"Ceea ce nu imbratisezi nu poti vindeca"
Sfantul Grigorie Teologul

marți, 18 ianuarie 2011

NASA confirmă că de Pământ se apropie o navă extraterestră

Oficiali ai NASA au declarat ca un obiect necunoscut care se apropie vertiginos de Pamant este aproape sigur de orgine artificiala, si nu un asteroid. Obiectul 2010 KQ a fost detectat de Observatorul Catalina Sky din Arizona, la inceputul lunii mai si monitorizat de programul NASA dedicat obiectelor din apropierea Pamantului. Observatiile facute de astronomul S.J. Bus, care a folosit Telescopul cu Infrarosii al NASA din Mauna Kea, Hawaii, sunt categorice: caracteristicile spectrale ale lui 2010 KQ nu se potrivesc cu niciunul dintre tipurile de asteroizi cunoscute iar magnitudinea absoluta a obiectului (28,9) sugereaza ca el are o marime de doar cativa metri. Desi misteriosul obiect artificial nu a folosit vreun sistem de propulsie de-a lungul monitorizarii sale, expertii sunt de parere ca el s-a deplasat pana la un punct cu resurse proprii avand in vedere pozitia sa si viteza pe care o dezvolta, relateaza The Daily Galaxy. Unele voci sustin ca ar fi vorba de o nava spatiala sau de o parte din ea, folosita la misiuni interplanetare in trecutul indepartat, care acum se intoarce pe Pamant. Calculand orbita obiectului rezulta ca urmatoarea sa vizita in apropierea Terrei va fi in 2036, an in care exista chiar posibilitatea ca 2010 KQ sa intre in atmosfera.

Sursa: piatza.net

luni, 17 ianuarie 2011

Reflectiile lui Emil Strainu

Domnul general Strainu Emil este directorul centrului de studii Psihotronice si Ufologice, personaj cunoscut si mediatizat în toata presa româneasca, tocmai datorita pregatirii sale stiintifice din cadrul armatei, cercetator recunoscut pe plan international în cadrul UFO.

- Buna ziua, domnule general. Ne bucuram sa va regasim dupa o lunga perioada de timp, în care parca ati fost disparut. Nu a mai dat nimeni de dumneavoastra. Pe unde ati umblat?
- Pentru început as dori sa va spun ca am avut doua deplasari în insula Malta, unde m-am ocupat cu câtiva colegi englezi de structurile megalitice care se gasesc pe aceasta insula. În momentul de fata se cauta sa se faca o legatura între aceste structuri megalitice si cele care se gasesc în Anglia la Stonehenge.

- Sunt noi descoperiri în acest sens?
- Da. Se pare vechimea acelor doua “monumente” din insula este foarte apropiata de vechimea Stonehenge, desi cei care le-au realizat par, din punct de vedere cultural, deosebiti. Scopurile cât si modul de realizare sunt foarte apropiate, ceea ce ridica mari semne de întrebare, tinând cont de distanta la care se afla acele doua monumente. Interesant este ca amândoua se afla pe insule si, mai mult decât atât, dincolo de distante, sunt si culturi diferite.

- Am înteles ca ati fost în America de Sud.
- Da. Dupa Malta am participat la o calatorie în America de Sud cu tinta directa insula Pastelui. Am fost în Argentina, Chile, Bolivia si la 3.600 km de Santiago de Chile în Insula Pastelui.

- Banuiesc ca toate acestea au legatura cu sfera UFO logiei si celelalte civilizatii.
- Da. Am mers în Chile pentru desertul Atacama. Este cel mai uscat desert din lume, acolo nu a plouat niciodata, acolo oamenii care traiesc nu au vazut niciodata o ploaie, nu mai vorbim de zapada sau de alt timp de precipitatii. Aici se construiste cel mai mare radio-observator din lume, în localitatea Alma, este coordonat de NASA si USAAF în colaborare cu englezii, acest spatiu fiind închiriat de catre statul argentinian pe o perioada de 99 de ani. Constructia este ceva extraordinar, este foarte mare, iar daca timpii de punere în functiune se vor scurta cât mai mult, vom avea surpriza extraordinara de a receptiona, în sfârsit, mesaje care sa contina informatii si prin care sa putem lua legatura cu alte civilizatii. De aici m-am deplasat în sudul continentului în zona strâmtorii Magelan, la vestitul far de la capatul lumii despre care a scris Jules Verne, am vrut neaparat a merg si sa vad ce se întâmpla cu pinguinii si cu efectele incalzirii globale.

- Este bine ca în afara publicatiilor aparute, mai exista si oameni din tara care au vazut cu ochii lor efectele acestei nenorociri. Este atât de grav?
- Pai vreau sa va spun ca dupa ce am vazut ghetarul Perito Moreno, care este cel mai spectaculos ghetar din lume, m-am convins înca o data ca încalzirea globala este un proces galopant si ireversibil! Marea tragedie si tristete a mea a fost când am vazut pe mare si în insulele locuite de pinguini (pentru ca în zona sudului traiesc între 1, 2-1,3 milioane de pinguini) zeci de mii de pinguini morti… a fost un spectacol terifiant.

- De ce erau morti?
- Ei se întorc dupa perioada de migratie în locul unde s-au nascut. Se pare ca între timp polii magnetici nord si sud s-au schimbat, polul sud magnetic numai este acolo unde era, ei fiind învatati sa se deplaseze pe liniile de camp spre directia insulelor respective.

- Sa revenim catre UFOlogie si hai sa spunem lumea ezoterica a altor civilizatii. Spuneti-ne, ce ati descoperit acolo? Ati vazut lucruri pe care nu multi oameni le vad într-o viata.
- În primul rând, spectacolul insulei Pastelui este fascinant. Parerea mea personala este ca ceea ce se afla acolo nu are nici o legatura cu ceea ce numim civilizatie umana.

- Puteti dezvolta?
- Tipul de hominit care este sculptat în aceste statui nu are nici un fel de legatura cu fizionomia vreunei rase de pe Terra existente sau care ar fi existat aici, sunt statui cu capul alungit si foarte, foarte mare, cu urechi foarte lungi si nas foarte mare. Raportat la trunchi ar fi cam doua treimi din el.

- Exista un anumit numar de statui acolo?
- Da. Sunt peste o mie de statui. În picioare la ora asta mai sunt în jur de 100, din numarul total de statui, doua au fost luate, una se gaseste la Santiago de Chile, iar a doua la British Museum. Sunt statui de 15 metri înaltime si 120 de tone greutate.

- Banuiesc ca sunt sculptate cu o tehnica pe care noi nu o cunoastem în momentul de fata.
- Aceasta roca bazaltica este deosebit de tare si contine o cantitate imensa de fier, deci ar trebui sa lucrezi cu o unealta care sa aiba o densitate de fier cel putin superioara fata de cea a rocii.

- Ar putea fi vorba si de lasere?
- Sigur. Ne putem imagina ca o civilizatie anterioara noua ar fi putut sa construiasca aceste statui. Modul de asezare, cât si a celorlalte artefacte legate de aceste statui nu au o reprezentare în sistemul nostru actual si nici al civilizatiilor cunoscute noua. Sunt niste statui care privesc spre cer. Toate sunt directionate catre mare si cu fata îndreptata spre cer. O ipoteza pe care am lansat-o eu acolo, care a fost facuta publica si care s-a bucurat de o atentie dosebita, este aceea ca aceste statui nu au neaparat un rol decorativ sau simbolic, ci mai degraba sunt un fel de antene. Ele fiind de fapt elementul vibratoriu pentru un anumit tip de energie prin care se realiza o comunicare cu un alt corespondent are se afla în afara spatiului terestru.

- Ati facut vreo proba, vreun experiment la fata locului în urma caruia sa ateste spusele dumneavoastra?
- Da. Din experimentul pe care l-am facut cu niste generatoare de semnal prin care am încercat sa iradiem aceste statui, semnalul de raspuns, semnalul vibratoriu este foarte puternic, este amplificat. Pe de alta parte, armata americana si cea din Chile au construit acolo o pista de aterizare de 4 km si au adus foarte multe instalatii radio-electronice. Daca ajungi pe insula constati ca sunt mai multe antene decât palmieri.

- În afara insulei Pastelui, ati mai aflat ceva interesant, au mai fost descoperiri?
- Una din cele mai mari descoperiri care s-au realizat anul acesta si care deocamdata este vehiculata numai în cercurile stiintifice este aceea ca sub continentul american se gasesc de la 3 la 5 tuneluri (ca un fel de pesteri subterane inundate) care strabat continentul sud-american de la est la vest si de la vest la est. Gânditi-va ca pleci cu un submarin din Los Angeles si iesi cu el la Florida fara sa mai ocolesti Canalul Panama.

- Aceste canale sunt facute de mâna omului?
- Nu se cunoaste exact în acest moment natura lor. Aceste canale sunt foarte mari. Numai pe un singur canal poate merge linistit un submarin Trident si, mai mult decât atât, sa se poata întâlni si cu un altul.

- Ati aflat acolo si alte lucruri interesante vizavi de OZN uri, contacte cu alte civilizatii, marturii noi sau cazuri de interes UFO logic?
- As vrea sa spun ca unul din lucrurile importante pe care le-am realizat în ultimul timp (acestea fiind strâns legate cu plecarea mea), din lucrurile pe care le-am aflat si studiat s-a nascut si o carte pe care eu am scris-o. Se numeste “OZN – Anchetatorii au viata scurta”, în care prezint anumite cazuri care nu au fost cunoscute în România.

- Ce cazuri cuprinde cartea dumneavoastra?
- Dezbat vestitul subiect si anume Cazul Roswell, unde odata pentru totdeauna mistificarea este demitizata, unde aduc proba concreta ca acest caz este real, iar Roswell este unul dintre zecile de cazuri care au fost investigate. Apoi avem cazul Marilyn Monroe despre care s-a spus ca s-a sinucis, ca lua droguri, care toate acestea ar fi fost legate de dragostea sa pentru presedintele Kennedy…

- Poate fi vorba despre altceva?
- Absolut. Veti vedea ca toata aceasta masinatiune a mortii se leaga de “ipoteticul” contract care a fost facut intre guvernul SUA si extraterestri. Actrita noastra mentionata mai sus fiind în relatie cu presedintele Kennedy cunostea toate acestea si a amenintat ca va da totul în vileag. De aici serviciile speciale au eliminat tot ceea ce ar fi putut fi periculos. Informatia din carte este absolut colosala.

- Este o premiera aceasta carte pe piata din România. Cel putin asa pare.
- Da, asa este. Am prezentat un capitol interesant care poarta titlul cartii, unde sunt prezentate peste 50 de cazuri de specialisti din diverse domenii care se ocupau cu cercetarea si investigarea fenomenului OZN si care toti au terminat foarte rau. Nu mai putin de 25 de savanti importanti au patit-o!

- Pesemne ca cititorii nostri pasionati de fenomen vor fi înfierbântati sa citeasca volumul dumneavoastra.
- Trebuie stiut ca în prezent si în perioada urmatoare vom fi marcati de o serie de dezvaluiri despre contactul cu ipoteticele civilizatii extra-Terra. Parerea anumitor consilieri din guverne importante ale lumii, ale unor consilieri stiintifici ce se afla pe lânga UNESCO, ONU, Uniunea Europeana si altele spun ca toate aceste informatii nu fac decât sa pregateasca omenirea pentru o recunoastere care v-a fi evidenta si care se v-a produce într-o perioada de timp foarte scurta. În ultimii doi, trei ani, am vazut filme si poze mult mai “specatculoase” decât cele care au fost date public, dar care nu sunt date în circulatie. M-as referi acum la filmul si pozele facute despre intråndul de la Polul Sud care sunt facute din sateliti. Toate statele care au sateliti si au avut ca zona de cercetare Polii, au putut fotografia si filma acest intrând care este o realitate! Faptul ca nu este deocamdata recunoscut, probabil ca serveste unor interese.

- Am citit si eu despre acestea în urma cu ceva timp. Nu exista decât supozitii. Despre ce este vorba acolo? Sa fie intrarea în Agharta? Într-o alta lume? Locul unei alte civilizatii?
- În primul rând se vorbeste de o asa-zisa lume interioara – atestata ca exista! Sa-i zicem un tarâm interior.

- Este locuit acest tarâm interior?
- Aici vin semnele de întrebare. Calcule gasite care apartin expeditiei americanului Richard Byrd, nenumaratele dezvaluiri care s-au facut în urma expeditiilor germane facute acolo si multe altele confirma faptul ca acolo exista o prezenta. Ar fi vorba tot de o prezenta umana, poate ca e vorba de o anumita parte a civilizatiei de pe pamânt care s-a retras acolo, iar altii spun ca este o prezenta de un alt tip. Este probabil ca acolo sa fie vorba de conservarea unui anumit biotop terestru. Deocamdata exista multe ipoteze.

- În urma cu câteva zile am aflat cu totii despre desecretizarea unui dosar din 1957 referitor la aparitia unor OZN-uri în spatiul aerian englez. Cunoasteti ceva despre acest caz?
- Dezvalurile care au loc la ora actuala sunt legate în primul rând de marele soc care a fost produs de Nick Pope. El era seful biroului de cercetari UFO din Ministerul Apararii al Marii Britanii. Aceasta functie a ocupat-o peste 20 de ani. La el ajungeau toate informatiile care existau din Marea Britanie. La plecarea lui din aceasta functie, a hotarât sa faca publice o parte din arhiva.

- A desecretizat anumite dosare.
- Nu. Sa dezvaluie practic. A încalcat codul pastrarii secretului si a prezentat o serie de date. Date care au fost prezentate pe etaje sa zicem. Date mai putin credibile, credibile si foarte credibile. Or, Ministerul Apararii, pus în fata acestor informatii, a fost obligat sa desecretizeze tot mai mult dosare pentru ca publicul a avut acces la aceste date si a vazut ca sunt reale. Or, acest val de desecretizare este legat si de activitatea acestui savant care a considerat ca este mai bine ca umanitatea sa cunoasca despre aceste contacte si sa se gaseasca un raspuns la întrebarea: “Cine sunt ei?“. Dupa parerea mea personala, eu cred ca la anumite nivel se stie foarte precis cine sunt “ei”. Cunostintele despre acest fenomen sunt pe niveluri, ni se da atât cât trebuie pentru fiecare nivel. Dar deocamdata, în ceea ce priveste aceasta dezvaluire din ‘57, nu avem mai multe date despre caz. Probabil ca într-un viitor apropiat, asa cum au facut si francezii în 2007, se vor desecretiza mai multe cazuri. Civilizatia umana, asa cum sustin multi savanti, a ajuns într-un moment de prag. Deci avem de ales între autodistrugere sau pe un alt drum care v-a merge spre spatiu, spre dezvoltare, colonizare a altor planete, adica Terra – formare si iesirea omenirii din “copilaria galactica”.

Sursa: piatza.net

duminică, 16 ianuarie 2011

Au căutat americanii două OZN-uri în Irak?

Generalul Emil Străinu, doctor în arme geofizice şi specialist în ameninţări neconvenţionale şi asimetrice, dezvăluie: “În perioada premergătoare celor două războaie din Irak, (1991 şi 2003), în spaţiul aerian al acestei ţări au fost observate numeroase obiecte zburătoare neidentificate . Cele mai multe au fost văzute deasupra oraşelor Bagdad - unde a fost filmat un OZN în 1998 - şi Basra. Înainte de ocuparea acestei ţări de către trupele aliate, în 2003, serviciile de informaţii occidentale au primit date despre două astfel de obiecte care s-au prăbuşit sau au fost doborâte pe teritoriul irakian, în zona deşertică din vest".
De ce ar fi căutat americanii OZN-uri? “SUA lucrează de mulţi ani la programul Star Gates - nici nu face un secret din acest lucru -, care îşi propune să descifreze acele mărturii antice care evocă civilizaţii extraterestre, să găsească (prin subprogramul CETI) sau să intre în comunicare (prin subprogramul SETI) cu civilizaţii extraterestre", a adăugat generalul.
Creatorul supertunului, împuşcat în ceafă

Un alt obiectiv irakian al americanilor a fost capturarea tunului uriaş al lui Saddam Hussein. Se numea “Baby Babilon", avea o ţeavă de 40 de metri lungime şi un calibru de 350 de milimetri. Această armă era proiectată să plaseze sateliţi irakieni pe orbită şi să distrugă sateliţii aliaţilor, dar, totodată, ar fi putut bombarda Israelul şi alte ţări, de la distanţă, fără posibilitate de contracarare. Constructorul acestei arme a fost Michael Bull, un inginer canadian, care a fost angajat de Saddam pentru acest proiect în 1988. A lucrat la el până la data de 22 martie 1990, când a fost împuşcat în ceafă în propriul apartament. Bull avea în casă 20.000 de dolari, dar asasinul nu s-a atins de ei. Proiectul “Baby Babilon" nu a putut fi dus la bun sfârşit, iar piesele tunului au fost găsite de trupele aliate, după invazia din 2003.
Sursa: newspad.ro

sâmbătă, 15 ianuarie 2011

Extratereştrii monitorizează Terra cu cinci sateliţi artificiali

“Informaţiile despre extratereştri şi OZN-uri sunt mai vechi. În cursul anului 1955 a fost observat un corp ceresc, de aproximativ 100 de metri în diametru, care se îndrepta spre Terra. La apropierea de Pământ, corpul s-a oprit şi s-a desfăcut în cinci bucăţi, care se rotesc şi astăzi pe orbita terestră. Toate datele conduc spre ipoteza că e vorba de un sistem extraterestru de monitorizare a speciei omeneşti. Trebuie spus că un obiect cosmic în mişcare nu se poate opri brusc, decât dacă este artificial, adică are motoare. Mai mult, conform datelor mai multor observatoare astronomice din SUA şi din Anglia, acel corp, ajuns în apropierea Terrei, s-a fragmentat în 5 părţi inegale printr-o explozie, adică s-a satelizat, iar bucăţile sale pot fi observate şi astăzi, chiar cu telescoape optice de amatori”, ne-a declarat generalul Emil Străinu, doctor în ameninţări neconvenţionale şi asimetrice. Câţiva savanţi au propus de-a lungul timpului trimiterea unor echipaje pentru a inspecta navele, însă nu se cunoaşte un răspuns oficial la această problemă din cauză că marile puteri nu au comentat niciodată nimic. Astrofizicianul rus S. P. Bojici spunea în 1980 despre aceste obiecte: “Sunt sigur că în jurul Pământului se roteşte o navă cosmică de provenienţă extraterestră. Această problemă e cunoscută în SUA, dar şi în Marea Britanie, însă nu se vorbeşte nimic”.
Astrofizicianul american Stanton Fredman a spus pentru TAOLNews, în 1993, că “ştim şi noi despre explozia aceea din 1955. Nu e exclus ca aceste fragmente să aparţină vreunei nave cosmice de provenienţă extraterestră”. Tot ca o enigmă legată de acest aspect, mai mulţi autori de studii astronomice menţionează apariţia pasageră a unui satelit, numit de unii “Cavalerul Negru”, de alţii “Satelitul de Diamant” sau “Supraveghetorul”, ce ar veni periodic în spaţiul extraatmosferic din jurul Terrei, s-ar sateliza pentru diferite perioade de timp, apoi ar pleca în spaţiu. “Aceste corpuri străine nu s-au ciocnit niciodată cu sateliţi tereştri sau cu deşeuri cosmice observabile pentru că sunt navigate de fiinţe inteligente. Astronauţii de pe laboratoarele spaţiale Skylab, Saliut şi MIR au executat numeroase observaţii şi fotografii despre aceste obiecte, dar ele nu au fost date publicităţii niciodată”, a adăugat Emil Străinu.
Sursa: newspad.ro

vineri, 14 ianuarie 2011

Tuneluri sub Munţii Bucegi

Trasee secrete şi drumuri pe sub munţi, folosite încă de pe vremea dacilor? O simplă legendă sau...
În fiecare zi, indiferent că e vară, toamnă, pramavară sau iarnă, sute de persoane vin să traverseze zona Bucegilor. Unii vin pur şi simplu pentru munte, alţii vin atraşi de legendele ce cuprind întreg ţinutul Bucegilor. Iar alţii vin în căutarea comorilor rămase prin peşteri, din cele mai vechi timpuri, aşa cum spun legendele locale. Se spune că în zona Bucegilor trece un lanţ de drumuri subterane, cunoscute doar de câteva persoane, la ora actuală. În vremuri de restrişte, încă din vremea dacilor, obştile trimiteau femeile şi copiii aici, trimiteau comorile ce le aveau, şi porneau la luptă împotriva invadatorilor. Pe sub munte se poate ajunge dintr-o parte în alta a munţilor. În anul 105 armatele romane conduse chiar de împarăt, pătrundeau în teritoriul dacilor, ocupând cetate după cetate. Era al doilea război, şi Traian era decis ca de data asta să supună definitiv Dacia. Din aceste considerente nu se grăbea, preferînd să construiască, de fiecare dată pe unde trecea, cetăţi şi castre care să asigure spatele armatei sale. La un moment dat, între romani şi Sarmizegetusa nu mai era nici o cetate. Cu toate astea, în munţi, pe loc deschis, la întâlnirea a doua pîrîuri, s-a dat o luptă pe viaţă şi pe moarte între cele doua oşti. Era sfârşitul toamnei. Dacii erau conduşi personal de Decebal, iar romanii de unul dintre generalii lui Traian, cel care, după cucerirea Daciei, urma să devină primul guvernator al noii provincii romane. Lupta a fost îngrozitoare şi a durat toată ziua. Spre seară, balanţa începuse să încline spre romani, din cauza numărului mare de luptători de profesie pe care îi aveau.La un moment dat, marele preot dac, Vezina, a fost văzut cazînd în luptă. Atunci dacii au început să şovăie, vazînd în asta un semn din partea marelui lor zeu, Zamolxis. Ca sa nu piardă de tot lupta, Decebal a dat ordin de retragere şi... armatele dacilor au dispărut în câteva minute ca înghiţite de pământ. Degeba au trimis romanii trupe în urmărirea fugarilor. Acestea se întorceau toate cu acelaşi răspuns: în faţa lor nu exista nici un fel de duşman... A urmat o pauză de câteva zile, pauză care a fost cât pe ce să salveze soarta regatului dac. Pentru că, profitînd de ea, Decebal a realizat o lovitură care a rămas în analele războaielor: a încercat să mute centrul operaţiunilor la sud de Dunăre, pe teritoriu roman. La vremea respectivă nimeni nu a putut înţelege cum, în condiţiile unei ierni cumplite, cum a fost cea din 105, Decebal a ajuns, într-un interval de timp extrem de scurt, mai puţin de 2 zile, să străbată munţii Daciei, ajungînd la locul de întâlnire cu aliaţii săi şi trecînd Dunărea ca să atace castrele romane de pe teritoriul actual al Bulgariei. Din păcate, în urma unor trădări din rîndul nobililor daci, Traian a aflat secretul mişcărilor rapide de trupe: Decebal s-a folosit de tunelurile subterane care traversau munţii dintr-o parte în cealaltă.
După bătălia de la Adamclisi cînd fiecare dintre aliaţii înfrânţi ai dacilor se retrăgeau spre locurile lor de baştina, dacii conduşi de Decebal au căzut în câteva ambuscade organizate de romanii care îi aşteptau în tunelurile de trecere. Neaşteptîndu-se la aşa ceva, mare parte din trupele repliate au fost nimicite, puţini fiind dacii care au ajuns din nou la Sarmizegetusa. După acest atac, Traian a ordonat astuparea tunelelor pe care le descoperise. Cu toate astea, multe au rămas necunoscute de cotropitorul roman, fiind folosite mai tîrziu de domnitorii români. Aşa au fost trecerile subterane din zona Bucegilor. Cei mai populari munţi ai României sunt străbătuţi de la un capăt la altul de treceri subterane, puţini fiind cei care cunosc existenţa acestora. Despre existenţa tunelurilor aveau cunoştinţă numai sacerdoţii daci şi unii nobili, aceştia din urmă cunoscând doar anumite treceri strategige şi nu pe toate. Ducand mai departe moştenirea spirituală a înaintaşilor lor, preoţii daci au transmis novicilor secretele trecerilor de sub pământ, secrete preluate de preoţii creştini, paznici ai comorilor spirituale (şi nu numai) ale acestui popor, şi retransmise mai departe doar călugărilor virtuoşi. Pentru că aici, în interiorul Bucegilor, există o parte din secretul existenţial al nostru, al românilor, ca popor. Pe vremea domnitorilor din dinastia Basarabilor şi a celor de după ei, platoul Bucegilor era interzis oamenilor de rând. Acolo se antrenau oştile de elită ale domnitorului. Oare de ce, din toate locurile posibile din ţara asta, domnitorii au ales ca loc de antrenament tocmai platoul Bucegilor? De ce nu un loc la cîmpie, unde antrenamentul călare se putea desfăşura în condiţii mai bune? Simplu. Pentru că, în vremuri de restriște, tezaurul român era adăpostit în tunelele din zonă, iar "roşii" aveau ca sarcină prioritară paza comorilor. Mai mult, legendele locale vorbesc şi despre existenţa unui tezaur deosebit. Un tezaur acumulat şi păstrat în zonă de-a lungul a zeci de generaţii de conducători. Se spune că fiecare din aceştia trebuia să sporească tezaurul pe durata domniei lui şi nu avea voie să foloseasca niciodată odoarele de preţ din tezaurul sfânt. Cei care nu au ţinut cont de asta au fost loviţi de un blestem cumplit, ei şi familiile lor fiind risipite în vînt. Se spune că acest blestem a lovit cele doua ramuri conducătoare din familia Basarabilor, respectiv ramura Drăculeştilor şi cea a Dăneştilor, mulţi domnitori din aceste familii murind asasinaţi, ei şi familiile lor, pentru încercarea de a folosi tezaurul ţării în scop personal. În ultimii ani, în zona Bucegilor s-au efectuat măsurări energetice care au constatat existenţa unor cîmpuri de forţă extraordinară şi a unor treceri subterane care traversează munţii dintr-o parte în cealaltă. Mai mult, aceleaşi măsurători au arătat existenţa a două treceri subterane care merg din zona Bucegilor pînă în apropiere de Peştera Urşilor din Carpaţii Occidentali, acestea fiind întretăiate din când în când de diverse tunele mai mici sau mai lungi.Ceea ce este uimitor e altceva. Privite de sus aceste tunele nu străbat munţii haotic ci sub forma unor linii care configurează imaginea unui lup imens, având gura deschisă, ca atunci când se aruncă asupra prăzii. Capul lupului este în Munţii Apuseni, iar coada coboară pînă în apropiere de Pietroşiţa, judetul Dâmboviţa. Întrebarea logică este dacă aceste treceri subterane au fost făcute de mîna omului sau dacă au fost doar descoperite şi folosite de oameni? Este o întrebare la care, deocamdata nu are cine să răspundă. Poate doar misticii, care au avut curajul să afirme că totul a fost construit de Zamolxis atunci cand Marele Zeu a decis să apere acest pământ sfânt şi pe cei ce-l locuiesc.
Adresa acestui articol este http://active.info.ms/?a=articles&p=422
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...