Și pe vremuri și acum ne căinam întruna. Înainte măcar aveam simțul umorului dezvoltat. Acum ne-a cam înțelenit mintea. Nimic nu ne mai place și ne plângem de orice.
În primul rând că nu avem destui bani, de parcă ne-ar ajunge vreodată. Pentru bani se fac greve, dar nu greve adevarate, ci importate, că așa fac și alții (grecii, francezii). La grevele astea am văzut cucoane cu gâtul și degetele bucșite de aur, polițiști poznași care cred că au dreptul să ironizeze scandând "ieși afară.." (dar le scoate el veselia din cap anul ăsta). Atunci când fătuca-reporter întreabă pentru ce protestează răspunsurile sunt alambicat-sofisticate referindu-se la toner, pixuri, pereți coșcoviți, etc. și nu concret: "protestez, fiindcă-mi luați din drepturi".
Ne mai plângem de aleși, de parcă nu noi îi votăm periodic. La începutul campaniilor electorale spunem: "turul ăsta nu ne implicăm, nici nu o să ne uităm la televizor " dar, ne montăm de la o zi la alta și deodată ne trezim că ne-am lua de piept pentru ...escu, care abea așteaptă să NU se gândească la noi.
Ne plângem de timp, că trece prea repede, dar fiecare secundă liberă o încredințăm televizorului, această pacoste a vremurilor noastre. Măcar odata, în timp ce vorbeai cu cineva, te-ai tras întro parte ca să poți vedea ecranul și apoi ai întrebat: "ce-ai zis?" Când eram copil o "îngrijoram" pe Marița, baba de peste drum, cu cititul și ea îi spunea mamei să aibă grija de băiat că "o să chiorască". Oare televizorul și calculatorul sunt mai primejdioase decât lectura? Mama mă lăsa să citesc cât voiam, cred că nici eu nu ar trebui să intrezic nimic nimănui.
Ne plângem de mâncare, că este proastă și ne îngrașă de parcă nu noi am hotărî ce mâncăm și cât. Oftăm că nu avem ce pune pe masă deși, zilnic, îngurgităm peste măsură și devenim obezi. Ne supărăm pe copii că nu mănâncă și ei ca noi și nu-i lăsăm să se ridice de la masă până nu-i îngreunăm de borș, sarmale, pâine multă și apoi, încă "ceva bun".
Ne plângem de planeta care se încălzește, dar și că ar putea să se răcească.
Soarele ne dă fiori fiindcă trimite tot mai multe valuri de energie spre noi.... Ne plângem și de asta.
Ne crispăm la gândul că in 2012 vor avea loc cataclisme de o asemenea amploare încât toate grijile anterioare par nimicuri.
Pierdem timpul cu căinatul și nu facem nimic important. De asta nu știe nimeni de noi. Nu am fost de-a lungul istoriei nici viteji, nici puternici, nici înțelepți, nici măcar demni. Conducătorii ne-au fost, și ne sunt, după chip. Și atunci ce nu ne place?! Ăștia suntem! De ce ne-om fi căinand???!!!
Vespazian Ionesi, ianuarie 2011, Bacău
În primul rând că nu avem destui bani, de parcă ne-ar ajunge vreodată. Pentru bani se fac greve, dar nu greve adevarate, ci importate, că așa fac și alții (grecii, francezii). La grevele astea am văzut cucoane cu gâtul și degetele bucșite de aur, polițiști poznași care cred că au dreptul să ironizeze scandând "ieși afară.." (dar le scoate el veselia din cap anul ăsta). Atunci când fătuca-reporter întreabă pentru ce protestează răspunsurile sunt alambicat-sofisticate referindu-se la toner, pixuri, pereți coșcoviți, etc. și nu concret: "protestez, fiindcă-mi luați din drepturi".
Ne mai plângem de aleși, de parcă nu noi îi votăm periodic. La începutul campaniilor electorale spunem: "turul ăsta nu ne implicăm, nici nu o să ne uităm la televizor " dar, ne montăm de la o zi la alta și deodată ne trezim că ne-am lua de piept pentru ...escu, care abea așteaptă să NU se gândească la noi.
Ne plângem de timp, că trece prea repede, dar fiecare secundă liberă o încredințăm televizorului, această pacoste a vremurilor noastre. Măcar odata, în timp ce vorbeai cu cineva, te-ai tras întro parte ca să poți vedea ecranul și apoi ai întrebat: "ce-ai zis?" Când eram copil o "îngrijoram" pe Marița, baba de peste drum, cu cititul și ea îi spunea mamei să aibă grija de băiat că "o să chiorască". Oare televizorul și calculatorul sunt mai primejdioase decât lectura? Mama mă lăsa să citesc cât voiam, cred că nici eu nu ar trebui să intrezic nimic nimănui.
Ne plângem de mâncare, că este proastă și ne îngrașă de parcă nu noi am hotărî ce mâncăm și cât. Oftăm că nu avem ce pune pe masă deși, zilnic, îngurgităm peste măsură și devenim obezi. Ne supărăm pe copii că nu mănâncă și ei ca noi și nu-i lăsăm să se ridice de la masă până nu-i îngreunăm de borș, sarmale, pâine multă și apoi, încă "ceva bun".
Ne plângem de planeta care se încălzește, dar și că ar putea să se răcească.
Soarele ne dă fiori fiindcă trimite tot mai multe valuri de energie spre noi.... Ne plângem și de asta.
Ne crispăm la gândul că in 2012 vor avea loc cataclisme de o asemenea amploare încât toate grijile anterioare par nimicuri.
Pierdem timpul cu căinatul și nu facem nimic important. De asta nu știe nimeni de noi. Nu am fost de-a lungul istoriei nici viteji, nici puternici, nici înțelepți, nici măcar demni. Conducătorii ne-au fost, și ne sunt, după chip. Și atunci ce nu ne place?! Ăștia suntem! De ce ne-om fi căinand???!!!
Vespazian Ionesi, ianuarie 2011, Bacău
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu