Cum sa ai talpi si calcaie fine si curate

Fiecare femeie isi doreste acum, in plina vara, sa aiba talpile curate, sanatoase, fine, cu o piele neteda, fara bataturi si asperitati. La maturitate, toate femeile se confrunta cu ingrosarea, din diferite motive, a pielii de pe talpi si de la calcaie dar, o ingrijire atenta si perseverenta poate inlatura aceasta problema care nu este deloc placuta. In mai toate magazinele se gasesc fel de fel de produse de ingrijire a picioarelor dar, asa cum se stie, sunt pline de chimicale si pot face mai mult rau decat bine pentru ca orice produs care atinge pielea ajunge si in organism. De aceea, este mai sanatos si mult mai ieftin sa-ti ingrijesti picioarele cu produse naturiste, care nu prezinta nici un risc.
Apa de tarate cu care sa-ti speli picioarele se prepara de dimineata. Se pun doua, trei maini de tarate de grau intr-un saculet de panza peste care se toarna o oala de clocotita. Se acopera vasul pana seara, pentru 8, 10 ore. Seara, apa se incalzeste si se sta cu picioarele in apa calda 15, 20 de minute. Spre sfarsitul baii foloseste o piatra ponce sau o pila abraziva cu care sa indepartezi stratul de celule moarte.
Dupa baie, cand picioarele sunt bine uscate, maseaza-le usor cu ulei de masline, special preparat in casa. Inainte de a folosi uleiul de masline pentru masaj, acesta se sterilizeaza. Sticluta cu ulei, bine astupata cu un dop potrivit, ori un borcan cu capac bine infiletat, se pun la fiert, la foc mic, intr-un vas cu apa. Poate fi lasat sa fiarba si cateva ore ca nu se intampla nimic. Dupa racire, eu adaug, intotdeauna, in uleiul astfel pregatit, si o picatura de ulei sfintit, mir. Procedeaza in acest fel, macar de doua ori pe saptamana, si curand vei observa ce talpi curate si sanatoase ai.
Pielea foarte ingrosata si calcaiele crapate pana la sange pot fi efectul unor boli interne sau a lipsei de vitamine si minerale, disfunctii ale glandei tiroide sau diabet, de aceea e bine sa mergi si la un specialist daca eforturile nu dau niciun rezultat. Totusi, in afara de bai si masaje ale picioarelor, e bine ca o perioada de timp, doua, trei saptamani, sa consumi zilnic morcov crud, sub forma de suc sau in salata. Salata de varza cu morcov ras prin razatoarea mica este excelenta. Nu trebuie sa exagerezi insa, cu consumul de morcov. Organismul isi va lua din aceasta leguma exact cat are nevoie pentru refacerea stocurilor si vindecarea problemelor cu care te confrunti. Ce este in exces se elimina. 

Sursa: ziare.com

Misterele Moscovei

Moscova este un oras imens, atat la suprafata cat si in subteran: galerii abandonate, catacombe, labirinturi, constructii secrete si adaposturi antiaeriene. Acest oras de sub pamanturile Moscovei este incarcat de mistere si legende, care se deschid doar pentru cei ce indraznesc a infrunta o calatorie periculoasa.

Planeta subterana

Pentru majoritatea locuitorilor Moscovei, tinutul subteran al capitalei este un teritoriu terifiant, periculos, in care legendele si miturile se impletesc cu marturiile incredibile ale oamenilor care, din intamplare sau nu, au patruns in aceste locuri neumblate de sute de ani. Pentru Vadim Mihailov, acest oras de sub Moscova reprezinta parte din viata lui.

 Zi de zi coboara sub pamanturi pentru a descoperi mereu altceva. “Este un loc minunat, in care secretele zac nedescoperite. Moscova are cea mai adanca si mai complicata retea de canale subterane din lume. Cum sa nu te bucuri, sa te minunezi si sa admiri asa ceva!”.

Pasiunea lui Vadim pentru misterele de sub pamant a inceput cand a implinit varsta de cinci ani. Cadoul primit atunci a fost unul special, unul care i-a marcat intreaga existenta si pe care nu il va uita niciodata. Tatal lui, conductor de metrou, i-a oferit o plimbare in cabina trenului subteran. Pustiul nu era suficient de inalt pentru a vedea bine peste tabloul de control, asa ca a trebuit sa suporte supliciul de a sta in varful picioarelor timp de mai bine de o ora. Insa nu s-a dat batut. Se uita cu ochii larg deschisi la lumea aceea subterana, luminata doar de farurile metroului.
Misterele Moscovei

Cand a implinit varsta de 12 ani, Vadim si prietenii lui au facut prima calatorie in “interiorul pamantului”. Nu a trecut mult si au facut prima lor descoperire importanta: un buncar din perioada stalinista, ingropat adanc sub Bulevardul Leningrad. La scurt timp, au urmat alte descoperiri incredibile, printre care depozitul abandonat al Institutului de Oceanografie. Acolo, baietii au gasit mai multe recipiente in care erau conservate in formol fel de fel de creaturi submarine. Si iata ca, pentru gasca de baieti, ceea ce parea initial un joc a devenit o pasiune. In 1991, Mihailov si prietenii lui au format asociatia “Cercetasii planetei subterane” sau, cum le spun moscovitii, “Sapatorii”. Acum, ei sunt celebri in intreaga Rusie si si-au castigat o reputatie deosebita printre aventurierii din intreaga lume. In cei douazeci de ani de cand tot “diseca pantecul Moscovei”, “Sapatorii” au descoperit lucruri extraordinare: taine ingropate de tari, secrete monastice si urme mai recente, lasate de autoritatile sovietice.

Incaperile mortii

Moscova, cu o istorie de aproape 900 de ani, a fost construita pe soluri aluvionare, de-a lungul malurilor mlastinoase ale raului Moscova. Pamantul nisipos a fost un teren favorabil ridicarii orasului la suprafata, dar si usor de sapat, pentru construirea nervurilor subterane. Si astfel, in timp ce orasul se dezvolta incet si sigur la lumina soarelui, in adancuri crestea un alt oras. Un oras sapat in pamant care, de-a lungul secolelor, s-a marit, formand o retea stratificata de tuneluri, hrube si galerii pe mai multe nivele.
Misterele Moscovei

Inca din secolul XV, sub Kremlin s-au construit pivnite si depozite subterane, pentru a ascunde cele mai nepretuite comori, bijuterii, carti antice si harti necunoscute. S-au sapat tuneluri care au servit in scopuri militare. In aceste tuneluri, aflate sub zidurile de aparare ale Kremlinului, din loc in loc erau plasate, in mod strategic, asa-zisele “camere de ascultare”. Aici, in timpul asediilor si navalirilor tatare, stateau iscoade care aveau sarcina de a asculta cu mare atentie, ca nu cumva inamicul sa se infiltreze in cetate pe sub ziduri, prin tuneluri. Sub pamanturile Moscovei s-au construit laboratoare si ateliere secrete ale alchimistilor. In secolul XX, mai multi arheologi rusi au sperat ca printre sapaturile de sub Turnul Suharev vor descoperi misterioasele laboratoare ale contelui scotian Jacob Bruce, un apropiat al tarului Petru cel Mare. Turnul avea o constructie neobisnuita pentru acele vremuri patriarhale ale secolului XVIII din Rusia, de aceea capatase o faima misterioasa. Printre moscoviti, se soptea ca sub zidurile cladirii, contele Bruce prepara potiuni magice in cautarea elixirului vietii si incerca sa prefaca metalele in aur. In acele laboratoare se crede ca se ascundea si faimoasa “carte a mortii” – “Nekronomicon”, in paginile careia se gaseau multe mistere ale universului.

De-a lungul secolelor s-au zidit temnite unde erau aruncati oameni care trebuiau sa dispara pentru totdeauna. In urma cu cativa ani, “Sapatorii” au dat peste doua cripte terifiante: o camera de tortura, construita, se pare, de Ivan cel Groaznic, si un loc de sinucidere in masa. “Am descoperit un bazin subteran de apa, din secolul XVIII, despre care auzisem mai multe legende. Se povesteste ca aici a avut loc o sinucidere in masa. Toti din echipa ne-am dat seama imediat ca acolo se intamplase ceva infiorator. Tensiunea noastra era aproape palpabila. Zeci de cranii se puteau vedea limpede pe fundul bazinului, care nu avea mai mult de doi metri. Eu sunt crestin ortodox, cu teama de Dumnezeu, si desi am vazut multe, am fost bantuit zile in sir de locul acela ingrozitor”. “Sapatorii” au parasit acea hruba in tacere si nu s-au mai intors acolo niciodata.

Se pare ca aceasta nu este singura “incapere a mortii” ascunsa in labirinturile de sub capitala Rusiei. Odata cu incoronarea lui Ivan al IV-lea cel Groaznic, in 1547, ca monarh al Rusiei, dinastia tarilor a devenit una dintre cele mai sangeroase, asa cum Europa nu mai vazuse de pe vremea imparatilor romani. Se spune ca, in 1580, tarul Ivan cel Groaznic, in nebunia lui, a sapat sute de metri in pamant pentru a construi o temnita secreta, cu camere de tortura, iar la final, toti muncitorii au fost omorati pentru ca nimeni sa nu stie vreodata unde se ascundeau ororile tarului.

Biblioteca secreta

Una dintre cele mai misterioase legende ale subteranului este cea legata de biblioteca suveranului Rusiei Ivan al III-lea. Marele cneaz se casatorea, in 1472, cu printesa Sofia Paleolog, nepoata ultimului imparat al Bizantului, Constantin Paleolog, pecetluind astfel transferul puterii de la Bizant catre Rusia. Ca zestre, printesa a adus de la Constantinopol o colectie de carti si manuscrise de o valoare inestimabila. Pentru a pastra aceasta comoara intacta, printesa Sofia a construit cu ajutorul arhitectului italian Aristotle Fiorovanti o biblioteca in subteranele Moscovei. Locatia era secreta si asa a ramas pana in zilele noastre. Se spune ca mostenitorul tronului, Ivan cel Groaznic, ar fi descoperit comoara, insa chiar daca acesta ar fi adevarul, tarul nu a dezvaluit niciodata secretul, luandu-l cu el in mormant. De atunci, regele Sigismund al Poloniei, imparatul Napoleon si multi altii au incercat sa gaseasca biblioteca secreta.

Multi cercetatori rusi sustin ca aceasta ar fi fost distrusa in incendiile din Moscova, altii ca ar fi cazut victima jafurilor invaziei poloneze. Insa cea mai incitanta teorie este aceea conform careia biblioteca exista inca, adanc ingropata sub Kremlin. Unul dintre cei mai ferventi cautatori ai misterioasei biblioteci a fost arheologul si speologul rus Ignati Steletki. Timp de zeci de ani, chiar in timpurile terorii staliniste, el a explorat numeroase pasaje subterane aflate sub Kremlin, sub Manastirea Novodevicii si sub vechea cladire cunoscuta sub numele de Turnul Suharev.

Conform teoriei sale, biblioteca se afla la al doilea sau al treilea nivel, dedesubtul Kremlinului.
In ultimii ani, “Cercetasii planetei subterane” au continuat cautarile bibliotecii, coborand si mai adanc in pamant, ajungand pana la sapte nivele sub Kremlin. Vadim Mihailov declara: “Cred ca biblioteca se afla, in continuare, sub Moscova, cel mai probabil intr-o camera construita in stil egiptean, si avem sperante mari sa o gasim. Aceasta retea de tuneluri subterane este inca necunoscuta, dar asteapta sa fie descoperita”.

Metroul secret al lui Stalin

Astazi, metroul a devenit o parte integranta din viata omului si este putin probabil sa ne putem imagina o capitala fara un asemenea mijloc de transport. Metroul din Moscova este unul dintre cele mai frumoase din lume. Dar ce se ascunde cu adevarat in spatele peretilor de marmura, in spatele sculpturilor si mozaicurilor? Unul dintre zvonurile cele mai raspandite este cel despre asa-numitul “Metro-2", construit in secret, in anii ‘50, in timpul lui Stalin, sub numele de “cod D-6". Oficial, acesta nu exista, practic insa, toata lumea vorbeste despre el. A trecut mai bine de o jumatate de secol de cand povestea “top-secret” a metroului 2 a aparut pentru prima data si, totusi, ea ramane o necunoscuta. Oficialitatile ruse nu au confirmat niciodata asemenea zvonuri, insa nici nu le-au negat. Se spune ca lungimea lui, de aproximativ 150 de kilometri, o depaseste cu mult pe cea a metroului public actual, ca are patru linii si se afla adanc ingropat in pamant, la 200 de metri. Prima linie de metrou se presupune ca ar fi fost construita din ordinele venite direct de la Kremlin, pentru a crea posibilitatea autoritatilor, in caz de urgenta, sa fuga din oras. Acest sistem de transport subteran strict secret conecta Kremlinul cu toate institutiile strategice ale orasului, cu sediile KGB si cu aeroportul.

Se pare, chiar, ca linia de metrou ajungea pana la casa de vacanta a tovarasului Stalin, situata in apropierea Moscovei. Ei bine, “Sapatorii” au gasit aceste tuneluri ale metroului 2! “Am descoperit chiar si o veche garnitura de tren care, cu putin efort, ar putea functiona din nou. Sinele metroului secret sunt ingropate in beton, astfel incat, in situatii extreme, tunelurile sale sa poata fi folosite si de automobile sau tancuri”, declara Vadim Mihailov, liderul asociatiei.

In 1941, statia de metrou public Maiakovski a gazduit ceremonia dedicata revolutiei din noiembrie, unde Stalin a tinut un discurs. Au fost zeci de martori care sustin ca in acea zi dictatorul si garda sa personala au ajuns la fata locului cu trenul, printr-unul dintre tunelurile secrete. Metro-2 a continuat sa se construiasca si sub Hrusciov, Brejnev si Gorbaciov. Potrivit zvonurilor, constructia lui continua si astazi.

Mutantii de sub Moscova

In urma cu un an, publicatia rusa “Pravda” anunta ca in subteranele Moscovei colcaie gandaci, viermi si alte insecte de dimensiuni gigantice. Asemenea creaturi fusesera surprinse de camerele de luat vederi ale aceluiasi Vadim Mihailov si ale echipei sale de temerari. Inca de acum cativa ani s-a zvonit prin Moscova ca in subsoluri misuna sobolani imensi, de marimea pisicii. Totusi, acest fapt nu a fost niciodata confirmat. “Sapatorii” povestesc ca in subterane au descoperit o flora si o fauna cel putin stranii: viermi de cinci centimetri, lacuste de marimea unei farfurii, gandaci foarte mari, complet albi, pesti orbi, lipsiti de solzi, ciuperci acide.

Oamenii de stiinta au declarat ca nu au mai vazut asa ceva si ca acestea ar fi putut aparea datorita unor mutatii genetice. Modificarile sunt generate, probabil, de apele subterane ale capitalei ruse, care formeaza un “cocktail” de substante toxice. Toate reziduurile de la suprafata se scurg in subteran: benzina, ulei de masina, detergenti, substante de uz casnic. Astfel, nu este de mirare daca in apele subterane poti regasi toate elementele chimice din tabelul lui Mendeleev si ca aceste ape sunt populate de creaturi de domeniul science-fiction.

Mai mult decat atat, o cauza in plus ar putea fi si deseurile radioactive depozitate in subteran inca din perioada stalinista. Conform relatarilor lui Vadim Mihailov, echipa lui a descoperit, in urma cu ceva vreme, chiar sub zidurile Universitatii de Stat din Moscova, aproximativ 350 de kilograme de material radioactiv. “Era depozitat in niste recipiente rasturnate si care curgeau”, isi aminteste Vadim. “Am anuntat imediat autoritatile si in cateva ore, deseurile au disparut. Totusi, unde oare, daca nu tot in aceleasi subterane neumblate si nestiute?!”.

Cimitirele de sub pamant

In aceleasi subterane ale Moscovei s-au asezat oseminte, formand adevarate necropole sub oras. Galeriile metroului actual din capitala rusa sunt sapate dedesubtul mai multor cimitire. Poate de aici si ideea ca unele statii sunt bantuite de spirite, iar in altele poti simti energii negative foarte puternice.

Una dintre statiile de metrou cu un asemenea renume inspaimantator este “Sokol”. In locul unde astazi se afla intrarea la statia “Sokol”, in secolul trecut se gasea o manastire. Dupa revolutia bolsevica, in Rusia s-a instaurat asa-numita “Teroare Rosie”, cand au fost vanati si impuscati fara judecata mii de oameni. In 1919, in curtea acestei manastiri au fost executati in mod barbar, de catre membrii temutei CEKA, mai multi preoti si ofiteri din armata tarista. Sufletele celor ucisi au ramas la un loc cu trupurile ce si-au gasit sfarsitul, si aparitiile lor fac subiectul unor povesti inspaimantatoare, spuse chiar de lucratorii de la metrou. Sunt multi cei care sustin ca au senzatia ca sunt mereu urmariti din intunericul tunelului. Nu odata, mecanicii au vazut pe sinele metroului din statia “Sokol” siluetele stravezii ale unor soldati, din ale caror trupuri curgea inca sange.

Statia “Arbat”, din centrul vechi al Moscovei, a dobandit, de asemenea, o faima aparte. Nu numai pentru arhitectura ei deosebita si pentru bogatia monumentala a decoratiunilor, ci si pentru faptul ca aceasta statie este prima in statistica de sinucideri. Conform evidentelor politiei metroului din Moscova, in statia “Arbat” s-a inregistrat cel mai mare numar de oameni care si-au luat singuri viata. Psihologii rusi au ajuns la concluzia ca acest loc are o puternica incarcatura negativa, probabil datorita faptului ca in secolul XVIII aici exista un cimitir stravechi. Astfel, influenta apropiatei necropole continua sa se manifeste si astazi.

Vadim Mihailov a relatat o experienta incredibila traita de el insusi. “S-a intamplat in urma cu doi ani. Echipa noastra examina structurile de sub statia de metrou “Arbat”. Deodata, prin tavan a aparut silueta translucida a unei femei. Avea mainile impreunate, ca si cum ne-ar fi implorat sa o ajutam, iar chipul ei exprima spaima. Apoi, brusc, o forta misterioasa, nevazuta, a inceput sa o traga in jos, catre pardoseala din beton. Desi femeia parea sa opuna rezistenta, a fost absorbita in podeaua tunelului. Noi toti am vazut-o. Eram ca paralizati de spaima.

Dupa ce ne-am revenit, am rupt-o la fuga. Abia la suprafata am observat ca unul dintre baieti, in intuneric si in groaza de care eram stapaniti, se lovise puternic la cap. Am mers de urgenta la spital. In timp ce stateam in sala de asteptare, o ambulanta a sosit si asistentii au scos o targa cu un cadavru. Pentru noi, era al doilea soc din acea seara: cadavrul era al femeii pe care o vazuseram in subteran! Din discutiile cu personalul medical, am inteles ca femeia murise din cauza leziunilor interne, cu o ora in urma. Se aruncase in fata trenului, la statia de metrou “Arbat”. Socant, dar exact cu o ora in urma, o intalniseram noi, in tunelul de sub aceeasi statie!”.

In fiecare zi, moscovitii pasesc peste aceasta lume ascunsa, necunoscuta si misterioasa. Cel mai experimentat explorator al subteranului din Rusia, Vadim Mihailov, considera ca lumea subpamanteana este poarta catre o alta lume: o lume paralela. Omul strabate distante imense pentru a explora spatiul cosmic, dar spatiul subpamantean, aflat mult mai aproape, fascinant si misterios, este de multe ori abandonat in intuneric.

Sursa: Enigme si Conspiratii

OZN-ul din Rusia. Relicva metalica nu este de origine umana

Expertii de la agentia spatiala rusa Roscosmos au anuntat, oficial, ca obiectul metalic din titan care s-a prabusit in apropiere de un sat din Siberia nu a fost realizat pe Pamant. Pe baza primelor cercetari, expertii rusi au afirmat ca obiectul nu provine nici de la o racheta spatiala, nici de la o racheta de lupta. “Obiectul descoperit nu are legatura cu tehnologia spatiala. O concluzie va fi formulata dupa o analiza detaliata a obiectului, realizata de experti”, a anuntat agentia spatiala rusa Roscosmos. Obiectul cu o greutate de 200 de kilograme si avand o inaltime de doi metri, ce are forma unui urias cos de gunoi s-a prabusit intr-o padure din apropiere de satul Otradnensky, aflat la 3.600 de kilometri de Moscova. Descoperirea a fost raportata abia duminica politiei locale (18.03 .2012, nota Calatorul), care a alertat imediat autoritatile de la Moscova. Obiectul se afla de acum sub supravegherea politiei ruse, intrucat interesul pentru acest “vizitator” din spatiu a devenit tot mai puternic in ultimele zile.

Sursa: http://showbizreport.ro

Cercetătorii au descoperit noi avantaje ale consumului de bere

Dacă plănuiţi să beţi o halbă de bere azi, atunci vă va bucura o veste bună comunicată de cercetătorii de la Şcoala Politehnică Federală din Lausanne, Elveţia.

Berea conţine o vitamină care luptă împotriva obezităţii şi îmbunătăţeşte masa musculară, spun oamenii de ştiinţă. O molecula numită ribozid-nicotinamida (NR), care se găseşte în lapte şi despre care se crede că ar exista şi în bere şi alte alimente, este responsabilă de aceste beneficii. Ribozid-nicotinamida nu are efecte secundare şi,în plus, se pare că are capacitatea de a prelungi viaţa.

Inconvenientul este că molecula are dimensiuni extrem de mici, fiind greu de identificat, iar sintetizarea ei ar fi foarte costisitoare.

Efectuând un studiu de 10 săptămâni pe şoareci, specialiştii au descoperit că subiecţii supuşi unei diete bogate în calorii, dar care consumau şi NR, s-au îngrăşat cu 60% mai puţin decât cei care nu au primit NR. Mai mult, s-a constat că niciunul dintre şoarecii trataţi cu NR nu u devenit diabetic, spre deosebire de restul subiecţilor.

Analizând fibrele musculare ale şoarecilor trataţi cu NR, se specialiştii au confirmat că aceştia erau în formă bună, spre deosebire de restul rozătoarelor testate.

"Se pare că celulele extrag doar ceea ce au nevoie din substanţă, restul fiind depozitat fără a dăuna organismului", a declarat coordonatorul studiului, Carles Canto.

Cercetătorii cred că este posibil ca nivelul crescut al moleculelor NR să reflecte o îmbunătăţire a funcţiei mitocondriale, responsabilă de furnizarea energiei. Se crede că mitocondriile joacă un rol important în procesul de îmbătrânire, motiv pentru care oamenii de ştiinţă speră ca molecula-minune să lupte împotriva acestui proces.

Sursa: descopera.ro

Au facut si nazistii ceva bun?

NSDAP este cu siguranţă una dintre cele mai rău famate organizaţii politice din istoria omenirii, un prototip al cruzimii duse la extrem şi al comportamentului absolut inuman. Şi totuşi, guvernul nazist a implementat o serie de politici care au fost favorabile dezvoltării societăţii şi, în mod surpinzător încă mai sunt de actualitate. Desigur că asta nu scuză opresiunea exacerbată practicata de nazişti, ci doar arată că binele se poate strecura uneori în cele mai obscure contexte. Să vedem cum.

 
Interzicerea vivisecţiei. Germania nazistă a fost prima ţară care s-a pronunţat împotriva vivisecţiei, implementând o interzicere totala în aprilie 1933. Măsura era de o importanţă deosebită şi a fost înaintată Reichstag-ului încă din 1927. Nazişti de renume precum Hermann Göring, Heinrich Himmler şi chiar Adolf Hitler se preocupau foarte mult de protecţia animalelor, în special privind modul în care acestea erau măcelărite. Majoritatea legilor în vigoare acum în Germania, dar şi în lume, derivă din legile avansate de nazişti. Este incredibil de ironic să observi discrepanţa dintre tratamentul aplicat oamenilor, supuşi unui genocid, şi cel aplicat animalelor, apărate cu îndârjire. Hermann Göring, prim-ministrul prusac, spunea că: “O interzicere completă şi permanentă a vivisecţiei nu este numai o lege necesară pentru a proteja animalele şi a simpatiza cu durerea lor, dar este şi o lege pentru întreaga umanitate…Prin urmare vă anunţ că practica nu mai este permisă şi în caz contrar devine caz penal. Până se pronunţă o sentinţă acuzatul va fi internat într-un lagăr de concentrare”. 

Protecţia animalelor. Când vin naziştii la putere, grijile lor nu se rezumă doar la oameni, ci şi la animalele native. În 1934 se dă o lege naţională care reglementează vânătoarea, numărul de animale care pot fi ucise pe an, sezoanele potrivite. Majoritatea acestor legi au fost aplicate în Occident. Legea era cunoscută sub numele de Reichsjagdgesetz. Reichstag-ul finanţa şi educatia privind protecţia animalelor la nivel de şcoală primară, secundară şi chiar facultate. În plus, în 1935 se votează o altă lege, Reichsnaturschutzgesetz, care plaseaza o serie de specii pe lista animalelor protejate de lege (de exemplu lupul sau linxul). Legea va fi amendată cu reglementări ale despăduririlor şi exploatării piscicole. Fără aceste legi probabil că multe specii ar fi dispărut din pădurile germane.

Campania antifumat. Se crede ca Adolf Hitler era atât de pornit împotriva fumatului în ultimii ani ai vieţii că nu suporta pe cineva fumând în aceeaşi cameră cu el şi obiecta mereu că sunt bani aruncaţi în vânt. Prin urmare începe una dintre cele mai ample şi eficiente campanii antifumat din istorie. În vreme ce alte campanii din anii ’30 şi ’40 s-au soldat cu un eşec în alte ţări, nu a fost cazul Germaniei. Naziştii au interzis fumatul în restaurante şi în transportul public, invocând importanţa sănătăţii şi aplicând reguli severe publicităţii la ţigări. Taxa pe tutun era de asemenea foarte ridicata şi aprovizionarea către Wehrmacht limitată. Mai multe organizaţii pentru sănătate se plângeau că tutunul măreşte riscul de avort, fapt binecunoscut astăzi. Statisticile arată că, în vreme ce în SUA în 1940 consumul anual pe cap de locuitor era de 3000 de ţigări, în Germania se limita la în jur de 750.   

Programe de ajutor social. Germania nazistă beneficia de unele dintre cele mai ample programe de asistenţă social din istorie, bazate pe idea că toţi locuitorii ar trebui să se bucure de un standard de viată decent. Un exemplu faimos este acela al ajutorului de iarnă, când atât cetăţeni obişuniţi cât şi nazişti notorii strângeau pomeni pentru săraci. Nu numai că era o metodă propagandistică eficace, dar si un ritual pentru producerea unui sentiment de bunăstare generală şi de empatie cu cei nevoiaşi. Posterele îndemnau oamenii să doneze mai degrabă decât să ofere direct cerşetorilor pe stradă. Goebbels, care controla radio-ului, televiziunea şi propaganda, se implica adesea în evenimentele de caritate. Dar de unde proveneau fondurile pentru ajutorarea săracilor? Mai ales din confiscările bunurilor celor consideraţi inamicii regimului. Regimul nazist a sustras mari sume de bani pentru a finanţa o schemă de bunăstare generala care de fapt viza doar anumiţi membri ai societăţii.
 Volkswagen. 

Literal însemnând maşina poporului, automobilul era prezentat drept o achiziţie pe care şi-o putea permite oricine. Designul care semăna cu o gâză fusese sugerat de Hitler. Maşina a avut un succes enorm, pentru că s-a oferit cetăţenilor cu o reducere, atingând suma de doar 9990 de mărci, cam cât costa o motoretă. Dar spre finele războiului disponibilitatea de cumpărare se redusese şi Volkswagen-ul a devenit mai mult un vehicul de război. Asta nu a împiedicat însă ascensiunea sa în rândul celor mai populare maşini din lume. 

Autobahn. Deşi ideea nu este la origine nazistă, Hitler era un admirator entuziast al ideii şi a impulsionat dezvoltarea celei mai mari reţele de drumuri construite vreodată în Germania. Primul sistem de autostrăzi din lume a schimbat radical felul în care călătoreau oamenii. Multe ţări au imitat sistemul susţinut de Hitler, inclusiv America şi Marea Britanie. Este cu siguranţă cea mai elaborată reţea de autostrăzi din lume, autostrăzi care se întind şi în ţări vecine precum Austria. Construcţia nu numai că a fost revoluţionară, dar a şi oferit locuri de muncă la mai bine de 100.000 de oameni. Partidul nazist ţintea să genereze un sentiment de unitate prin acest proiect, iar în mare parte chiar a reuşit. Pe porţiunile lungi şi drepte se testau aeronave, iar Grand Prix-urile se organizeaza aici.

Proiectile teleghidate.
Omul care a inventat rachetele aşa cum le ştim azi, Werner von Braun, era membru al Partidului Nazist şi ofiţer SS. A ajutat atât Germania cât şi SUA la producerea de rachete în timpul şi după cel de-al doilea război mondial, obţinând în cele din urmă cetăţenia americană. Deşi a adus inovaţii în multe aspecte, incluzând instalarea rachetelor alimentate cu lichid în aeronave, este cel mai bine cunoscut pentru realizările în cadul NASA. Cea mai însemnată o reprezintă elaborarea rachetei acceleratoare Saturn V, care a contribuit la aselenizarea din ’69. Von Braun a deschis calea către zborul în spaţiu prin inveniile sale, dar a şi creat unul din cele mai distrugătoare mijloace ale omenirii.

Inovaţii în film.
Naziştii erau foarte interesaţi de muzică şi film ca instrumente propagandistice şi stâlpi esenţiali ai culturii. Prima înregistrare pe bandă magnetic este un discurs hitlerist, iar Goebbels a impulsionat tehnici mai complicate de filmare. De pildă filmul propagandistic “Triumful Voinţei”, continuarea “Triumfului Credinţei” este considerat unul dintre cele mai interesante fragmente din istoria cinematografiei. Regizoarea, Leini Riefenstahl, a folosit un număr impresionant de 30 de camere de luat vederi, precum şi 100 de tehnicieni pentru a produce pelicula de 2 ore. Cum filmul beneficia de un buget nelimitat, s-au scos la rampă ultimele tehnologii, inclusiv uzitarea de macarale şi suprastructuri pentru a crea efectul mişcării. Desigur că modelul propagandistic nu mai este relevant, dar tehnicile şi viziunea conceptuală încă mai sunt de actualitate la Hollywood.

Contribuţii la modă.
Stilul de uniformă conceput de nazişti este la fel de îndrăzneţ ca stilul de guvernare. Bocancii de piele cu talpă groasă, pălăriile turtite, paltoanele căptuşite sau pălăriile ţuguiate erau doar câteva dintre emblemele modei naziste, în legătură cu care trebuie să amintim nuantele nelipsite de gri, maro sau negru. Organizatia militară SS provoca teamă în rândurile adversarilor când soldaţii apăreau cu bonetele lor negre şi hainele de piele pe care le vor prelua apoi rockerii americani. De fapt la unele subculturi rock, industrial, sau goth se pot remarca reminiscente ale modei întunecate naziste. Romancierul Kurt Vonnegut descria stiulul drept uşor teatral. Mai mult, fondatorul Adidas, Adolf Dassler, era nazist. A produs pantofi pentru Wehrmacht în timpul războiului, furnizând în acelaşi timp atleţilor germani şi americani încălţări la olimpiada de la Berlin. A făcut senzaţie atunci când Jesse Owens a câştigat proba de sprint purtând pantofii lui Adolf. Frateel său era un nazist şi mai convins, care a urmat tradiţia fratelui său înfiinţând o altă companie prolific specializată în produse sportive: Puma.

Inovaţii medicale.
Decesul eticii din medicina nazistă a condus la atrocităti de neînchipuit şi la una din cele mai acerbe controverse deontologice din istorie. Asta pentru că prin uzanta torturii s-au descoperit informaţii fructificate azi cu discreţie de doctori şi cercetători. De pildă naziştii au studiat şi monitorizat cu atenţie hipotermia în lagărul de la Dachau, supunând victimele unor torturi brutale. Naziştii scufundau victimele în apă semi-îngheţată sau le lăsau în ger, observând modificările de temperatură corporală, ritmul cardiac sau contracţiile musculare. Aceste teste erau mai întâi realizate cu ajutorul soldaţilor voluntari, dar naziştii nu s-au mulţumit cu informaţia achiziţionată şi au  început să facă experimente pe internaţii din lagăre. Doreau să depisteze metode de readucere a corpului în limitele normale de temperatură, printr-o tehnică denumită “rapid active rewarming”, frecventă astăzi în Occident.

historia.ro
Sursa: Piatza.net