Un copil mort s-a ridicat din sicriu şi a cerut un pahar cu apa

Un caz şocant, dincolo de limita credibilului, într-un oraş din Brazilia. Un băieţel de numai doi ani, care fusese pronunţat decedat la spitalul local, s-a ridicat din sicriu şi a cerut un pahar cu apă. Apoi, s-a aşezat la loc şi nu s-a mai trezit.

Kelvin Santos s-a îmbolnăvit de pneumonie, iar părinţii l-au transportat la spitalul din oraşul brazilian Belen. După câteva zile, copilul a murit, iar medicii legişti au eliberat un certificat de deces, relatează ştirileprotv.ro.

În ziua înmormântării, cu numai o oră înainte de a fi transportat la cimitir, copilul s-a ridicat din sicriul ţinut descoperit şi a cerut un pahar cu apă. Toţi cei care erau prezenţi la priveghi au rămas şocaţi, au început să ţipe şi au fost siguri că au asistat la un miracol. Tatăl copilului este cel care i-a adus paharul de apă. După aceea, copilul s-a alezat înapoi în sicriu şi nu s-a mai ridicat. Părinţii l-au transportat de urgenţă la spital, unde medicii, au constatat, încă odată, faptul că băieţelul era mort. “M-au asigurat că, în mod sigur, murise, dar nu mi-au oferit nicio explicaţie pentru ceea ce am văzut şi am auzit”, a povestit tatăl copilului, Antonio Santos. Şocaţi de evenimente, şi cu speranţa că fiul lor se va trezi din nou, părinţii au decis să amâne noua ceremonie de înmormântare. În cele din urmă, băieţelul a fost îngropat în cimitirul local.

Acum, părinţii acestuia sunt siguri de faptul că medicii sunt vinovaţi de malpraxis şi sunt decişi să-i dea în judecată. “Poate că nu l-au examinat cu trebuie de prima oară. Morţii nu se trezesc şi cer să bea apă”, a mai spus tatăl copilului.

Sursa:http://www.2012en.ro/

SURSE MILITARE: O misterioasă navă spaţială se pregăteşte să aterizeze în SUA

Nava spaţială „strict secretă”, fără pilot, aparţinând US Air Force, va ateriza în luna iunie, la un an după ce şi-a început misiunea în jurul orbitei.

Boeing X37-B a survolat Pământul cu o viteză de 26.000 km/h şi trebuia să aterizeze în la baza Vandenberg din California încă din luna martie. Din motive necunoscute, misiunea a fost prelugintă până în vara aceasta. La lansare, modulul spaţial a fost însoţit de personal îmbrăcat în costume speciale de protecţie, ceea ce a dus la speculaţii privind prezenţa la bord a unor componente radioactive. "Echipa Vandenberg este gata să execute o aterizare sigură în orice moment", a declarat colonelul Nina Armagno, din cadrul US Air Force.

Boeing X37-B este la a doua misiune în spaţiu, este propulsată cu ajutorul energiei solare şi este folosită pentru a testa noi tehnologii. În ciuda acestor declaraţii oferite de oficialii americani, adevăratul scop al misiunii navei spaţiale rămâne învăluit în mister.

Datorită informaţiilor mult prea sărace oferite de americani, au apărut o serie de speculaţii conform cărora misiunea lui Boeing X37-B este una de apărare sau de spionaj. Există zvonuri care spun că modulul spaţial a fost trimis pentru a spiona noua staţie spţială chineză Tiangong-1.

 Sursa:  Sfatuitoarea

Spionajul psihic american – Grupul Grill Flame

Stirile despre proiectele de cercetare paranormale din cadrul razboiului PSI au ajuns, filtrate, în Occident. Sheila Ostrander si Lyn Schroeder au introdus publicul american în lumea razboiului paranormal rusesc prin lucrarea “Descoperiri psihice în spatele Cortinei de Fier”. Interesul din ce în ce mai mare al Serviciilor de Informatii americane a fost reflectat de un raport al Agentiei de Informatii al Ministerului American al Apararii (DIE) numit “Comportament ofensiv controlat – URSS”, publicat în 1972. Aici se prezenta posibilitatea ca spionii psihici rusi sa poata fi capabili sa citeasca în întregime documentele secrete ale armatei americane, sa urmareasca miscarile de trupe si echipamente si chiar sa descopere secretele instalatiilor americane. Analistii CIA banuiau ca Serviciile puteau dispune de posibilitatea de a controla telepatic gîndurile comandantilor armatei americane, precum si ale liderilor politici. De asemenea, banuiau ca rusii aveau capacitatea de a ucide de la distanta cetateni americani. Telekinezia putea, de asemenea, sa destabilizeze echipamentele militare, cum ar fi calculatoarele, sistemele de arme nucleare si vehiculele spatiale. Raportul considera ca “impactul major din spatele deciziei sovietice de a stapâni facilitatile oferite de comunicatiile telepatice, telecinetica si bionica, se datoreaza KGB-ului si armatei”. CIA si DIA (ca parte a armatei) au început sa ia în serios cercetarea sovietica din acest domeniu. Între 1969 si 1971, sursele Serviciilor de Informatii americane au început sa descopere si sa aiba confirmarea ca Uniunea Sovietica era adînc angajata în asa-numita “cercetare psihica”. In 1970 s-a descoperit ca bugetul anual de cheltuieli cu aceste cercetari era de 60 milioane de ruble, pentru ca peste 5 ani acestea deja sa ajunga la 300 milioane de ruble. Ingo Swann a fost unul dintre primii spioni psihici americani. El a lucrat la Institutul de Cercetari din Stanford, între 1972 si 1982. Dupa ce si-a efectuat serviciul militar în Coreea, prin anii ‘70, ajunsese sa-si rotunjeasca veniturile, devenind subiect în experimente parapsihologice. El a devenit mai apoi primul spion psihic al doctorului Hal Putoff si mai apoi a stabilit cele 6 protocoale care în prezent sînt utilizate de spionii psihici americani. Proiectul Grill Flame a fost implementat în 1978 de armata americana pentru a demara cercetarile asupra spionajul psihic. Apoi s-a continuat cu multe alte proiecte, precum: “Centre Lane”, “Sun Streak” si “Star Gate”. Aceste proiecte sînt prezentate în amanuntime de Jim Shuabel în excelenta sa carte “Istoria secreta a spionajului psihic american”, si de dr. Armen Victorian în articolele “Cercetarea psihica la Pentagon” si “Spionajul psihic în comunitatea de informatii americana”. Despre al 8-lea efect Martini a vorbit Norman Jackson, purtatorul de cuvînt al CIA si în acelasi timp consilier tehnic, într-o emisiune televizata la Nightline TV, în ziua de 28 noiembrie 1995, atunci cînd prezenta utilizarea programelor RV (vedere la distanta – remote viewing), pe la mijlocul anilor ‘80. Acesta declara ca al 8-lea efect Martini reprezinta numele de cod al RV, iar rezultatele cercetarilor în domeniu depasesc limitele credibilului. În continuare, prezentam relatarea oficiala a efectelor obtinute cîteodata prin RV (8 Martini) de programul american de spionaj psihic, care, spre deosebire de proiectele omoloage sovietice sau cehe, nu se baza pe idei stiintifice despre modul în care lucra PSI si, prin urmare, era un studiu calitativ asupra razboiului paranormal. Ingo Swann a contactat armata americana pentru a antrena spioni psihici. Ca un lider al clarvazatorilor, autoritatile americane îl testasera pe Ingo asupra posibilitatilor sale de vedere la distanta, care s-au dovedit a fi în cel mai înalt grad. Asa de importante erau rezultatele în urma testarii lui Ingo, încît, dupa demonstratia spectaculoasa, celor care testau le-au trebuit 8 pahare de Martini ca sa-si revina si sa-si calmeze nervii. Dupa aceasta, RV a fost supranumit “al 8-lea efect Martini”. Ingo Swann vorbeste despre un incident întîmplat în 1976, care este sursa interviului de pe site-ul Internet “Dreamland” al Universitatii statului Wisconsin, la 12 decembrie 1996. Ingo Swann a fost îndrumat sa spioneze psihic submarinele sovietice, într-unul din testele importante la care a fost supus, avînd ca martori generali ai armatei americane. Ingo a dezvaluit ca vede submarinul tragînd într-un OZN si OZN-ul tragînd în submarin. El a facut si o schita a ceea ce vedea. Dupa 3 zile, Putoff l-a angajat pe Ingo. Teama de rezultatele cercetarilor sovietice si de amplasarea armelor paranormale a fortat CIA si DIA sa priveasca în mod serios întregul subiect al PSI în cadrul armatei. Swann afirma în fata militarilor: “Sovieticii nu executa cercetarile lor asupra a ceea ce vesticii denumesc cercetare psihica. Termenul corect pentru conceptul lor de cercetare este psihotronica”. Dezvoltarea acestei linii de cercetare a condus la formarea unor operatori PSI, care si-au unit cîmpurile biofizice pentru a forma mintea grupului, care a fost stimulata de informatia primita în 1973 despre cercetarea psihica strict secreta din baza din nord-estul Leningradului, cu numele de cod “Cutia Neagra”. Aceasta informatie s-a scurs, în 1973, de la cercetatorul dr. Igor Vladsky, într-o scrisoare catre psihologul Gene Kearney de la Harvard. Progresele rusesti în domeniul ESP si al telekineziei pareau sa-i conduca spre posibilitatea de a produce efecte psihice. Acesta i-a înspaimîntat pe comandantii unitatilor de rachete americane, deoarece posibilitatea ca rusii sa faca nefunctionale rachetele balistice americane, fie în silozurile lor, fie în zborul spre tinta, ar distruge capacitatea de intimidare nucleara americana. Una dintre primele masuri luate a fost cooptarea unui larg cerc de specialisti în unitatile de cercetare a paranormalului. Astfel, în 1975, cunoscutul inginer atomist Thomas Bearden a fost folosit de armata americana pentru studiul psihotronicii. Sovieticii reusisera sa creeze noi forme de gînduri din inconstientul colectiv si sa provoace materializare. Mintile telepatilor se puteau sinergetiza, oferind noi capacitati pentru telekinezie si telepatie. Aceste fapte erau cunoscute de americani. Astfel, este mentionat în documentele DIA, scrise în 1972, asupra cercetarilor parapsihologice din Rusia si Cehia, în sectiunea despre aportul tehnic, ca sovieticii puteau materializa energia corpului omenesc în locuri îndepartate, pentru a fura documente strict secrete sau pentru a strica anumite echipamente. Intr-un alt document, în 1975, care prezenta ultimele descoperiri ale cercetarii parapsihologice cehe si sovietice, se discuta pe larg despre PK (psihokinezia). Se mentiona numele celor mai cunoscuti parapsihologi, Kulaghina, Vinogradova si Ermolaev. Despre Kulaghina se afirma ca avea capacitatea de a afecta tesuturile vii si era posibil sa si-o exercite si asupra tintelor umane. Puterea Vinogradovei de a muta obiecte si capacitatile levitationale ale lui Ermolaev puteau fi folosite pentru a activa sau dezactiva sursele de putere, sau de a fura documente militare ori software. Generatoarele lui Robert Pavlita si indicatorii PK ai lui Julius Krmessky puteau fi folositi sa antreneze un mare numar de cetateni sovietici si cehi pentru a dezvolta si a controla abilitatile psihice latente. Astfel de unitati operationale bine antrenate, alcatuite din persoane necunoscute, puteau fi folosite într-un mare numar de actiuni secrete, sub acoperire. Mai putin spectaculos, dar mai semnificativ este faptul ca savantii sovietici si cei din Cehia au realizat un demers interdisciplinar, unificator, pentru a determina sursele de energie si interactiunile care intervin în PK. Astfel, spune documentul citat, rusii si cehii par a fi mult în fata omologilor lor americani si europeni în realizarea acestui scop, deoarece este un pas destul de mic de la întelegere la aplicare si, fara îndoiala, ca multe aplicatii au si fost directionate catre om pentru o serie de scopuri, fie ele bune, fie rele. Ambele supraputeri au devenit interesate de telekinezie datorita implicatiilor sale militare. Efectele telekinetice pot fi mici, dar nu este necesara prea multa forta pentru a distruge un circuit dintr-un sistem de ghidare a rachetelor sau pentru a distruge un capilar în creier. Fortata sa se pregateasca pentru contractarea armelor psihice de catre sovietici, cehi si chinezi, care lucrau de ani buni în cadrul unor proiecte vaste în domeniul armei paranormale, cercetarile americane care au fost întreprinse în primii ani dupa 1970 erau de mica extindere în raport cu uriasele investitii pe care le suportau rusii pentru institutele de cercetare care pregateau razboiul PSI. Aceasta stare de fapt se datora comunitatii stiintifice vestice, care minimaliza importanta paranormalului. Numarul de savanti dornici sa ajute CIA sa înceapa programe de spionaj psihic era foarte limitat din cauza starii proaste a cercetarii psihice în vest. Totusi, doi fizicieni, Russel Targ si dr. Hal Puthoff, s-au angajat pe acest drum. Ei au început cercetari în domeniul vederii la distanta cu Ingo Swann, la Institutul de Cercetari din Stanford (SRI), California. La 6 iunie 1972, au început primele experimente. Ingo Swann a reusit sa influenteze psihic un magnetometru pe care îl folosea Puthoff pentru a-i testa capacitatile. Apoi au urmat o serie de experimente de vedere la distanta asupra lui Swann, care n-au avut la început succesele scontate. În cartea lui Jim Schanabel, “Spionii psihici”, acesta mentioneaza ca, în 1973, Swann a cerut coordonatele geografice ale unor locuri pe care trebuia sa le vada. Targ si Puthoff n-au acceptat la început aceasta idee, dar pîna la urma au aprobat-o. Astfel, au pus în practica conceptul introdus de ei, vederea la distanta controlata (CRV), care constituie o sinergie a telepatiei si clarviziunii. Pentru aceste studii psihice, rusii folosesc termenul de psihotermica. Spionul psihic în acest joc calatoreste mental spre destinatia respectiva, încearca sa obtina o imagine mentala a ceea ce se afla acolo si apoi sa schiteze ceea ce vede. Cu aceasta noua forma de vedere la distanta, eficienta lui Swann a crescut la niveluri acceptabile, astfel ca CIA a devenit suficient de interesanta pentru a creste finantarea acestor cercetari. Atunci cînd Puthoff i-a dat lui Swann coordonatele unui loc aflat la est de Muntele Shasta, din California, telepatul a descris acel loc: “Vad un munte spre sud-vest. Cred ca sînt deasupra Oceanului”. Atunci cînd i s-au dat coordonatele unui loc la 40 de kilometri de Muntele Hekla, din sudul Islandei, Ingo a declarat: “Vad un vulcan spre sud-vest”. Cînd Puthoff i-a dat coordonatele unui punct situat în mijlocul Lacului Victoria, acesta a declarat: “Simt un curent deasupra apei, care se îndreapta catre uscat. Lacul este spre vest. Vad si un deal mare”. Puthoff gîndea ca Swann a descris obiectivul gresit, pîna cînd a consultat un atlas geografic si a înteles ca daduse coordonatele unui sat Ushashi, aflat la 50 de kilometri de Lacul Victoria, în directia sud-vest. Swann avusese dreptate. Rezultate ca acesta i-au permis lui Puthoff sa obtina finantare de la CIA. În timpul desfasurarii acestor experimente cu Swann, Puthoff a primit un telefon de la un politist pensionar, nimit Pat Price. Acesta a dorit sa fie si el testat, pentru a i se observa capacitatile paranormale. Price a dat o descriere detaliata a bazei secrete americane aflate sub pamînt. La experiment asista si Richard Kennett, reprezentantul CIA. Si Kennett a crezut la început ca Price gresea, deoarece el daduse coordonatele casei de vacanta a lui Richard din Virginia de Vest. Cînd Kennett a ajuns mai tîrziu la casa sa de vacanta a aflat despre existenta bazei secrete, aflate lînga casa sa. Era vorba despre centrul de interceptare a telefoanelor si a satelitilor spioni “Sugar Grove” aflat în schema de functionare a NSA (Agentia de Securitate Nationala din SUA). Price a revelat chiar si numele a 3 ofiteri superiori care lucrau acolo. Din acest moment, DIA a luat foarte în serios cercetarile întreprinse de Puthoff, Targ si Price. Acestia erau suspectati a fi spioni comunisti, deoarece nimeni nu credea ca astfel de informatii supersecrete puteau fi aflate prin mijloace psihice. Deoarece nu s-a gasit nici o proba în acest sens, agitatia creata s-a stins. Pentru a-i mai calma pe cei de la CIA, Price le-a dat informatii despre o baza similara celei a NSA, aflata în Rusia, la Muntele Narodnaia, în nordul muntilor Urali. El a descris baza subterana, proportia mare a femeilor în personalul bazei si antenele radar. Între Price si Swann a aparut o rivalitate. Price a fost recunoscut ca fiind cel mai bun spion psihic. Acesta a fost îndrumat sa spioneze Semipalatinsk, mai precis cladirile existente acolo. Price a descris exact sferele de 20 de metri diametru si macaralele uriase construite cu ajutorul unor tehnici speciale pentru a sigila containerele cu bombe nucleare. Fotografiile din satelit au aratat ca ceea ce a vazut Price a fost corect. Pîna atunci se presupunea ca Semipalatinsk era o arma de tip “raza mortii” care îsi datora energia exploziilor nucleare. Este îndeobste cunoscut ca agentiile de informatii ucid pe cei care le ameninta puterea. Capacitatea lui Price de a spiona psihic era foarte mare; astfel, el putea citi la locul pe care îl spiona cuvinte si numere. Moartea lui Price, în 1975, a avut loc în circumstante misterioase. Se presupune ca sovieticii l-au otravit pe Price, foarte probabil cu micotoxina, o substanta care este produsa de un fungus. Se poate ca uciderea lui Price de catre KBG sa fi avut o prioritate deosebita, deoarece posibilitatile paranormale ale acestuia puneau în pericol programele psihotronice sovietice. Este posibil, de asemenea, ca Price sa fi fost victima unui grup puternic de spioni psihici sovietici antrenati pentru uciderea la distanta. Oricare ar fi cauza adevarata a mortii sale, Price a fost prima victima a cursei înarmarii cu arma PSI. Swann i-a convins pe Puthoff si Targ ca este în stare sa antreneze orice persoana pentru a spiona psihic. Scopul era de a antrena personal militar care lucra în domeniu, mai curînd decît persoane care aveau deja calitati paranormale. Generalii, care îl inspectau în cercetarile sale în domeniul PSI, au fost convinsi de Swann sa devina elevi în cadrul programului de CRV. Dupa parcurgerea programului, acesti ofiteri de grad înalt puteau spiona psihic fisiere strict secrete. Astfel, militarii au fost convinsi ca spionajul psihic poate deveni o arma aflata în uzul militar. Agenti operativi din CIA, DIA, NSA si alte organizatii secrete au urmat acest program. Pentru antrenarea personalului din acest program s-a facut etapizare secreta pentru 20 de ani a cursurilor de spionaj psihic. Acest program s-a numit “Star Gate”. Ingo Swann a utilizat sistemul sau de CRV, precum si protocoalele sale, înca de la experimentele initiale, pentru a-i ajuta la antrenamente pe nou-venitii în domeniul armei PSI. Aceste cursuri s-au generalizat apoi si pentru studiile comerciale sustinute în SUA, astazi la un cost de 7.000 de dolari pe saptamîna. Documente obtinute de la Serviciile de Informatii americane, care au fost publicate în revista Lobster, ne indica faptul ca Grill Flame era aripa operationala a programului Star Gate. Acesta a demarat în 1975, cînd armata americana a început programul sau de cercetari pentru descoperirea a ceea ce poate afla inamicul prin folosirea spionajului psihic. Din 1978, armata americana a primit misiunea de a obtine informatii prin spionaj psihic. Programul Ministerului Apararii american pentru CRV a fost plasat sub denumirea “Grill Flame” si condus de DIA, dar avînd drept componente si agentiile de informatii ale statului. Acest proiect strict secret era cunoscut numai de circa 12 persoane din Pentagon si de oficialitatile Serviciilor Secrete. Mel Riley era unul dintre primii spioni psihici militari si facea parte din acest program. În 1979, unul din primele sale obiective a fost testul nuclear chinez de la Lop Nor. El a vizualizat caderea din avion a bombei nucleare chineze, explozia acesteia, precum si esecul intrarii în reactie nucleara în lant. El a raportat ca bomba nucleara chineza era mai sofisticata decît credeau Serviciile de Informatii americane, chinezii facînd uz de un perfectionat proces de îmbogatire a combustibilului nuclear. Sase persoane, în majoritate personal al armatei, erau testate de SRI (Stanford Research Institute) pentru a fi cooptati în proiectul “Grill Flame” si toti au fost gasiti compatibili cu respectivul proiect. Acestia erau cunoscuti cu numele de cod “Naturalii”. Unitatea îsi avea sediul la Fort Meade, în statul Maryland, si facea parte din NSA. Aici erau pregatiti spionii spihici pentru supravegherea bazelor militare sovietice si chinezesti. La sfîrsitul anului 1978, unitatea a primit misiuni ofensive de spionaj din partea comunitatii de informatii la care avea acces. Generalul Edmund Thompson, fiind comandantul unitatii, a reusit sporirea bugetului unitatii, si astfel au mai putut fi angajate trei persoane care sa se ocupe de CRV. Astfel, a putut fi creata divizia speciala de actiune. Printre succesele înregistrate de aceasta divizie se numara si vederea de la distanta a exploziei nucleare atomice chineze de la Lop Nor, din anul 1979, a ciupercii uriase care s-a format. Radiatiile nucleare erau vazute de Mel Riley ca o lumina de culoare verde. Acesta a fost însarcinat de NSA sa spioneze un consul american din zona Marii Mediterane, de unde rusii extrageau informatii. Joe McMoneagle, un alt renumit spion psihic, a reusit sa descopere cum, vizavi de consulat, un rus avea un post de ascultare. El a mai descoperit si o echipa a NSA care îi supraveghea pe rusii care spionau consulatul cu mijloace electronice. Acest fapt este prezentat de Jim Schnabel din interviurile realizate cu Puthoff, Riley, McMoneagle si Skip Atwater, unul din primii promotori ai CRV. Tot în 1979, McMoneagle a vazut lumina verde, cea pe care el o asimileaza radiatiilor nucleare, pe malul marii din Spania. S-a auzit mai apoi ca în acea regiune un bombardier american pierduse o bomba atomica. Grupul a mai primit misiunea de a prevedea locul de impact al caderii statiei spatiale Skylab. Cînd aceasta, într-un final, a cazut de pe orbita pe pamînt, Skylab a lovit vestul Australiei. McMoneagle prezisese zona prin CRC. Grupul de lucru a mai descoperit locul în care s-a prabusit un elicopter american într-o regiune îndepartata din Peru. Au fost vizualizate corpurile arse ale pilotului si copilotului. Rezultatele programelor de cercetare din literatura fantastica descriu telepatii militari ca pe niste PSI-corpuri care pot scana mintile oamenilor cum le e voia. Oare aceasta este numai o fictiune? Asa cum aminteam mai înainte, rusii au cheltuit sute de milioane de ruble pentru dezvoltarea ESP. Nu ar fi fost posibil ca si americanii sa dezvolte astfel de programe care sa permita punerea la punct a tehnologiei de scanare telepatica? De fapt, obiective umane au fost spionate psihic pentru comunitatea agentiilor de informatii americane. Cartea despre care am pomenit mai înainte “Remote Viewers” documenteaza ca grupul Grill Flame a interogat psihic cu succes un agent al unei tari est-europene despre care CIA avea informatii ca era spion. McMoneagle l-a scanat si a aflat ca primise mari sume de bani. In timpul supunerii acestuia la testul cu detectorul de minciuni, atunci cînd i s-a pus întrebarea despre primirea banilor, spionul a exclamat: “Aceasta de unde o stiti?”. 

Sursa: Piatza.net

Mistere ale Universului

Chiar daca astronomii si fizicienii sunt zilnic cu un pas mai aproape de cunoasterea spatiului cosmic, multe lucruri ar putea sa ramana mereu un mister, chiar si pentru cei mai mari savanti ai lumii.

1. Cel mai mare mister este, la ora actuala, “energia intunecata”, care alcatuieste 73% din Univers, dar nu poate fi masurata si idetificata. Savantii stiu de existenta ei prin dovezi indirecte, ea fiind necesara pentru a se mentine un echilibru al materiei in Univers.

2. “Materia intunecata”, desi nu a fost nici ea identificata, se crede ca este “lipiciul” care uneste materia din Univers. Spre deosebire de “energia intunecata”, aceasta materie misterioasa ar putea fi candva identificata si studiata.

3. Baryonii, misterioase particule care alcatuiesc o materie “anormala”. Confuzia savantilor este ca, daca aduna materia intunecata, energia intunecata si baryonii nu ajung sa obtina 100% din materia Universului, prin urmare ceva pare sa lipseasca.

4. De ce explodeaza stelele? Desi oamenii de stiinta au aflat multe date despre formarea unei stele, tot nu inteleg ce se intampla in interiorul ei atunci cand explodeaza si devine o supernova.

5. Ionizarea Universului: timp de sute de mii de ani dupa Big Bang, electronii au fost despartiti de atomi, iar cercetatorii nu inteleg de ce s-a intamplat asta si cum s-au unit ulterior.

6. Care este sursa radiatiilor cosmice? Terra este protejata de aceste radiatii daunatoare, datorita atmosferei sale, insa astronomii nu stiu inca de unde provin ele.

7. Sistemul nostru solar este considerat ciudat, iar savantii nu stiu inca daca el s-a format dupa anumite reguli sau totul a fost o pura intamplare.

8. De ce este Soarele atat de fierbinte? Stratul exterior al Soarelui nostru (corona) este considerat foarte fierbinte si specialistii nu gasesc o explicatie logica pentru acest fenomen.

Sursa: Piatza.net

Misterele Marelui Zid chinezesc

Marele Zid Chinezesc este de mii de ori mai lung decat orice monument construit vreodata. Inceput inainte de nasterea lui Iisus, inca se mai construia cand Columb a ajuns in America. Milioane de oameni au murit in construirea lui. Atat de vast si complicat incat nu exista nicio harta clara cu intreaga constructie.

Incepe de pe tarmurile Marii Galbene, se intinde peste muntii de la nord de Beijing, prin inima Chinei de Nord, ajunge la marile rauri apoi, pentru mii de mile, strabate deserturi pentru a traversa apoi munti de netrecut. Este cea mai naucitoare constructie din lume, intinzandu-se pe mai bine de 4 mii de mile, avand 45 de castele si sute de turnuri de control si numeroase tunele secrete.

Insa putini dintre turistii sau oamenii de stat care isi fac poze pe Marele Zid Chinezesc stiu ca in afara de zidurile cunoscute publicului exista 35 de mii de mile de ziduri pierdute si redescoperite.

Povestea marelui zid trebuie sa plece de la intrebarea de ce se temeau intr-atat de mult chinezii incat sa construiasca un zid pe care il numeau cel mai lung cimitir din lume. Chinezii, inca de la inceput, au construit in jurul lor ziduri. In jurul caselor, apoi a oraselor si, in final, a tarii. Constructia zidurilor era atat de bine intiparita in mentalitatea chinezeasca incat caractele chinezesti pentru oras sunt aceleasi ca pentru zid.

Despre cei care ii infricosau intr-atat de mult pe chinezi se spunea ca soseau macelarind, violand, arzand si ucigand, lasand in urma lor orase in flacari pline de cadavre. Acestia erau popoarele nomade. Toate in razboi cu viata asezata a chinezilor pentru ca acestia aveau tot ce lor le lipsea: un pamant pe care sa traiasca, orase prospere si o civilizate infloritoare. Astfel, pentru a pune o bariera intre lumea civilizata a Chinei si barbari, chinezii au construit Marele Zid.

Constructia unui zid care sa inconjoare o tara atat de mare ca si China avea nevoie de un om puternic. Si l-au gasit intr-un conducator atat de puternic incat China ii poarta numele: imparatul Qin. Cu doua secole inainte de nasterea lui Iisus, el a inceput constructia unui zid mai lung de 4 mii de mile, finalizat in doar 12 ani. Se intindea din centrul Chinei peste munti, deserturi si platouri pana la granita coreana.

Este facut din pamant presat folosind o tehnica si astazi raspandita in China. Intai se aseazau placi de lemn, puse paralel, cu o distanta intre ele cat se dorea sa fie zidul de gros. Apoi se punea pamant intre placi, se turna apa si se batatorea cu picioarele. Placile se puneau unele peste altele si se construia zidul in sus. Era un mod ieftin si rapid sa construiesti un zid. De 100 de ori mai usor decat daca ar fi fost construit din piatra. Astfel chinezii au construit 4 mii de mile de zid in doar 12 ani. In ciuda modului simplist in care sunt construite, aceste ziduri pot dura o perioada foarte mare de timp.

Zidurile au protejat China, insa cu un pret enorm. Milioane de oameni au murit in timpul constructiei zidului. Se spune ca mortii au fost ingropati in el si ca oasele erau atat de numeroase incat au facut ca zidul sa fie alb. Exista si o legenda in legatura cu acest zid: In timpul unei ierni geroase Meng Chang Nu s-a hotarat sa-si vizideze sotul care lucra la constructia zidului. Aducand haine preaiubitului sot s-a dus la primul turn si i-a intrebat pe soldati unde il poate gasi pe sotul sau. Ei stiau ca acesta murise, dar nu aveau curaj sa-i spuna adevarul. Asa ca au trimis-o la urmatorul turn. Din nou i s-a spus aceeasi poveste. Asa ca a mers de-a lungul zidului cautandu-si cu disperare sotul, de la platoul tibetan la Marea Galbena. Aici, in sfarsit, cineva i-a spus ca sotul sau murise. Unul dintre miile de suflete torturate care bantuiau zidul. Tristetea sa a fost atat de mare si disperarea atat de sfasietoare incat lacrimile sale au facut o spartura in zid. Astazi exista un templu dedicat acestei femei. Aici vin pelerini care bat clopotul pentru a le aduce noroc si se roaga in fata statuii sale, putand privi prin telescop spartura din zid facuta de lacrimile femeii.

Dupa ce imparatul Qin a murit a urmat la putere dinastia Han care a continuat obsesia acestuia pentru zidurile marete. Aceasta a construit un al doilea mare zid. Avea 67 mii de mile fiind, pana atunci, cea mai lunga constructie din istoria omenirii. Construit si mai elementar decat primul, din nisip compresat, nuiele, balegar a rezistat doua mii de ani caldurii desertului si vanturilor reci.

Este zidul care a facut posibila existenta legendarei Cai a matasii. Zidul apara de raidurile armatelor nomade pe negustorii care duceau spre Europa matase, blanuri, ceramica si rubarba, folosita la acea vreme ca un excelent medicament, si se intorceau cu aur, fildes si corali. Pe langa aceste obiecte de lux, negotul cel mai important era cel cu idei si inventii. Pe acest drum a ajuns in Europa compasul magnetic, inventie care a facut posibil ca Columb sa gaseasca America, iar in China a ajuns religia – primele forme de crestinism, dar mai important pentru chinezi, budismul. Arta care a patruns odata cu budismul a revolutionat China. Obisnuiti sa construiasca la scara mare, chinezii au aplicat ce invatasera din constructia zidurilor in arta religioasa, iar rezultatul a fost colosal.

Marele zid a schimbat si istoria Europei. Vazand ca nu este chip sa treaca de colosalul zid, nomazii au mers spre vest cucerind Asia Centrala si Europa de Est, amenintand cealalta mare putere a lumii antice, Roma. Erau atat de temuti incat atunci cand au ajuns la portile Romei, insusi Papa Leon a iesit in intampinarea lor pentru a le cere sa crute orasul. Legenda spune ca Attila, foarte superstitios, s-a retras pentru ca numele papei insemna leu. Insa era doar o perioada scurta de liniste pentru Roma. Europa nu a scapat de invaziile barbare care au adus 5 secole de ani intunecati.

In timp ce Europa suferea, adapostita de maretul zid, China intra in anii de aur ai dinastiei Tang, cei mai bogati si puternici conducatori din istoria Chinei. Unul dintre putinele morminte gasite din acea perioada este cel al unei tinere printese. Picturile murale din interiorul acestui mormant arata o China aristocrata, bogata si culta, cu obiceiuri aduse pe Calea matasii, cum ar fi jocul de polo. Armatele dinastiei aparau China pe ambele parti ale zidului, incat acesta nu-si mai gasea nicio intrebuintare lasat astfel in ruina. Noua dinastie prefera sa-si pastreze puterea prin negocieri si diplomatie mai degraba decat cu armele, iar cei mai priceputi diplomati ai timpului erau printesele chineze.

Cate o printesa chineza era promisa ca sotie unui conducator barbar. Sacrificarea unei tinere fete unei vieti alaturi de barbari parea un pret mic platit pentru pace. Era cu siguranta mai ieftin decat sa construiesti si sa pazesti un zid imens. Insa aceasta politica a avut rezultate doar pe termen scurt. Curand, China avea sa cunosca furia celui mai temut razboinic pe care lumea l-a cunoscut: Gengis Han. Se spunea ca razboinicii lui nu cunosteau oboseala sau mila. Alergau sute de kilometri in cautarea urmatoarelor victime si, atunci cand nu mai aveau hrana, sugeau sangele cailor. Popoarele erau atat de inspaimantate de ei incat capitulau fara sa lupte. In curand, Gengis Han si-a intors privirile spre pamanturile fertile ale Chinei. Nepund trece de fortaretele zidului, Gengis Han si-a trimis mongolii in partile de zid pe care dinastia le lasase in paragina. Au distrus partea de nord, barbarii ajungand astfel in China. A fost o lectie amara pe care chinezii nu aveau sa o uite.

In vremea in care Marco Polo a ajuns in China, aceasta se intindea de la mare pana in Europa, nemaiavand nevoie sa fie pazita de catre marele zid. Multi s-au intrebat de ce in celebrele sale memorii Marco Polo nu a amintit de Marele Zid Chinezesc. In acea perioada era in asa stare de paragina incat nu merita sa fie amintit.

Dupa Gengis Han a venit la putere Kublilai Khan care nu avea sa domneasca mult. Chinezii inca il percepeau ca pe un barbar invadator si a fost inlocuit de dinastia Ming care era hotarata ca greselile din trecut sa nu fie repetate. Dupa ce i-au alungat pe mongoli din tara in 1368, cand Europa era devorata de ciuma, dinastia Ming a inceput constructia celei mai marete constructii din lume. Mai impunatoare decat zidurile dinaintea lui, pentru ca acest zid a fost constuit in mare parte din piatra, intinzandu-se de la Marea Galbena pana la Desertul Gobi. Intreg zidul este intesat de turnuri de contol in care stateau strajeri care, in cateva ore, puteau alerta o armata de un milion de soldati daca invadatorii ar fi atacat. La fiecare 15 metri erau construite gauri de scurgere pentru ploaie care erau indreptate in interiorul zidului pentru a nu le acorda dusmanilor posibilitatea sa-si faca rezerve de apa. Soldatii din turnuri stateau in afara zidului, astfel incat sa fie capabili sa tinteasca cu sagetile pe cei care vroiau sa treaca zidul. Atat din punct de vedere al arhitecturii, a fortei de munca folosita si a terenului pe care a fost ridicat, unele portiuni fiind aproape perpendiculare, constructia ramane chiar si astazi uimitoare.

Cu toate ca era vechi de doua mii de ani, abia acum cu vreo doua sute de ani europenii au inceput sa-i dea importanta. In 1793 englezii au trimis o misiune diplomatica pentru a incheia contracte comerciale. Cand McCartney, conducatorul diplomatic, a ajuns in China si s-a oprit in fata maretului zid sa-l admire, chinezii ramasesera incurcati. De ce cineva s-ar opri sa admire o gramada de pietre vechi. Intre timp zidul cazuse din nou in uitare. Unul dintre englezi a desenat zidul, desen care a fost reprodus de mii de ori ca o curiozitate pentru europeni. Abia dupa secole de razboaie cu lumea europeana si apoi suferind distrugerile regimului comunist, zidul a inceput sa fie o emblema pentru China atragand turistii.

Sursa: 2012 Era Noastra