Bravo, Mădă!

Azi voi scrie despre un copil remarcabil. După o vizită in Finlanda, Mădălina Nastasă a fost invitată la o dezbatere televizată, in direct, la un post local. Însoțită de două profesoare, dintre care una inspector școlar, au vorbit despre școala finlandeză, care, la ora actuală, este cea mai performantă din lume. Până aici lucruri aproape normale. Zic aproape fiindcă nu oricine este invitat la televiziune pentru dezbateri, iar tema a fost chiar importantă. Prestația Mădălinei a fost deosebită. Ținuta, expresia, exprimarea, claritatea ideilor prezentate, totul a fost la superlativ. Îndrăznesc să spun că mi-a plăcut mai mult decât profesoarele care, la un moment dat, au părăsit ideea comparației cu Finlanda și s-au cantonat in sfera nemulțumirilor cotidiene ale învățământului românesc. În schimb, Mădălina a reușit să aprecieze în mod subtil munca dascălilor dar și a elevilor români. Suntem foarte des tentați să spunem ca învățământul românesc nu se ridică la nivelul celui din străinatate. Nu sunt de acord. Atâta vreme cât Mădălina este produsul acestui sistem, și nu este singurul copil de exceptie, afirm fără teama de a greși că avem școală și copii de valoare. De ce nu ne apreciază străinii? Fiindcă ei au optat perntru un sistem diferit de al nostru, pe care îl promvează cu seriozitate, fără a oscila. Ar fi culmea să spună că sistemul nostru este mai bun. Doar noi, fără coloană vertebrală, ne ploconim și ne umilim in fața lor. Noroc cu copii care fac comparațiile fără complexe. Mădălina spunea că nu s-a simțit cu nimic mai prejos ci, la un moment dat, chiar deasupra celor din Finlanda și că a reușit sa se integreze foarte usor modului lor de lucru.
Cinste ție, Mădălina, cinste părinților și profesorilor tăi!

Vespazian Ionesi, decembrie 2010, Bacău