Experimentul nebun: Cum sa vorbesti cu Dumnezeu?

Un grup de cercetători, în speranța de a-l găsi de Dumnezeu, a efectuat un experiment ciudat, care a fost ținut secret pentru o perioadă lungă de timp. Experimentul, efectuat într-o locație secretă, a constat în găsirea unei persoane căreia să-i taie toate simțurile. Astfel, prin privarea senzorială, cercetătorii credeau că orice om poate stabili contactul cu Dumnezeu.

După mai multe căutări, au găsit un bătrân care s-a oferit voluntar pentru experimentul ciudat. Acesta a fost dus în locația secretă și i s-au tăiat toți nervii care îi asigurau cele cinci simțuri. În prealabil, oamenii de știință i-au spus bătrânului că trebuie să vorbească cu voce tare pe tot timpul experimentului.

După ce i-au fost tăiate toate legăturile senzoriale, organismul continua să funcționeze la parametrii optimi. Cu toate că bătrânul și-a păstrat controlul muşchilor, el nu mai putea vedea, auzi, simți, mirosi și nici aprecia gustul. Contactul cu lumea exterioară era tăiat și de acum începea incredibila poveste.

După patru zile de singurătate absolută, bătrânul a pretins că începea să audă voci timide. Specialiștii au presupus că este un început de psihoză și nu i-au acordat foarte mare atenție evenimentului. După alte două zile, vocile se intensificaseră și pacientul începuse să comunice cu soția sa moartă. Mai mult de atât, bătrânul comunica până și cu rudele moarte ale oamenilor de știință care realizau experimentul. Nu avea de unde să le ştie numele și relata cu lux de amănunte evenimente petrecute cu foarte mult timp în urmă.

Vocile erau din ce în ce mai puternice și deveniseră copleșitoare. Bătrânul dădea senzația că nu le mai poate suporta și vroia să nu le mai audă, dar nu se putea face nimic. Psihicul său era terminat și părea că dă dovadă de nebunie, dar nu era deloc așa. Pur și simplu el stabilise contact cu foarte multe persoane decedate și comunicarea devenise certă. Discuțiile erau atât de copleșitoare încât putea să relateze cu lux de amănunte despre sfârșitul lumii, dar și despre iadul în care se regăsesc cei mai mulți dintre oameni. Îi implora pe cercetători să-l ucidă, dar curiozitatea era atât de mare încât experimentul continua indiferent de circumstanțe.

Timp de două săptămâni nu a mai vorbit deloc. Plângea zi și noapte și refuza să mai înghită hrana. Cercetătorii îi introduceau apa și mâncarea manual pentru a-l putea ține în viață. După cele două săptămâni, bătrânul s-a oprit din plâns și o stare de liniște pusese stăpânire pe întreg laboratorul. Brusc s-a întors spre un doctor â, de parcă putea să-l vadă și i-a șoptit: “Am vorbit cu Dumnezeu. Ne-a abandonat!”. Brusc semnele sale vitale s-au oprit. Cercetătorii nu i-au putut găsi cauza morții.

Sursa: Efemeride.ro