Stația Peco OMV de pe Mioriței(fostă Ciao).
joi, 4 martie 2010
Bacăul azi...04.03.2010
Nu-i o zonă grozav de frumoasă...are valoare sentimentală.
Stația Peco OMV de pe Mioriței(fostă Ciao).
Stația Peco OMV de pe Mioriței(fostă Ciao).
miercuri, 3 martie 2010
Bacăul azi...03.03.2010
Intersecția de la pod la Mărgineni, văzută dinspre magazinul ''Plus''.
Pe pod la Mărgineni.
Parcul C.F.R. 
Privire spre Barați.
marți, 2 martie 2010
DELTA 2005
Prima atestare scrisă despre Delta Dunării ii aparține lui Herodot care descrie intrarea flotei persane a lui Darius prin Deltă. Delta Dunării -triunghi asemănător literei grecești care i-a fost nașă a luat naștere intrun vechi golf al mării, izolat de un cordon de nisip. Dunărea aduce in fiecare secundă o tonă de material solid care ,,zidește'' și mărește acest spațiu. Sutele de canale, vegetația, fauna, precum și oamenii deosebiți care trăiesc aici ne atrag cu fascinație. Să nu uităm borșul de pește!!! Drept pentru care....
Pe 10 august 2005 am plecat cu ,,Pasagerul'' de la Tulcea spre Sulina cu gând hotărât de a cunoaște aceste locuri. Ne-au călăuzit pașii prieteni buni, familia Gherasim.
Pe cincisprezece august de Sfânta Maria este Ziua marinei. Asistăm la un spectacol interesant pregătit de cei de la marina militară. Probe: mersul pe bârna (ei ii spun altfel) unsă cu vaselină-cine ajunge până la capăt primește premiul-un purcel parcă. Altă probă: au dat drumul in apă la un cârd de rațe, de pe vas au plonjat concurenții. Câte rațe prindeai-toate erau ale tale!
Gazda noastră a venit cu un coș de pește. Spunem noi! El spune: știucă, somn, etc...Nu ratăm prilejul de a face o fotografie cu care să ne lăudăm la intoarcerea acasă!
Vis de pescar...
Tocmim o barcă și plecăm in excursie. Canalele pline de nuferi, malurile acoperite cu stuf, răchiți ce se apleacă peste noi...Toate acestea, văzute de la nivelul apei, nu de pe mal, sunt extraordinare. Emoționat, am reușit să arunc un telefon in apă ...
Intăm pe Lacul Roșu. Barca-și croiește drum prin covorul de vegetație și lasă in urmă cărare ce ușor, ușor se inchide. Noi, dacă nu ne-am lua seama, am sta numai cu gurile căscate. Cât vezi cu ochii, luciul apei este acoperit. Spui că ești pe o pajiște nesfârșită, dar să nu vă inchipuiți că-i liniște. Nu! Pe toată intinderea sunt mii și mii de păsări mici și gălăgioase care transformă totul intrun vacarm de nedescris, dar tot acest zgomot nu deranjează, dimpotrivă face totul mai interesant....
Ne apropiem de un cârd de lebede. Barcagiul ne spune că in această perioadă nu pot zbura fiindcă schimbă penele. Bătând din aripi incearcă să scape, dar noi venim mult mai repede decât pot inainta ele...
Una s-a resemnat. Probabil și-a făcut și ultima rugăciune. Nu are de unde să știe că noi nu mănâncăm lebede.
Trecem pe lângă un cuib in care sunt câteva ouă. Mama a zburat, speriată de noi, și cârâie amenințător undeva deasupra noastră. Fii liniștită, nu avem gânduri rele!
In acel nesfârșit de apă și verdeață, din loc in loc, nuferi ...
Departe se vede farul de la Sulina. Ajungem cu bine. Frumoase locuri, impresionantă zi!
In ziua următoare am plecat in altă excursie, terestră de data asta. Drumul pe care am mers era, evident, neasfaltat. Dar era mai bun decât in oraș. Criblura cu care era acoperit, bine bătută, de o culoare alb-cenușie făcea drumul vizibil până departe iar pe noi ne indemna la chiote...
Pășim pe un pământ straniu...Sunt dune de nisip acoperite cu o vegetație săracă, de fapt niște smocuri de iarbă lucioasă, care te duc cu gândul la deșert așa cum l-am văzut in filme sau la televizor.
Din deșert intrăm in junglă. Pădurea Letea, deși nu este foarte mare, iți dă impresia de junglă in adevăratul sens al cuvântului. Copaci imenși, crengi contorsionate, liane, păsări și o forfotă de insecte care-mi strânge și acum pielea pe spate.
Unul din copaci ne-a atras atenția și am incercat să-l cuprindem.Patru inși cu mâinile mai lungi ar fi putut face treaba asta dacă nu ar fi fost plin cu furnici din alea adevărate!
Tarzan de Bacău. Nu cred că cel adevărat (mă refer la Tarzan) era mai fericit !
Asta era mașina de serviciu pentru făcut fotografii. Noi am circulat cu un Ford neânmatriculat, șoferul nu avea permis de conducere...Nu am avut nici un moment sentimentul pericolului, totul a fost bine.
După o zi de hoinăreală masa vine ca o binecuvântare. Am curățat tot ce era pe masă. Parcă eram termite. Sigur că ne era foame și in aceste condiții mâncarea ni se părea mai bună, dar niciodată nu am mâncat pește atât de gustos....
La plecare, acest bărbățel ne privește cu tristețe. O zi cu noi, in calitate de ghid, l-a făcut să se simtă mai matur. Mai este un motiv dar nu știu dacă ar fi de acord să-l public...
Ne pregătim de plecare...ca acest cârd de păsări. Ne dorim din toată inima să revenim!
La revedere Sulina! La revedere prieteni!
marți, 23 februarie 2010
GRECIA - PARALIA KATERINI
La trecerea dintre ani, in 2008 spre 2009, Dalai Lama a spus că este bine să mergi, măcar o dată pe an, undeva unde nu ai fost niciodată... Și am hotărât: IN 2009 PLECĂM IN GRECIA!
Mai exact Paralia Katerini - perla stațiunilor de pe litoralul Greciei de Nord, situată la 75 km sud de Salonic si 20 km de Muntele Olimp... Pliantul spunea:
''In Paralia veţi afla tot ce doriți: odihnă, distracție, tensiune si liniște in același timp, o ședere confortabilă și plăcută, emoții puternice care vă vor insoți mulți ani. Numai vizitând această stațiune veți intelege de ce au ales-o ca reşedință zeii Olimpului''.
Trecând peste cuvintele mari: DA, A FOST BINE!
Ne-ar plăcea să revenim, dar să nu uităm ce a zis Dalai Lama...
Am plecat spre Grecia cu un ghimpe in inimă. La prețul achitat ne-a fost frică de o cazare mizerabilă.
Și marea a fost grozavă(deși nu intra in tarif). Se putea face baie, fără probleme, de dimineață și chiar erau persoane care la ora șapte se bălăceau deja. Permanent am fost fascinat de sclipirile de cristal ale mării...
O bere care face toți banii. Din cel puțin două motive: căldura și modul de a fi servită. Frapieră, gheață...
Biserica și plaja văzute de pe dig.
Biserica din Paralia Katerini. Glasul preotului, transmis prin statie pe plajă, completează starea de bine, de liniște și pace.
La umbră. Nu că ar fi fost soare. 
In dimineața aceea a plouat. Ne pregatisem pentru o zi mohorâtă și am hotărât să ne plimbăm. Dar nu a fost așa. La ora zece eram deja pe plajă.
Digul te duce cu gândul la marii călători... corăbierii ce vor fi plecat din porturi cu gând să descopere locuri noi și minunate. Cei care nu pleacă măcar pot visa.
Nu ințeleg cum poate fi apa atât de limpede și asta tot timpul!
La plajă in seara dinaintea plecării.
La revedere Olimp, la revedere Paralia ! Plecăm spre țară.
Pe curând!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
