Chiaburii erau categoria socială foarte hulită pe vremea comunis mului. L-am intrebat pe tata ce părere avea despre bogații satelor și mi-a spus: "Părerea mea-i că nu-i chiar așa cum spun ăștia (discutia se purta in '86). Să vezi. Era imediat după ce m-am însurat cu maică-ta. N-aveam unde sta că la noi acasă nu era loc iar la bunică-ta din sus (după mama) nu era de trait, așa că stam cu chirie. Am mâncat pâine cu marmeladă cărând lemn de la pădure din Putna și Sucevița ca să ne facem casa. Loc aveam dar banii erau puțini tare. Am adunat cât să avem cu ce porni căsuța, dar nu știam cu ce să încep așa că am mers la un om gospodar, să vorbesc cu el, că nu era să merg la crâșmă - acolo se discutau alte treburi. Era seara și ei mâncaseră deja. A scos un sfert de rachiu, dar am băut doar câte un păhăruț și mi-a spus tot, tot, cum să plănuiesc casa, șura, grajdul, unde să fac fântâna. Țin minte și acum că mi-a spus să fac șura mare să pot intra cu caruța și cu caii înăuntru că, știi cum este, muncești o zi întreagă și seara când vii acasă, pe drum te prinde ploaia. Daca ai unde te adăposti - bine, dacă nu - tragi până-ți sar ochii să pui la adăpost ce-ai adus. Nu-i mai bine așa? Intri în șura, pui mâncare la cai, inchizi porțile mari și te duci să mănânci și să-ți tragi sufletul, după care poți să ridici fânul pe pod. Așa am făcut și de câte ori am venit acasă rupt de oboseală mă gândeam că bună învățătură mi-a dat. Care nu erau de lume stăteau toată ziua la crâșmă și beau pe datorie, iar când nu le mai da, duceau din pod porumb, slănină sau fuioare de cânepă. La colectivizare ăștia au fost primii care s-au înscris, că de acolo au inceput cu lămuritul."
Ei, uite tată, că și în '89 tot așa a fost. Cei care erau la băut la "Bistrița" au trecut drumul la Consiliul Județean și au ajuns eroi ai revoluției....
Vespazian Ionesi, decembrie 2010, Bacău
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu