Stirile despre proiectele de cercetare paranormale din cadrul
razboiului PSI au ajuns, filtrate, în Occident. Sheila Ostrander si Lyn
Schroeder au introdus publicul american în lumea razboiului paranormal
rusesc prin lucrarea “Descoperiri psihice în spatele Cortinei de Fier”.
Interesul din ce în ce mai mare al Serviciilor de Informatii americane a
fost reflectat de un raport al Agentiei de Informatii al Ministerului
American al Apararii (DIE) numit “Comportament ofensiv controlat –
URSS”, publicat în 1972. Aici se prezenta posibilitatea ca spionii
psihici rusi sa poata fi capabili sa citeasca în întregime documentele
secrete ale armatei americane, sa urmareasca miscarile de trupe si
echipamente si chiar sa descopere secretele instalatiilor americane.
Analistii CIA banuiau ca Serviciile puteau dispune de posibilitatea de a
controla telepatic gîndurile comandantilor armatei americane, precum si
ale liderilor politici. De asemenea, banuiau ca rusii aveau capacitatea
de a ucide de la distanta cetateni americani. Telekinezia putea, de
asemenea, sa destabilizeze echipamentele militare, cum ar fi
calculatoarele, sistemele de arme nucleare si vehiculele spatiale.
Raportul considera ca “impactul major din spatele deciziei sovietice de a
stapâni facilitatile oferite de comunicatiile telepatice, telecinetica
si bionica, se datoreaza KGB-ului si armatei”. CIA si DIA (ca parte a
armatei) au început sa ia în serios cercetarea sovietica din acest
domeniu.
Între 1969 si 1971, sursele Serviciilor de Informatii americane au
început sa descopere si sa aiba confirmarea ca Uniunea Sovietica era
adînc angajata în asa-numita “cercetare psihica”. In 1970 s-a descoperit
ca bugetul anual de cheltuieli cu aceste cercetari era de 60 milioane
de ruble, pentru ca peste 5 ani acestea deja sa ajunga la 300 milioane
de ruble. Ingo Swann a fost unul dintre primii spioni psihici americani.
El a lucrat la Institutul de Cercetari din Stanford, între 1972 si
1982.
Dupa ce si-a efectuat serviciul militar în Coreea, prin anii ‘70,
ajunsese sa-si rotunjeasca veniturile, devenind subiect în experimente
parapsihologice. El a devenit mai apoi primul spion psihic al doctorului
Hal Putoff si mai apoi a stabilit cele 6 protocoale care în prezent
sînt utilizate de spionii psihici americani. Proiectul Grill Flame a
fost implementat în 1978 de armata americana pentru a demara cercetarile
asupra spionajul psihic. Apoi s-a continuat cu multe alte proiecte,
precum: “Centre Lane”, “Sun Streak” si “Star Gate”. Aceste proiecte sînt
prezentate în amanuntime de Jim Shuabel în excelenta sa carte “Istoria
secreta a spionajului psihic american”, si de dr. Armen Victorian în
articolele “Cercetarea psihica la Pentagon” si “Spionajul psihic în
comunitatea de informatii americana”. Despre al 8-lea efect Martini a
vorbit Norman Jackson, purtatorul de cuvînt al CIA si în acelasi timp
consilier tehnic, într-o emisiune televizata la Nightline TV, în ziua de
28 noiembrie 1995, atunci cînd prezenta utilizarea programelor RV
(vedere la distanta – remote viewing), pe la mijlocul anilor ‘80. Acesta
declara ca al 8-lea efect Martini reprezinta numele de cod al RV, iar
rezultatele cercetarilor în domeniu depasesc limitele credibilului.
În continuare, prezentam relatarea oficiala a efectelor obtinute
cîteodata prin RV (8 Martini) de programul american de spionaj psihic,
care, spre deosebire de proiectele omoloage sovietice sau cehe, nu se
baza pe idei stiintifice despre modul în care lucra PSI si, prin urmare,
era un studiu calitativ asupra razboiului paranormal. Ingo Swann a
contactat armata americana pentru a antrena spioni psihici. Ca un lider
al clarvazatorilor, autoritatile americane îl testasera pe Ingo asupra
posibilitatilor sale de vedere la distanta, care s-au dovedit a fi în
cel mai înalt grad. Asa de importante erau rezultatele în urma testarii
lui Ingo, încît, dupa demonstratia spectaculoasa, celor care testau
le-au trebuit 8 pahare de Martini ca sa-si revina si sa-si calmeze
nervii. Dupa aceasta, RV a fost supranumit “al 8-lea efect Martini”.
Ingo Swann vorbeste despre un incident întîmplat în 1976, care este
sursa interviului de pe site-ul Internet “Dreamland” al Universitatii
statului Wisconsin, la 12 decembrie 1996. Ingo Swann a fost îndrumat sa
spioneze psihic submarinele sovietice, într-unul din testele importante
la care a fost supus, avînd ca martori generali ai armatei americane.
Ingo a dezvaluit ca vede submarinul tragînd într-un OZN si OZN-ul
tragînd în submarin. El a facut si o schita a ceea ce vedea. Dupa 3
zile, Putoff l-a angajat pe Ingo.
Teama de rezultatele cercetarilor sovietice si de amplasarea armelor
paranormale a fortat CIA si DIA sa priveasca în mod serios întregul
subiect al PSI în cadrul armatei. Swann afirma în fata militarilor:
“Sovieticii nu executa cercetarile lor asupra a ceea ce vesticii
denumesc cercetare psihica. Termenul corect pentru conceptul lor de
cercetare este psihotronica”. Dezvoltarea acestei linii de cercetare a
condus la formarea unor operatori PSI, care si-au unit cîmpurile
biofizice pentru a forma mintea grupului, care a fost stimulata de
informatia primita în 1973 despre cercetarea psihica strict secreta din
baza din nord-estul Leningradului, cu numele de cod “Cutia Neagra”.
Aceasta informatie s-a scurs, în 1973, de la cercetatorul dr. Igor
Vladsky, într-o scrisoare catre psihologul Gene Kearney de la Harvard.
Progresele rusesti în domeniul ESP si al telekineziei pareau sa-i
conduca spre posibilitatea de a produce efecte psihice. Acesta i-a
înspaimîntat pe comandantii unitatilor de rachete americane, deoarece
posibilitatea ca rusii sa faca nefunctionale rachetele balistice
americane, fie în silozurile lor, fie în zborul spre tinta, ar distruge
capacitatea de intimidare nucleara americana. Una dintre primele masuri
luate a fost cooptarea unui larg cerc de specialisti în unitatile de
cercetare a paranormalului.
Astfel, în 1975, cunoscutul inginer atomist Thomas Bearden a fost
folosit de armata americana pentru studiul psihotronicii. Sovieticii
reusisera sa creeze noi forme de gînduri din inconstientul colectiv si
sa provoace materializare. Mintile telepatilor se puteau sinergetiza,
oferind noi capacitati pentru telekinezie si telepatie. Aceste fapte
erau cunoscute de americani. Astfel, este mentionat în documentele DIA,
scrise în 1972, asupra cercetarilor parapsihologice din Rusia si Cehia,
în sectiunea despre aportul tehnic, ca sovieticii puteau materializa
energia corpului omenesc în locuri îndepartate, pentru a fura documente
strict secrete sau pentru a strica anumite echipamente.
Intr-un alt document, în 1975, care prezenta ultimele descoperiri ale
cercetarii parapsihologice cehe si sovietice, se discuta pe larg despre
PK (psihokinezia). Se mentiona numele celor mai cunoscuti
parapsihologi, Kulaghina, Vinogradova si Ermolaev. Despre Kulaghina se
afirma ca avea capacitatea de a afecta tesuturile vii si era posibil sa
si-o exercite si asupra tintelor umane. Puterea Vinogradovei de a muta
obiecte si capacitatile levitationale ale lui Ermolaev puteau fi
folosite pentru a activa sau dezactiva sursele de putere, sau de a fura
documente militare ori software. Generatoarele lui Robert Pavlita si
indicatorii PK ai lui Julius Krmessky puteau fi folositi sa antreneze un
mare numar de cetateni sovietici si cehi pentru a dezvolta si a
controla abilitatile psihice latente.
Astfel de unitati operationale bine antrenate, alcatuite din persoane
necunoscute, puteau fi folosite într-un mare numar de actiuni secrete,
sub acoperire. Mai putin spectaculos, dar mai semnificativ este faptul
ca savantii sovietici si cei din Cehia au realizat un demers
interdisciplinar, unificator, pentru a determina sursele de energie si
interactiunile care intervin în PK.
Astfel, spune documentul citat, rusii si cehii par a fi mult în fata
omologilor lor americani si europeni în realizarea acestui scop,
deoarece este un pas destul de mic de la întelegere la aplicare si, fara
îndoiala, ca multe aplicatii au si fost directionate catre om pentru o
serie de scopuri, fie ele bune, fie rele. Ambele supraputeri au devenit
interesate de telekinezie datorita implicatiilor sale militare. Efectele
telekinetice pot fi mici, dar nu este necesara prea multa forta pentru a
distruge un circuit dintr-un sistem de ghidare a rachetelor sau pentru a
distruge un capilar în creier.
Fortata sa se pregateasca pentru contractarea armelor psihice de
catre sovietici, cehi si chinezi, care lucrau de ani buni în cadrul unor
proiecte vaste în domeniul armei paranormale, cercetarile americane
care au fost întreprinse în primii ani dupa 1970 erau de mica extindere
în raport cu uriasele investitii pe care le suportau rusii pentru
institutele de cercetare care pregateau razboiul PSI. Aceasta stare de
fapt se datora comunitatii stiintifice vestice, care minimaliza
importanta paranormalului. Numarul de savanti dornici sa ajute CIA sa
înceapa programe de spionaj psihic era foarte limitat din cauza starii
proaste a cercetarii psihice în vest. Totusi, doi fizicieni, Russel Targ
si dr. Hal Puthoff, s-au angajat pe acest drum. Ei au început cercetari
în domeniul vederii la distanta cu Ingo Swann, la Institutul de
Cercetari din Stanford (SRI), California. La 6 iunie 1972, au început
primele experimente. Ingo Swann a reusit sa influenteze psihic un
magnetometru pe care îl folosea Puthoff pentru a-i testa capacitatile.
Apoi au urmat o serie de experimente de vedere la distanta asupra lui
Swann, care n-au avut la început succesele scontate.
În cartea lui Jim Schanabel, “Spionii psihici”, acesta mentioneaza
ca, în 1973, Swann a cerut coordonatele geografice ale unor locuri pe
care trebuia sa le vada. Targ si Puthoff n-au acceptat la început
aceasta idee, dar pîna la urma au aprobat-o. Astfel, au pus în practica
conceptul introdus de ei, vederea la distanta controlata (CRV), care
constituie o sinergie a telepatiei si clarviziunii. Pentru aceste studii
psihice, rusii folosesc termenul de psihotermica. Spionul psihic în
acest joc calatoreste mental spre destinatia respectiva, încearca sa
obtina o imagine mentala a ceea ce se afla acolo si apoi sa schiteze
ceea ce vede. Cu aceasta noua forma de vedere la distanta, eficienta lui
Swann a crescut la niveluri acceptabile, astfel ca CIA a devenit
suficient de interesanta pentru a creste finantarea acestor cercetari.
Atunci cînd Puthoff i-a dat lui Swann coordonatele unui loc aflat la est
de Muntele Shasta, din California, telepatul a descris acel loc: “Vad
un munte spre sud-vest. Cred ca sînt deasupra Oceanului”. Atunci cînd i
s-au dat coordonatele unui loc la 40 de kilometri de Muntele Hekla, din
sudul Islandei, Ingo a declarat: “Vad un vulcan spre sud-vest”. Cînd
Puthoff i-a dat coordonatele unui punct situat în mijlocul Lacului
Victoria, acesta a declarat: “Simt un curent deasupra apei, care se
îndreapta catre uscat. Lacul este spre vest. Vad si un deal mare”.
Puthoff gîndea ca Swann a descris obiectivul gresit, pîna cînd a
consultat un atlas geografic si a înteles ca daduse coordonatele unui
sat Ushashi, aflat la 50 de kilometri de Lacul Victoria, în directia
sud-vest. Swann avusese dreptate. Rezultate ca acesta i-au permis lui
Puthoff sa obtina finantare de la CIA.
În timpul desfasurarii acestor experimente cu Swann, Puthoff a primit
un telefon de la un politist pensionar, nimit Pat Price. Acesta a dorit
sa fie si el testat, pentru a i se observa capacitatile paranormale.
Price a dat o descriere detaliata a bazei secrete americane aflate sub
pamînt. La experiment asista si Richard Kennett, reprezentantul CIA. Si
Kennett a crezut la început ca Price gresea, deoarece el daduse
coordonatele casei de vacanta a lui Richard din Virginia de Vest. Cînd
Kennett a ajuns mai tîrziu la casa sa de vacanta a aflat despre
existenta bazei secrete, aflate lînga casa sa. Era vorba despre centrul
de interceptare a telefoanelor si a satelitilor spioni “Sugar Grove”
aflat în schema de functionare a NSA (Agentia de Securitate Nationala
din SUA). Price a revelat chiar si numele a 3 ofiteri superiori care
lucrau acolo. Din acest moment, DIA a luat foarte în serios cercetarile
întreprinse de Puthoff, Targ si Price. Acestia erau suspectati a fi
spioni comunisti, deoarece nimeni nu credea ca astfel de informatii
supersecrete puteau fi aflate prin mijloace psihice. Deoarece nu s-a
gasit nici o proba în acest sens, agitatia creata s-a stins. Pentru a-i
mai calma pe cei de la CIA, Price le-a dat informatii despre o baza
similara celei a NSA, aflata în Rusia, la Muntele Narodnaia, în nordul
muntilor Urali. El a descris baza subterana, proportia mare a femeilor
în personalul bazei si antenele radar.
Între Price si Swann a aparut o rivalitate. Price a fost recunoscut
ca fiind cel mai bun spion psihic. Acesta a fost îndrumat sa spioneze
Semipalatinsk, mai precis cladirile existente acolo. Price a descris
exact sferele de 20 de metri diametru si macaralele uriase construite cu
ajutorul unor tehnici speciale pentru a sigila containerele cu bombe
nucleare. Fotografiile din satelit au aratat ca ceea ce a vazut Price a
fost corect. Pîna atunci se presupunea ca Semipalatinsk era o arma de
tip “raza mortii” care îsi datora energia exploziilor nucleare. Este
îndeobste cunoscut ca agentiile de informatii ucid pe cei care le
ameninta puterea. Capacitatea lui Price de a spiona psihic era foarte
mare; astfel, el putea citi la locul pe care îl spiona cuvinte si
numere. Moartea lui Price, în 1975, a avut loc în circumstante
misterioase. Se presupune ca sovieticii l-au otravit pe Price, foarte
probabil cu micotoxina, o substanta care este produsa de un fungus. Se
poate ca uciderea lui Price de catre KBG sa fi avut o prioritate
deosebita, deoarece posibilitatile paranormale ale acestuia puneau în
pericol programele psihotronice sovietice. Este posibil, de asemenea, ca
Price sa fi fost victima unui grup puternic de spioni psihici sovietici
antrenati pentru uciderea la distanta. Oricare ar fi cauza adevarata a
mortii sale, Price a fost prima victima a cursei înarmarii cu arma PSI.
Swann i-a convins pe Puthoff si Targ ca este în stare sa antreneze
orice persoana pentru a spiona psihic. Scopul era de a antrena personal
militar care lucra în domeniu, mai curînd decît persoane care aveau deja
calitati paranormale. Generalii, care îl inspectau în cercetarile sale
în domeniul PSI, au fost convinsi de Swann sa devina elevi în cadrul
programului de CRV. Dupa parcurgerea programului, acesti ofiteri de grad
înalt puteau spiona psihic fisiere strict secrete. Astfel, militarii au
fost convinsi ca spionajul psihic poate deveni o arma aflata în uzul
militar. Agenti operativi din CIA, DIA, NSA si alte organizatii secrete
au urmat acest program. Pentru antrenarea personalului din acest program
s-a facut etapizare secreta pentru 20 de ani a cursurilor de spionaj
psihic.
Acest program s-a numit “Star Gate”. Ingo Swann a utilizat sistemul
sau de CRV, precum si protocoalele sale, înca de la experimentele
initiale, pentru a-i ajuta la antrenamente pe nou-venitii în domeniul
armei PSI. Aceste cursuri s-au generalizat apoi si pentru studiile
comerciale sustinute în SUA, astazi la un cost de 7.000 de dolari pe
saptamîna. Documente obtinute de la Serviciile de Informatii americane,
care au fost publicate în revista Lobster, ne indica faptul ca Grill
Flame era aripa operationala a programului Star Gate. Acesta a demarat
în 1975, cînd armata americana a început programul sau de cercetari
pentru descoperirea a ceea ce poate afla inamicul prin folosirea
spionajului psihic.
Din 1978, armata americana a primit misiunea de a obtine informatii
prin spionaj psihic. Programul Ministerului Apararii american pentru CRV
a fost plasat sub denumirea “Grill Flame” si condus de DIA, dar avînd
drept componente si agentiile de informatii ale statului. Acest proiect
strict secret era cunoscut numai de circa 12 persoane din Pentagon si de
oficialitatile Serviciilor Secrete. Mel Riley era unul dintre primii
spioni psihici militari si facea parte din acest program.
În 1979, unul din primele sale obiective a fost testul nuclear chinez
de la Lop Nor. El a vizualizat caderea din avion a bombei nucleare
chineze, explozia acesteia, precum si esecul intrarii în reactie
nucleara în lant. El a raportat ca bomba nucleara chineza era mai
sofisticata decît credeau Serviciile de Informatii americane, chinezii
facînd uz de un perfectionat proces de îmbogatire a combustibilului
nuclear. Sase persoane, în majoritate personal al armatei, erau testate
de SRI (Stanford Research Institute) pentru a fi cooptati în proiectul
“Grill Flame” si toti au fost gasiti compatibili cu respectivul proiect.
Acestia erau cunoscuti cu numele de cod “Naturalii”. Unitatea îsi avea
sediul la Fort Meade, în statul Maryland, si facea parte din NSA. Aici
erau pregatiti spionii spihici pentru supravegherea bazelor militare
sovietice si chinezesti.
La sfîrsitul anului 1978, unitatea a primit misiuni ofensive de
spionaj din partea comunitatii de informatii la care avea acces.
Generalul Edmund Thompson, fiind comandantul unitatii, a reusit sporirea
bugetului unitatii, si astfel au mai putut fi angajate trei persoane
care sa se ocupe de CRV. Astfel, a putut fi creata divizia speciala de
actiune. Printre succesele înregistrate de aceasta divizie se numara si
vederea de la distanta a exploziei nucleare atomice chineze de la Lop
Nor, din anul 1979, a ciupercii uriase care s-a format. Radiatiile
nucleare erau vazute de Mel Riley ca o lumina de culoare verde.
Acesta a fost însarcinat de NSA sa spioneze un consul american din
zona Marii Mediterane, de unde rusii extrageau informatii. Joe
McMoneagle, un alt renumit spion psihic, a reusit sa descopere cum,
vizavi de consulat, un rus avea un post de ascultare. El a mai
descoperit si o echipa a NSA care îi supraveghea pe rusii care spionau
consulatul cu mijloace electronice. Acest fapt este prezentat de Jim
Schnabel din interviurile realizate cu Puthoff, Riley, McMoneagle si
Skip Atwater, unul din primii promotori ai CRV. Tot în 1979, McMoneagle a
vazut lumina verde, cea pe care el o asimileaza radiatiilor nucleare,
pe malul marii din Spania. S-a auzit mai apoi ca în acea regiune un
bombardier american pierduse o bomba atomica.
Grupul a mai primit misiunea de a prevedea locul de impact al caderii
statiei spatiale Skylab. Cînd aceasta, într-un final, a cazut de pe
orbita pe pamînt, Skylab a lovit vestul Australiei. McMoneagle prezisese
zona prin CRC. Grupul de lucru a mai descoperit locul în care s-a
prabusit un elicopter american într-o regiune îndepartata din Peru. Au
fost vizualizate corpurile arse ale pilotului si copilotului.
Rezultatele programelor de cercetare din literatura fantastica
descriu telepatii militari ca pe niste PSI-corpuri care pot scana
mintile oamenilor cum le e voia. Oare aceasta este numai o fictiune? Asa
cum aminteam mai înainte, rusii au cheltuit sute de milioane de ruble
pentru dezvoltarea ESP. Nu ar fi fost posibil ca si americanii sa
dezvolte astfel de programe care sa permita punerea la punct a
tehnologiei de scanare telepatica? De fapt, obiective umane au fost
spionate psihic pentru comunitatea agentiilor de informatii americane.
Cartea despre care am pomenit mai înainte “Remote Viewers”
documenteaza ca grupul Grill Flame a interogat psihic cu succes un agent
al unei tari est-europene despre care CIA avea informatii ca era spion.
McMoneagle l-a scanat si a aflat ca primise mari sume de bani. In
timpul supunerii acestuia la testul cu detectorul de minciuni, atunci
cînd i s-a pus întrebarea despre primirea banilor, spionul a exclamat:
“Aceasta de unde o stiti?”.
Sursa: Piatza.net
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu