“Şocurile viitorului” sunt descrise ca serii de evenimente care se produc atât de rapid, încât creierul omenesc nu poate asimila si procesa toate schimbările de situaţii. Există limite clar demarcate ale numărului şi naturii schimbărilor cărora le poate face faţă mintea omenească si, după un şir continuu de şocuri, mintea grupului vizat se blocheaza si nu mai vrea să aleaga între variantele existente care i se par incerte. La fel cum un circuit electric suprasolicitat va arde o siguranţă fuzibilă tot asa şi oamenilor încep să li se “ardă siguranţele”. Ulterior, se instalează o stare de apatie generală, de inerţie şi de indiferenţă faţă de orice altă schimbare. Un asemenea grup devine uşor de controlat şi va urma docil ordinele, fără să se opună (preluare piatza.net).Ideile de mai sus sunt pretextul pentru a privi mai atent ce se intampla la noi.
Din decembrie 1989 am avut parte de șocuri cât nu am avut în tot comunismul: "revoluție", mineriade, inflație, șomaj, tornade, accidente în mine, soldați morți în razboaiele altora, previziuni apocaliptice... Toate aceste belele sunt dezbătute la televizor de specialiști în domeniul mass-media. Ascultându-i ai senzatia că sunt ecoul gândurilor tale, atat de profesionist lucrează. De fapt are loc o manipulare de o dimensiune care scapă și mintilor avizate. Noi "mormolocii" înghițim gălușca făra să clipim. Singurul efort pe care trebuie să-l facem este alesul canalului de televizor și nici asta nu-i prea greu fiindcă suntem ajutati de propriile noastre nemultumiri. O parte din populație este tâmpită cu televizorul, o parte cu ierburi, alcool și sex - peste astea turnăm spectacole de toate tipurile: zilele orașului, ale comunei, festivalul cutărui sortiment de bere. Scopul acestor mascarade este furtul. Se fură voturi, conștiințe, visele tinerilor, speranțele maturilor și liniștea bătrânilor. Se construiesc, cu același scop, de a fura, autostrăzi de câțiva kilometri pe an, săli de sport în sate în care au rămas doar bătrânii, se plătesc sume exorbitante pe programe informatice de publicitate, dar și pe frunze... Toti știm că se fură ca în codru. Se cunosc și hoții! Ei hăhăie și noi nu-i putem atinge...
Nu-i așa că ni s-a făcut lehamite de toți și de toate? Am vrea să ne lase în pace să trăim așa cum am apucat. Suntem sătui de minciuni electorale, nu mai vrem să vizionam talksow-uri, nu mai vrem să vedem sinucideri în direct, nu mai vrem să ni se prezinte zilnic situația morților de pe șosele, nu mai vrem să auzim de furturi și violuri... Da! Suntem în etapa renunțării! Să facă ce vor, doar ne-or lăsa în pace. Dar nu, nu ne vor lasa. Programul nu s-a terminat. Urmează alte șocuri...
Vespazian Ionesi, februarie 2011, Bacău
Din decembrie 1989 am avut parte de șocuri cât nu am avut în tot comunismul: "revoluție", mineriade, inflație, șomaj, tornade, accidente în mine, soldați morți în razboaiele altora, previziuni apocaliptice... Toate aceste belele sunt dezbătute la televizor de specialiști în domeniul mass-media. Ascultându-i ai senzatia că sunt ecoul gândurilor tale, atat de profesionist lucrează. De fapt are loc o manipulare de o dimensiune care scapă și mintilor avizate. Noi "mormolocii" înghițim gălușca făra să clipim. Singurul efort pe care trebuie să-l facem este alesul canalului de televizor și nici asta nu-i prea greu fiindcă suntem ajutati de propriile noastre nemultumiri. O parte din populație este tâmpită cu televizorul, o parte cu ierburi, alcool și sex - peste astea turnăm spectacole de toate tipurile: zilele orașului, ale comunei, festivalul cutărui sortiment de bere. Scopul acestor mascarade este furtul. Se fură voturi, conștiințe, visele tinerilor, speranțele maturilor și liniștea bătrânilor. Se construiesc, cu același scop, de a fura, autostrăzi de câțiva kilometri pe an, săli de sport în sate în care au rămas doar bătrânii, se plătesc sume exorbitante pe programe informatice de publicitate, dar și pe frunze... Toti știm că se fură ca în codru. Se cunosc și hoții! Ei hăhăie și noi nu-i putem atinge...
Nu-i așa că ni s-a făcut lehamite de toți și de toate? Am vrea să ne lase în pace să trăim așa cum am apucat. Suntem sătui de minciuni electorale, nu mai vrem să vizionam talksow-uri, nu mai vrem să vedem sinucideri în direct, nu mai vrem să ni se prezinte zilnic situația morților de pe șosele, nu mai vrem să auzim de furturi și violuri... Da! Suntem în etapa renunțării! Să facă ce vor, doar ne-or lăsa în pace. Dar nu, nu ne vor lasa. Programul nu s-a terminat. Urmează alte șocuri...
Vespazian Ionesi, februarie 2011, Bacău
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu