Până anul acesta, pentru mine, statul era instițutia care trebuia să-mi asigure condiții normale de viață. Funcționarii statului, fiecare pe treapta lui, făceau ceva pentru mine și ai mei. Creșa, grădinița și apoi școala, locul de muncă, poliția, justiția toate iși făceau treaba pentru care fuseseră create. Statul ne-a plătit studiile mie și întregii mele generații, ne-a asigurat loc de muncă, casă, protecție, ne-a reprezentat în lume. Sigur că aveam nemulțumiri dar acestea nu erau îndreptate împotriva statului ci împotriva slujbașilor lui. Înainte de 1989 nu am avut nimic împotriva statului român, poate am bombănit contra partidului care prea "era în toate", poate l-am injurat pe Ceaușescu, că tot era la modă, deși, de felul meu, nu prea înjuram. Nici după '89 nu am avut nimic cu statul care funcționa după vremurile pe care le trăiam. Anul ăsta s-a întamplat ceva. Statul s-a sucit și, dintro instituție difuză, deodată a devenit una foarte concretă, identificându-se cu un singur individ - Băsescu - care, nu a spus precum Ludovic al XIV-lea "statul sunt eu", dar s-a substituit cu nonșalanță instituției și a trecut la amputări. Statul compus din milioane de slujbași, foarte abstract deci, funcționa în favoarea noastră. "Instițutia" Băsescu, deși plină de trăsături pur umane (plânge, bea un șprit, hăhăie, înjură) funcționează împotriva propriului popor. Nu este bine!
Vespazian Ionesi, decembrie 2010, Bacău
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu