Nu toate accidentele OZN s-au intamplat la sol. In spatiul cosmic
care ne inconjoara au avut loc explozii misterioase, carora cercetatorii nu
le-au putut da alta explicatie decat catastrofe suferite de nave spatiale
extraterestre.
In 1969, astronomul American John Bigby a publicat un
articol surprinzator in revista Icarus. El sustinea ca, pe data de 18 decembrie
1958, in urma exploziei unui corp de mari dimensiuni, Pamantul a devenit mai
bogat cu zece “luni” mici – fragmentele rezultate devenind sateliti ai planetei
noastre.
Studiul sau interesant a fost dat repede uitarii in acele vremuri, dar a stranit interesul sovieticilor. Profesorul Serghei Bosici, cunoscutul astrofizician, a analizat stirea si a constatat ca, intr-adevar, la 2000 de kilometri deasupra Pamantului graviteaza parti ale unei epave de origine necunoscuta. A reusit sa identifice zece dintre acestea si le-a masurat orbita. Cele mai mari “sfaramaturi” erau doua bucati de cate 35 de metri diametru. Prelucrarea pe calculator a datelor a dus la evidentierea faptului ca fragmentele au aparut in data de 18 decembrie 1955, cu doi ani inaintea lansarii in cosmos a primilor sateliti de catre pamanteni.
Stirea a atras atentia nu numai cercetatorilor rusi, doctorul Vladimir Ajaja si Alexander Kazancev, ci pana la urma si a celor englezi si americani. Ei au calculat ca obiectul trebuie sa fi avut forma cilindrica, in lungime de 60-70 de metri si diamentru de 30-35 de metri. Cunoscutul fizician atomist si cercetator al Fenomenului OZN Stanton Friedman este de parere ca, chiar si acum, ar exista sanse de a reconstitui obiectul daca partile componente ar fi gasite si aduse pe Pamant. Insa problema este ca fragmentele de 30 de metri ar putea fi transportate doar daca ar fi initial dezmembrate in cosmos, iar acest proces, chiar si in epoca moderna a navelor spatiale, ar costa miliarde de dolari, iar interesul pastrarii ignorantei este mult prea important.
Studiul sau interesant a fost dat repede uitarii in acele vremuri, dar a stranit interesul sovieticilor. Profesorul Serghei Bosici, cunoscutul astrofizician, a analizat stirea si a constatat ca, intr-adevar, la 2000 de kilometri deasupra Pamantului graviteaza parti ale unei epave de origine necunoscuta. A reusit sa identifice zece dintre acestea si le-a masurat orbita. Cele mai mari “sfaramaturi” erau doua bucati de cate 35 de metri diametru. Prelucrarea pe calculator a datelor a dus la evidentierea faptului ca fragmentele au aparut in data de 18 decembrie 1955, cu doi ani inaintea lansarii in cosmos a primilor sateliti de catre pamanteni.
Stirea a atras atentia nu numai cercetatorilor rusi, doctorul Vladimir Ajaja si Alexander Kazancev, ci pana la urma si a celor englezi si americani. Ei au calculat ca obiectul trebuie sa fi avut forma cilindrica, in lungime de 60-70 de metri si diamentru de 30-35 de metri. Cunoscutul fizician atomist si cercetator al Fenomenului OZN Stanton Friedman este de parere ca, chiar si acum, ar exista sanse de a reconstitui obiectul daca partile componente ar fi gasite si aduse pe Pamant. Insa problema este ca fragmentele de 30 de metri ar putea fi transportate doar daca ar fi initial dezmembrate in cosmos, iar acest proces, chiar si in epoca moderna a navelor spatiale, ar costa miliarde de dolari, iar interesul pastrarii ignorantei este mult prea important.
Sursa: Esenta Infinitului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu