figura unui micut cazac, infatisat sub fizionomia propriului sau fiu, Iuri.

Insa seria tablourilor negre ale lui Repin nu s-a incheiat aici. Artistul l-a rugat pe renumitul chirurg si anatomist rus Nikolai Ivanovici Pirogov sa ii pozeze pentru un portret. Medicul a consimtit, curand tabloul a fost finalizat, dar, chiar a doua zi, Nikolai Pirogov a murit. Aceeasi soarta a avut-o si celebrul compozitor Modest Musorgski. Portretul lui a fost desavarsit pe 5 martie 1881, iar pe data de 28 martie a aceluiasi an, viata lui se sfarsea.

Seria “picturilor negre” continua insa si in alte parti ale Europei, unde de-a lungul istoriei s-au semnalat “victime”. In Tarile de Jos a fost cazul celebrului tablou “Adoratia magilor”, realizat de Bruegel cel Batran. Personajul central al picturii, Fecioara Maria, a fost reprezentata de artistul flamand sub chipul verisoarei sale. Se spune ca dupa finalizarea picturii, aceasta a incercat in zadar, ani in sir, sa ramana insarcinata. Se soptea ca femeia fusese condamnata pentru totdeauna la infertilitate. Tabloul a trecut rand pe rand de la un colectionar la altul si, de fiecare data, in familia celui care achizitiona pictura, incetau sa se mai nasca copii. Desi reprezenta o scena biblica, imaginea capatase o faima cumplita, nici un pasionat de arta nedorind macar sa o priveasca. In cele din urma, panza a fost cumparata de un colectionar olandez, care, ignorand reputatia neagra a tabloului, i-a ironizat pe cei care se lasasera convinsi de o asemenea superstitie, lipsita de orice logica, si a donat tabloul Galeriei Nationale din Londra.

Diego Velasquez – “Venus la oglinda”- tabloul injunghiat

“Venus la oglinda”, capodopera artistului spaniol Diego Velasquez, a purtat, si ea, peste timp, un renume nefast, datorat faptului ca toti posesorii tabloului, dupa achizitionarea lui, isi pierdeau averile. Sirul de ghinioane a fost pus pe seama faptului ca pictorul nesocotise interdictiile inchizitiei, infatisand nud de femeie, o tema cu desavarsire interzisa in pictura spaniola a secolului al XVII-lea. Trupul zvelt al zeitei este vazut din spate, iar in oglinda i se vede doar chipul. Impresia este ca Venus nu isi admira propriul trup, ci il urmareste neclintit pe cel care o priveste.

Primul ei proprietar a fost un negustor din Madrid. La foarte scurt timp dupa ce a cumparat aceasta frumusete mult ravnita, a ajuns in stare de faliment. Corabiile cu care facea negot pe mare au fost pradate de pirati si comerciantul a fost nevoit sa isi vanda toate posesiunile pentru a-si plati datoriile. Tabloul a trecut apoi la un nou proprietar, de asemenea negustor. Nici acestuia nu i s-a permis pentru mult timp sa se bucure de senzualitatea picturii, caci cladirea in care isi depozita marfurile a fost lovita de un fulger, intreaga avere fiind distrusa de flacari. Pictura a fost din nou scoasa la licitatie, fiind de asta data achizitionata de un camatar bogat. O saptamana mai tarziu, casa i-a fost calcata de hoti, camatarul a fost ucis si tot aurul furat. Ani de zile, mostenitorii camatarului au incercat in zadar sa vanda tabloul, renumele lui era deja nefast. In final, dorind sa scape de el cu orice pret, l-au donat unui muzeu. In 1813, pictura a ajuns in Anglia, fiind expusa in Galeria Nationala din Londra. O suta de ani mai tarziu, tabloul a fost lovit de o napasta, de parca toate vietile ruinate ar fi incercat sa se razbune. O fanatica a intrat in muzeu si, cu mai multe lovituri de cutit, a deteriorat valoroasa panza. Din fericire, tabloul a fost restaurat.

Baiatul in lacrimi

Tabloul pe care nici macar un pompier nu l-ar accepta in casa lui, numit “Baiatul in lacrimi”, a produs o adevarata isterie in Marea Britanie, in anii ’90. Despre acest portret se spune nu doar ca nu poate fi mistuit de incendii, dar ca le si provoaca. Povestea lui este aceea a unei obsesii pentru arta impinse pana la nebunie. Se spune ca autorul tabloului, pictorul Bruno Amadio, era stapanit asa de nebuneste de pasiunea pentru pictura, incat a fost capabil sa-si sacrifice propriul copil. Mare specialist in portrete, subiectul lui predilect erau chipurile de copii plangand. Intr-unul din acestea si l-a ales ca model pe fiul sau, un baietel vesel si zburdalnic, ca orice copil de patru-cinci ani.

Tatal, un barbat dur, l-a asezat in fata sa si i-a poruncit sa planga. Dar cum baiatul nu putea nicicum sa-i faca pe voie, pictorul, smintit in pasiunea lui, l-a ars la mana cu un chibrit. Atunci copilasul a izbucnit in lacrimi si a strigat: “Tu sa arzi!”. Nu au trecut decat doua saptamani si cuvintele aruncate de baietel s-au materializat. Atelierul pictorului a luat foc si insusi artistul a pierit in flacari, alaturi de pretioasele sale picturi. Spre surprinderea tuturor, singurul tablou care a supravietuit incendiului a fost cel al fiului sau. La o scurta perioada de timp, a murit si baietelul, rapus de tuberculoza.

In 1985, cotidianul britanic “The Sun” publica o serie de articole sub titlul “Blestemul arzator al baiatului in lacrimi”. In paginile ziarului erau relatate marturiile mai multor pompieri care declarau ca, in urma unor incendii devastatoare, un singur obiect ramanea neatins de flacari: un tablou semnat de Amadio (a realizat in total 60 de asemenea portrete) reprezentand un copil plangand. O stire de ultima ora, care informa ca dupa tabloul original se realizasera peste 50 de mii de copii, a creat panica in randul populatiei. La redactia ziarului soseau tot mai multe scrisori in care oamenii povesteau ca suferisera astfel de catastrofe, dupa ce atarnasera pe peretele casei portretul. Singurul mereu ocolit de foc era portretul original. Pentru a linisti populatia, pompierii au facut o declaratie publica, explicand fenomenul simplu. “Nu este vorba despre nici un blestem, despre nici o forta demonica. Intr-un incendiu, sfoara de care este atarnat un tablou arde prima, tabloul cade de pe perete cu fata in jos, ramanand astfel neatins de foc”.

Dupa un an de panica, dupa zeci de articole pe marginea subiectului, “The Sun” a organizat o actiune prin care s-au ars cateva zeci de copii ale inspaimantatorului tablou, toate expediate de proprietarii lor la adresa cotidianului. Se spune ca unul din birourile sediului cotidianului era ticsit cu astfel de reproduceri si ca pana si redactorul sef ajunsese sa fie convins de veridicitatea blestemului. Dupa actiunea de incendiere voita a tablourilor, oamenii s-au incredintat ca totul fusese doar un sir de coincidente nefericite.

Atelierul incendiat

Un alt “tablou al focului” este renumita capodopera a pictorului francez Claude Monet, “Nuferi”. Primul care a avut de suferit de pe urma peisajului a fost insusi autorul. Finalizand tabloul, Monet a organizat in atelierul sau o mica petrecere in cinstea evenimentului. In acea seara, din motive necunoscute, a izbucnit un mic incendiu, care a fost stins rapid. Si probabil nu s-ar fi acordat nici un fel de importanta acestui eveniment, daca la nici o luna distanta, focul nu ar fi aparut din nou, intr-un mic restaurant parizian, pe peretele caruia fusese atarnat tabloul. Rand pe rand apoi, de parca flacarile ar fi urmarit peisajul, au luat foc toate cladirile in care era expusa imaginea. Nu a scapat acestui blestem nici chiar Muzeul de Arta Moderna din New York. In 1958, cladirea muzeului a fost cuprinsa de flacari, cateva galerii de arta au ars aproape complet, si zeci de tablouri au fost grav deteriorate. Printre ele, si “Nuferii” lui Monet. In prezent, tabloul se afla la Muzeul Marmottan Monet din Paris, care adaposteste o colectie fabuloasa a artistului impresionist. Aici flacarile nu au indraznit sa se arate. Inca.

“Sindromul Stendhal” denumeste in psihiatrie o boala psihosomatica, manifestata prin palpitatii ale inimii, ameteala, lesin si chiar halucinatii, ce se manifesta la unele persoane care se afla in fata unei capodopere de arta. Afectiunea poarta numele scriitorului francez Stendhal care, in 1817, in timpul calatoriei sale la Florenta, s-a simtit coplesit de frumusetea artei renascentiste. Dupa ce a admirat minute intregi un tablou, prozatorul a lesinat. “Absorbit de contemplarea frumusetii sublime, o vedeam de aproape, aproape ca o atingeam. Am ajuns la un nivel foarte inalt de emotie, unde s-au intalnit senzatiile celeste, date de Artele Frumoase, si sentimentele patimase… Inima mi-a batut mai repede, am avut “nervi”, cum li se spune la Berlin. Viata s-a scurs din mine. Mergeam cu teama de a nu ma prabusi”, scria Stendhal in cartea sa “Napoli si Florenta: O calatorie de la Milano la Reggio”.

Sindromul a fost denumit astfel abia in 1979, de catre psihiatrul italian Graziella Magherini, care a descris sute de asemenea cazuri, petrecute nu numai in Italia, ci si in alte capitale europene. Si la Muzeul Luvru s-au intamplat mai multe incidente similare, indeosebi in fata celebrului tablou “Mona Lisa” al lui Leonardo Da Vinci. Muzeografii de la Luvru au remarcat faptul ca in momentele in care muzeul este inchis portretul capata nuante obscure. Panza se intuneca, se umbreste. Dar cand galeriile de arta se redeschid publicului si “Gioconda” este iarasi admirata, parca reinvie, culorile sunt mai stralucitoare, fundalul se lumineaza, iar surasul ei capata o claritate mai pronuntata. Capodopera pare un vampir energetic.

Sunt multi cei care au incercat sa descopere care ar putea fi legatura tainica intre toate aceste tablouri si modelele lor sau proprietarii al caror destin a fost pecetluit pe veci. S-ar putea afirma ca este doar o coincidenta sau, pur si simplu, o inlantuire de evenimente nefaste. Desi ideea tablourilor blestemate pare doar o plasmuire a fanteziei, in realitate, sutele de marturii stau drept dovada, sfidand legile logicii si ale ratiunii.

Un articol de Natasa Galche

Sursa:2012en.ro

Iranul se afla in asteptarea unui razboi total si a ultimului mesia islamic, Imam Mahdi!!

In ciuda ultimelor declaratii ale Iranului conform carora nu doresc obtinerea unei arme atomice, ba din contra, doresc sa negocieze programul civil pe care il dezvolta, Iranul se pregateste de un razboi total. Acum 9 ani, o divizie a Garzii Revolutionare iraniene, Sfinta Aparare, a publicat o carte intitulata ”Ultimele sase luni”, in care sunt descrise conditiile necesare aparitiei ultimului Mesia islamic, in ultimele 6 luni ramase inaintea venirii acestuia.
 
   Cartea a fost distribuita in mii de exemplare catre membrii Garzii si in bazele militare din toata tara. Shiitii islamici cred ca cel de-al 12-lea Imam al lor, Imam Mahdi, va aparea la sfarsitul timpurilor si va veni pentru a-i ucide pe necredinciosi, ridicand steagul Islamului in toate cele patru colturi ale lumii. Cartea se bazeaza pe scrieri ale profetului Mahomed si ale urmasilor sai, in care sunt descrise atacurile de la 9/11, invazia asupra Iraqului si a Afghanistanului, evenimente ce indica faptul ca timpul este aproape. Dar acestea mai descriu un alt semn si mai important: perioada ultimelor 6 luni dinaintea reaparitiei lui Mahdi, care va fi consemnata prin atacul Occidentului asupra Siriei urmat apoi de un atac asupra Iranului. Daca privim asupra evenimentelor din Siria, acolo unde regimul lui Bashar Al Saad continua sa-si ucida propriul popor, iar in Iran guvernul continua programul nuclear atat de contestat, realizam ca o interventie straina nu e departe.

     Shiitii cred ca Imam Mahdi va veni doar atunci cand Israel este distrus, SUA va fi adusa in genunchi, iar doua treimi din populatia lumii va pieri in razboiul nuclear. In aceste vremuri de haos si teroare venirea lui Imam va fi inevitabila. Dupa cum este dezvaluit intr-un documentar secret islamic, ”The Coming is Upon Us”, regimul Iranian este convins ca liderul lor, Ayatollahul al Khamenei este personajul istoric descris in textele lui Mahomed, care se va ridica impotriva “necredinciosilor” si-i va deschide drumul imamului Mahdi, Alesul.

     Conform unui fost component al Garzii Revolutionarilor care a defectat catre Occident, Guvernul iranian a cheltuit mii de milioane de dolari in scopuri militare pentru a fi in conformitate cu ideologia unui Razboi Total. Regimul islamic se asteapta la un atac in forta asupra sa. Liderii acestui stat cred ca se va intampla exact cum scrie in Hadith, textele sacre ale lui Mahomed, si, cum scrie in cartea “Ultimele sase luni”. Raspunsul  va consta intr-un atac simultan asupra Israelului, Arabiei Saudite si a tarilor din Golf precum si bazelor americane din regiune, iar mai apoi asupra teritoriul american in sine. Iranul detine uraniu imbogatit care este de ajuns pentru 6 bombe atomice, conform AIEA. Deasemenea acestia detin rachete balistice capabile sa atinga orice punct din Orientul Mijlociu si unele capitale europene. Se pare insa, ca datorita ajutorului Chinei si a Koreei de Nord, Iranul va detine in curand si rachete balistice intercontinentale. Cel mai grav insa este faptul ca, dupa spusele fostului component al Garzii, Iranul ar detine o bomba cu neutroni, multumita aliatului sau Koreea de Nord.
Sursa: Piatza.net si  Secretele Sistemului

GIDEON SUNDBACK, creatorul fermoarului. Alte 4 invenţii uimitor de simple care ne-au schimbat viaţa

GIDEON SUNDBACK este omul care a creat fermoarul modern, o invenţie aparent simplă, care a ajuns să fie folosită azi în întreaga lume. Sute de milioane de oameni au acum de ce să îi mulţumească. La inceput, fermoarele sale  au fost folosite la cizme  si pungile cu tutun. GIDEON SUNDBACK şi-a văzut însă mai apoi invenţia aplicată la scară mai largă. Mai întâi la hainele trupelor americane din Primul Război Mondial, apoi, la toate hainele, genti, incaltaminte, corturi, articole de sport.

GIDEON SUNDBACK nu este singurul inventator care a adus cu o invenţie simplă o esenţială schimbare în vieţile oamenilor din întreaga lume. 
Iată alte patru invenţii mici şi în acelaşi timp uriaşe:

1. Chibritul. Primul chibrit cu aprindere prin frecare a fost inventat în 1827 de englezul John Walker. El a îmbunătăţit invenţiile din 1680 ale savantului Robert Boyle, care utilizase fosforul şi sulful. Walker a realizat un amestec de sulfură de antimoniu, clorat de potasiu, cauciuc şi amidon, care se aprindea  prin frecare pe o suprafaţă specială.

2. Acul de siguranţă. A fost inventat în 1849 de Walter Hunt, un mecanic şi inventator din New York. Povestea spune că omul avea de returnat o datorie unui prieten şi că asta l-a împins de la spate. El s-a jucat cu o sârmă şi a îndoit-o pentru a obţine ceea ce acum, noi numim acul de siguranţă. A vândut patentul cu doar 400 de dolari companiei Grace & Co., care a făcut de pe urma lui un profit de milioane de dolari.

3. Beţişoarele pentru urechi. Inventate de Leo Gerstenzang, un american de origine poloneză. Soţia sa folosea o scobitoare în vârful căreia înfăşura vată pentru a curăţa urechile copilului, iar Gerstenzang s-a gândit să îmbunătăţească metoda. A avut nevoie de mai mulţi ani pentru a perfecţiona invenţia, care a fost lansată în 1926.

4. Plasturele medicinal. A fost inventat în 1920 de Earle Dickenson, un angajat al companiei Johnson & Johnson, pentru soţia sa Josephine, care se tăia sai îşi provoca arsuri frecvente în bucătărie. Primul plasture inventat de Dickenson îi permitea astfel soţiei sale să se bandajeze fără să mai aibă nevoie de asistenţă. Invenţia a fost comunicată companiei, care a început să fabrice produsul în masă. Milioane de plasturi au fost trimişi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial militarilor americani de pe front.

Dickenson a ajuns vicepreşedinte al companiei. Ca şi GIDEON SUNDBACK, el este unul dintre inventatorii care ne-au schimbat vieţile. Gideon Sundback este celebrat de Google la 132 ani de la nastere cu un logo interesant: un fermoar care desparte în două logo-ul Google.

Sursa: Sfatuitoarea si REALITATEA.NET

Demonstratie de putere, mesaj pentru occident. Rusia si China si-au unit armatele

China si Rusia au demarat duminica primele lor manevre militare navale comune, in apropierea coastelor chineze, a anuntat presa oficiala, pe fondul tensiunilor dintre Beijing si vecinii sai asiatici din cauza revendicarilor teritoriale chineze.

Aceste manevre, care vor dura sase zile, se desfasoara in Marea Galbena, in largul coastelor estice ale Chinei, a precizat China News Service.

Aceste exercitii sunt primele realizate in comun de Fortele navale ale celor doua tari, a precizat aceasta. China Noua, o alta agentie oficiala, a adaugat ca exercitiile au loc in largul orasului Qingdao, din provincia Shandong.

Beijingul a anuntat la inceputul lui martie accelerarea modernizarii armatei sale – cea mai mare din lume in termen de efective – si o crestere de 11,2 la suta a bugetului pentru aparare in 2012. China vrea astfel sa reduca diferenta fata de Washington.

Ambitiile teritoriale ale Chinei ii ingrijoreaza pe vecinii sai si Statele Unite. Beijingul revendica suveranitatea mai multor insule din Marea Chinei meridionale si orientale, in fata Japoniei, Filipinelor si Vietnamului.

Manevrele militare din aceasta saptamana includ exercitii de aparare aeriana, de tactici antisubmarin si de operatiuni de cautare si salvare, potrivit agentiei China Noua. La aceste manevre participa 16 nave si doua submarine chineze, alaturi de patru nave de razboi ruse.

Sursa : stirileprotv.ro

MĂRTURIILE UIMITOARE ALE UNUI COPIL CE A FĂCUT PARTE DINTR-UN “PROGRAM SECRET NEGRU” (BLACK PROGRAM)

Acest articol apartine blogului Biblioteca Secreta 

Introducere

Interviurile de mai jos au apărut de curând în faimoasa revistă a mediilor underground “NOVA POLICE”. Dat fiind faptul că această publicaţie difuzează materiale de un anumit gen, în care se fac felurite dezvăluiri atât despre politica secretă a aşa-zişilor “iluminaţi”, cât şi despre planurile satanice ale acestora referitoare la “NOUA ORDINE MONDIALĂ”, ea nu are copyright şi tocmai de aceea este încurajată în permanenţă libera difuzare (gratuită) a informaţiilor ce sunt incluse periodic în această publicaţie extrem de valoroasă, care nu este niciodată difuzată prin reţeaua internet.

Specificăm că această publicaţie este organul de informare al celulei-mamă a unei grupări secrete care a apărut în SUA şi care este cunoscută sub numele de W.O.R.C. (World Order Research Center).

Celula-mamă W.O.R.C. este coordonată de un ofiţer în rezervă care a făcut parte din U.S. Navy. Aşa cum am amintit mai sus, organul de difuzare al lui W.O.R.C. este revista elaborată în secret “NOVA POLICE”. Dată fiind valoarea evidentă a acestor dezvăluiri, este chiar foarte bine să copiaţi acest interviu exploziv şi îl transmiteţi neîntârziat tuturor acelora care sunt interesaţi de astfel de informaţii şi care sunt capabili să le înţeleagă.

Chiar dacă la prima vedere multe dintre aceste informaţii par a fi incredibile, nu trebuie să pierdem niciodată din vedere ideea pe care am expus-o de curând într-un aforism pe care îl includem aici: “Nu numai că Macrocosmosul ni se arată ca fiind cu mult mai ciudat şi mai misterios decât suntem noi, oamenii, capabili să ne imaginăm – chiar şi atunci când deja suntem înzestraţi cu o imaginaţie creatoare ce este cu totul ieşită din comun –, dar în multe situaţii Macrocosmosul se vădeşte ca fiind chiar cu mult mai straniu şi mai misterios decât apare el atât în viziunea marilor iniţiaţi, cât şi (atunci când este privit) din punctul de vedere al marilor înţelepţi.” profesor yoga Gregorian Bivolaru

Mărturiile publicate în NOVA POLICE

Am avut de curând ocazia să îl întâlnim pe unul dintre copiii ce au fost incluşi într-un Program Secret Negru (Black Program) care, după cum veţi putea observa, a avut o evoluţie pe cât de dificilă, pe atât de extraordinară.

Astăzi, tocmai pentru că a venit timpul să ne asumăm anumite riscuri în ceea ce priveşte credibilitatea, mai ales că este vorba despre dezvăluirea unor aspecte uluitoare, care ne pot fi de un real folos în avansarea pe drumul cunoaşterii şi al explorării posibilităţilor adeseori nebănuite ale fiinţei umane, am insistat ca el să îndrăznească să ni se confeseze.

Ferindu-se să dezvăluie aspecte legate de anumite proiecte secrete aflate în derulare, în care este încă angajat, acest om a acceptat să ne vorbească, pentru a ne ajuta să înţelegem care este de fapt realitatea ce ne este ocultată cu grijă, precum şi care sunt mizele puse în joc, mize care de cele mai multe ori sunt ascunse fiinţelor umane obişnuite.

Mai mult decât nişte revelaţii detaliate, aceste confesiuni reprezintă totodată o atenţionare a cititorilor care sunt avizaţi şi care sunt pregătiţi să înţeleagă dezvăluirile ce ne sunt făcute.

Menţionăm încă de la început că în cadrul acestor confesiuni nu vor fi date informaţii precise, iar datele oferite nu vor fi exacte şi nu vor fi menţionate locurile în care se petrec toate aceste. Dorim ca în felul acesta să păstrăm anonimatul interlocutorului pentru a-i asigura securitatea, mai ales că această persoană este încă şi acum chemată să răspundă la apelul superiorilor săi, pentru a colabora în cadrul unor astfel de proiecte ce se desfăşoară în secret.

Reporter (R): Vă mulţumesc pentru că aţi acceptat să răspundeţi în premieră la întrebările noastre.

Copilul Programelor Secrete Negre (CPSN): Din respect pentru toţi aceia care vor citi aceste confesiuni, ţin să mărturisesc încă de la început că voi răspunde sincer, fără să depăşesc totuşi anumite limite ce se impun. Miza noastră fiind păstrarea secretului, subliniez că nu vreau să fac rău nimănui, şi cu atât mai puţin mie însumi. Intenţionez doar să-i informez pe aceia care sunt capabili să înţeleagă şi să creadă.

R: Ne puteţi spune cine sunteţi?

CPSN: Sunt un vechi agent PSI şi totodată sunt militar cu gradul de colonel. În prezent activez în cadrul unei structuri neconvenţionale speciale ce este integrată într-un program secret foarte avansat. Fiind încă parţial în activitate, subliniez că nu pot oferi detalii cu privire la conţinutul acestui program şi nici referitor la obiectivele sale.

R: Vă rugăm să ne spuneţi cum aţi fost recrutat şi care sunt, la modul general, persoanele care lucrează în cadrul unor astfel de programe secrete? De unde provin ele?

CPSN: Astfel de persoane provin cel mai adesea din familii foarte sărace sau sunt orfane. Ele sunt luate pentru a fi formate încă de la o vârstă foarte fragedă (de la 3 până la 5 ani) şi ulterior sunt integrate în diverse programe secrete de cercetare, dar în 99% din cazuri este vorba despre anumite programe foarte secrete, a căror existenţă este întotdeauna negată în întregime de oficialităţi.

Factorii decizionali acţionează în aşa fel încât orice persoană care îndrăzneşte vreodată să vorbească despre astfel de aspecte, care sunt cât se poate de reale, ajunge să fie considerată de ceilalţi dezechilibrată psihic sau paranoică. Tatăl meu natural era de origine americană şi lucra în cadrul unei astfel de agenţii ultrasecrete foarte mari. În ceea ce o priveşte pe mama mea naturală, ea era de origine siciliană, şi deoarece nu a putut să continue relaţia cu tatăl meu, nu a avut altă opţiune decât aceea de a mă abandona într-un orfelinat.

R: Vă rugăm să ne spuneţi ce doresc de fapt aceste persoane?

CPSN: Aceşti copii? Ei nici măcar nu ştiu ce se petrece şi de aceea nici nu vor nimic. Ei sunt în prealabil selecţionaţi, apoi sunt supuşi la unele teste, în urma cărora li se descoperă cu exactitate toate aptitudinile, în funcţie de care sunt incluşi în astfel de programe secrete, care ulterior vor face din ei fiinţe umane ce sunt total diferite de celelalte, din anumite puncte de vedere.

R: Dar ce vor de fapt mentorii acestor copii?

CPSN: Aceasta ar putea fi de fapt adevărata problemă, căci ar trebui să putem defini cu precizie cine sunt de fapt aceşti mentori, care sunt intenţiile lor şi care sunt obiectivele sinistre la care ţintesc ei. Ceea ce pot să vă mărturisesc este că după ce sunt selectaţi, aceşti copii sunt crescuţi în locuri confidenţiale, iar unii dintre ei trăiesc în familiile aşa zişilor “iluminaţi”.

Acesta a fost cazul meu. Nu este deloc uşor atunci când trebuie să urmezi o educaţie foarte strictă, fiind obligat să asimilezi felurite cunoştinţe, fără să poţi înţelege de la bun început pentru ce faci toate acestea. Vă pot spune că nu este deloc uşor să fii menţinut într-o astfel de stare, fiind condiţionat să nu divulgi niciodată regulile dure în care sunt crescuţi şi instruiţi astfel de copii.

Practic, aceşti copii nu au o copilărie normală, fiindu-le interzis cu desăvârşire să se joace cu copiii de vârsta lor. Aş putea să mai adaug că în astfel de cazuri nu există decât foarte rar contacte cu exteriorul. Totul este atunci într-un mod riguros organizat, planificat şi condus, pentru a nu exista nicio altă preocupare cotidiană decât aceea de a deveni ceea ce ni s-a cerut să fim şi pentru care eram zilnic programaţi. Vă mărturisesc că mi-au trebuit ani de zile pentru a reuşi să înţeleg tot ceea ce s-a petrecut.

A trebuit să trec peste anumite limite pentru a ajunge să înţeleg ce înseamnă în realitate aşa-numita programare MK sau alte procese de acest gen, ce sunt incluse în cadrul acelei formări… În general, am constatat că în marea lor majoritate, aceşti copii sunt atent programaţi şi pregătiţi pentru a interveni la un moment dat atunci când sunt trimişi în misiune (de exemplu, un lunetist care primeşte ordin să asasineze un personaj important care deranjează) sau eventual să îndeplinească funcţii care vor rămâne totdeauna în umbră, ei fiind de fapt cei care trag sforile din culise, în situaţii în care este evident pentru fiinţele umane inteligente şi pline de bun-simţ că, în realitate, în spatele desfăşurării anumitor evenimente se ascunde cineva.

R: Cine sunteţi în aceste condiţii dvs.?

CPSN: Aş putea spune că sunt doar un individ care până la vârsta de 3 ani a fost într un orfelinat, după care a fost crescut într-o familie a aşa zişilor “iluminaţi” şi căruia i s-a dat o anumită educaţie referitoare la multe aspecte pe care în acea vreme nu prea le înţelegea. În acelaşi timp, îmi amintesc că am fost obiectul a nenumărate teste, fiind inclus în programe de tip MK şi destinat să devin cineva care urma apoi să meargă într-o lume diferită, o lume secretă, ce este întotdeauna ocultată pentru marea majoritate a oamenilor, o lume care face ca atunci când ieşi din ea (dacă vei mai putea vreodată să ieşi din ea) să te simţi complet singur, căci tot ceea ce trăieşti în acea lume ciudată nu poate fi în niciun caz povestit, pentru că dacă îndrăzneşti să faci aceasta, îţi rişti atât propria viaţă, cât şi pe cea a familiei şi a prietenilor.

Având în vedere aceste aspecte, trebuie întotdeauna să fim cât se poate de prudenţi şi de subtili în tot ceea ce urmărim să spunem despre acea lume. Anumite teste secrete, care apoi au devenit de-a lungul timpului o veritabilă activitate pentru care am fost formaţi, aveau drept principal obiectiv de a face din noi nişte agenţi secreţi PSI. Unele dintre aceste teste constau în aceea că eram închis sub pământ (la o adâncime de peste 150 m) în nişte camere care nu aveau decât o uşă metalică şi nimic altceva.

În acele camere nu exista niciun alt mijloc de comunicare, puteam eventual urla din toate puterile, dar cu toate acestea nimeni nu putea să ne audă şi nici nu era cu putinţă să pătrundă vreodată acolo. Scopul principal al acestor teste era să ne înveţe să căutăm şi apoi să descoperim, pe o cale paranormală, informaţii despre ceea ce se afla în exteriorul acelei camere, uneori chiar în exteriorul acelui edificiu şi apoi ajungeam treptat să devenim complet autonomi, reuşind astfel să devenim capabili să vedem cât se poate de precis într-un anumit punct ce ne era indicat ca ţintă şi care în anumite situaţii se putea afla chiar pe un alt continent.

Treptat, prin intermediul acestui antrenament dur şi intensiv, deveneam, uneori chiar fără voia noastră, spioni psihici înzestraţi cu puteri paranormale redutabile. Educaţia noastră, ce viza trezirea acestor capacităţi paranormale, era apoi împinsă la extrem, din aproape în aproape. În felul acesta, chiar şi atunci când eram aşezaţi la masă cu alte persoane obişnuite şi dădeam impresia că citim cu atenţie un ziar (sau cel puţin ne prefăceam că citim cu atenţie acel ziar) ne foloseam puterile paranormale ce se treziseră în noi pentru a căuta şi pentru a identifica anumite informaţii precise despre ceva anume care se afla fie într-o altă ţară, fie pe un alt continent.

Mai precis, aş putea spune că în felul acesta, ne-am dezvoltat capacitatea ce ne permitea să părem nişte fiinţe umane obişnuite, care “se pierd în mulţime”, dar în acelaşi timp eram capabili să ne proiectăm psihic în altă parte, pentru a obţine în felul acesta anumite informaţii, care ne erau cerute.

În cadrul acestui antrenament secret am învăţat, printre altele, să avem percepţia completă a două locaţii în acelaşi timp, stăpânind totodată cât se poate de bine prezenţa noastră simultană în fiecare loc. Atunci puteam să fim conştienţi de ambianţa fizică în care ne aflam şi totodată ne proiectam psihic într-o altă locaţie care se afla la mii de kilometri de locul în care noi ne aflam fizic cu trupul. Până la urmă, această perfectă bilocaţie a devenit modul nostru obişnuit de existenţă.

R: Consideraţi că trezirea acestei capacităţi paranormale a fost pentru dumneavoastră o şansă extraordinară, sau o nefericire?

CPSN: Aş putea să vă spun că această situaţie ne permite să ne bucurăm de anumite avantaje. Spre exemplu, datorită trezirii depline a unor astfel de capacităţi paranormale, era cu uşurinţă posibil să pătrundem fără a da nimănui de bănuit în anumite locuri şi instituţii strict secrete, în anumite şcoli, urcând în felul acesta rapid treptele ierarhice în cadrul anumitor programe ultrasecrete în care eram incluşi.

La modul general vorbind, cam aşa s-au petrecut lucrurile în cazul meu. Totuşi, la vârsta de 18 ani am simţit imboldul să îi caut pe părinţii mei naturali şi, dat fiind faptul că am întâmpinat unele dificultăţi, toate acestea m-au determinat să urmez o şcoală de detectivi particulari.

În acea perioadă, vă mărturisesc că nu doream să mă folosesc de această instruire paranormală decât pentru a avea acces la anumite informaţii ce existau în dosarul meu. Dar până la urmă, lucrurile au luat o cu totul altă turnură atunci când am efectuat ceea ce se numea “cele trei zile de selecţie” pentru a fi recrutat în armată.

După ce am trecut cu bine testul acelor trei zile de selecţie, am fost primit de către un colonel care mi-a propus o întâlnire cu un general. Acesta m-a orientat către o şcoală militară, ce urma să-mi deschidă porţile pentru a fi după aceea angajat în cadrul anumitor servicii secrete.

Am avut în felul acesta oportunitatea să fiu admis în cadrul unei şcoli de tip neconvenţional. Diploma de detectiv particular a fost ulterior ştearsă din evidenţe de către armată, care a eliminat în felul acesta urma acestei mici “abateri” din viaţa mea, după cum s-a exprimat la un moment dat generalul care m-a angajat.

Am urmat apoi, sub o altă identitate, o instruire cu totul aparte în cadrul unui serviciu special, după ce m-am format ca pilot de vânătoare pe avioane de tip Mirage 3 şi Mirage 2000. Am plecat apoi în misiune, tot sub o identitate diferită, înainte de a mă integra undeva în Statele Unite, într-una din şcolile secrete de la Air Force, în care se formează piloţi pentru nişte aparate de zbor neconvenţionale. Acestea sunt construite pe baza unor tehnologii foarte avansate, păstrarea secretului absolut fiind obligatorie atât în ceea ce priveşte existenţa lor, cât şi în ce priveşte tehnologia utilizată pentru fabricarea lor şi programele ultrasecrete în care sunt folosite.

Am rămas apoi mai mulţi ani într-un anume loc, foarte retras, din această lume, în compania unor fiinţe extraterestre ce sunt structurate într-un mod pe care l-aş putea defini succint ca non-uman şi care trăiesc totuşi împreună cu noi, oamenii, pe planeta Pământ. Vă spun drept că, până când nu am ajuns faţă în faţă cu acele creaturi extraterestre, nu am crezut nicio clipă că ele există şi tocmai de aceea, până în ultimul moment, existenţa unor astfel de creaturi extraterestre mi se părea a fi neverosimilă.

Trebuie să ştiţi că astfel de fiinţe extraterestre lucrează de mai mulţi ani împreună cu noi, oamenii, folosind unele tehnologii sofisticate, pentru care calificativul de “tehnologii avansate” este insuficient ca să le descrie. În acea perioadă făceam parte dintr-o structură ultrasecretă, care oficial nici nu există, şi lucram alături de nişte fiinţe extraterestre care sunt structurate cu totul altfel decât noi, oamenii. Pot să vă spun că era pentru prima dată când aflam şi auzeam despre existenţa lor, ba mai mult, le întâlneam în fiecare zi în cadrul activităţilor mele secrete.

R: Ne puteţi spune în ce consta activitatea dumneavoastră pe atunci, precum şi ce activităţi realizau aceste fiinţe extraterestre pe care le-am putea numi “diferite”?

CPSN: Pe atunci, munca mea consta în a calcula de fiecare dată elementele anumitor manevre ce trebuiau realizate prompt, cu o mare rapiditate. Aceste manevre erau executate în timpul zborurilor de antrenament, punând în felul acesta la grea încercare anumite tehnologii de vârf ce existau şi care îmi fuseseră încredinţate spre testare. Altfel spus, trebuia să împing la extrem limita tuturor capacităţilor unor astfel de aparate sofisticate de zbor. Trebuia să analizez fiecare aspect al caracteristicilor acelor aparate şi apoi trebuia să fac astfel încât aparatelor să le fie aduse toate îmbunătăţirile necesare.

În cadrul personalului ce activa acolo se aflau unii participanţi ce erau în realitate diferiţi de noi, chiar dacă la înfăţişarea exterioară ei se asemănau întru totul cu noi. Acele făpturi aveau o structură non-umană. Multe dintre activităţile lor ţineau de domeniul materialelor ce erau folosite pentru construcţia acelor aparate sau erau în legătură cu sistemele de comunicare ce se aflau la bordul lor. În astfel de cazuri era în mod evident vorba despre ceva cu totul ieşit din comun, dar nu voi putea oferi mai multe detalii despre aceste lucruri.

Pot să vă spun că aceste făpturi non-umane nu păreau să aibă aceleaşi origini ca şi noi. Acolo unde mă aflam, mai multe rase extraterestre lucrau împreună. Unii erau mari de statură, alţii erau mai mici. Înălţimile lor puteau chiar să varieze de la aproximativ 1,20 m până la 2,40 m, în medie. Aşa cum i-am cunoscut acolo, nu păreau să fie agresivi.

Am observat un alt amănunt interesant: se putea spune că toţi erau înzestraţi cu telepatie. Se înţelegeau între ei chiar foarte bine, fără să vorbească. În momentul în care mă adresam unuia din ei, acela mă făcea să înţeleg că ştia deja ce gândeam şi ce vroiam. În cadrul unor astfel de echipe totul decurgea într-un mod cât se poate de organizat, toate activităţile se desfăşurau cu mult calm, în linişte, iar acele făpturi nu uitau niciodată ce aveau de făcut.

Unele dintre aceste făpturi erau un fel de clone, nişte aşa-zişi roboţi vii, şi trebuie să recunosc că îmi era dificil să le deosebesc de fiinţele umane, cu toate că multe dintre aceste făpturi păreau că sunt complet lipsite de sentimente. Cu alte cuvinte, aş putea spune că acele făpturi ce erau roboţi vii nu aveau niciun fel de simţământ.

[continuare în partea a doua (in curand)]

Sursa: Sfatuitoarea si AIM

BLACK PROGRAM: mărturia unui copil (2)

R: Ne puteţi da, fără să depăşiţi anumite limite inerente, câteva exemple de activităţi desfăşurate în cadrul unor astfel de programe secrete? 

CPSN: Iată câteva exemple de aceste gen:

- Anumite materiale sunt fabricate de către fiinţele extraterestre undeva departe în spaţiu, iar în final ele ajung pe Pământ şi servesc apoi la fabricarea unor aparate foarte performante;

- Sunt elaborate anumite tehnologii pentru comunicarea în spaţiu ce vizează stabilirea unor contacte permanente între anumite baze şi unele zone din Univers ce sunt deja populate (printre altele, sunt selectate şi apoi modificate unele făpturi extraterestre, care după aceea pot trăi aici pe Pământ);

- Transportul trupelor prin intermediul unor zboruri regulate, ce se realizează între anumite puncte ale acestei galaxii. Aparatele pe care cei mai mulţi le numesc OZN uri există de mai mult timp şi sunt utilizate cu regularitate încă din anul 1920, pentru a face cu putinţă deplasarea între planeta Pământ şi alte planete unde există viaţă. La bordul unor asemenea OZN-uri călătoresc împreună fiinţe din mai multe rase (atât oameni, cât şi făpturi extraterestre);

- Explorarea diferitelor locaţii din Univers, ceea ce face cu putinţă călătoriile pe alte planete şi chiar în alte galaxii unde există viaţă, descoperindu-se astfel diverse forme de viaţă ce există în Univers.

În acest sens, ufologia, aşa cum o cunoaşte la ora actuală marele public, nu este altceva decât o banală bâlbâială, căci domeniul ei este în realitate cu mult mai vast decât pare, fiind de o complexitatea uimitoare, chiar gigantică. Ufologia constituie pentru omul terestru doar un mic punct în cadrul multiplelor dimensiuni existente în Univers, a căror realitate este aproape imperceptibilă pentru fiinţele umane obişnuite.

Treptat, ufologia va intra până la urmă în domeniul firesc al cunoaşterii umane, în care va avea un loc bine stabilit atunci când anumite realităţi de acest gen vor fi cunoscute şi studiate aşa cum se cuvine.

R: Să revenim acum la perioada în care v-aţi aflat în acea bază secretă a US Air Force.

CPSN: În acea perioadă, în care am fost chiar foarte bine tratat, am avut ocazia să vizitez patru locaţii ultrasecrete ce se află pe planeta noastră şi care oficial figurează ca şi baze militare obişnuite din cadrul US Air Force şi US Navy. În aceste locaţii se pregătesc multe dintre modulele programelor secrete.

Aici mi s-a cerut să aprofundez şi chiar să pun în practică anumite cunoştinţe ce mi-au fost puse la dispoziţie în legătură cu fiecare modul în parte. Aş putea spune că mi s-a încredinţat o muncă titanică, deoarece personalul existent în astfel de locaţii nu este cel mai adesea în măsură să utilizeze toate datele, care sunt uneori mult mai avansate, şi tocmai de aceea ele trebuie să fie atent prelucrate în fazele intermediare. În final, am primit cu acea ocazie gradul de colonel (grad ce este în mod obligatoriu necesar pentru a avea acces la astfel de programe).

Totodată, mi s-au oferit mai multe acreditări, printre care aceea de UCTS-E6, care înseamnă Ultra Cosmic Top Secret Extraterestrial - nivelul 6 (care este cel mai înalt nivel). Pentru a putea să am acces pretutindeni acolo unde îmi era necesar mi-au fost introduse patru implanturi subcutanate. Nu este vorba despre vreo insignă sau despre identificarea pe baza analizei irisului. Nu este nimic care să fie vizibil. Astfel pot să mă deplasez oriunde, doar că sunt monitorizat în permanenţă, chiar şi mesele îmi sunt direct contabilizate prin intermediul acestor implanturi.

Aş putea să vă spun că, în aceste baze, birourile şi laboratoarele sunt puternic securizate, fiind echipate cu tehnologii superfuturiste şi numai persoanele ce au anumite implanturi (E6) pot avea acces acolo. În cazul unei fiinţe umane care nu are astfel de implanturi şi care se hazardează în astfel de locaţii, ea va percepe nişte sunete foarte puternice, iar la
scurt timp după aceasta va suferi o hemoragie internă cvasi-instantanee.

R: După ce aţi îndeplinit o anumită misiune secretă, cum se procedează când urmează să vă întoarceţi la viaţa civilă? Există o condiţionare ulterioară? Memoria dumneavoastră este după aceea modificată?

CPSN: La aceste întrebări pot să ofer mai multe răspunsuri, care sunt conexe. De îndată ce îmi închei o anumită acţiune secretă, are loc o modificare a tot ceea ce sunt, ce se realizează prin intermediul unui trup cvasi-identic.

Mai precis, se poate spune că este vorba despre o sui generis clonă a propriei persoane. Am putea lua, în final, atunci când se realizează o astfel de modificare, învelişul fizic al oricărei alte persoane, dar trebuie să subliniez că întotdeauna se propune şi apoi se realizează reproducerea propriei noastre structuri biologice.

Din motive ce sunt uşor de înţeles, am ales de fiecare dată această opţiune. Prin urmare, se poate spune că după aceea vorbim de un "X modificat", dar nu se poate vorbi despre o clonă, pentru că termenul nu este autorizat. În acest caz, conştiinţa şi memoria mea sunt limitate doar la sfera strict civilă a vieţii mele.

După aceea, atunci când aş dori să pătrund în anumite cotloane secrete ale activităţii mele, nu voi putea să fac aceasta din cauza închiderii prealabile a memoriei care s-a realizat în acea direcţie.

Când mă reîntorc la viaţa civilă, implanturile mele sunt dezactivate şi devine cu putinţă să regăsesc o viaţă afectivă, cu toate problemele existenţiale şi toate neajunsurile pe care încerc apoi să le rezolv cât mai bine.

Regăsesc, de asemenea, experienţa profund umană a sentimentelor, simt nevoia de a vedea într-un anume fel lumea, resimt imboldul de a dărui prietenie şi de a le fi de folos celorlalţi. Subliniez că toate aceste aspecte nu există în cealaltă ipostază a existenţei mele, atunci când mă aflu în cadrul acestui gen de activităţi.

Atunci pot să realizez doar ceea ce este necesar, conduc anumite activităţi care îmi sunt încredinţate, dar cu toate acestea nu simt niciun fel de sentiment moral, afectiv sau nu contează ce de acest gen. În acea ipostază nu exist decât în calitate de interfaţă biologică, jumătate om, şi jumătate altceva.

Atunci când am vorbit despre o lume ce este diferită, vreau să subliniez că acest aspect nu poate fi descris cu uşurinţă, căci atunci când mă deconectez temporar de la această lume pentru a reveni la lumea obişnuită, pe care noi toţi o cunoaştem şi despre care mulţi dintre noi ne imaginăm că este unică, îmi este aproape imposibil să vorbesc într-un mod complet liber şi nestingherit despre toate acestea. 

Dacă aş mărturisi tot ceea ce am văzut sau am trăit în cealaltă lume, s-ar crede fie că sunt nebun, fie mulţi ar fi înclinaţi să spună că am consumat un anumit drog foarte puternic. Tocmai de aceea, revenirea în această lume în care trăim cu toţii provoacă în fiinţa mea o anumită discordanţă şi face totodată să apară o mare şi profundă stare de singurătate, pe care nimic şi nimeni nu o poate face să dispară. 

Am observat că joncţiunea dintre aceste două lumi într-o zonă a fiinţei o influenţează într un mod direct pe cealaltă. Înclin să spun "noi" pentru că trebuie să se înţeleagă faptul că modificarea mea genetică trebuie să fie totodată acceptată şi de altceva din interiorul meu. Aş putea să spun că sunt deja câţiva ani de când nu mai sunt singur în trupul meu. Dar cu toate acestea, mi-am asumat ceea ce se petrece şi, mai mult decât atât, accept totul aşa cum este. În cazul meu, viitorul este în desfăşurare, iar interfeţele îmi sunt necesare pentru a înainta. 

Aceasta nu are nimic în comun cu aspectele ce sunt difuzate în filmele de pe micul ecran. Pentru mine, tot ceea ce se petrece acolo este deja depăşit şi mai mult decât atât, aceste aspecte privesc întreaga lume, dar despre aceasta voi vorbi mai târziu. 

R: Atunci când vorbiţi despre aceste lumi... de îndată ce vorbiţi despre lumea cealaltă integraţi totodată noţiunea unei alte dimensiuni?

CPSN: Este într-adevăr vorba despre o trecere de la lumea pe care o cunoaşteţi şi în care aţi existat întotdeauna la cealaltă lume, între care există o zonă de tranziţie de 25%. Percepţia mea este că aceste două lumi distincte se suprapun în această parte de 25%, iar atunci când ne aflăm în această zonă nu ne este în mod obişnuit posibil accesul la toate aceste informaţii într-un mod conştient. 

Sunt nevoit să fac o mică paranteză: atunci când o fiinţă umană moare, ea trece prin această zonă intermediară distinctă şi, înainte să treacă în cealaltă parte, în care este programată să rămână, ea rămâne totodată într-o parte a acestei zone de tranziţie pentru a-i fi tratat şi purificat sufletul. Închid acum paranteza. 

Aceasta este o parte de 25% ce este rezervată trecerii din această lume către o altă lume. Bineînţeles, acolo nimic nu este material. Căci totul este în întregime compus din energii distincte, din câmpuri de undă ce sunt specifice. Toate acestea vă fac să vă regăsiţi pe nesimţite acolo, în acea lume, iar la puţin timp după aceea vi se pot petrece multe fenomene ce sunt total inexplicabile. S-ar putea ca unii dintre voi să vă întrebaţi: "Este vorba, oare, despre un fel de vortex energetic?" Alţii vă veţi întreba: "Are loc cumva o translaţie integrală?" Răspunsul meu este: depinde!

Anumite programe foarte bune reuşesc să deschidă accesul la acestă zonă de tranziţie de 25%. Există deci anumiţi vectori tainici de forţă ai energiei timpului legaţi de această zonă. Astfel de vectori de forţă sunt numeroşi, dar uneori sunt greu accesibili (mai ales pentru om).

R: Spuneaţi mai înainte că nu luaţi în considerare decât aceste două lumi... Trebuie oare să înţelegem că mai există şi altele? Mai există alte Universuri? Mai există alţi sori? Ce înţelegeţi de fapt prin lumi diferite? 

CPSN: Într-adevăr pot să vă mărturisesc că există numeroase zone enigmatice în Univers. Noi obişnuim să le divizăm în aşa zise cadrane, şi fiecare cadran are peretele lui, are galaxiile lui şi cuprinde lumile sale diferite. Trebuie să înţelegem prin aceasta că astfel de lumi coexistă în simultaneitate în dimensiuni diferite, dar care sunt uneori identice. 

Vorbim în acest caz despre anumite densităţi sau grade de subtilitate. O anumită planetă poate prezenta rezonanţa celei de a treia densităţi şi este cu putinţă ca ea să existe în acelaşi timp în altă parte, chiar dacă noi nu o vedem. 

De ce? Ea există totuşi într-un alt cadran, dar cu toate acestea poate fi vorba despre o anumită diferenţiere ce apare pe vectorul cel tainic de forţă al energiei timpului. Putem, spre exemplu, să ne aflăm în anul 2011 aici, pe acest Pământ şi să fim, de asemenea, în anul 2815, dar pe un alt Pământ, într-un alt cadran, unde totul există în cea de a treia densitate, tot aşa cum ne putem afla de altfel în cadrane de densităţi diferite. 

Prin urmare, aceasta înseamnă că planeta Pământ există în multiple locuri din Univers, în diferite cadrane, ce prezintă densităţi diferite. De altfel, chiar în Biblie se spune, în Apocalipsă, că DUMNEZEU va crea "un nou cer şi un nou pământ". Dar în Biblie nu se precizează în câte exemplare se va realiza aceasta...! M-aţi întrebat dacă există şi alte Universuri? Fireşte că da!

De altfel, pot să vă mărturisesc că există anumite programe care se ocupă de acest aspect şi care au drept sarcină să cartografieze totul. Noi am ajuns doar până la cel de-al 24-lea Soare. Ceea ce trebuie să ştiţi că reprezintă o muncă titanică. Este dificil pentru moment să ajungi mai departe, căci dincolo de această limită trebuie să se realizeze un efort considerabil. 

Multe alte rase extraterestre muncesc din greu, într-o strânsă colaborare cu noi, şi pot să vă spun că formăm deja împreună o mare familie. Totuşi, atunci când guvernele vor face publică această revelaţie, ele vor trebui să ştie că zilele le vor fi numărate şi că numărătoarea inversă a început deja pentru ele, căci naţiunile nu vor mai accepta să li se ascundă mult timp adevărul. 

Faptul de a fi în contact direct cu fiinţe extraterestre ce sunt diferite şi de a le vizita în lumile lor ne transformă profund şi ne îmbogăţeşte. Dar dacă mâine ar trebui să dăm o explicaţie justă şi cât mai elaborată, mărturisesc că cea mai mare preocupare pentru mine ar fi de unde să încep. Căci am descoperit că viaţa este atât de diferită faţă de tot ceea ce ne imaginăm, formele sub care ea poate să ne apară sunt atât de multiple... 

Uimitoare şi pline de taine sunt formele în care ea există şi continuă să se dezvolte. Spre exemplu, tocmai acest subiect îmi apare ca fiind imens şi el include totodată o bogăţie indescriptibilă de aspecte. 

Dincolo de toate acestea, nici măcar nu îndrăznesc să vorbesc despre sarcinile pe care le primesc, despre programul diferit căruia îi aparţin, căci dacă ar fi să pătrund în astfel de subiecte, sunt sigur că 80% din umanitate ar considera că modul său actual de a trăi şi de a privi lucrurile devine inutil. 

Dacă aşa ceva s-ar petrece, la scurt timp după aceea s-ar declanşa un haos total, mai ales pentru că oamenii s-ar simţi complet pierduţi în faţa sumedeniei de minciuni care le-au fost livrate încă de la începutul timpurilor, pentru a se crea lumea iluzorie în care ei trăiesc.

 Atunci, chiar şi cea mai mică religie care se mai ţine pe picioare deocamdată, chiar şi cel mai mic partid politic şi, la modul general vorbind, tot ceea ce face ca umanitatea să existe la modul global în actuala ipostază, hrănind la unison anumite credinţe, s-ar nărui pentru totdeauna în 5 minute, întocmai ca un castel din cărţi de joc.

R: Oare toate acestea nu sunt ceva pe care chiar ar trebui să ni-l dorim? Dacă s-ar produce cu adevărat aceasta, s-ar declanşa apoi transformarea revoluţionară de care avem nevoie, iar o astfel de transformare ne-ar permite să ieşim din această vrajă dementă ce ne atrage cu forţa într-o Nouă Ordine Mondială.

CPSN: Până la urmă, Noua Ordine Mondială va fi instaurată, ea va fi impusă într-un mod brutal şi va face să se piardă multe vieţi umane. Împotriva instaurării Noii Ordini Mondiale nu putem face nimic, acolo este vorba despre o voinţă care nu este a noastră, dar nu trebuie să pierdem din vedere că dacă ne vom mobiliza cât mai mulţi dintre noi şi ne vom opune Noii Ordini Mondiale, vom putea să le oferim o lume mai bună şi net diferită acelora care vor supravieţui. 

Noi nu intervenim în activităţile oamenilor din această lume, dar supraveghem totul şi atenuăm uneori anumite aspecte critice ale ei pentru a-i ghida şi ajuta într-un mod subtil pe cei care doresc să-şi prelungească existenţa dincolo de acest viitor nu prea îndepărtat.

[În conformitate cu viziunea domnului X, condiţia pentru ca umanitatea să supravieţuiască este ca oamenii să fie avizaţi...]

R: Ne puteţi spune în ce constă sistemul nostru solar? Sistemul nostru solar a fost deja colonizat de anumite grupări ce se află în legătură cu acest Program Secret Negru (Black Program)?

CPSN: Ştiinţa oficială susţine că sistemul solar din care face parte planeta Pământ nu este descoperit în totalitate. Existenţa unui anumit număr de planete nu este dezvăluită publicului din motive pe care nu le voi divulga aici, dar care au, s-ar părea, importanţa lor. 

Universul este o matrice gigantică, ce se află într-o mişcare neîncetată, într-o acţiune constantă. Este vorba despre o activitate continuă, ce are loc la nivel cosmic. Fiecare cadran despre care am vorbit aici are un anumit număr de planete, ce se află într-o evoluţie continuă, apărând mereu un anumit număr de planete noi. Ele se formează cu timpul şi constituie ţelul unor studii foarte atente, pentru a se afla dacă ele pot găzdui şi alte forme de viaţă. 

Astfel, este posibil să se descopere fiinţe umanoide ce trăiesc pe mai multe planete, pretutindeni în Univers. Pământul pe care ne aflăm cu toţii în acest moment este, analogic vorbind, asemenea unui eleşteu gigantic. 

Aici există mii de forme de viaţă care sunt în curs de evoluţie şi aceasta se petrece de mii de ani. Adeseori oamenii caută mai departe ceea ce de fapt se află chiar sub picioarele lor sau pur şi simplu chiar în faţa lor. 

Dincolo de aparenţe, totul este să ştii că felurite manifestări există şi să înţelegi cum anume funcţionează. Apoi restul vine de la sine, în mod progresiv. Înainte de toate, este foarte important să rămâi umil în faţa imensităţii nebănuite a realităţii tuturor lucrurilor şi să nu ţi-o iei niciodată în cap, crezând că poţi să controlezi tot ceea ce există. 

O astfel de atitudine este şi va fi întotdeauna cea mai mare greşeală. Omul poate să se considere ca fiind foarte inteligent, dar el nu trebuie să piardă din vedere că există fiinţe şi mai inteligente decât el, şi mai înzestrate, care manifestă mai multă iubire şi umilinţă. Viitorul este deja în desfăşurare. 

Ceea ce este mai bun este rezervat pentru viitor. Dar înainte să ajungem acolo, există faze diferite, iar "noi" facem tot posibilul pentru a limita manifestarea aspectelor nefaste ale speciei umane. Unii dintre oameni doresc să întârzie anumite procese, împiedicând desfăşurarea lor firească. Dar până la urmă totul se va petrece aşa cum trebuie, iar declanşarea evenimentelor nu este decât o chestiune de timp. 

În viitorul apropiat, pe Pământ se vor elabora tehnologii fără fir, care vor funcţiona prin unde, iar aceste unde vor pătrunde cu mult dincolo de ceea ce îşi imaginează majoritatea oamenilor. Există numeroase forme de viaţă ce se manifestă sub formă de undă şi unele dintre ele coexistă cu omul pe Pământ. Totuşi, trebuie să avem în vedere că nu toate sunt animate de aceleaşi intenţii bune.

 Pentru a înţelege aceasta, este suficient să supraveghem într un mod cât se poate de atent tot ceea ce este pe cale să se producă. Aceste forme de viaţă extraterestră, care se manifestă prin anumite game precis modulate şi anumite frecvenţe de vibraţie ale anumitor unde, au drept scop să şi impună controlul asupra umanităţii în întregime, prin intermediul anumitor tehnologii puternice care au fost atent şi abil studiate.

La ora actuală există deja un război invizibil care a fost declanşat şi care va lovi cu o mare putere, chiar dintr-odată, nu peste mult timp. Apariţia anumitor tehnologii ce vizează aşa-numitul control al consumurilor de energie din fiecare cămin este un exemplu grăitor prin el însuşi.

Invazia telefoanelor mobile, cu radiaţiile lor nocive, distructive, ucigaşe este şi ea un exemplu cât se poate de grăitor. Implanturile cu cip care vor fi impuse progresiv, ajungând până la urmă să fie obligatorii, sunt un alt exemplu de acest gen, ca să nu mai vorbim despre tehnologia 3D care deja pătrunde într-un mod insidios în casele oamenilor...

Pe scurt, există mii de exemple, dar dincolo de toate acestea, este suficient să fim foarte lucizi şi atenţi la tot ceea ce se petrece şi apoi vom putea să înţelegem destul de repede despre ce este în realitate vorba.

Ţine de fiecare dintre noi să devenim conştienţi că fiinţele vii nu au întotdeauna o formă ce are un cap, două braţe şi două picioare, şi în plus trebuie să ne dăm seama că duşmanii nu se aseamănă întotdeauna unul cu celălalt.

Am intrat deja într-o perioadă istorică în care anumite evenimente vor bascula dintr-o dată şi în cadrul căreia un control invizibil, ce există deja, va porni la un moment dat asaltul. Datorită faptului că umanitatea este deja cvasi-încarcerată într-o stare tentantă de confort material modern, ea nu este capabilă să-şi dea seama că de fapt se află deja în gura lupului.

Cei mai mulţi dintre noi ne lăsăm păcăliţi de aparenţe şi considerăm că undele ne informează prin intermediul sateliţilor radio, fără a ne da seama că cele mai multe aplicaţii ale lor nu sunt pentru noi, oamenii, cei mai buni aliaţi. Nu pierdeţi niciodată din vedere că undele ce vehiculează anumite informaţii nebănuite şi energie pătrund pretutindeni.

Cel mai adesea, nimic nu le opreşte şi cu atât mai puţin le poate opri structura trupului omenesc. Fiecare fiinţă umană naivă, superficială şi ignorantă poate să fie în prezent influenţată, sugestionată şi pilotată de diferite unde care apoi o influenţează cel mai adesea fără voia sa şi în anumite situaţii o impulsionează să întreprindă acţiuni criminale, pe care altfel nu le-ar fi comis niciodată (dacă aceste unde malefice nu ar fi influenţat-o într-un mod insidios).

Ar fi de zeci de ori mai bine ca înainte să căutăm eventualele aparate care zboară pe cer şi pe care suntem tentaţi să le etichetăm drept OZN-uri (cu menţiunea că sunt de provenienţă extraterestră, când de fapt ele nu au nicio legătură cu aşa ceva), să analizăm cu multă atenţie toate tehnologiile pe care le-am lăsat deja să ne pătrundă în case şi apoi să ne întrebăm dacă nu cumva ele nu permit, prin intermediul undelor invizibile, pătrunderea în fiinţa noastră a entităţilor malefice care nu călătoresc decât în acest mod.

Înţelegând aşa cum se cuvine toate acestea, ar trebui să ne dăm seama că, în timp ce răul creşte şi se răspândeşte într-un mod viclean, fără a face nici cel mai mic zgomot, lumea înaintează totodată către o altă formă de tăcere. Aceea a indiferenţei, aceea a absenţei bunului-simţ, aceea a egoismului exacerbat, aceea a prostiei crase şi a uitării, deschizând larg poarta unui imens şi tenebros necunoscut, pe care fiinţele umane nu îl pot stăpâni.

Ar trebui să ne dăm urgent seama că viaţa noastră este şi devine importantă tocmai prin ceea ce facem cu ea! Luaţi aminte că nu suntem singuri în Univers, dimpotrivă, există multe alte făpturi conştiente, iar până la urmă guvernele noastre vor fi constrânse să ne mărturisească acest adevăr pe care ni-l ascund acum... Aşteptând... să se producă necesara transformare în bine, aventura continuă!

[continuare în partea a treia (in curand)]


Sursa: Sfatuitoarea si http://biblioteca-secreta.blogspot.com/