Despre limitele noastre

Vă propun un test. Hai să ne inchipuim, să descriem și să denumim un obiect care nu a existat niciodată. Nu ne trebuie arbitru. Noi hotarâm dacă am reușit.
Străduindu-ne in acest sens vom vedea ce minte limitată avem. Nu ne putem desprinde de ceea ce am văzut și știm deja. Noul in formă pură pare destinat doar unor minți alese cum ar fi inventatorii, pe care noi ii privim cu zâmbetul pe buze. Dar și ei sunt oameni și ... funcționează după o matriță existentă in noi de la facere. Omul, până acum, nu a construit decât "după chipul și asemănarea sa". Mașini, utilaje, calculatoare, rachete toate au nevoie de un corp, au nevoie de hrană (energie in orice formă), funcționează, se imbolnăvesc(strică), imbătrânesc și mor. La fel ca noi.

Tot ce a fost scris in domeniul S.F. nu iese din tiparul existenței umane. Ființele extraterestre sunt mai urâte, mai rele si mai puternice decât noi și vin cu gând de cucerire. Sau, au corpul de lumină, sunt frumoase și bune si vin cu gând să ne ridice la un alt nivel de existență. Nu cumva așa ne-am purtat noi toată istoria de până acum? Atribuim calitățile și defectele noastre altor forme de viată. Nimic altceva...
Găsim un principiu care să elibereze furnica din noi, să ne schimbe esențial modul de a fi și de a trăi! Putem oare? Nu cred că reușim singuri. Doar divinitatea ar putea face asta. Dar, Dumnezeu ne-a creat asa cum suntem și, probabil, așa trebuie sa rămanem...

Vespazian Ionesi, 03.08.2010, Bacău

Cine suntem?

Cine suntem? De unde venim si unde trebuie sa ajungem? De ce am fost creati? Avem un scop, o misiune? Sa ne uitam un pic la noi...
Intindem mana si cu degetul aratator trasam un cerc pe care-l vom denumi capacitatea atingerii. Nimic din ce este dincolo de acest cerc nu vom putea atinge. Scaunul, scara sunt paliative, nu schimba cu nimic capacitatea noastra in acest domeniu.
Ne uitam cat mai departe si trasam cu privirea alt cerc pe care-l vom denumi capacitatea vazului. Nimic ce este dincolo de acest cerc nu vom putea vedea. Aparatura optica ajutatoare nu imbunatateste semnificativ situatia.
Lasam gandul nostru sa zboare departe, cat poate el zbura si la un moment dat, pentru noi, spatiul, timpul, cunoasterea vor avea o margine unde ne vom opri. Este limita cunoasterii si a intelegerii.....
Sunt lucruri pe care nu le vom atinge niciodata fiindca bratul nostru este prea scurt, altele pe care nu le vom vedea fiindca vederea ne este prea scurta, dar cel mai important lucru este ca ca nu vom intelege cine suntem, de unde venim si unde trebuie sa ajungem fiindca nu putem cuprinde cu mintea noastra INCEPUTUL si nici SFARSITUL. Aceste doua limite nu incap in mintea noastra mica. E ca si cum ai cere unei furnici din Moldova sa priveasca peste munti, in Ardeal....Nu va reusi! Nici apa Marii Negre nu o va vedea vreodata.... Niciodata nu va sti de existenta celor doua regiuni. Dezolant, nu?

Vespazian Ionesi, august 2010, Bacau

Cine suntem ! ?

Mă intreb din nou cine suntem, de unde venim și care ne este scopul, pentru ce am fost creați...Știința și religia nu oferă răspunsuri satisfă cătoare, deși cred că ambele ar putea face asta. Nu ne rămane decât să căutăm noi răspunsul. Dar cu ce sanse!?
Nu cred in teoria evoluționistă. Nu suntem rodul hazardului, nu ne-am născut din supa oceanică primordială. Cu certitudine suntem creația divinității. Dar pentru ce ne-a creat?

O bună bucată, am fost convins că trebuie să ducem, să transportăm ceva. Ce vreau să spun? Dacă te muți de la Bacău la Timișoara iți pui bagajul pe TIR iar tu te duci inainte cu trenul sau mașina și aștepți acolo transportul. Cam așa ceva bănuiesc eu că ar fi misiunea noastră, doar că la alt nivel. Ceva, nu stiu ce, o informație, un mesaj incriptat in ființa noastră care trebuie să ajungă in alt timp sau spațiu. Pentru asta, Creatorul ne-a pregătit capabili să "durăm" plantând in ADN-ul nostru capacitatea de a ne perpetua specia si dorința de a fi invingători, spiritul de competiție. Fară această dorință ne-am fi putut opri la un moment dat, am fi renunțat. Nu mai sunt convins, nu stiu daca despre asta este vorba...
Un experiment al unei superinteligente cosmice, o joacă? Oare? Doar pentru atât să ne zbatem noi? Nici de ideea asta nu sunt convins desi ...
Citesc zilele astea o carte care mă fascinează. Nu cred că-mi va răspunde la intrebări, mai degrabă pare să-mi nască altele, dar.... nu răspunsul este important ci intrebarea.

Cartea se numește "Programul Terra" și este scrisă de Toni Victor Moldovan, medic militar român emigrat in Suedia.
....Am terminat lectura, și, da, sunt ca la început. Incerc sa esentializez:

1. Suntem rezultatul unei inginerari genetice cu scopul de a produce fiinte capabile sa ofere "suflete" unei specii extraterestre/intraterestre. EI ne "cresc" asa cum noi crestem orice animal destinat sacrificarii, asa cum cultivam fructele in livada. Cand ne "coacem" ne recolteaza. Programul de compatibilizare genetica cu EI a reusit in foarte bune conditii pe filiera evreiasca (au fost mai multe zone de lucru), de asta evreii sunt "poporul ales". Din acest motiv sunt si cei mai "recoltati". Biblia abunda de exemple in acest sens, iar din istoria recenta al doilea razboi mondial cu lagarele de exterminare nu necesita explicatii.
2. Cand vorbeste despre "EI" autorul se refera la Dumnezeu si Lucifer, Dumnezeu reprezentand spatiul cosmic - cerul - iar Lucifer interiorul Terrei. Educatia noastra a fost orientata pe cunoasterea religiei si a activitatii sacre. Despre Lucifer stim ca este exponentul raului. Programul Terra sustine ca ambii au acelasi scop: recoltarea de suflete compatibile genetic pe care, dupa prelucrare, sa le transforme in ingeri - fiinte de lumina - inalti de peste doi metri, blonzi, ochi albastri. De ce asta? Fiindca EI nu pot creea suflete. Se folosesc de ale noastre. Si ne-am intors la intrebarea esentiala:
ATUNCI CINE SUNTEM? CINE NE-A CREEAT?
Nu pot trece mai departe fara a puncta ca Hitler a vrut sa creeze rasa pura ariana adica oameni inalti, blonzi, cu ochi albastri. Se spune ca intraterestrii ar fi luat legatura cu Hitler si, in schimbul milioanelor de suflete primite ca urmare a razboiului, Germania ar fi primit tehnologie. Dupa razboi, americanii au confiscat tot ceea ce nemtii realizasera in domeniul tehnic, medical, psihologic si au continuat mentinand legatura cu intraterestrii. Se mai spune ca undeva in interiorul Pamantului ar fiinta o rasa care seamnana teribil cu arienii si ca ar fi, tehnologic, foarte dezvoltata.
3. Din carte rezulta faptul ca Programul Terra ar fi pe final si ca se pregateste ultima recoltare - ce nu este bun se distruge. Sfarsitul este cel aratat de biblie. Potopul va fi de foc. Nu-mi place sa dezvolt tema desi materialul bibliografic este deosebit.
Probabil voi reveni asupra subiectului.
Vespazian Ionesi, octombrie 2010, Bacau

Vaca și puterea

Ieri am asistat la o discuție între doi prieteni, discuție purtată cu patimă dar fără ranchiună. Evident, tema era legată de starea proastă în care este țara, de furăciunile celor de la putere. Orientările politice erau diferite. Portocaliul susținea cu tărie că bine-i că a ieșit tot Băsescu la alegeri, că și ceilalți sunt tot hoți și atunci de ce să-i schimbi, și că Băse ar face ordine dar nu poate din cauza ... și dă-i argumente, contrazise de celălalt. Se vedea că mai purtaseră discuția fiindcă-și anticipau și replicile. Antiportocaliul, cu o logică bună, a conchis: „rămân la ideea că, dacă nu poate face nimic, indiferent de motiv, Băse trebuie schimbat.”
S-a făcut liniște și, așa deodată, portocaliul schimbă discuția. „Ți-am tot zis de vacă. Nu era de soi, avea laptele slab. Am tăiat-o. Am mai vândut prin sat din carne și cu ce bani mai am o să iau alta.”„Nu trebuia, zise antiportocaliul - orășean, din marginea Bacăului - dacă nimerești una la fel” și râse chicotit in barbă.

Vespazian Ionesi, 23.06.2010, Bacău

C.A.R.-ul și F.M.I.-ul

Cândva, demult, cu treizeci și de ani în urmă, un tip cu exprimare dură, bolovănoasă ne spunea nouă, mânjilor, care de fapt, nu doream să-l ascultăm dar nu aveam încotro: „Băăă, dacă atunci când ia C.A.R.-ul, tata umblă o săptămână bat, iar mama-și cumpără zdrențe, copii, sigur, au pantalonii rupți-n cur.” Câtă dreptate avea!!! Ce mult seamănă ce se întâmplă acum în țară cu spusele lui. Am luat împrumut de la F.M.I. și ne trezim întro poveste halucinantă. Băsescu recunoaște, luându-ne la vale chiar, că a luat hotărâri în stare de ebrietate iar pe post de mame cheltuitoare sunt destui... Problema e că noi o să rămânem fără pantaloni...Poate merităm. La câtă lașitate avem în coloana vertebrală mă mir că numai atâta ne fac. Pot să facă orice fără să le fie frică de noi. În 1989 mămăliga a fost înfierbântată, amestecată și scoasă în stradă tocmai pentru a se ajunge aici.

Vespazian Ionesi, 21.06.2010, Bacău