Ideea este atât de incitantă încât am hotârat să revin și să vă prezint, condesat, ce am citit zilele acestea. Oamenii de știință resping ideea Pământului gol spunând că, in acest caz, Terra ar avea o masă insuficient de mare pentru a putea susține atmosfera prin forța gravitației, iar apa de la suprafată s-ar evapora. De asemenea, nu ar exista câmpul magnetic, generat de nucleul din fier lichid al Pământului și busolele nu ar funcționa. Nu ar exista nici un fel de activitate vulcanică și nici urmă de lavă. Însă asta ar fi cea mai mică grijă. În lipsa atmosferei și a câmpului magnetic radiațiile din spațiu nu ar mai întâmpina nicio barieră, iar viața pe Pământ nu ar avea nicio șansă.De-a lungul timpului teoria Pământului Gol a generat dezbateri, a infierbântat mințile celor avizi de mister și a fost muza scriitorilor. Au scris pe aceasta tema: H.G.Wells, Edgar Allan Poe, dar cel mai cunoscut este Jules Verne cu romanul "Călătorie spre centrul Pământului".
Să pornim de la un capăt și vedem noi unde vom ajunge....
In anul 1628, Edmund Halley (astronom englez care a calculat orbita cometei ce-i poartă numele) spunea: “Eu cred că Pământul e constituit din sfere concentrice, ca o cutie de puzzle chinezească. Aceste sfere susțin viața și sunt îmbăiate intr-o lumina eternă". In opinia lui, aurora boreală era cauzată de gazul care scapa din interior prin crusta subțire. Pornind de la Haley, John Simms a dezvoltat in jurul anului 1800 noile teorii ale golului. “Haley avea dreptate in legatură cu sferele concentrice, dar nu a mentionat deschiderile de la poli. Oceanul curge din și înspre aceste deschideri și nu este nicio îndoială că există, de asemenea, locuitori în interiorul Pământului.” În speranța că Americii i se va atribui cea mai mare descoperire a lumii, presedintele de atunci, John Quincy Adams a finanțat o călătorie care trebuia să ajungă la lumea din interior. Membrii expediției au adunat materiale științifice importante pentru geologia, botanica, zoologia și antropologia din zonele exporate, dar nu au descoperit misterioasa lume ascunsă.In 1897, Cyrus Teed (medic și alchimist american) susținea: “ Noi de fapt trăim în interiorul Pământului, sub suprafața interioară a crustei. În interiorul golului sunt Soarele, Luna, stelele, planetele și cometele. Nu există absolut nimic în exterior. Interiorul este tot ceea ce este”. Ideea poate părea cel puțin aberantă pentru astronomii moderni, care descoperă noi și noi galaxii la milioane de ani-lumina distanță.
Cu toate acestea, în anii ’40 în Germania, adepții teoriei erau numeroși. Ei susțineau că Thule, (lumea interioară) fusese populată de ființe magice, inițiate de extratereștri, iar descendenții lor nu erau nimeni alții decât arienii. Cei mai puri descendenți ai acestora erau, evident, germanii, iar menirea lor era să moștenească puterea stramoșilor și să se folosească de cunostințele lor avansate. Nu a durat mult până când insuși Hitler a imbrățișat ideea unui Pământ Gol. În 1942, în plin război, Hitler a comandat o expediție secretă. Însoțiți de fizicianul Heinz Fisher, un grup de militari au debarcat pe insula Rugen din Marea Baltică. Dacă Pământul ar fi fost concav, atunci reflectarea undelor radar ce se propagă in linie dreaptă ar furniza imagini ale unor puncte indepărtate situate pe fața internă. Acesta era planul militarilor pentru a afla poziția inamicilor, practic să-i privească pe scurtătură. Este nevoie să vă spun că expediția a fost un eșec total? După moartea lui Hitler, mulți nu au vrut să creadă în acest final banal și s-a lansat ideea că acesta nu s-a sinucis ci că, împreună cu aghiotanții săi, s-a strecurat în adâncurile Pământului, unde aveau deja construită o bază secretă.Cronologic, urmează povestea frumoasă a amiralului Byrd pe care o găsiti în postările din martie 2010.
Vă las plăcerea să o citiți, iar eu închei spunându-vă despre doctorul Raymond Bernard care a scris cartea “Pamantul Gol”, dupa care, crezând în ceea ce a scris, a hotărât să descopere posibile intrări și a plecat in călătoria vieții lui. A dispărut fără urmă într-una din peșterile Amazonului, iar adepții lui au fost convinși că și-a atins scopul. Așa să fie oare?Și încă ceva. A treia fotografie nu prezintă vreo bază secretă americană, nici intrarea în lumea interioară, ci o imagine din Salina Turda!
Vespazian Ionesi, decembrie 2010, Bacău
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu