"Ceea ce nu imbratisezi nu poti vindeca"
Sfantul Grigorie Teologul

duminică, 6 februarie 2011

Egiptul, Hosni Mubarac și Armata

Cum era firesc, zilele astea am fost atent la ce se întâmplă în Egipt. Mi-a atras atenția poziția armatei. Deși în piața Tahrir și în împrejurimi s-au adunat peste un milion de oameni, care, la un moment dat s-au situat pe poziții adverse, armata, prezentă în stradă, nu s-a implicat partizan în acțiunile manifestantilor. Cum a reușit oare? De ce nu s-a auzit acel ,,Armata e cu noi!” care a electrizat romanii in decembrie 1989? De ce nu au fost ciocniri intre manifestanții si militari? Simplu! Conducerea politică respectă statutul armatei, acela de factor de stabilitate și nu implică militarii în jocul politic. La noi, în 1989, mai întâi Ceaușescu a scos armata în stradă impotriva manifestanților, apoi, când minerii s-au mișcat spre Bucuresti, guvernul ,,emanat”, care tunase și fulgerase împotriva cruzimii dictatorului, a făcut același lucru. A trimis tancurile împotriva lui Miron Cosma. La toți ni s-a părut normal. Chiar se auzeau destule voci care întrebau ,,Unde-i armata? De ce nu intervine? Sunt în pericol cuceririle revoluției!”
Egiptul demonstrează că se poate și altfel. În multe țări, mai ales din lumea arabă, conducerea politică a înțeles un lucru: nu poți renunța la armată și în nici un caz nu o întorci împotriva propriului popor. La noi, politicienii au restructurat (a se citi distrus) armata reducând considerabil numărul militarilor aflați sub arme, au desființat industria de apărare iar președintele a terfelit imaginea rezerviștilor. Vremurile sunt tulburi, instabile iar criza alimentară care se prefigurează poate transforma partenerii de azi în veritabili dușmani mâine. Vom mai avea oare forță de reacție?
Vespazian Ionesi, februarie 2011, Bacau

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...