"Ceea ce nu imbratisezi nu poti vindeca"
Sfantul Grigorie Teologul

joi, 9 decembrie 2010

Misterele Titanicului

Chiar din primele zile, dispariţia Titanicului a fost însotită de mituri şi legende. Pe lângă cele tradiţionale, la noi au ajuns şi versiuni fantastice. În 1897, cu 15 ani înainte de dispariţia Titanicului, a ieşit de sub tipar o carte a unui jurnalist necunoscut, pe atunci, Morgan Robertson. Romanul său prezicea scufundarea unui uriaş transoceanic cu numele „Titan”. Imaginatia bogata a jurnalistului s-a dovedit a fi o proorocire de coşmar, care se potrivea cu faptele reale, începând cu numele şi echipamentele vasului şi terminând cu locul, timpul şi cauza catastrofei. După tragedie, Robertson a fost considerat „diavol”, geniu negru, prevestitorul nenorocirii. Romanul său a fost blestemat, iar autorului i-a fost refuzat dreptul la publicarea cărţilor. Un marinar de pe Titanic, printr-o ironie a sorţii, avea cu el un exemplar al romanului lui Morgan Robertson. Pe măsura ce înainta în lectură, pe marinar îl cuprindea panica. Le-a povestit colegilor, dar aceştia il ascultau cu un zâmbet larg pe buze. Era atât de speriat, încât, atunci când vasul a acostat în portul oraşului Southhempton, el a abandonat nava, şi, prin asta şi-a salvat viaţa.De asemenea, în ultima clipă, au refuzat să călăto rească încă 55 de oameni, printre care si miliardarul John Morgan, proprietarul Titanicului, declarat subit bolnav. A refuzat călălătoria şi un mare negustor, a cărui soţie a primit o avertizare anonimă „dacă nu vreţi să vă pierdeţi soţul, atunci faceţi tot posibilul ca să-l răzgândiţi de la călătorie”. Ceilalti care au renuntat au motivat asta prin diferite presimţiri ciudate dar puternice.
Pe 15 aprilie 1972 - la 60 de ani dupa tragedie - radistul vasului american "Theodor Roosvelt" primeste un semnal S.O.S. In casti se auzea o voce inghetata care cerea ajutor pentru Titanicul ce se scufunda. Llyld Dethmer, radistul, a crezut ca a innebunit. Insa, disciplinat, a transmis mesajul la tarm. Cine stie, s-a gandit, poate intradevar cineva are probleme. Raspunsul a fost scurt si calm: "la semnalul SOS nu raspundeti, continuati cursul stabilit". Mai tarziu, in port, capitanului si intregului echipaj li s-a explicat ca, demult scufundatul Titanic, nu avea cum sa trimita semnale SOS. Ori radistului i s-a parut, ori cineva a facut o gluma buna. Dhetmer a gasit straniu faptul ca explicatiile au venit de la serviciile speciale si nu de la conducerea maritima, asa ca a inceput cercetarile. Initial, din pura curiozitate, dar s-a adancit atat de mult incat a ajuns la spital cu probleme neuropsihice. Inainte de asta a reusit sa "dezgroape" multe lucruri interesante. In arhive a gasit rapoarte ale colegilor sai radisti, care au receptionat semnale SOS in 1924, 1930, 1936, 1942 adica odata la sase ani. In 1978 Lloyd a asteptat pregatit semnalul si a asigurat pe toata lumea ca l-a primit. Ce s-a intamplat in anii urmatori nu se stie, nu exista informatii nicaieri. In 1996, insa, ziarul canadian "Sun" a anuntat despre un alt semnal SOS primit de vasul canadian " Quebec". Se presupune ca in scurgerea timpului s-a format un semnal fantoma, si ca pe acesta, cica, il primesc vasele de atata timp. Daca este adevarat ar trebui sa ne pregatim pentru SOS-ul din 2014. Sunt voci care spun ca semnalele au fost primite nu numai de aparatura ci si de oameni, sub forma premonitorie. Asa s-ar explica profetia lui Morgan Robertson precum si presimtirile celor cincizezeci si cinci care au refuzat calatoria. Pare un episod de poveste, dar cum sa explicam faptul ca vasele "Carpatia" si "Olimpic" au primit semnalul SOS la ora, 23.17 cu 23 de minute inainte de ciocnirea cu aisbergul.
Daca pana acum toate descoperirile se reduceau la niste semnale fantoma, nepalpabile, ceea ce a gasit Carl-Yorgen Huss, capitanul unui vas norvegian de pescuit, schimba mult datele problemei. In ziua de 24 septembrie 1990, in nordul Atlanticului, la 340 km sud-vest de Islanda, pescarii norvegieni au gasit o fata speriata, tremurand pe un aisberg. Numele ei era Winie Cowts si a spus ca are 29 de ani. Capitanul Huss a anuntat oficialitatile despre fata gasita. Ea afirma ca s-a salvat printro minune de la naufragiul Titanicului si ca este foarte ingrijorata pentru soarta celorlalti calatori... Pentru aceasta femeie timpul s-a oprit in tragica zi de 15 aprilie 1912, zi pe care o traia emotional atat de puternic de parca cei 79 de ani trecuti nici n-ar fi existat. Pescarii nu puteau accepta asa ceva. Notiunile lor despre timp si curgerea lui erau bulversate complet si nu intelegeau nimic din ce se petrecea sub ochii lor. Nici fata nu pricepea ce se intampla. Era complet sanatoasa psihic, nu trada nici o urma de prefacere, fiind doar teribil de speriata. Hainele pe care le purta erau "la moda" la inceputul secolului. Cum era posibil asa ceva? In cautarea raspunsului, autoritatile au luat legatura cu oficialitatile maritime britanice. Londra a confirmat, conform arhivelor, ca miss Winnie Cowts din Southempton fusese pe lista calatorilor si s-a aflat pe vapor. Lucru straniu - nu arata de loc de 108 ani, ci de 29! "E ceva supranatural", au afirmat cei 27 de membri ai comisiei de examinare. "Se pare ca s-a aflat intr-un fel de conservare a timpului. Nu a imbatranit deloc." Peste un an, la 9 august 1991, vaporul de cercetari norvegian "Larsson Nayper", la 365 km sud-vest de Islanda il "pescuieste", dupa toate aparentele, chiar pe capitanul Titanicului E. John Smith! Nevatamat, dar cutremurat de cele intamplate. Era imbracat intro uniforma de o calitate excelenta marca "White Star". Salvatorii au procedat exact ca in cazul precedent. L-au predat pe Smith autoritatilor de la Oslo, care, bineinteles ca l-au supus la o serie de examinari si teste psihice. Le-a trecut cu brio pe toate. Era perfect sanatos, iar amprentele din dosarele marinei britanice au confirmat identitatea "reintorsului". Autoritatile nu au fost de acord cu intervievarea celor doi, sub pretextul socului emotional, cei doi inca mai cred ca sunt in 1912...Dupa trei ani, in 1994, in aceleasi locuri, a fost gasita o fetita de zece luni, aproape inghetata, dar sanatoasa. De unde a aparut acest bebelus, care, evident nu putea sa inoate? De ce era in viata la o distanta foarte mare de tarm? Cum a ajuns acolo? Copilul plutea pe apa sustinut de un colac de salvare cu insemnele Titanicului...
Marinarii de pe vasele care trec prin locul unde a disparut Titanicul sustin ca totdeauna vad un vapor mare scufundandu-se. Unii zic ca este fantoma Titanicului, altii cred ca in momentul scufundarii, uriasul transoceanic ar fi nimerit intro bucla temporala unde evenimentul se repeta la nesfarsit, cu unele mici diferente cum ar fi salvarea unor suflete ... Oricum, Pentagonul deja a clasificat acest subiect, ca si multe altele: "Top Secret".....

...Iar eu, dupa ce m-am entuziasmat citind cele de mai sus, am primit celebra replica: "Tata, tu chiar crezi tot ce citesti pe internet!?"

2 comentarii:

  1. stai , tu ai inventat toata povestea asta ? :|

    RăspundețiȘtergere

  2. Nu, nu am eu o imaginatie asa bogata desi mi-ar placea. Am gasit cateva materiale pe net, am primit ceva pe mail si a iesit ce ai citit. Interesant, nu? Face bine la imaginatie ...

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...