"Ceea ce nu imbratisezi nu poti vindeca"
Sfantul Grigorie Teologul

luni, 11 iulie 2011

Genialul Tesla, inventatorul mileniului II

Nikola Tesla s-a nascut in data de 9 iulie 1856 pe tarmul Marii Adriatice, in satul Similian, comuna Gospici, din provincia germana Lica (actuala Croatie), intr-o localitate populata de istro-romani. Tatal sau a fost preotul ortodox Milutin Tesla, numele acestuia provenind de la unealta de baza a dulgheritului, meserie de baza in familia istro-romana. Mama sa se numea Gica Tesla (Mandici) si era de o inteligenta sclipitoare, desi nu avea niciun fel de studii. Se pare ca micul Nikola sau Nicolae a demonstrat inca din primii ani ai copilariei capacitati mentale exceptionale si perceptii extrasenzoriale, el fiind mai tarziu un deschizator de drumuri in domenii tehnice vaste, precum cel al electricitatii, radioului, curentilor de inalta frecventa, sistemului de curent alternativ, campului magnetic rotativ, structurii atomului si nucleului acestuia, motoarelor si diferitelor tehnologii fara de care lumea moderna ar fi de neinchipuit. Tot ceea ce astazi numim tehnologie avansata se bazeaza pe inventiile lui Nikola Tesla, unele dintre acestea datand de peste un secol.
Un copil... altfel
In copilarie, Tesla a avut un frate mai mare, inzestrat cu aptitudini paranormale, care a murit prematur. Parintii celor doi baieti au suferit enorm in urma evenimentului, amintirea realizarilor exceptionale ale fratelui lui Nikola facand ca eforturile fiului ramas sa para neinsemnate. Acest lucru i-a ingreunat simtitor baiatului “misiunea” de a-si impresiona parintii. Tatal lui Tesla, Milutin, insista sa il faca pe, de acum, unicul sau fiu, preot, spre nefericirea baiatului care visa sa devina inginer. Milutin nu era un individ perimat, dimpotriva chiar, era un erudit si un membru marcant al comunitatii, insa genele miraculoase de care Nikola avea sa dea putin mai tarziu dovada, par sa-i fi fost transmise pe linie materna. Provenind dintr-o familie de oameni sclipitori, mama sa Gica demonstra adesea un talent deosebit in improvizarea unor agregate necesare in gospodarie. Cu toate acestea, antrenamentele mentale la care micul Nikola a fost supus de tatal sau, i-au propulsat simtitor geniul pe care avea sa-l demonstreze ulterior intregii lumi.
Inca de mic, Tesla a suferit din cauza unei afectiuni unice, care consta in aparitia unor imagini insotite de puternice strafulgerari luminoase. Era o reactie pe care medicii nu au reusit sa o explice si care izbucnea atunci cand baiatului ii era adresat un anumit cuvant sau cand ochii lui intalneau o anumita imagine. De asemenea, imprevizibilele strafulgerari luminoase se manifestau si atunci cand Nikola se afla in situatii periculoase, stresante, sau cand era foarte vesel. Uneori, devenea capabil sa vada tot aerul din jurul sau umplut cu “limbi de flacari vii”, manifestari subtile ale omniprezentei energiei eterice, a caror intensitate a crescut odata cu inaintarea in varsta si a atins punctul maxim la varsta de 25 de ani.
“Computerul” Tesla
Dupa varsta de 17 ani, Tesla putea sa vizualizeze, cu cea mai mare usurinta, un obiect, neavand nevoie de modele, desene sau alte experimente propriu-zise. Din acest motiv, baiatul avea capacitatea de a pune la lucru o piesa, mental, fara a fi necesara construirea ei efectiva, astfel incat sa isi dea seama daca va functiona sau nu, atunci cand va fi materializata. El putea dezvolta un intreg concept fara a se folosi de un singur instrument. Abia dupa ce adapta angrenajului imaginat toate imbunatatirile posibile si nu mai gasea nicio greseala, dadea forma respectivului produs al inteligentei sale. Fara exceptie, toate dispozitivele concepute de Tesla lucreaza exact asa cum le-a conceput el.
Inca din primii ani de viata, Nicolae deprinde, fara vreo explicatie aparenta, o aversiune puternica fata de cerceii femeilor, facandu-i insa placere sa deseneze alte ornamente, precum bratarile. Observarea unei perle il ducea la extaz, fiind fascinat si de stralucirea cristalelor sau a obiectelor cu muchii ascutite si suprafete plane. Nu s-ar fi atins niciodata de parul altor oameni si ar fi facut febra doar privind o piersica, iar daca intalnea o bucata de camfor (substanta organica cristalizata, incolora, cu miros caracteristic si gust amar, folosita in medicina si in industria celuloidului), aceasta ii producea un puternic discomfort. Obisnuia sa numere pasii in timp ce se plimba si sa calculeze volumul vaselor de supa, al cestilor de cafea si al bucatilor de mancare. Toate actiunile si operatiunile pe care le realiza trebuiau sa fie divizibile cu trei si daca numaratoarea nu ii iesea, se simtea nevoit sa o ia de la capat, chiar daca calculele durau ore intregi.

Pana la 8 ani, Tesla a fost un copil cu un caracter slab, temator, superstitios, prag pe care depasindu-l, a suferit o transformare extraordinara de personalitate. A gasit puterea autocontrolului si a depasirii de sine, citind pe ascuns sute de carti la care, pentru a-i proteja vederea, tatal sau ii restrictiona accesul. Tesla ajunge la un asemenea nivel de autodisciplina si vointa incat devine peste noapte adept inflacarat al unor activitati si pasiuni (precum jocurile de noroc), abandonandu-le apoi cu vehementa intr-un timp record. In aceasta directie il ajuta atat cultura vasta pe care si-o cladeste citind, cat mai ales intelepciunea mamei sale, care il intelege deplin si ii insufla pe calea cea mai potrivita un sistem de valori corect, caracteristic unei existente demne. Sanatatea si forma fizica ale lui Tesla s-au mentinut in limite de invidiat pana la o varsta foarte inaintata a curiosului personaj. La 60 de ani, isi mai putea inca angaja trupul in acrobatii accesibile numai marilor atleti, iar ochii ii erau la fel de vioi ca ai unui copil. Mai mult de atat, se pare ca, de la implinirea varstei de 18 ani pana la moarte, lui Nikola nu i-a variat nici macar cu un kilogram greutatea corpului si, daca in copilarie era stangaci, la maturitate devenise ambidextru, folosindu-si cu aceeasi indemanare ambele membre superioare.
In timpul gimnaziului, Nikola era pasionat de studiul matematicii. Pana la un anumit grad de dificultate, ii era indiferent daca scria simbolurile pe tabla sau le invoca mental. Cu toate acestea, baiatul a fost departe de ceea ce s-ar fi putut numi un copil cuminte sau un elev exemplar. Daca la maturitate si-ar fi publicat un volum despre nazbatiile copilariei sale, “Amintirile” lui Creanga ar fi palit cu siguranta in fata intamplarilor nastrusnice si fanteziilor uluitoare ale lui Nicolae. Ca baiat, a fost de mai multe ori la un pas de moarte, de doua ori prin inec, iar o data din pricina holerei. Era capabil sa nimereasca cu pietre pestii in aer, atunci cand acestia sareau din apa, prindea cu cea mai mare usurinta, cu ajutorul mainilor, soareci si pasari si parea sa dezvolte cate o tehnica proprie, simpla dar extrem de eficienta, pentru a rezolva aproape orice problema.

Avea o adevarata manie de a termina orice incepea, fapt care adesea l-a pus in situatii dintre cele mai dificile. Odata, incepuse sa citeasca opera lui Voltaire, cand a aflat ca existau aproximativ o suta de volume tiparite marunt ale celebrului scriitor. A trebuit sa termine ceea ce incepuse, dar dupa ce a lasat jos ultima carte si-a spus ca acest maraton al lecturilor nu se va repeta. Inca mai mult decat toate aceste lucruri, aspect deja paranormal al inventatorului, urechea lui Tesla era un instrument extraordinar de captare a semnalelor acustice. Acest simt era in cazul sau de 14 ori mai dezvoltat decat in cazul unui om obisnuit. Putea auzi ticaitul unui ceas aflat la trei camere distanta, iar asezarea unei muste pe masa din incaperea in care se afla putea provoca un sunet aproape insuportabil de puternic pentru urechea sa. O trasura ce trecea la o distanta de cativa kilometri, avea deseori efectul de a-i cutremura intregul corp. Uneori, i se parea ca pamantul de sub el tremura continuu, asa incat a trebuit sa-si puna patul pe tampoane de cauciuc pentru a amortiza socurile resimtite si a reusi sa doarma.
“Savantul nebun” avea sa schimbe lumea
Colonelul Philip J. Corso, ofiter de informatii american, membru al Consiliului Securitatii Nationale a SUA si sef al Directiei Tehnologii Straine a Armatei Terestre SUA, face unele precizari interesante cu privire la inventiile lui Tesla, dintre care, cele mai multe au fost intelese cu mult dupa moartea sa. Colonelul a fost primul care a sustinut ca inventiile lui Tesla erau atat de avansate si de greu de inteles incat ele au fost reconsiderate numai dupa ce, la Roswell, s-a constatat ca extraterestrii foloseau tehnici… Tesla. Bisturiul-laser gasit in OZN-ul prabusit acolo avea acelasi principiu – fascicolul de energie directionata – ca “Raza Mortii” a istro-romanului. “Chiar inainte ca dramaturgul ceh Karel Capek sa fi nascocit termenul “robot” in piesa “R.U.R.” si inainte ca scriitorul american de literatura SF Isac Asimov sa fi inventat “robotica” in culegerea de povesti “Eu, robotul”, Nikola Tesla crease un “automaton” (soldat mecanic) si un navomodel dirijat”, declara colonelul Corso.

“Geniul Omenirii” cum este supranumit Tesla in anumite cercuri, pare sa fi avut o dorinta obsesiva de pace. Chiar si atunci cand inventa arme apocaliptice, o facea in speranta naiva ca va trimite razboiul in uitare, deoarece toate natiunile ar detine aceeasi putere de a-si distruge reciproc arsenalele. Ideile sale erau atat de radicale pentru vremea lor, atat de indepartate de ceea ce gandeau contemporanii sai, incat au fost ignorate, parand pentru cei mai multi oameni (si chiar cercetatori) fie niste aiureli ale unui savant nebun, fie niste lucruri total nepractice. Totusi, pana si ideile sale cele mai “lunatice” – asa cum au fost planurile de la sfarsitul secolului XIX vizand un bombardier cu decolare si aterizare verticala – par acum perfect functionale.
Pentru ca gratie proiectiilor sale mentale, stia de dinainte faptul ca toate experimentele sale vor fi incununate de succes, Tesla nu era aproape niciodata atent in laborator, studiind sau incercand sa rezolve alte probleme, in vreme ce experimentele sale erau in plina desfasurare.
Daca in anii ’30 ai secolului XX, inventiile lui Tesla erau publice, dupa moartea sa, in ianuarie 1943, au fost sechestrate si ascunse, sub autoritatea guvernului SUA. Oficial, dupa moartea sa, Nikola Tesla a fost trecut in uitare, dar in realitate inventiile sale au starnit interesul varfurilor Armatei SUA inca din 1945. Tesla oferise acesteia un navomodel telecomandat ce putea fi dirijat prin radio de la distanta si putea lansa torpile asupra flotei inamice. De asemenea, in 1915, Tesla oferise SUA proiectul unei rachete dirijate, mai perfectionata decat celebra V2 a lui Hitler. Cea mai importanta inventie a lui Nikola Tesla pentru apararea SUA si a Terrei ramane, insa, celebra “Raza a Mortii”, despre care credea ca va aduce pacea mondiala, tocmai pentru ca ea putea distruge intr-o clipa orase si armate intregi. Tesla insusi ar fi spus despre arma sa: “Aparatul meu imi permite sa trimit spre un punct foarte indepartat energii de trilioane de ori mai mari decat este posibil cu raze de orice alt fel. Astfel, mii de cai putere pot fi transmisi printr-un fascicul mai subtire decat firul de par si nimic nu-i poate rezista.” Tesla a fost coordonator al proiectului Philadelphia si tot el a pus bazele primului accelerator de particule din lume, bazandu-se nu pe teoria relativitatii, mai tarziu emisa de Einstein, ci pe principiul fulgerului globular. Nu ne-am hazarda foarte tare daca am spune ca toata tehnica de astazi, care ne face viata mai usoara, care ne permite comunicarea la distante de mii de kilometri si care anunta sa ne propulseze intr-o dimensiune a cunoasterii si a existentei cu totul nebanuita, a fost ridicata si se afla inca in plina constructie pe pilonii schitelor si inventiilor celui mai mare geniu al umanitatii, Nicolae Tesla. In jurul nationalitatii lui Tesla, din motive mai mult sau mai putin lesne de inteles, planeaza o controversa puternica. Colonelul Corso il considera sarb, Jan van Helsing il crede croat, iar omenirea intreaga il vede oricum dar numai cu origini romanesti nu. Chiar daca nu s-a nascut in spatiul carpato-danubianio-pontic, Tesla avea totusi sange romanesc, mostenint din genele parintilor sai istro-romani, membri ai comunitatilor romanesti din Croatia.
Sursa: descopera.ro

duminică, 10 iulie 2011

Toate la timpul lor!

În ajunul morţii înţeleptului Socrate, un prieten se duce la închisoare să-l viziteze şi dădu acolo peste un profesor de muzică, care îl învăţa pe filozof un cântec la liră.
- Păi cum – exclamă prietenul – mâine vei muri şi astăzi mai înveţi un cântec nou?!
Iar Socrate i-a răspuns:
- Dar când să-l mai învăţ, dragul meu?

luni, 4 iulie 2011

Nisipurile de Aur

Marea Neagra la Nisipurile de Aur in Bulgaria este la fel de albastra ca la noi, doar ca-i mult mai curata, nici gand de alge, nu am vazut cutii de bere aruncate ... Valurile-s la fel de frumoase ca la noi!Padurea de umbrele si sezlongurile puse la sfoara dau plajei un aspect deosebit.De la etajul cinci al hotelului Slavey am avut o priveliste splendida.
Vacanta se arata bogata in turisti. Spun asta fiindca nici nu se daduse bine startul in sezonul estival si statiunea era plina. Majoritari eram noi, romanii. Urmau, ca numar, nemtii, polonezii si chiar rusi, dar nu foarte multi.
Noptile, deloc linistite, vuiau de muzica si petreceri. In fiecare seara la orele 22.00 cerul era brazdat de artificii, fapt care accentua atmosfera sarbatoreasca. Ne-am tot intrebat de ce a fost nevoie sa strabatem litoralul romanesc de la nord la sud si sa venim in Bulgaria? De ce nu avem si la noi conditii civilizate la preturi rezonabile? Romanul din noi s-a revoltat. De ce ei pot si ai nostri nu!? Raspunsul il stim deja...
Sa revenim la hotel. Conditiile de cazare, masa, dar mai ales atitudinea personalului au fost la inaltime. Piscina mare exterioara-mi era cea mai draga fiindca avea adancimea perfecta si barul alaturi. Sigur, nu am consumat decat bere dar, daca voiam, puteam ridica cifra octanica.
In fiecare zi incepand cu orele zece dimineata si patru dupa amiaza o echipa de animatori se ocupa de antrenarea noastra in diferite jocuri. Doamnele faceau gimnastica...
Domnii erau mai interesati de "cocktail games"...Gimnastica in apa era o adevarata desfatare...
Domnii foarte priceputi la volei, ajutati si de doamne, dadeau adevarate spectacole. Intr-una din zile am asistat la un meci international! Polonia a provocat Romania! Chiar daca ai nostri au fost invinsi, lupta a fost stransa si frumoasa. Mai tarziu am aflat ca polonezii faceau parte din echipa de volei a unui club. Meciul a fost frumos!!!In toata aceasta harmalaie si veselie care ne-a cuprins am sesizat privirea trist-nostalgica a unui domn in varsta. Candva, cu siguranta, si el plonjase ca sa impresioneze fetele...
Priviti pescarusul din fotografia de mai jos! Mare hotoman! Cu rabdare, statea la panda pe acoperis, pe umbrele, balcoane si privea terasa.
Daca lasai farfuria cu mancare pe masa si mergeai sa mai iei ceva el, banditul, actiona. Instantaneu pornea in picaj si din cateva inghitituri te lasa flamand.Dupa care, spre veselia celor din jur, mergea sa bea si un pic de apa sa nu-l apuce sughitul ca prea infulecase in graba.

In drumul spre casa am trecut prin statiunile romanesti cu speranta ca vom vedea aceeasi atmosfera dar nu a fost sa fie. Pustiu peste tot! In Eforie Nord erau ceva turisti dar putini, foarte putini fata de ce era la vecinii din sud. PACAT!

duminică, 3 iulie 2011

Tulcea

„Io, Mircea voievod şi domn, singur stăpânitor a toată ţara Ungrovlahiei şi al părţilor de peste munţi, încă şi spre părţile tătărăşti şi herţeg al Almaşului şi Făgăraşului şi domn al Banatului Severinului şi de amândouă părţile peste toată Podunavia, încă până la Marea cea Mare şi singur stăpânitor al cetăţii Dârstor.“
Asa se prezenta acum peste sase sute de ani Mircea cel Batran. Tulcenii i-au ridicat statuie sa vegheze si acum la Marea cea Mare ...Vara se anunta fierbinte. Probabil de asta, in Tulcea, gasesti fantani arteziene la tot pasul.Papadie in intersectie !!! Pacat ca nu putem auzi si susurul apei ...In linistea parcului doi porumbei stau la povesti si, din cand in cand, se alinta.
Orasul privit de sus. Se vede portul si Bratul Tulcea, care, la sud de oras se desparte in bratele Sulina si Sfantu Gheorghe.
Tulcea are si alti strajeri. Dorobantul si Vulturul stau de veghe de la 2 mai 1904, cand Monumentul Independentei a fost dezvelit in prezenta familiei regale. Piatra de temelie a monumentului a fost pusa in octombrie 1879, cu prilejul vizitei la Tulcea a domnitorului Romaniei, Carol I de Hohenzolern, insotit de Mihail Kogalniceanu, generalul-medic Carol Davila si colonelul Dimitrie Lecca, ministru de razboi. Atunci, la baza fundatiei au fost ingropate, alaturi de un pergament, si decoratiile lui Carol Davila.
In timpul primului razboi mondial armata germano-bulgara ce ocupase Dobrogea a demontat statuia dorobantului, vulturul si placile monumentului si le-a transportat in Bulgaria pentru a fi topite. Monumentul a fost refacut in forma actuala in anul 1977 la sarbatoriirea centrenarului independentei de stat a Romaniei.
Azi totul este pasnic, iar domnu' Titi - buna noastra gazda - traieste un moment important: prima zi de pensie!Imortalizam si noi un un zambet si plecam...

... spre Mihail Kogalniceanu, unde mamaita Marusea ne asteapta cu bors de gaina, friptura si placinte dobrogene. Gradinuta din fata casei este plina de flori. Straturile de capsuni ne fac cu ochiul dar dupa atatea bunatati, doar gustam cativa. Facem cateva fotografii sub tricolor, multumim pentru masa si ne continuam drumul.
Trecem prin fata noii biserici pregatita pentru sfintire in data de 13 iunie 2011. Mai tarziu am citit pe pagina episcopiatulcii.ro despre acest eveniment.
"Preasfintitul Parinte Visarion, Episcopul Tulcii a oficiat astazi, 13 iunie, slujba de sfintire a noii biserici, cu hramul "Sfanta Treime", din localitatea Mihail Kogalniceanu, Protopopiatul Tulcea, inconjurat fiind de un sobor de 26 de preoti si diaconi, in prezenta autoritatilor locale si a peste 1500 de credinciosi."

Multumim familiei Gherasim si in mod deosebit lu' mamaita Marusea!

30.05 - 01.06.2011

sâmbătă, 2 iulie 2011

Drumuri prin Dobrogea

30.05.2011
De la Braila am trecut Dunarea cu bacul si iata-ne in Dobrogea. Am parasit racoarea salciilor plecate peste undele batranului Danubiu dar ne-am bucurat ochiii cu lanuri imense de maci, maci care ne-au insotit tot drumul in aceasta perioada.
La Isaccea am facut popas de cateva minute in portul care nu avea nimic din grandoarea celor pe care le mai vazusem noi. Cateva nave aflate in rada scrasneau din lanturi de macara, se auzea zgomot de pietris incarcat semn ca tot ce se intampla acolo avea rost. Am plecat urmariti de priviri nedumerite. Explicatia ar fi fost simpla: voiam sa vedem portul Isaccea. Numai pentru asta am oprit!
Din nou la drum! Suntem aproape de Tulcea si oprim pentru o gura de apa si o pauza scurta, suficient ca sa observam o depasire pe linia continua. Rusinica!!!!!
Dunare, Dunare drum fara pulbere... In portul Tulcea o salupa acosteaza dupa un rondou gratios. Nu poti sa nu admiri priceperea capitanului si eleganta a ambarcatiunii.

La Tuzla, in sensul giratoriu, un avion straluceste in soare. Seamana cu un manz priponit pentru eternitate. Parca-i simti dorinta de a zvacni spre inalt ...
Ne inscriem in linie dreapta spre Bulgaria si in curand vom duce dorul soselei largi, bine intretinute, cu marcaje bune. Compensatia va veni de la oamenii de acolo, dar despre asta in postarea urmatoare.
La revedere, Romania!!!
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...